Conflict de competență. Sentința 2/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ Nr. 2
Ședința Camerei de Consiliu de la 19 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
Grefier - -
Pe rol judecarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Vaslui și Tribunalul Vaslui cu privire la cauza ce are ca obiect "despăgubiri" privind pe reclamantele: MANAGEMENT LICHIDARE I și " EXPERT GRUP " H, în calitate de lichidatori judiciar al " MECANICA " V, în contradictoriu cu pârâții (, " " V și " EXPERT " RL.
La apelul nominal au lipsit părțile, acestea nefiind citate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantele Management Reorganizare Lichidare I și LD Grup H, în calitate de lichidator judiciar al Mecanica V, au solicitat obligarea în solidar a pârâților: (), "" SRL V și SC " " SRL V la plata sumei de 31181,15 lei, din care 25011,60 lei, cu titlu de contravaloare prejudiciu creat în patrimoniul societății și 6169,55 lei, dobânda legală calculată în baza OG9/2000, cu actualizarea sumei la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamantele au susținut, în esență, că, prin încheierea Tribunalului Vaslui din 30.11.2005, a fost aprobat raportul de expertiză contabilă desfășurată la "Mecanica" SA V și s-a dispus ca lichidatorii judiciari să treacă la valorificarea expertizei contabile, în sensul de a proceda la recuperarea creanțelor de la debitori; ca urmare, au înțeles să formuleze prezenta acțiune în răspundere patrimonială împotriva pârâților ce au îndeplinit funcțiile de șef serviciu financiar -contabilitate, manager (director general) al societății, respectiv cenzori în perioada producerii prejudiciului.
Au arătat reclamantele că aceștia, prin neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, au adus prejudicii, direct sau indirect, patrimoniului Mecanica SA
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 270 -272 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 1102/4.10.2007, Tribunalul Vaslui - complet specializat pentru soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă - a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, reținând că reclamantele au solicitat obligarea în solidar a unor foști salariați cu funcții de conducere din cadrul societății, precum și a cenzorilor societății, la plata unui prejudiciu de 31181,15 lei constatat prin expertiza contabilă dispusă în dosarul nr. 69//1997 al Tribunalului Vaslui.
Astfel, deși reclamantele au calificat conflictul ca fiind un litigiu de muncă și, ca atare, a sesizat instanța de litigii de muncă, în realitate este vorba de un litigiu de o natură complexă: pe de o parte, se solicită tragerea la răspundere patrimonială, în temeiul art. 270 Codul muncii, a foștilor salariați ai societății, iar pe de altă parte, se solicită de către reclamante tragerea la răspundere patrimonială a cenzorilor societății și a conducerii acesteia, a căror activitate este reglementată de Legea 31/1990 privind societățile comerciale, astfel fiind incidente în cauză norme juridice care atrag competențe diferite.
Potrivit art. 166 din Legea 31/1990, întinderea și efectele răspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului.
Întrucât Legea 31/1990 este o lege specială față de Codul muncii, care reprezintă cadrul general de reglementare a răspunderii patrimoniale a salariaților cu contract individual de muncă, în privința cenzorilor urmează să se aplice dispozițiile speciale în materie de răspundere civilă, întemeiată pe contractul de mandat al acestora, competența aparținând instanței de drept comun.
Având în vedere că reclamantele au solicitat răspunderea în solidar a pârâților, precum și faptul că prejudiciul pretins este sub 500.000 lei, instanța, în temeiul art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, a declinat competența materială de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantele Management Reorganizare Lichidare I și LD Grup H, în calitate de lichidatori judiciari al Mecanica V, au solicitat obligarea în solidar a pârâților: (), "" SRL V și SC " " SRL V la plata sumei de 28327,43 lei, din care 22718,78 lei, cu titlu de contravaloare prejudiciu creat în patrimoniul societății și 5608,65 lei, dobânda legală calculată în baza OG9/2000, cu actualizarea sumei la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamantele au susținut, în esență, că, prin încheierea Tribunalului Vaslui din 30.11.2005, a fost aprobat raportul de expertiză contabilă desfășurată la "Mecanica" SA V și s-a dispus ca lichidatorii judiciari să treacă la valorificarea expertizei contabile, în sensul de a proceda la recuperarea creanțelor de la debitori; ca urmare, au înțeles să formuleze prezenta acțiune în răspundere patrimonială împotriva pârâților ce au îndeplinit funcțiile de șef serviciu financiar -contabilitate, manager (director general) al societății, respectiv cenzori în perioada producerii prejudiciului.
Au arătat reclamantele că aceștia, prin neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, au adus prejudicii, direct sau indirect, patrimoniului Mecanica SA
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 270 -272 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 1096/4.10.2007, Tribunalul Vaslui - complet specializat pentru soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă - a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, reținând că reclamantele au solicitat obligarea în solidar a unor foști salariați cu funcții de conducere din cadrul societății, precum și a cenzorilor societății, la plata unui prejudiciu de 28327,43 lei, constatat prin expertiza contabilă dispusă în dosarul nr. 69//1997 al Tribunalului Vaslui.
Astfel, deși reclamantele au calificat conflictul ca fiind un litigiu de muncă și, ca atare, a sesizat instanța de litigii de muncă, în realitate este vorba de un litigiu de o natură complexă: pe de o parte, se solicită tragerea la răspundere patrimonială, în temeiul art. 270 Codul muncii, a foștilor salariați ai societății, iar pe de altă parte, se solicită de către reclamante tragerea la răspundere patrimonială a cenzorilor societății și a conducerii acesteia, a căror activitate este reglementată de Legea 31/1990 privind societățile comerciale, astfel fiind incidente în cauză norme juridice care atrag competențe diferite.
Potrivit art. 166 din Legea 31/1990, întinderea și efectele răspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului.
Întrucât Legea 31/1990 este o lege specială față de Codul muncii, care reprezintă cadrul general de reglementare a răspunderii patrimoniale a salariaților cu contract individual de muncă, în privința cenzorilor urmează să se aplice dispozițiile speciale în materie de răspundere civilă, întemeiată pe contractul de mandat al acestora, competența aparținând instanței de drept comun.
Având în vedere că reclamantele au solicitat răspunderea în solidar a pârâților, precum și faptul că prejudiciul pretins este sub 500.000 lei, instanța, în temeiul art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, a declinat competența materială de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Cauzele au fost înregistrate pe rolul Judecătoriei Vaslui sub nr- și nr-, fiind ulterior conexate la termenul din 06.02.2008.
Judecătoria Vaslui, prin sentința civilă nr. 535/06.02.2008, și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vaslui.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut următoarele:
În primul rând, reclamanta, prin răspunsul la întâmpinare, depus pentru termenul din 20.09.2007, și-a calificat cererea ca fiind o acțiune în răspundere patrimonială întemeiată pe art. 270 din Codul muncii, îndreptată împotriva unor salariați care, prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, au produs prejudicii în patrimoniul " Mecanica"
Reclamanta a menționat în mod expres că nu a înțeles să formuleze o acțiune în angajarea răspunderii materiale în temeiul Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, a Legii insolvenței nr. 85/2006 sau a Codului civil.
Față de aceste precizări și având în vedere că doi dintre pârâți au avut calitatea de salariați la momentul producerii prejudiciului, instanța a apreciat că se impune soluționarea prezentului litigiu de către Tribunalul Vaslui - complet litigii de muncă și asigurări sociale, pentru a se asigura protecția specială a salariaților, rezultând din raporturile de muncă, astfel cum reclamă dispozițiile imperative ale Codului muncii și cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă.
În consecință, instanța a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Vaslui și, în temeiul art. 158 Cod procedură civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.
Soluționând conflictul negativ de competență de față în baza disp. art. 20 alin.1 pct. 2, raportat la art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că instanța competentă în soluționarea prezentei acțiuni este Tribunalul Vaslui -complet specializat în materia litigiilor de muncă.
Astfel, conform principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, doar părțile sunt cele care stabilesc cadrul procesual și limitele judecății.
Este adevărat că instanța nu este ținută de temeiul juridic al cererii, având posibilitatea să schimbe calificarea juridică pe care reclamantul a dat-o cererii sale.
Însă, având în vedere faptul că, atât prin acțiune, cât și prin răspunsul la întâmpinare și la excepția invocată, reclamantele au arătat că au înțeles să formuleze o acțiune în răspundere patrimonială, în baza art. 270-272 Codul muncii, împotriva pârâților care, prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor lor de serviciu, au produs prejudicii în patrimoniul Mecanica SA V, urmărindu-se obligarea în solidar a acestora la plata despăgubirilor, instanța nu poate să treacă peste dreptul de dispoziție al părții.
Desigur, instanța de fond urmează să stabilească, prin hotărârea ce o va pronunța, dacă, în speță, este vorba sau nu de o răspundere solidară, în ce măsură sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale și cei chemați în judecată au participat la producerea prejudiciului.
Față de cele reținute, în baza disp. art. 22 Cod procedură civilă, cu referire la art. 284 Codul muncii și art. 2 pct. 1 lit. Cod procedură civilă, Curtea de Apel stabilește competența în primă instanță pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui -completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă, instanță căreia îi va fi înaintat dosarul la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește, în favoarea Tribunalului Vaslui, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantele Management Reorganizare Lichidare I și LD Grup H, în calitate de lichidator judiciar ai "Mecanica" SA V, în contradictoriu cu pârâții: (), "" V și " EXPERT "
Definitivă. Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2008.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex.-28.03.2008
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu
