Conflict de competență. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 2
Ședința din Camera de Consiliu de la 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol judecarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Craiova și Tribunalul Dolj, în soluționarea cauzei privind pe reclamanta - C și pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. 5.pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând cauza în stare de soluționare a luat în examinare cauza de față.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Prin acțiunea formulată la data de 16.06.2008, reclamanta - C, a chemat în judecată pe pârâții Primarul municipiului C și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr.46375 din 23.04.2008 emisă de Primarul Municipiului
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin dispoziția atacată s-a dispus, pe de o parte, înaintarea spre competentă soluționare către reclamantă, ca fiind actuala unitate deținătoare a imobilului, a dosarelor conexate de notificare nr.1448/N/2001 și nr.2310/N/2001 formulată de către pentru imobilul teren în suprafață de 2800. situat în C,-, iar pe de altă parte, a fost propusă acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru imobilul construcție demolat, în suprafață construită de 116,50.
S-a invocat încălcarea principiului irevocabilității actelor administrative de către primar, în condițiile în care la data de 26.06.2007 primarul emisese o altă dispoziție cu nr.13809, prin care respinsese restituirea în natură a întregului imobil, propunându-se acordarea de despăgubiri.
Prin cererea depusă în dosarul de fond la data de 5.09.2008, pârâtul a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj, solicitând înaintarea cauzei la Judecătoria Craiova, apreciind că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită în înțelesul art. 26 din Legea nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.256 din 26 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta - C, în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanta are calitatea de terț în raport de procedura reglementată prin Legea nr.10/2001, în cadrul căreia a fost emisă dispoziția nr.15904/2007 a Primăriei Municipiului C, aceasta neavând calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr.10/2001, pentru a atrage competența secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, invocând prevederile art. 24 alin. 8, art. 25 alin. 6 și art. 31 alin. 2 din Legea nr.10/2001.
Cauza a fost înregistrată pe rolul judecătoriei sub nr-.
Prin sentința civilă nr.17566 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Craiova și s-a declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj, dispunându-se ca după rămânerea irevocabilă a hotărârii, cauza să fie înaintată la Curtea de APEL CRAIOVA, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că dispoziția nr.46375/2008, emisă de Primăria Municipiului C este un act administrativ, întrucât nu dă naștere unor drepturi și obligații cu caracter civil de drept substanțial, ci dimpotrivă, are natura juridică a unui act administrativ de desesizare a autorității de sarcina rezolvării unei cereri formulată în cadrul unei proceduri administrative, invocându-se prevederile art. 1 alin. 6 din Legea nr.554/2004.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL CRAIOVA sub nr-.
Analizând conflictul negativ de competență, Curtea constată următoarele:
Legea nr. 10/2001 prevede o procedură specială pentru restituirea imobilelor preluate abuziv de stat înainte de 22 decembrie 1989, procedură care începe prin adresarea unei notificări persoanei juridice deținătoare a imobilului.
Dispoziția sau decizia prin care este finalizată procedura specială instituită de Legea nr.10/2001 este supusă ulterior controlului judiciar, competența materială aparținând în primă instanță secției civile a tribunalului, în raport de art. 26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
În speță, prin dispoziția nr. 46375 din 23.04.2008 emisă de Primăria Municipiului C s-a dispus înaintarea spre competentă soluționare către C, ca fiind actuala deținătoare a terenului, a dosarelor de notificare nr. 1448/N/2001 și nr. 2310/N/2001, formulate de către, pentru imobilul situat în C,-.
Sintagma de "unitate deținătoare" este menționată în prevederile Legii nr.10/2001, republicată, în temeiul căreia s-a emis și dispoziția nr.46375/23.04.2008, contestată de reclamantă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr.10/2001 republicată, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Una din semnificațiile sintagmei "indiferent în posesia cui se află în prezent", astfel cum apare în Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG250/2007, este aceea a stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv cel care deținea imobilul la data intrării în vigoare a legii.
În cazul în care, după intrarea în vigoare a legii un imobil notificat potrivit legii a fost transferat în administrarea unei alte entități, aceasta devine unitate deținătoare investită cu soluționarea notificării, entitatea inițial notificată având obligația de a transmite notificarea și documentația aferentă entității deținătoare, înștiințând totodată și persoana îndreptățită despre această situație.
Și din interpretarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr.10/2001, rezultă că în cazul în care persoana îndreptățită nu deține imobilele solicitate, aceasta va direcționa notificarea către entitatea învestită cu soluționarea ei, sau unității deținătoare a bunurilor imobile solicitate, fiind relevante prevederile pct.27.1 și 27.2 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG nr.250/2007.
În privința instanței competente să soluționeze o contestație îndreptată împotriva deciziei sau dispoziției emisă de unitatea deținătoare, sau entitatea învestită cu soluționarea notificării, prin art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001 s-a prevăzut competența secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau al entității învestită cu soluționarea notificării, în cazul în care decizia sau dispoziția motivată de respingerea notificării, este atacată de persoana care se pretinde îndreptățită.
Competența materială specială este aplicabilă oricăror litigii ivite în legătură cu modul de soluționare a cererilor de restituire formulate în baza Legii nr.10/2001, aceasta fiind intenția vădită a legiuitorului, indiferent dacă există sau nu răspuns la notificare.
Este adevărat că Legea nr.10/2001 nu reglementează expres stabilirea competenței materiale a instanței, atunci când contestarea deciziei sau dispoziției emisă de unitatea deținătoare sau entitatea învestită cu soluționarea ei, se face de către unitatea deținătoare căreia i s-a comunicat spre competentă soluționare notificarea formulată de persoana îndreptățită, însă rațiuni de simetrie impun ca și în cazul în care se contestă dispoziția emisă de entitatea învestită inițial cu soluționarea notificării prin care se transmite actualei unități deținătoare acea notificare, contestația să poată fi formulată tot la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul persoanei juridice notificate.
Prin contestația formulată de reclamanta unitate deținătoare, se contestă o dispoziție emisă de o autoritate publică, prin care i se înaintează reclamantei, în calitate de unitate deținătoare, spre competentă soluționare, notificările formulate de persoana îndreptățită care solicită restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Dispoziția contestată este un act cu efecte civile, supusă reglementărilor Legii nr.10/2001, derogatorii de la dreptul comun, dat fiind faptul că raportul juridic izvorât din aplicarea Legii nr.10/2001 ia naștere între deținătorul imobilului și persoana îndreptățită la restituire în natură sau la măsuri reparatorii. În aceste condiții, contestația formulată de reclamantă în calitate de actual deținător al imobilului, se judecă de către secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială este situat imobilul, litigiul intrând în sfera de competență procesuală pur civilă și nu în cea specifică contenciosului administrativ.
Obiectul prezentei contestații privește o procedură prealabilă impusă de dispozițiile Legii nr.10/2001, necontencioasă, dar obligatorie, potrivit art. 109 alin. 2 Cod pr. civilă, astfel încât pentru rațiuni de judecată unitară, o atare pricină izvorâtă din temporizarea ori refuzul de finalizare a unei proceduri, nu poate fi atribuită spre soluționare decât simetric, conform prevederilor art. 26 și 27 din Legea nr.10/2001, în competența instanței care judecă acțiunea principală, respectiv în competența tribunalului.
Față de considerentele expuse, în baza art.22 alin. 5 Cod pr. civilă, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISP UN E:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C și, în favoarea Tribunalului Dolj - Secția civilă.
Cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședința publică de la 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
- -
Red.Jud.-
Tehn./4 ex.
15.01.2009
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica
