Conflict de competență. Încheierea 11/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
CAMERĂ DE CONSILIU
ÎNCHEIERE NR. 11/
Ședința din 06 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între JUDECĂTORIA TULCEA și TRIBUNALUL CONSTANȚA în cauza civilă privind pe reclamantaCASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în T,-, județ T, în contradictoriu cu pârâtaRO T (fostă T ), cu sediul în T,-, județ
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Prezenta cerere se soluționează fără citarea părților, potrivit art. 22 (5) Cod procedură civilă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență;
La 27 iunie 2008 reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Tac hemat în judecată pârâta SC SA T pentru a fi obligată la plata sumei de 1147,37 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru salariații, și și majorări de întârziere pentru încă 10 salariați.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a decontat cheltuieli de spitalizare pentru accidente de muncă în anul 2004 pentru un număr de 11 salariați ai SC SA, așa cum rezultă din tabelele și foile de observație ale Spitalului Județean de Urgență T, în temeiul Ordinului nr-.
Prin sentința civilă nr. 3103 din 19.11.2008 Judecătoria Tulceaa declinat cauza la Tribunalul Constanța, reținând că în cauză litigiul este de competența completelor specializate pentru asigurări sociale conform dispozițiilor art. 128 și 129 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale.
ca urmare a declinării, prin sentința civilă nr. 351 din 4 martie 2009 Tribunalul Tulceaa declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea și constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență, a trimis cauza la Curtea de Apel Constanta pentru pronunțarea unui regulator de competență.
În hotărârea de declinare tribunalul a reținut că reclamanta CAS T nu și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, cum a reținut greșit judecătoria, ci pe răspunderea civilă delictuală, prevăzută de art. 998, 999 Cod civil.
Tribunalul a mai reținut că nu trebuie să se facă confuzie între contribuția de 0,5% datorată fondului de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale, prevăzută de Legea nr.346/2002 și cheltuielile de spitalizare, și nici să se ignore faptul că accidentele de muncă s-au petrecut în perioada anilor 2003 și 2004, iar Legea nr.346/2002 a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.
Examinând conflictul de competență în temeiul art. 22 alin. 2 și 5 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că în cauză competența de soluționare aparține judecătoriei, pentru următoarele considerente:
Prin sesizarea instanței de către reclamanta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T s-a urmărit recuperarea sumelor achitate de către reclamantă Spitalului Clinic Județean de Urgență T, cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru salariații pârâtei, care au suferit accidente de muncă, cererea reclamantei fiind întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 150/2002 și pe Ordinul comun - al Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.
S-a considerat de către prima instanță că litigiul aparține jurisdicției asigurărilor sociale, în acest caz fiind vorba de o răspundere specială, derogatorie în materia asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale, răspundere care își găsește reglementarea în prevederile Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale.
Codul d e procedură civilă nu stabilește printr-o normă generală competența tribunalelor în materie de asigurări sociale, situație în care competența în această materie ar putea fi stabilită în favoarea tribunalului numai în condițiile existenței unei legi speciale atributive de competență (pct. 4 din art. 2 Cod procedură civilă).
Actul normativ cu incidență în speța de față, al cărei obiect este recuperarea cheltuielilor avansate de reclamantă pentru serviciile medicale acordate pârâtului pentru un accident de muncă, este Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale,care conține norme derogatorii referitoare la competență.
Astfel, prin art. 129 din lege se stabilește competența în primă instanță a tribunalelor pentru litigii privind:
a) modul de calcul al contribuției de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale, precum și majorarea sau micșorarea cotei de contribuție;
b) înregistrarea și evidența contribuției de accidente de muncă și boli profesionale;
c) încadrarea într-o clasă de risc a angajatorului;
d) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile la asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale;
e) modul de stabilire și de plată a prestațiilor și serviciilor cuvenite beneficiarilor de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale;
f) plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate conform prezentei legi;
g) orice alte decizii ale asigurătorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
Fiind norme derogatorii, prevăzute de un act normativ cu caracter special în materia asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale, ele sunt de strictă interpretare și aplicare, domeniul circumscris competenței prevăzute de art. 129 din lege neputând fi extins și altor situații, potrivit regulii de interpretare "exceptio est strictissimae interpretationis".
Domeniul asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale atribuit competenței speciale a tribunalelor prin art.129 din Legea nr. 346/2002 privește exclusiv încheierea și executarea raporturilor juridice de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, respectiv stabilirea și plata contribuției de asigurare, precum și modul în care se stabilesc și se plătesc către beneficiarii de asigurare prestațiile și serviciile cuvenite acestora (exemplu: reabilitarea medicală și recuperarea capacității de muncă; reabilitarea și reconversia profesională; investigații de specialitate și analize de laborator, necesare stabilirii caracterului de profesionalitate al bolilor; indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă; indemnizația pentru trecerea temporară în alt loc de muncă și indemnizația pentru reducerea timpului de muncă; compensațiile pentru atingerea integrității; despăgubirile în caz de deces).
Domeniul de competență arătat prin art. 129 sus citat este evident că nu cuprinde și cererea prin care asiguratorul solicită restituirea sumelor deja plătite unui terț pentru serviciile medicale prestate, chiar dacă acest serviciu a fost acordat în cazul unui accident de muncă, pentru că cererea nu se referă nici la stabilirea și nici la modul de plată a serviciilor medicale acordate, în cauză fiind vorba de o acțiune în regres a asiguratorului față de angajatorul salariatului și față de salariatul pentru care s-au plătit cheltuielile de spitalizare.
Prin urmare, constatând că cererea nu se circumscrie competenței speciale reglementate prin art. 129 din Legea nr. 346/2002 și ținând seama de caracterul acțiunii formulate de reclamanta, respectiv acțiune în regres pentru sumele plătite unui terț, Curtea apreciază că litigiul aparține jurisdicției dreptului comun referitoare la răspunderea civilă delictuală, competența după valoare atribuind litigiul, în acest caz, judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Stabilește în favoarea Judecătoriei Tulcea competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în T,-, județ T, în contradictoriu cu pârâta RO T (fostă T ), cu sediul în T,-, județ
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.jud./07.07.2009
Tehnoref.disp.gref./4ex./07.07.2009
Emis 2 com./07.07.2009
OMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
C,-, județ
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr-
Emisă la data de 07.07.2009
CĂTRE,
JUDECĂTORIA TULCEA
Prin prezenta, vă aducem la cunoștință că, urmare dispozițiilor luate de Curtea de Apel Constanța prin ÎNCHEIEREA NR. 11/C din 06.05.2009, în dosarul cu numărul de mai sus, privind pe reclamantaCASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în T,-, județ T, în contradictoriu cu pârâta RO T., cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect conflict de competență, s-a stabilit în favoarea Judecătoriei Tulcea competența de soluționare cauzei.
Vă înaintăm prezentul dosar cusut și numerotat, conținând un nr. de 6 file, la care sunt atașate următoarele dosare: - al Tribunalului Tulcea, conținând un nr. de 88 file și - al Judecătoriei Tulcea, conținând un nr. de 127 file.
Președinte, Grefier,
- - - -
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici
