Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 125/

Ședința publică din 6 mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Ganea

JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase

Grefier - - -

S-au luat în examinare apelurile civile declarate de:

1) apelantul reclamant, domiciliat în B,-,. 1,. 4, sect. 1,

2) apelanții pârâți CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL PRIN PRIMAR, cu sediul în Sud,-, jud. C și,

3) apelanta pârâtă MAREA NEAGRĂ, cu sediul în Nord,-,

în contradictoriu cu:

- intimații reclamanți, cu domiciliul procesual în B, str. -, nr. 1A,.B,. 29, sect. 2 ( la Cabinet avocat ), domiciliați în T, b-dul -, nr. 19, jud. T, G, cu domiciliul procesual în T, b-dul -, nr. 19, jud. T ( la. );

- intimata intervenientă, domiciliată în B,-, sect. 6,

- intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin C, cu sediul în C, b-dul -, nr. 18 și B, cu sediul în B,--11, sect. 1,

împotriva sentinței civile nr. 1548 din 9.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 29 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelurilor la 6 mai 2009, când a dat următoarea soluție.

CURTEA

Asupra prezentului apel, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată:

Prinsentința civilă nr. 1548/9.12.2008a Tribunalului Constanța - secția

Civilă, pronunțată în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamanții, și, formulată în contradictoriu cu pârâții Marea Neagră și Orașul prin Primar. A fost admisă și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta - și, pe cale de consecință, s-a dispus anularea deciziilor nr.393/23.07.2001, nr.394/ 23.07.2001 și nr.57/15.04.2002 emise de ( actual Marea Neagră ).

S-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 318 mp situat în orașul Nord,- (identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară ing. ), în cote egale de 1/3, astfel: și - cota de 1/3, G și - cota de 1/3, - cota de 1/3, precum și restituirea în natură a construcției " " edificată pe terenul menționat mai sus (identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară ing. și a schițelor anexe), după cum urmează: către reclamanții și - apartamentul situat în partea a clădirii, către reclamanții G și - apartamentul situat în centrul clădirii, către intervenienta - apartamentul situat în partea dreaptă a clădirii.

A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul și ca nefondat capătul de cerere din acțiunea reclamanților și intervenientei privind nulitatea actelor de înstrăinare prin care imobilul (construcție) în litigiu a intrat în patrimoniul

Cu privire la excepțiile invocate în cursul judecății, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a intervenientei în interes propriu, dar a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al Orașului, respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A fost admisă, deopotrivă, excepția lipsei calității procesuale pasive Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor în acțiunea principală și în cererea de chemare în garanție; a fost respinsă astfel acțiunea principală și cererea de chemare în garanție formulate în contradictoriu cu acest pârât ca fiind îndreptate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AVAS B, cu consecința respingerii cererii de chemare în garanție formulate în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această soluție, în rejudecare, prima instanță a reținut următoarele:

Prin deciziile nr. 392, 393 și 394/23.07.2001 emise de au fost respinse cererile de restituire în natură a câte unei cote de 1/3 din imobilul și a terenului aferent în suprafață de 318 mp, formulate de numiții, G și, și prin notificările înregistrate sub nr.7827, 7828 și 7829/4.07.2001. S-a invocat faptul că imobilul intră sub incidența art.27 și 46 din Legea nr.10/2001, iar pentru acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent persoana îndreptățită se poate adresa APAPS B (fostul FPS), în conformitate cu art.27 din Legea nr.10/2001.

Prin decizia nr.57/15.04.2002, aceeași societate comercială a respins cererea de restituire în natură a imobilului,- și a terenului în suprafață de 106 mp din Nord, formulată de prin notificarea înregistrată sub nr.1110/15.02.2002, motivându-se că nu se face dovada calității de proprietar și că,- nu se află pe lotul 86, imobilul de pe lotul respectiv fiind notificat de moștenitorii proprietarilor acestui imobil.

S-a invocat totodată faptul că este o societate comercială privatizată și în acest caz sunt aplicabile prevederile art.27 din Legea nr.10/2001.

S-a reținut că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.16711/23.06.1933 la Tribunalul Ilfov și transcris sub nr.2621/1.07.1933 la Tribunalul Constanța, și au cumpărat de la un teren în suprafață de 318 mp situat în, jud. C, lotul nr.86, în schimbul prețului de 160.000 lei ce urma a se achita la sediul societății din În cuprinsul contractului s-a prevăzut și un pact comisoriu de gradul IV, respectiv în caz de neplată a prețului actul "se consideră pedeplin drept reziliat, fără somațiune, punere în întârziere sau judecată, iar sumele încasate de societate rămân în favoarea sa fără nici o pretențiune de nici un fel de către d-nii cumpărători". S-a instituit obligația pentru cumpărători de a avea aprobarea în scris din partea Societății,pentru construcțiile ce intenționează să facă pe locul cumpărat. Ca urmare a acestei clauze, Ministerul Muncii, Sănătății și Sociale a comunicat Societății, prin adresa nr.43858/25.07.1933, că se aprobă autorizația și planul construcției ce urmează a fi executată de d-nii, și.

Reclamanții s-au legitimat în calitate de moștenitori ai celor trei coproprietari, conform art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, calitate în care au formulat notificările soluționate prin deciziile contestate. Astfel, de pe urma defunctului, decedat la 21.01.1976, au rămas ca moștenitori fiii acestuia, reclamanții și, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.79/29.06.2001 emis de BNP din De pe urma defunctului au rămas ca moștenitori -G și -, potrivit actelor de stare civilă și certificatului de moștenitor comun emis la -Germania la data de 16.06.1999. De pe urma defunctului, decedat la data de 12.07.1975, a rămas ca moștenitor - în calitate de nepoată de soră și apoi, în calitate de legatar universal al acesteia, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.125/16.01.1976 și certificatul de legatar nr.42/11.06.2004 emis de BNP din Sibiu.

Acestea au constituit motivele pentru care excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților a fost apreciată ca fiind neîntemeiată și a fost respinsă.

Prima instanță a reținut, totodată, că prin convenția olografă din 16.07.1935, cei trei coproprietari inițiali au stabilit că "înțelegem să ieșim din indiviziune, rămânând fiecare răspunzător pentru a treia parte fiecare, în ceea ce privește datoria de 160.000 lei ce avem la Societatea -". Din acest partaj al datoriei și în lipsa altor clauze în contractul de vânzare-cumpărare rezultă faptul că fiecare a dobândit o cotă de 1/3 din teren.

Ca urmare a neîndeplinirii obligației contractuale de plată a prețului, Societatea a procedat la punerea în executare a pactului comisoriu de gradul IV din contractul de vânzare-cumpărare, potrivit jurnalului Tribunalului Constanța nr.9739/1935, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 27.07.1935 de portărelul din cadrul Tribunalului Constanța. În cuprinsul procesului-verbal s-a menționat doar numele dr. și dr., deși se referă la întregul teren de 318 mp, însă această mențiune reprezintă fără îndoială o eroare deoarece la finalul procesului-verbal sunt nominalizați toți cei trei cumpărători. S-a precizat că actul de vânzare-cumpărare a fost investit cu formulă executorie și s-au făcut cuvenitele somații. Pe teren s-a constatat existența unei vile compusă din 3 apartamente, "revenind câte un apartament de fiecare din cei trei cumpărători".

Deși s-a menționat că societatea a fost pusă în posesia terenului de 318 mp, în realitate pactul comisoriu de gradul IV nu a operat în privința tuturor coproprietarilor.

Astfel, la o dată ulterioară acestui proces-verbal, polița de abonament pentru furnizarea energiei electrice la ridicată pe teren a fost semnată de pentru dr., la data de 11.07.1936.

De asemenea, la Primăria orașului, jud. C, s-au înregistrat declarații de impunere pentru apartamentul deținut în mod distinct în cadrul "Trei prieteni" de către dr. în anul 1937 și 1938. Pentru sezonul 1937 însă, declarația de impunere pentru același imobil este întocmită de Societatea, și dr., potrivit procesului-verbal de la fila 28 din dosarul Tribunalului Constanța nr.1020/2002, prin urmare nu mai apare menționat numele celuilalt coproprietar.

În același sens, se interpretează și adresele Primăriei, certificatele fiscale și foile matricole depuse la dosar, din care rezultă că după anul 1940 au figurat înscriși în evidențe, dintre cei trei cumpărători inițiali, numai dr. la nr. matricol 57 și la nr. matricol 58; pentru același imobil, la nr. matricol 201, figurat Centrul Național de "fostă proprietate a evreului ".

În ceea ce îl privește pe acesta din urmă, s-a reținut că prin actul de vânzare autentificat sub nr.38499/29.10.1937 la Tribunalul Ilfov și transcris sub nr.8581/4.11.1937 la Tribunalul Constanța, a vândut către dr. cota indiviză de 1/3 din terenul de 318 mp ce face parte din lotul nr.86, adică 106 mp. Prin adresa de corespondență din 8.07.1942, Societatea confirmă d-lui, la cererea acestuia, faptul că a cumpărat 1/3 din lotul nr.86 proprietatea "Trei prieteni", pentru care a plătit 40.000 lei, iar pentru construcție a plătit d-lui, antreprenor, suma de 50.000 lei.

De asemenea, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.40065/13.12.1940 de Tribunalul Ilfov și transcris sub nr.3356/21.12.1940 la Tribunalul Constanța, dr. a vândut către - apartamentul compus din 2 camere de stăpân, bucătărie, odaie de servitori și baie, făcând parte din "La trei prieteni", precum și terenul în suprafață de 106 mp pe care se găsește acest apartament. Acest act a fost declarat la Secretariatul de Stat al, și potrivit cererii formulate de -, înregistrată sub nr.-/3.04.1942. Prin certificatul nr.-/2.09.1942 emis de Secretariatul de Stat al, și - Comisiunea specială de judecată a camuflării bunurilor, drepturilor și intereselor evreiești și pentru reprimarea sabotării operei de românizare, se menționează că prin decizia nr.72/6.08.1942 a acestei comisii s-a confirmat ca fiind real actul de vânzare-cumpărare dintre dr. și referitor la vânzarea terenului de 106 mp și a apartamentului menționat în act. De asemenea, din declarația de impunere din 1949 (fila 124 din dosarul nr.846/2003 al Curții de Apel Constanța ) rezultă că imobilul se afla în acel moment în proprietatea.

Din declarația de notorietate depusă la dosar rezultă că -Liane- a fost una și aceeași persoană cu. După decesul acesteia, survenit la data de 6.01.1996, a rămas moștenitoare în calitate de legatară universală nepoata sa, astfel cum rezultă din testamentul autentificat sub nr.8300/7.03.1994 și certificatul de moștenitor nr.63/18.03.1996. În această calitate, intervenienta a formulat notificarea înregistrată la BEJ sub nr.404/13.02.2002, prin care a solicitat restituirea "în natură a imobilului denumit "La trei prieteni", actual denumită -,precum și terenul în suprafață de 106 mp pe care se găsește acest apartament, teren ce face parte din lotul nr.86".Prin urmare, existau suficiente criterii pentru a se reține că era vorba de imobilul în litigiu și nu de un altul. Decizia nr.57/15.04.2002 de respingere a notificării a fost comunicată notificatoarei la data de 27.04.2002, iar la data de 29.05.2002, în termen legal, aceasta a contestat decizia pe calea cererii de intervenție în interes propriu în litigiul declanșat de reclamanți.

Acestea au fost considerentele pentru care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei, ca neîntemeiată.

Cât privește persoanele ce aveau calitatea de proprietar al imobilului la data preluării de către stat, din succesiunea actelor prezentate mai sus rezultă că, în fapt, Societatea a înțeles să execute pactul comisoriu de gradul IV numai în ceea ce privește cota de 1/3 a lui, pe care a înstrăinat-o apoi, respectiv terenul de 106 mp, către dr.. Acesta a plătit antreprenorului suma corespunzătoare pentru construcția constând în apartamentul compus din 2 camere de stăpân, bucătărie, odaie de servitori și baie, devenind astfel și proprietarul construcției.

Imobilul a fost naționalizat în întregul său în baza Decretului nr.92/1950, figurând la poziția 199 în anexa la decret, pe numele "Dr. ", deși la data naționalizării imobilul se afla în proprietatea dr., dr. și. Împrejurarea că nu există identitate între persoana menționată ca proprietar în lista anexă la decret și adevăratul proprietar al imobilului la data naționalizării a fost, de altfel, confirmată prin hotărârea nr.510/7.11.1997 a Comisiei județene de aplicare a Legii nr.10/2001 C, sentința Judecătoriei Constanța nr.3666/17.03.1998, decizia Tribunalului Constanța nr.2995/15.12.1998 și decizia Curții de Apel Constanța nr.538/27.04.1999.

Prima instanță a reținut astfel ca fiind incidente disp. art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.10/2001, respectiv preluarea abuzivă efectuată fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării.

În ceea ce privește situația juridică actuală a imobilului, s-a reținut că terenul în suprafață de 318 mp face parte din patrimoniul privat al orașului, iar "Trei prieteni"- actuala, este evidențiată în patrimoniul Marea Neagră (fostă A). a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în cadrul procesului de privatizare conform Legii nr.15/1990 și HG nr.1041/1990, imobilul figurând la poziția 58 din anexa la Ordinul Ministrului Comerțului și Turismului nr.154/21.04.1991 prin care a fost constituit patrimoniul acestei societăți.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 (14.02.2001), era integral privatizată. Ulterior, ca urmare a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 22.03.2001, având în vedere majorarea capitalului social cu contravaloarea unor terenuri intravilane, proprietate a societății ca urmare a obținerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, a fost cooptat un asociat nou, APAPS B, cu 1,790% din capitalul social. Înscrierea mențiunilor în Registrul Comerțului s-a efectuat la data de 9.05.2001.

În această situație sunt aplicabile disp. art.29 alin.1 din Legea nr.10/2001, privind imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate.

Cu privire la aceste dispoziții însă, s-a reținut că prin decizia Curții Constituționale nr.830/8.07.2008 s-a admis excepția de neconstituționalitate a disp. art.I pct.60 din titlul I al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, și s-a constatat că prin abrogarea sintagmei "imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art.29 alin.1 din Legea nr.10/2001, se încalcă disp. art.15 alin.2 și art.16 alin.1 din Constituție.

În ceea ce privește imobilul în litigiu, tribunalul a constatat că acesta a fost preluat fără titlu valabil, așa cum s-a arătat mai sus. Imobilul a fost naționalizat pe numele "Dr. ", deși la data naționalizării imobilul se afla în proprietatea dr., dr. și, prin urmare nu există identitate între persoana menționată ca proprietar în lista anexă la decret și adevărații proprietari. Chiar dacă s-ar admite în privința unuia dintre coproprietari, că dr. este aceeași persoană cu dr., urmează a se observa că acesta din urmă era intelectual și se încadra în categoriile sociale exceptate de la naționalizare.

Potrivit art.6 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, ac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, între altele, și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat. Ori, în condițiile în care preluarea nesocotea chiar dispozițiile Decretului nr.52/1950, așa cum s-a stabilit și prin decizia irevocabilă a Curții de Apel Constanța nr.538/27.04.1999, preluarea s-a efectuat fără titlu valabil.

Au fost apreciate ca incidente dispozițiile art.1 alin.1, art.7 și art.9 din Legea nr.10/2001, care consacră principiul prevalenței restituirii în natură a imobilului notificat, art.2 alin. 2 din lege, precum și obligativitatea respectării reglementărilor referitoare la proprietate, cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în protocoalele adiționale la această convenție, ratificate de România prin Legea nr.30/1994, cu modificările ulterioare, precum și soluțiile jurisprudențiale ale Curții Europene ale Drepturilor Omului.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a AVAS B și a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor în cererea de chemare în garanție formulată de -actuala Marea Neagră, s-a apreciat că aceasta este întemeiată, deoarece Legea nr.10/2001 nu conține nici o dispoziție referitoare la despăgubirea societăților comerciale de către AVAS sau Statul Român în situația restituirii imobilelor în natură. Pe cale de consecință, a fost respinsă cererea de chemare în garanție, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Referitor la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare de către stat a imobilului în litigiu, în condițiile art.45 alin.2 din Legea nr.10/2001, s-a reținut că acesta este nefondat, întrucât imobilul a intrat în patrimoniul în cadrul procesului de privatizare, în temeiul unor acte normative, respectiv Legea nr.15/1990 și HG nr.1041/1990, imobilul figurând la poziția 58 din anexa la Ordinul Ministrului Comerțului și Turismului nr.154/21.04.1991 prin care a fost constituit patrimoniul acestei societăți, nefiind făcută în cauză dovada relei-credințe și a nerespectării legilor în vigoare la data transmiterii.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, pârâții ORAȘUL și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, MAREA NEAGRĂ NORD și reclamantul ( apelantul reclamant și apelantul pârât Consiliul Local nedepunând ulterior și motivele de apel ), fiind formulate următoarele critici de nelegalitate:

1.Apelantul pârât Orașul prin Primar:

- greșita soluționare dată prin reținerea aspectului legat de dovedirea

existenței dreptului de proprietate al autorilor reclamanților la momentul preluării imobilului de către stat, prin înlăturarea efectelor pactului comisoriu cuprins în contractul de vânzare-cumpărare transcris la Tribunalul Constanța sub nr. 76/1933.

Apelantul a considerat că nu s-a avut în vedere, sub acest aspect, că

datorită neplății obligației de a plăti integral prețul de 160.000 lei, societatea vânzătoare a fost pusă în posesia terenului conform procesului-verbal încheiat la data de 27.07.1935 de executorul judecătoresc de pe lângă Tribunalul Constanța.

- greșita soluționare a aspectelor privitoare la situația juridică a terenului de

cea a construcției.

S-a arătat în motivele de apel că din înscrisurile ulterioare anului 1935

( când s-a preluat posesia terenului de către ), anume, polița de abonament pentru furnizarea energiei electrice și declarațiile de impunere, privesc exclusiv construcția, iar nu și terenul. Mai mult, în matricola 57/1942-1950, dr. figurează doar cu imobil - construcție, nu și cu teren, ceea ce conduce la concluzia că numai a făcut obiectul preluării de către stat, nu și terenul.

Au fost invocate în acest sens prevederile art. 23.1 lit. a din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, privitoare la noțiunea de acte doveditoare.

- instanța de fond nu a analizat corect modalitatea în care imobilul a fost

preluat de către stat, ignorând prevederile art. 23.1 lit. c din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, care includ în sfera actelor doveditoare de preluare orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă în cazurile prevăzute de art. 2 alin. 1 din lege.

Or, a susținut apelantul, preluarea a fost realizată pe numele lui, în

condițiile în care titularul dreptului pretins era, fapt care generează dubii în legătură cu identitatea reală a proprietarilor bunului la acea dată.

Apelantul pârât Orașul a solicitat, în consecință, admiterea apelului său și respingerea acțiunii față de autoritatea locală, cât privește restituirea terenului.

2.Apelanta MAREA NEAGRĂ:

- greșita soluționare de către instanța de fond a excepției lipsei calității

procesuale active a reclamanților, având în vedere că atât autorii reclamanților cât și ai intervenientei au pierdut dreptul de proprietate asupra terenului înainte de momentul naționalizării,.

A fost invocată, în același context, operarea clauzei incluse în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, reprezentând un pact comisoriu de gradul IV, care a generat - la momentul neplății prețului pentru teren, desființarea necondiționată a contractului, aspect care reiese din procesul-verbal din 27.07.1935.

S-a criticat, sub acest aspect, concluzia că acest pact ar fi operat exclusiv în ce privește pe, fără a se ține seama că înscrisurile prezentate privesc doar construcția, 3 Prieteni, nu și terenul aferent.

S-a apreciat că înstrăinarea de către în anul 1937, către dr., a cotei de 1/3 din lotul nr. 86 probează faptul că restul de 2/3 se afla în proprietatea vânzătorului, iar nu cum a reținut prima instanță, încă în proprietatea lui și; în cuprinsul actului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1937 este menționat că,această treime indiviză face parte din proprietatea vânzătorului.

- în măsura în care bunul a ieșit din proprietatea autorilor reclamanților și intervenientei la data de 27.07.1935, instanța de judecată nu mai putea verifica legalitatea titlului statului, pentru că terenul a intrat legal în proprietatea statului în perioada vizată de Legea nr. 10/2001.

- greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local, întrucât terenul ce face obiectul prezentului litigiu nu este în patrimoniul MAREA NEAGRĂ, pentru acesta fiind achitate de către societate, încă de la înființare, taxa de folosință către Consiliul Local.

- încălcarea, prin soluția pronunțată, a prevederilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilele evidențiate în patrimoniul societăților comerciale privatizate integral, pentru care norma stabilește că persoanele îndreptățite pot primi doar despăgubiri.

- nu s-a făcut dovada, de către intervenienta că este proprietara unuia din cele trei apartamente din, fiind eronate aspectele reținute de către prima instanță, în sensul că bunicul acesteia - dr. - a construit apartamentul prin antreprenorul după preluarea terenului în anul 1937. Apelanta a arătat că în procesul-verbal datat 27.07.1935 executorul judecătoresc a consemnat că a găsit la acea dată pe teren o construcție - compusă din trei apartamente. Reiese că i-a vândut dr. doar terenul 1/3 din lotul nr. 86, nu și construcția.

Nu s-a făcut dovada, prin înscrisurile depuse, că ar exista identitate între bunul existent la data deschiderii succesiunii dr. și cel care face obiectul prezentului litigiu.

- nu s-a analizat chestiunea preluării imobilului, prin naționalizare, pe numele, considerându-se automat că este vorba despre aceeași persoană cu cea a dr.. S-a apreciat că dispozițiile art. 1.3 lit. a din nr.HG 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. - nu prezumă incidența preluării abuzive, ea urmând a fi probată de către persoana care solicită restituirea.

Însă, în speță, instanța s-a întemeiat pe prezumții.

- nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 21.1 lit. e din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 referitoare la societățile comerciale integral privatizate la data apariției legii.

Apelanta a menționat că la data de 14.02.2001, Marea Neagră făcea parte din categoria societăților comerciale pe acțiuni integral privatizate, iar în dovedirea structurii capitalului social a fost prezentată adresa nr. 2281/16.03.2006.

S-a susținut că deși instanța de fond a confirmat în considerentele sentinței acest aspect, a luat în considerare faptul că, după intrarea în vigoare Legii nr. 10/2001, societatea a dobândit 1,7% capital de stat urmare majorării de capital cu valoarea unor terenuri în proprietate, conform nr.HG 834/1991.

Or, a fost dobândită de către societate după înființarea ei, la 26.04.1991, odată cu emiterea nr. 154/1991.

S-a solicitat să se constate că nu există dovada relei-credințe a societății și nici a nerespectării legilor în vigoare la data transmiterii, motiv pentru care a fost respinsă cererea privind nulitatea actelor de înstrăinare, însă soluția de restituire în natură contravine acestei situații de fapt.

- în mod greșit prima instanță a respins cererea sa de chemare în garanție formulată față de Statul Român și a AVAS B, întrucât aceștia urmează să repare prejudiciul suferit de apelantă.

Apelantul reclamant și apelantul pârât CONSILIUL LOCAL nu și-au motivat apelul declarat.

Intimatul reclamant a depus întâmpinare față de ambele apeluri motivate, reiterând chestiunile de fapt analizate de către instanța de fond, cu privire la situația juridică a construcției și a terenului, precum și la continuitatea dreptului de proprietate.

Intimata intervenientă a depus concluzii scrise, solicitând respingerea apelurilor, întrucât titlul autorului său nu l-a constituit actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1933, ci cel încheiat în anul 1937. S-au menționat din nou chestiunile referitoare la modul în care a operat transmiterea dreptului de proprietate de la dr. către fiica sa, și ulterior către legatar.

Analizând temeiurile de nelegalitate invocate, vor fi avute în vedere, în raport de disp. art. 295 cod proc. civilă, următoarele aspecte:

1. Cu privire la criticile de nelegalitate formulate în ambele apeluri motivate,

referitoare la greșita reținere de către instanța de fond a situației de fapt cât privește păstrarea dreptului de proprietate al autorilor reclamanților și ai intervenientei ulterior preluării bunului în proprietatea statului:

Sub acest aspect, se constată că instanța de fond a asigurat o justă analiză

situației de fapt, constatând că imobilul - construcție și teren - a fost preluat în patrimoniul statului sub imperiul Decretului nr. 92/1950 cu încălcarea a înseși prevederilor acestui act normativ și a dispozițiilor constituționale aplicabile la acea dată, cât privește pe autorii și. Astfel, critica privitoare la modalitatea de preluare în patrimoniul statului a imobilului pe temeiul Decretului nr. 92/1950 pentru aceste persoane, nu poate fi primită.

Instanța urmează însă a admite apelul apelanților-pârâți MAREA NEAGRĂ și ORAȘUL, cât privește nedovedirea de către intimații reclamanți G și a dreptului de proprietate al autorului lor.

Astfel, este neechivoc faptul că ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare transcris la Tribunalul Constanța sub nr. 2621/1933, prin care, și au cumpărat suprafața de teren de 318 mp, pe acest teren a fost edificată construcția identificată ca fiind, 3 Prieteni compusă din trei apartamente; că la 16.07.1935 cumpărătorii au încheiat o convenție privind ieșirea din indiviziune pentru teren, stabilind de comun acord că rămân răspunzători fiecare pentru a treia parte din,datoria de 160.000 lei pe care o aveau la acea dată la societatea vânzătoare cu privire la prețul terenului.

Este de necontestat faptul că această datorie nu a fost achitată devreme ce a doua zi, respectiv, la 17.07.1935, se încheie procesul-verbal al executorului judecătoresc care menționează că actul de vânzare-cumpărare al terenului a fost învestit cu formulă executorie, conform jurnalului nr. 9739/1935 al Tribunalului Constanța, iar în cuprinsul actului de executare se consemnează că pe teren este identificată construcția finalizată.

Probele administrate atestă faptul că ulterior acestui moment s-au reîntors în posesia vânzătorului doar cotele indivize ale lui și, câtă vreme s-a dovedit că doar dr. a avansat sume ( iar a acceptat să primească de la acesta, și ulterior datei de 17.07.1935 ) reprezentând rate succesive ale creanței născute în temeiul contractului - respectiv, în august 1935, febr. 1936, febr. - iunie 1937 ( filele 80-82 dosar 846/C/2003 al Curții de Apel Constanța ).

În cauză nu au fost însă administrate probe care să ateste că pe terenul ce a aparținut autorului a fost edificată o construcție de către acesta și pentru care s-ar fi plătit impozit, asemenea probe existând doar pentru dr. ( procesul-verbal nr. 88/30.07.1938 și corespondența purtată cu antreprenorul lucrării ).

În speță s-a dovedit în mod cert dreptul de proprietate al lui asupra terenului dobândit în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 1933, drept care însă a fost pierdut prin efectul pactului comisoriu valorificat conform procesului-verbal datat 17.07.1935. Nici un înscris nu atestă, însă, că pentru acest teren a existat o situație similară celei probate de reclamanții, în sensul că a fost edificată - pe numele - o parte a construcției ( anume, apartamentul poziționat central, conform expertizei tehnice ef. de expert ) și că a fost achitat impozit pentru clădire. Întrucât sub acest aspect soluția instanței de fond s-a întemeiat pe prezumții, deduse din situația juridică a apartamentului asupra căruia avea drept de proprietate dr., se va reține în apel că reclamanții G și nu se pot prevala de existența unui asemenea drept, înțeles ca,bun în sensul dat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cât privește situația celorlalte două imobile - apartamente și terenurile aferente - în mod corect instanța de fond a reținut că acestea au făcut obiectul unei preluări abuzive, iar intimații reclamanți și intimata intervenientă au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în contextul Legii nr. 10/2001, întrucât s-au legitimat ca titulari ai dreptului de proprietate pentru cotele din construcție, respectiv teren aferent, ce au aparținut autorilor lor la data preluării conform Decretului nr. 92/1950.

2. Sub aspectul motivului de apel privitor la modul în care a fost preluat

terenul în proprietatea statului, se constată că apelanta pârâtă MAREA NEAGRĂ nu poate invoca inaplicabilitatea prevederilor Legii nr. 10/2001, fiind dovedit că în anexa Decretului nr. 92/1950 - regiunea D se regăsește consemnat, la poziția nr. 199,imobil complet pe numele dr., ceea ce implică incidența art. 2 alin. 1 lit. a din legea specială.

Preluarea imobilului pe numele doar a unuia dintre proprietari, în condițiile în care s-a probat existența, la momentul naționalizării, a dreptului de proprietate pe construcție și teren indiviz și al numitei - ( care dobândise dreptul în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 40065/13.12.1940 ), confirmă caracterul abuziv al preluării.

În consecință, fiind dată sub acest aspect o soluție corectă de către instanța de fond, acest motiv de apel urmează a fi respins.

3. Aceleași considerente vor fi avute în vedere sub aspectul soluționării

excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Orașului, întrucât autoritatea locală menționată nu are calitate de persoană deținătoare și nici nu-i incumbă vreo obligație legală în contextul Legii nr. 10/2001. De altfel, apelantul CONSILIUL LOCAL nu și-a motivat apelul declarat, aspect față de care urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 292 alin. 2 cod proc. civilă.

4. Privitor la motivele de apel formulate de apelantul pârât MAREA NEAGRĂ cu privire la încălcarea prevederilor art. 21.1. lit. e din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 și reținerea în acest mod a calității de persoană deținătoare a societății comerciale privatizate integral:

Calitatea de persoană deținătoare este definită doar de întrunirea atributelor specifice posesiei, legea specială statuând în art. 9 că imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură,indiferent în posesia cui se află în prezent. Nu se face, așadar, o distincție cât privește persoana deținătoare ( ca în cazul expres al art. 3 și 4 privitor la persoana îndreptățită la măsuri reparatorii ), singurele elemente derogatorii fiind reglementate în ce privește modalitatea efectivă de reparație.

În speță, societatea apelantă nu poate invoca faptul că nu îi sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001 și cele cuprinse în Normele metodologice de aplicare unitară - cu referire expresă la textul art. 21.1. lit. e - câtă vreme s-a probat în mod incontestabil că această construcție se află în activul său patrimonial, iar pentru terenul aferent a invocat, la termenul din 8.11.2001, dreptul de proprietate în temeiul nr.HG 1041/1990 și a nr. 154/1991.

5. Asupra criticii referitoare la obligarea societății apelante la restituirea în natură a imobilului, cu încălcarea dispozițiilor exprese ale art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, se va reține că instanța de fond a dat o corectă interpretare prevederii prin prisma soluției pronunțate de Curtea Constituțională prin decizia nr. 830/8.07.2008.

S-a avut în vedere, astfel, că modificarea adusă textului inițial al art. 27 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 prin art. I pct. 60 al Titlului I al Legii nr. - încalcă art. 15 alin. 2 și art. 16 alin. 1 din Constituție, deschizându-se calea unei discriminări între persoanele îndreptățite prin raportare la situația bunurilor aflate în patrimoniul unei societăți comerciale după cum a operat sau nu integral, privatizarea.

S-a statuat de către Curtea Constituțională că toate persoanele care au depus notificări în termenul legal se află într-o situație juridică identică, dobândind vocația la măsuri reparatorii, cu precizarea că în cazul bunurilor preluate fără titlu valabil persoanele îndreptățite vor beneficia de restituirea în natură a respectivelor bunuri.

Așadar, în mod just prima instanță nu a mai dat eficiență disp. art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 modif. și rep. reținând că nu mai există temei pentru stabilirea în acest caz a unor măsuri reparatorii prin echivalent.

De altfel, jurisprudența Curții Europene a avut în vedere constant că parcurgerea procedurii prevăzute de această lege specială de reparație trebuie să conducă, în măsura recunoașterii dreptului, la o acordare efectivă a acestei reparații.

Or, în speță, bunul există în materialitatea lui în patrimoniul societății apelante, iar singura derogare legală de la regula restituirii în natură vizează situația persoanei fizice dobânditoare de bună-credință, fiind afirmat în acest caz principiul securității juridice.

Prin urmare, indiferent de structura capitalului social al societății la data intrării în vigoare a legii speciale ori de cea survenită în urma majorării capitalului social cu valoarea terenurilor, imobilul în cauză nu poate face obiectul unor excepții de la regula instituită prin art. 1 alin. 1, art. 7 și 9 din Legea nr. 10/2001.

Astfel fiind, acest motiv de apel urmează a fi respins ca nefondat.

6. Având în vedere dezlegarea dată în cauză criticilor de nelegalitate sus-citate și în considerarea faptului că, odată dispusă restituirea în natură a părților de imobil și teren aferent, apelanta MAREA NEAGRĂ este vădit prejudiciată prin măsura reparatorie - în condițiile în care nu s-a putut proba reaua-credință a acesteia cu ocazia intrării bunului în patrimoniul său - se va reține că în mod greșit prima instanță a respins cererea de chemare în garanție a AVAS

Astfel, textul art. 27 din Legea nr. 10/2001 ( în forma anterioară modificării prin Titlul I al Legii nr. 247/2005 ) reglementa posibilitatea persoanei îndreptățite de a solicita măsuri reparatorii prin echivalent instituției publice implicate în privatizare. Aceleași prevederi s-au regăsit și în dispozițiile art. 29 din Legea nr. - republicată, care stabilesc în alin. 3 că măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică ce efectuează sau, după caz, care a efectuat privatizarea.

În speță, bunul a intrat în proprietatea societății ca efect al privatizării fostei, astfel că devin incidente prevederile art. 32⁴alin. 1- 6 din OU. nr. 88/1997 modificată prin Titlul I al Legii nr. 99/1999.

Acest text, în vigoare, dispune că:

(1) Instituțiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.

(2) Instituțiile publice implicate vor plăti societăților comerciale prevăzute la alin. (1) o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

(3) Despăgubirea prevăzută la alin. (2) se stabilește de comun acord cu societățile comerciale, iar în caz de divergență, prin justiție.

(4) Imobilele preluate de stat în baza unor legi, acte administrative sau hotărâri judecătorești de confiscare, constând în terenuri și clădiri evidențiate în patrimoniul societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare, în absența cărora realizarea obiectului de activitate al acestor societăți comerciale este împiedicată în asemenea măsură încât, ca urmare a acestei restituiri, societatea comercială nu ar mai putea să-și continue activitatea și ar urma să fie supusă dizolvării și lichidării, nu vor fi restituite în natură.

(5) În cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă societățile comerciale sunt obligate la plata echivalentului bănesc al imobilelor, instituțiile publice implicate vor plăti direct fostului proprietar suma prevăzută în hotărâre.

(6) Statul garantează îndeplinirea de către instituțiile publice implicate a obligațiilor prevăzute în prezentul articol.

Prin urmare, temeiul acțiunii formulate de pârâta MAREA NEAGRĂ își are izvorul în prevederile legale care reglementează situația pierderii dreptului de proprietate al fostelor societăți de stat, în prezent privatizate, asupra unor active, ca urmare a restituirii lor către foștii proprietari, iar norma implică o stabilire consensuală a despăgubirii, pe baza unor criterii obiective de determinare a prejudiciului efectiv suferit.

Va fi, însă, menținută soluția privitoare la respingerea cererii de chemare în garanție față de Statul român, întrucât rolul acestuia este doar acela de garant al îndeplinirii obligațiilor instituției publice implicate în privatizare.

7. Considerentele expuse conduc la concluzia netemeiniciei apelului declarat de Consiliul Local al Orașului, dar și la menținerea soluției cât privește pe reclamantul apelant, având în vedere că probele administrate evocă atât pierderea dreptului de proprietate de către autorul său, asupra terenului cumpărat, prin efectul pactului comisoriu, cât și asupra construcției, edificate ca și în cazul celorlalte persoane prin antrepriză, antreprenorul dobândind de la dr. sumele neîncasate pentru lucrarea efectuată în contul acestuia.

Față de toate aceste considerente, în raport de disp. art. 296 cod proc. civilă, vor fi admise apelurile formulate de apelanții pârâți ORAȘUL și MAREA NEAGRĂ împotriva sentinței civile nr. 1548/9.12.2008 a Tribunalului Constanța, cu consecința schimbării în parte sentinței civile apelate, în sensul că:

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție AVAS

Obligă pârâții MAREA NEAGRĂ și ORAȘUL la restituirea în natură, către reclamanții și, a apartamentului situat pe partea a imobilului - construcție, situat în, precum și a cotei de 1/3 din terenul aferent construcției, de 318 mp, astfel cum au fost identificate prin expertiza tehnică jud. ing..

Obligă pârâții MAREA NEAGRĂ și ORAȘUL la restituirea în natură, către intervenienta, a apartamentului situat pe partea dreaptă a imobilului - construcție, situat în, precum și a cotei de 1/3 din terenul aferent construcției, de 318 mp, identificate prin expertiza tehnică jud. ing..

Va fi admisă în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta MAREA NEAGRĂ în contradictoriu cu AVAS B, cu obligarea acesteia din urmă să acorde societății pârâte despăgubiri echivalente valorii actuale a părții de imobil restituite în natură, evaluate conform standardelor internaționale de evaluare.

Va fi respinsă acțiunea reclamanților G și, ca nefondată.

Menține restul dispozițiilor sentinței civile apelate.

Vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de apelantul reclamant și de apelantul pârât CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile formulate de apelanții pârâți ORAȘUL, cu sediul în Sud,-, jud. C și MAREA NEAGRĂ, cu sediul în Nord,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 1548/9.12.2008 a Tribunalului Constanța.

Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că:

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție AVAS

Admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta MAREA NEAGRĂ în contradictoriu cu AVAS

Obligă chemata în garanție AVAS B să acorde societății pârâte despăgubiri echivalente valorii actuale a părții de imobil restituite în natură, evaluate conform standardelor internaționale de evaluare.

Respinge acțiunea reclamanților G și, ca nefondată.

Menține restul dispozițiilor sentinței civile apelate.

Respinge apelul declarat de apelantul reclamant, domiciliat în B,-,.1,.4, sect. 1, împotriva sentinței civile nr. 1548 din 9.12.2008 a Tribunalului Constanța, ca nefondat.

Respinge apelul declarat de apelantul pârât CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI C, cu sediul în Sud,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 1548 din 9.12.2008 a Tribunalului Constanța ca nefondat.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6.05.2009.

Președinte, Judecător,

- - Grefier, - -

- -

Jud.fond

Tehnored.dec.jud.

6.06.2009

- 15 ex./16.06.2009

Președinte:Mihaela Ganea
Judecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase

#Judecator Mihaela Ganea

Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Constanta