Conflict de competență. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 18
Ședința publică de la 27 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 25 august 2008, privind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Secția Civilă a Tribunalul Dolj și Secția contencios Administrativ și Fiscal din cadrul aceleiași instanțe în soluționarea recursului declarat de recurenta contestatoare Mari împotriva sentinței civile nr.10739 din 22 august 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 25 august 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
La 24 mai 2007 contestatoarea Mari a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu și a somației de plată emise de C susținând că nu datorează debitul calculat și care reprezintă impozite și contribuții către bugetul de stat.
Prin sentința civilă nr.10739 din 22 august 2007 Judecătoria Craiovaa respins contestația ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - Secția civilă, instanță care prin încheierea din 11 februarie 2008 dispus scoaterea cauzei de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dolj.
Prin decizia nr.306 din 21 martie 2008 Tribunalul Dolj - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a acestei secții de a soluționa recursul și a declinat competența de soluționare în favoarea Secției civile a aceleiași instanțe. A constatat ivit conflict negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Craiova pentru soluționarea conflictului.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Secției civile a tribunalului, care prin încheierea din 30 iunie 2008 a stabilit din nou competența Secției de contencios administrativ și fiscal de a soluționa recursul și a constatat existența unui conflict negativ de competență între cele două secții.
S-a apreciat că natura litigiului este de contencios fiscal, ținând seama de raporturile juridice deduse judecății, care vizează aspecte de drept fiscal.
S-a avut în vedere următoarele: recursul în interesul legii soluționat prin Decizia XV din 5.02.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție; faptul că la nivelul Tribunalului funcționează secții specializate, principiul specializării presupunând soluționarea cauzelor ce aparțin unei ramuri de drept, precum și faptul că secția civilă nu are o plenitudine de jurisdicție față de celelalte secții, ci este o secție specializată, singura instanță cu plenitudine de jurisdicție, în sistemul nostru de drept, fiind judecătoria.
Contestațiile la executare întemeiate pe codul d e procedură fiscală sunt cauze de contencios fiscal și aparțin ramurii dreptului fiscal prin chiar raporturile juridice deduse judecății (raporturile dintre contribuabili și organul fiscal ce încasează taxele și impozitele), prin metoda de reglementare (care nu este cea a egalității părților specifică dreptului civil) și chiar prin reglementarea dată de codul d e procedură fiscală.
Art. 16 din codul d e procedură fiscală reglementează conținutul raportului de drept procedural fiscal, art. 17 reglementează subiectele raportului juridic fiscal, iar la nivelul Tribunalului există o secție specializată, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, căreia îi revine competența de soluționare a acestor pricini.
Dosarul a fost înaintat, de această dată, Curții de Apel Craiova în vederea soluționării conflictului ivit între cele două secții ale tribunalului.
Verificând aspectele deduse judecății Curtea constată următoarele:
În cauză există conflict negativ de competență, deși declinarea s-a făcut între două secții ale aceleiași instanțe.
Potrivit art. 35 alin.2 din Lg. 304/2004, republicată, în cadrul Curților de Apel funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori și familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Cum în Codul d e pr. civilă nu există instituția scoaterii de pe rol, aceasta echivalează, prin trimiterea către o altă secție, cu o declinare de competență, fapt ce rezultă, de altfel, chiar din motivarea celor două încheieri. Pe de altă parte, prin scoaterea cauzei de pe rol cursul judecății a fost întrerupt. Calificarea situației create, în dosarul dedus judecății, ca nefiind conflict poate duce la tergiversarea nejustificată a soluționării cauzei, prin manifestarea repetată a refuzului de a soluționa cauza pe argumentul lipsei de competență. Pe cale administrativă această situație nu poate primi dezlegare, întrucât aceasta poate fi calificată ca reprezentând o ingerință în activitatea de judecată.
Se poate aprecia că dispozițiile din Lg. 304/2004, privind organizarea curților de apel și tribunalelor pe secții (art.35, alin. 2 și art. 36, alin.3), reprezintă nu doar norme de organizare, ci și norme de competență, în măsura în care, în mod efectiv, aceste secții funcționează la respectivele instanțe.
de-a face în această situație cu competența materială procesuală, specifică fiecărei secții, competență dată de natura litigiilor deduse judecății.
Rezultă, așadar, că avem de-a face cu un conflict negativ de competență între două secții ale aceluiași tribunal.
În ce privește soluționarea propriu-zisă a conflictului negativ de competență, potrivit art. 35, alin. 3 din Lg. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcționează secții specializate, printre care, secția pentru cauze civile și respectiv, secția pentru contencios administrativ și fiscal, iar în cadrul Tribunalului Dolj, acestea funcționează ca secții separate.
Din considerentele deciziei nr. XV/2007, a Secțiilor Unite ale ICCJ, rezultă că, în considerarea principiului specializării, este firesc, ca atunci când contestația la executare propriu-zisă vizează un titlu emis într-o anumită materie, aceasta să se îndrepte la secția respectivă, dacă aceasta există, a instanței competente.
Se mai arată că nu poate fi primit punctul de vedere, conform căruia, atunci când este vorba despre o contestație la executare propriu-zisă natura litigiului rămâne fără relevanță, cu atât mai mult cu cât există posibilitatea ca, într-o atare contestație, să se invoce și apărări de fond.
În speța de față există exact situația descrisă în considerentele acestei hotărâri, cu deosebire că, în decizia nr. XV/2007 era vorba despre un titlu emis în materie comercială, iar în speța de față despre un titlu emis în materie fiscală.
Pentru identitate de rațiune, pe cale de analogie, soluția nu poate fi decât aceeași, în sensul că, cel puțin în căile de atac, dacă există secții specializate, chiar și în cazul unei contestații la executarea propriu-zisă trebuie să se țină cont de principiul specializării, or, în speța de față, este indiscutabil că titlul este emis în materie fiscală și prin urmare, competența de soluționare a recursului nu poate aparține decât secției de contencios-administrativ și fiscal a Tribunalului Dolj.
Mai mult, potrivit teoriei dreptului procesual civil, dar și practicii CEDO cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile și Libertățile Omului, procesul civil cunoaște două faze: faza judecății și faza executării silite.
Prin urmare, dacă se trece la faza executării silite, aceasta face parte din cadrul aceluiași proces civil început în faza de judecată și este absolut firesc ca și această fază să fie soluționată de instanțele specializate care au soluționat cauza în faza de judecată.
Nu se poate accepta motivarea că normele din codul d e pr. civilă, ce privesc executarea silită, sunt specifice doar cauzelor civile în sens restrâns, știut fiind faptul că normele codului d e pr. civilă sunt norme de drept comun pentru toate ramurile dreptului care nu sunt de natură penală.
Așadar, procesul civil fiind unic, atât faza de judecată cât și faza de executare silită (care include implicit și contestația la executarea propriu-zisă) trebuie să se desfășoare în fața aceluiași tip de instanță, în funcție de natura litigiului dedus judecății, în speța de față fiind evident că litigiul este de natură administrativ-fiscală.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 22, alin.5 Cod pr. civ. Curtea va stabili că secția competentă să soluționeze recursul este Secția de Contencios - Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a recursului declarat de contestatoarea Mari împotriva sentinței civile nr.19739 din 22 august 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova, în favoarea Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Dolj.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 August 2008.
PREȘEDINTE
- -
Grefier,
- -
Red.
3.09.2008
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu
