Anulare act. Decizia 1904/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1904/2009-R
Ședința publică din 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de reclamant la cabinet avocat, din O, Parcul, nr.7,.1,.2.județul B și de către pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,-/B, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliată în O, strada - -, nr.4,.15, județul B, B,-, -M 6, județul B și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, nr.1, județul B, împotriva deciziei civile nr.207/A din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- prin care a fost păstrată în totalitate sentința civile nr.7871 din 3 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-,având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de la plata taxei de timbru, constatându-se totodată că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
INSTANȚA, rămâne în pronunțare asupra ambelor recursuri.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă 7871/3.12.2008 a Judecătoriei Oradeaa fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune ridicată de către pârâți, a fost respinsă cererea cu privire la anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 814/23.10.2008 încheiat cu de către - B, formulată de către reclamantul împotriva pârâților, - B, CONSILIUL LOCAL O, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ca prescrisă, au fost disjunse capetele de cerere privind restituirea imobilului apartament în favoarea reclamanților și privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul apartament situat în O, str. -, nr. 4,. 15, județul B, urmând a se forma un nou dosar cu nr-, cu termen de judecată la data de 04.02.2008, pentru care părțile s-au citat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune că pârâta a încheiat cu - B SA contractul de vânzare cumpărare nr. 214 la data de 26.10.1998, cu privire la imobilul apartament situat în O, str. -, nr. 4,. 15, județul B, având la bază contractul de închiriere nr. -/28.03.1994. Contractul de vânzare cumpărare s-a încheiat în baza Legii nr. 112/1995.
A reținut prima instanță, că potrivit art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an și 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, respectiv la data de 14 august 2002, acest termen de prescripție fiind aplicabil și în speță, dat fiind că pârâții au încheiat contractul de vânzare cumpărare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, textul vizând contractele încheiate anterior intrării în vigoare a Legii 10/2001. De asemenea, s-a reținut că reclamantul a introdus acțiunea în anularea contractului de vânzare cumpărare, motivat de faptul că el este proprietar, abia la data de 14.01.2008, mult după expirarea termenului de prescripție prevăzut de lege.
Prin urmare, în baza art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, instanța de fonda admis excepția prescripției dreptului la acțiune ridicată de către pârâți și, pe cale de consecință, a respins cererea reclamantului cu privire la anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 814/23.10.2008 încheiat cu de către - B, ca prescrisă, fiind disjunse capetele de cerere privind restituirea imobilului apartament în favoarea reclamanților și privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul apartament situat în O, str. -, nr. 4,. 15, județul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat ulterior în apel, valoarea imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate absolută se solicită a se constata depășind suma de 100.000 lei, apelantul solicitând admiterea acestuia și desființarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii principale și a anulării contractului de vânzare cumpărare nr. 814/23.10.1998 și a restituirii imobilului revendicat de apelant.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel și apelantul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice solicitând admiterea acestuia și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii față de Statul Român.
Prin decizia civilă nr.207/A din 9 iunie 2009, Tribunalul Bihora respins ca nefondate apelurile civile introduse de apelanții și Ministerul Economiei și Finanțelor B, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B în contradictoriu cu intimații, - B și Consiliul Local O împotriva Sentinței civile nr. 7871 din 3.12.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunța hotărârea apelată prin prisma criticilor aduse acesteia de către apelanți, dar și din oficiu, sub aspectul motivelor de ordine publică, instanța de apel a reținut următoarele:
O primă critică adusă de apelantul hotărârii primei instanțe vizează disjungerea capetelor de cerere având ca obiect restituirea în natură a imobilului și acordarea de despăgubiri, de capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 814/23.10.1998 încheiat între - B și pârâta.
Este adevărat că măsura disjungerii nu a fost pusă în discuția părților de către instanța de fond fiind încălcat în acest fel principiul contradictorialității, însă, instanța de apel a apreciat că prin respectiva disjungere nu i s-a cauzat reclamantului apelant o vătămare ce nu ar fi putut fi înlăturată în alt mod decât prin desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare. Dimpotrivă, apelantul va avea posibilitatea să-și formuleze cu privire la capetele de cerere disjunse toate apărările pe care le va considera oportune, fiind evident că până nu se clarifică în mod irevocabil soarta contractului de vânzare cumpărare, instanța de fond nu poate trece la soluționarea cererilor reclamantului vizând restituirea în natură a imobilului sau acordarea de despăgubiri.
În consecință, sub acest prim aspect, s-a reținut de instanța de apel că criticile apelantului sunt nefondate.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a reținut că aceasta a fost în mod corect admisă de instanța de fond, fiind irelevant motivul de nulitate absolută invocat de apelant, în contextul în care, potrivit art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a legii, termen prorogat ulterior până la data de 14 august 2002.
Din examinarea colii de carte funciară nr. 77582 O, rezultând că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, contractul de vânzare cumpărare nr. 814/1998 era operat în cartea funciară, astfel încât, cu minime diligențe, apelantul ar fi avut posibilitatea să formuleze prezenta acțiune în termenul special de prescripție de 1 an de zile prevăzut de art. 45 aliniat 5 din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care, instanța de apel a apreciat că și sub acest aspect apelul declarat este nefondat.
În ceea ce privește apelul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice,tribunalul reținut că nici una din criticile apelantului nu vizează soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare mai sus menționat, apelantul formulându-și apărări în raport de capetele de cerere disjunse. Într-o atare situație, instanța nu apreciază oportun să examineze pe fond aceste apărări, care în raport de chestiunea litigioasă tranșată prin sentința apelată, sunt în mod evident lipsite de interes.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelurile formulate de apelanții și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice împotriva Sentinței civile nr. 7871/2008 a Judecătoriei Oradea au fost respinse ca nefondate,fiind menținută în totalitate hotărârea apelată.
Ca urmare a respingerii apelului, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă au fost respinse ca nefondate, și pretențiile apelantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, acesta aflându-se în culpă procesuală.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs și Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate în sensul admiterii apelului și în consecință trimiterea dosarului la Judecătoria Oradea pentru continuarea cercetării judecătorești față de ambele capete de cerere formulate inițial, fiind invocate următoarele motive:
-instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității, părțile nespunându-și poziția în ceea ce privește disjungerea, astfel că drepturile procesuale ale recurentei au fost încălcate;
-cele două capete de cerere erau strâns legate între ele, restituirea în natură a imobilului neputându-se efectua decât prin admiterea primului capăt de cerere, cel al anulării contractului de vânzare-cumpărare, capăt de cerere disjuns și respins ca prescris;
-chiar dacă temeiul juridic al acțiunii sunt prevederile art.480 cod civil și art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO, restituirea imobilului nu va putea fi făcută fără a desființa înainte contractul de vânzare-cumpărare încheiat de către Statul Român cu pârâta intimată.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii în totalitate a apelului cu consecința respingerii acțiunii față de această pârâtă, în motivarea cererii de recurs fiind formulate următoarele critici:
-în mod greșit, instanțele au respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice;
-Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu a fost parte în contractul încheiat, deci acesta nu poate fi obligat direct față de reclamant sau față de pârâtă, între ei neexistând nici un raport juridic, reprezentarea Statului fiind asigurată de
Intimații pârâți, deși legal citați nu și-au comunicat poziția în cauză.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
În primul rând, referitor la recursul introdus de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice B, este de reținut că, prin hotărârea instanței de fond, s-a dispus respingerea acțiunii având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.814/1998. Or, în condițiile în care soluția criticată de partea recurentă este de respingere a cererii având obiectul mai sus-arătat, recursul declarat în cauză apare ca fiind lipsit de interes.
Pe de altă parte, este important a se reliefa faptul că recurentul pârât a fost introdus în cauză ca urmare a completării de acțiune depusă la instanță pentru termenul de judecată din 18.06.2008, (fila 37 din dosarul judecătoriei), completare care a avut ca obiect acordarea de despăgubiri pentru imobilul din litigiu, cerere care nu a fost soluționată prin hotărârea instanței de fond, judecarea acesteia fiind disjunsă prin sentința criticată.
În mod corect, tribunalul a concluzionat că susținerile apelantului pârât sunt, în mod evident, lipsite de interes, câtă vreme criticile acestuia, cuprinse în cererea sa de apel, vizau capetele de cerere disjunse. Abia în recurs partea pârâtă a adus critici axate pe problema capătului de cerere vizând contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare s-a solicitat de către reclamanta în cauză, însă față de soluția de respingere a acestei cereri, demersul recurentului apare ca fiind lipsit de interes, demers care poate fi apreciat în același sens și din perspectiva faptului că pârâtul a fost atras în proces pentru judecarea cererii disjunse, având ca obiect acordarea de despăgubiri, cerere nesoluționată prin hotărârea criticată.
Cât privește criticile părții recurente reclamante, este de reținut, în primul rând, că cererile având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare, pe de o parte, și restituirea în natură a imobilului, respectiv acordarea de despăgubiri pentru acest imobil, pe de altă parte, nu sunt strâns legate între ele, astfel cum susține partea recurentă, încât să nu poată fi judecate separat.
Astfel, în contextul sus-arătat se cuvine a se face precizarea că dispoziția de disjungere dată de instanța de fond este legală, impunându-se soluționarea cu prioritate a cererii având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare, cererea fiind în stare de judecată, în timp ce soluționarea cererii având ca obiect acordarea de despăgubiri reclama administrarea de dovezi. că modul de soluționare a capătului de cerere privind desființarea contractului atacat va avea înrâurire asupra modului în care vor fi soluționate cererile disjunse, dar aceasta nu înseamnă că toate cererile trebuiau soluționate concomitent, mai ales că doar una dintre ele se afla în stare de judecată.
Pe cale de consecință, dat fiind că între cererile disjunse nu există legătură inseparabilă și întrucât doar una dintre ele era în stare de judecată, instanța a făcut o justă aplicare în cauză a prevederilor art.165 din Codul d e procedură civilă.
Câtă vreme soluția de disjungere nu este potrivnică intereselor părții recurente, concluzia ce se impune este aceea că în mod corect tribunalul a reținut că acesteia nu i s-a cauzat o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, prin urmare în lipsa unei atare vătămări, nu era necesar a se face aplicarea prevederilor art.297 din Codul d e procedură civilă, și aceasta chiar dacă într-adevăr măsura disjungerii nu a fost pusă în discuția părților de către instanța de fond, fiind nesocotit principiul contradictorialității.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile, decizia recurată urmând a fi păstrată în totul, constatându-se că părțile intimate nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurentul și de recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva deciziei civile nr.207/A din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 17 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:4.01.2010
Jud.fond Cl.
Jud.apel /
Dact.
Data:8.01.2010
8 ex.
6 com.
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
