Conflict de competență. Sentința 16/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA | |
CURTEA DE APEL ORADEA | |
- Secția civilă mixtă - | |
|
SENTINȚA CIVILĂ NR. 16/2009-
Ședința camerei de consiliu din data de 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Eugenia Moșincat | - - | - JUDECĂTOR 2: Andrea Blidar |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea conflictului negativ de competență ivit în cauza civilă privind pe reclamanta, cu sediul în, județul S M și pârâta ORTODOXĂ, din, județul S M,între Judecătoria Satu Mare și Tribunalul Satu Mare.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 2 decembrie 2009, dată la care instanța a rămas în pronunțare asupra prezentului litigiu și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 3 decembrie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra prezentului conflict negativ de competență instanța reține următoarele:
Tribunalul Satu Mare prin sentința civilă nr. 144/D din 12 februarie 2009 din dosar nr-, a admis excepția de necompetență materială a tribunalului, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamantă pentru rectificarea de carte funciară și revendicare în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Tribunalul a reținut că xcepția a fost invocată din oficiu de instanță raportat la capătul principal de cerere, constând în rectificare de carte funciară, întemeiată pe dispozițiile art.34 lit.a din Legea nr. 7/1996.
În cadrul notelor de ședință reclamanta a considerat că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Decretului-Lege nr.126/1990 modificată prin OG nr.64/2000 aprobată prin Legea nr.182/2005.
În baza alin.3 al art.3 introdus de pct.1 al articolului unic din Legea nr.182/2005 soluționarea unor astfel de acțiuni este de competența tribunalelor.
Raportat la capetele de cerere formulate, respectiv rectificare de carte funciară și acțiune în revendicare, în opinia tribunalului reclamanta a sesizat instanța cu o acțiune de drept comun în considerarea actelor normative în baza cărora statul a preluat imobilul din litigiu, considerând titlul statului nevalabil la data înscrierii afirmând că nu au fost întrunite disp.art.34 lit.a din Legea nr.7/1996.
Raportat la aceste susțineri, valabilitate titlul statului se analizează din perspectiva actelor normative de preluare și a disp.art.34 lit.a din Legea nr.7/1996, care determină o competență de drept comun a instanțelor.
În forma inițială Decretul-Lege nr.126/1990 privind unele măsuri referitoare la Română Unită cu (greco-catolică) în art.3 a prevăzut că "Situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii Române Unite cu (greco-catolică) și au fost preluate de Ortodoxă Română se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanți clericali ai celor două culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri."
Prin pct.1 al articolului unic din Legea nr.182/2005 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.64/2004 pentru completarea art.3 din Decretul-Lege nr.126/1990, art.3 a fost completat cu trei alineate noi având următorul cuprins "Partea interesată va convoca cealaltă parte, comunicându-i în scris pretențiile sale și punându-i la dispoziție dovezile pe care se sprijină aceste pretenții. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovada de primire sau prin înmânarea scrisorilor sub semnătura de primire .Dacă la termenul stabilit pentru convocarea comisiei acesta nu se întrunește sau dacă nu se ajunge la nici un rezultat în cadrul comisiei ori decizia nemulțumește una dintre părți, parte interesată are deschisă calea acțiunii în justiție potrivit dreptului comun.
Soluționarea acestor acțiuni este de competența tribunalelor."
Textele de lege mai sus invocate se referă la negocieri între cele două culte la adoptarea unor soluții în privința lăcașurilor de cult și a caselor parohiale cu consultarea credincioșilor din comunitățile respective, care să țină cont de opțiunea majoritară a acestora, așa cum a reținut și Curtea Constituțională în cadrul Deciziei nr.49/1995. Acțiunile care ar putea să determine incidența acestor acte normative speciale vizează mai mult uzul lăcașurilor de cult și nicidecum acțiuni în rectificare și revendicare care exclud posibilitatea consultării credincioșilor. O astfel de concluzie se desprinde din considerentele Deciziei nr.1201/2008 a Curții Constituționale exprimată cu ocazia verificării constituționalității prevederilor art.3 din Decretul-Lege nr.126/1990, astfel cum au fost modificate prin OG nr.64/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.182/2005, raportat la disp.art.29 alin.(1), (2), (3), (5) din Constituție, statuând că "legiuitorul postrevoluționar [] a stabilit principiile reconstituirii dreptului de proprietate și anume: a) decizia unei comisii mixte formată din reprezentanții clericali ai cultului care a deținut aceste bunuri până în 1948 și, respectiv ai cultului care a preluat aceste bunuri după 1948; b) "opțiunile credincioșilor din comunitățile pentru uzul cărora aceste bunuri sunt destinate" în continuare se reține că "fiind vorba de o reconstituire a dreptului de proprietate printr-o modalitate diferită de aceea referitoare la bunurile ce constituiau proprietatea de stat, reconstituire ce se face cu respectarea principiului libertății cultelor religioase".
Capătul de cerere privind rectificarea de carte funciară vizează inclusiv și analizarea titlului statului care presupune o acțiune de drept comun, iar acțiunile de care vorbesc textele de lege speciale au în vedre uzul bunurilor deținute de cele două culte înainte și după 1948 care urmează să fie stabilit în baza raporturile dintre cele două culte bazate pe respectarea principiului libertății cultelor religioase și opțiunile credincioșilor.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza disp.art.2 Cod procedură civilă, a admis excepția de necompetență materială a tribunalului în baza art.158 Cod procedură civilă ținând cont și de competența teritorială de drept comun prevăzut de art.5 Cod procedură civilă, și a declina competența în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Fără cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5127 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată de reclamanta -, și a fost declinată competența soluționării cererii reclamantei împotriva pârâtei Ortodoxă în favoarea Tribunalului Satu Mare.
S-a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Oradea în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit.
Judecătoria a reținut că cererea principală din cererea de chemare în judecată a reclamantei este o cerere în revendicare imobiliară a unei case parohiale și a terenului aferent.
Ca și în cazul oricărei cereri în revendicare, soluționarea ei implică aprecierea instanței privind apartenența dreptului de proprietate asupra bunului revendicat reclamantei, aprecierea asupra situației juridice a casei parohiale și a terenului aferent, astfel cum dispune art. 3 alin. 1 din Decretul-lege nr. 126/1990.
Ori, potrivit alin. 3 din acest din urmă articol, soluționarea litigiilor privind situația juridică, așadar inclusiv cererile de revendicare- a acestor categorii de imobile aparține tribunalelor, în concret Tribunalului Satu Mare.
C de-al dopilea capăt de cerere este unul de rectificare a cărții funciare, accesorie cererii în revendicare, fiind aplicabile dispozițiile art. 17 Cod procedură civilă, care conferă competența materială privind soluționarea capătului de cerere accesoriu, instanței competente să soluționeze capătul de cerere principal, astfel instanța admițând excepția necompetenței materiale invocată de reclamantă și declinând competența soluționării cererii reclamantei în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență s-a trimis dosarul la Curtea de Apel Oradea pentru soluționarea acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că, inițial, acțiunea a fost înregistrată în cadrul Tribunalului Satu Mare, iar prin sentința civilă nr.144/D/12.02.2009 s-a admis excepția de necompetență teritorială și s-a declinat competența soluționării în favoarea Judecătoriei Satu Mare, astfel că, această cauză s-a înregistrat sub același număr de dosar în cadrul Judecătoriei Satu Mare.
Prin notele de ședință din data de 30.01.2009, reclamanta a invocat excepția competenței materiale a Tribunalului Satu Mare, considerând că tribunalul este instanța competentă în soluționarea cauzei, excepție pusă în discuția părților.
Acțiunea formulată este întemeiată pe decretul Lege nr.126/1990 privind măsurile referitoare la Romano unită cu, acest Decret suferind o serie de modificări, ultima fiind aceea prin Legea nr. 182/2005.
La momentul apariției Legii 182/2005 prin art.3 legiuitorul a instituit o competență exclusivă de soluționare a acestor litigii privind lăcașele de cult și casele parohiale, în favoarea.
Față de această situație legislativă și imobilele și proprietarul tabular al imobilelor a căror rectificare de carte funciară se solicită, precum și excepția invocată în mod expres în fața instanței de judecată, instanța a admis excepția de necompetentă materială a Judecătoriei Satu Mare, a constatat că există un conflict negativ de competență, sens în care, în temeiul art.22 alin.2 Cod procedură civilă s-a înaintat prezentul dosar pentru soluționarea acestui conflict negativ de competentă dintre Judecătoria Satu Mare și Tribunalul Satu Mare, în favoarea Curții de Apel Oradea.
Examinând conflictul de competență din perspectiva prevederilor art. 22 din Codul d e procedură civilă, instanța reține următoarele:
Conform art. 2 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, tribunalele judecă în orice alte materii date prin lege în competența lor, iar prin dispozițiile art. I din Legea nr. 182 din 13 iunie 2005 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 64/2004 s-a statuat că soluționarea acțiunilor la care se face referire în articolul 3 din Decretul Lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la Română Unită cu, este de competența tribunalelor. Acest ultim articol reglementează situația juridică lăcașurilor de cult și caselor parohiale care au aparținut Bisericii Române Unite cu, preluate de Ortodoxă Română, cu privire la care partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție, potrivit dreptului comun.
În speță, instanța a fost investită cu soluționarea unei acțiuni promovate de reclamanta -, prin care aceasta solicită rectificarea cărții funciare în sensul anulării unei încheieri de întabulare în baza căreia pârâta Ortodoxă și-a întabulat dreptul în cartea funciară, predarea imobilelor în deplină proprietate și posesie și respectiv restabilirea situației anterioare de carte funciară.
În condițiile în care prin acțiunea dedusă judecății, instanța este sesizată cu stabilirea situației juridice a unor imobile cu privire la care se susține că au aparținut Bisericii Române Unite cu și preluate de pârâta din cauză, invocându-se ca temei juridic al cererii Legea nr. 182/2005 și respectiv OG nr. 64/2004, rezultă cu puterea evidenței că, în speță, competența soluționării pricinii în primă instanță aparține tribunalului și nu judecătoriei.
Față de considerentele ce preced, Curtea de apel, în baza dispozițiilor art. 22 ultimul alineat din Codul d e procedură civilă, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta, cu sediul în cu sediul în, județul S M și pârâta ORTODOXĂ, din, județul S M, în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
- redactat hotărâre - judecător - 15.12.2009
- dactilografiat grefier - 16.12.2009 - 2 ex.
- comunicat 17.12.2009 - 2 ex.
-, cu sediul în, județul S M
- ORTODOXĂ, din, județul S
Președinte:Eugenia MoșincatJudecători:Eugenia Moșincat, Andrea Blidar
