Conflict de competență. Sentința 23/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(926/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR.23.
Ședința din Camera de Consiliu de la 05 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria sectorului 3 B și Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în cauza înregistrată sub nr-, având ca obiect cererile formulate de reclamanții pârâți, pârâtul reclamant, în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR.10/2001, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cauza a fost reținută spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4245/24.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria sectorului 3 Baa dmis excepția de necompetență materială, a declinat competența materială de soluționare a cererii, formulată de reclamanții pârâți și în contradictoriu cu pârâtul reclamant, pârâții Municipiul B prin Primarul General - Comisia pentru Aplicarea Legii nr.10/2001, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului București - Secția Civilă.
Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că în cauză reclamanții sunt cei ce stabilesc valoarea obiectului litigiului după prețuirea lor. Exprimarea provizorie făcută de aceștia după propria lor apreciere a fost considerată însă vădit disproporționată de pârât, adevăratul proprietar al imobilului teren și construcție cu privire la care reclamanții invocă prescripția achizitivă, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Prima instanță a avut în vedere la soluționarea excepției împrejurarea că reclamanții tind prin acțiunea formulată la dobândirea unui drept real asupra imobilului, iar pârâtul, în contra căruia urmează a i se opune sancțiunea civilă pentru rămânerea în pasivitate în tot acest interval de timp, este adevăratul proprietar, care poate să-și evalueze imobilul în raport de valoarea reală de circulație la momentul introducerii acțiunii - această valoare fiind de peste 5 miliarde lei vechi (500.000 RON).
Având în vedere dispozițiile art.158 - 159 alin.1 pct.2 Cod de procedură civilă coroborat cu art.2 alin.1 lit.b Cod de procedură civilă, instanța de fond a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Civilă.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr- la Secția a IV-a Civilă.
Tribunalul a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale și, în vederea soluționării excepției, a încuviințat și administrat, la solicitarea reclamanților, proba cu expertiză tehnică specialitatea construcții civile, având ca obiectiv evaluarea terenului și a construcției pentru care se solicită prin acțiune constatarea dobândirii dreptului de proprietate, evaluare raportată la data sesizării instanței.
Lucrarea a fost întocmită de expert G, care, prin raportul de expertiză efectuat, a constatat că valoarea terenului și a construcției din B, Intr. de nr.3, sector 3, (teren în suprafață de 850. și construcție compusă din parter și etaj, plus dependințe) este de 95.838 lei.
Prin sentința civilă nr.65/19.01.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei, formulată de reclamanții pârâți și în contradictoriu cu pârâtul reclamant, pârâții Municipiul B prin Primarul General - Comisia pentru Aplicarea Legii nr.10/2001, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 B, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Curtea de Apel București - Secția Civilă, pentru pronunțarea regulatorului de competență.
În considerentele hotărârii, tribunalul a apreciat că instanța competentă a soluționa pricina în primă instanță, prin raportare la prevederile art.1 și art.2 pct.1 lit.b Cod de procedură civilă, este judecătoria, care în mod corect a fost învestită cu soluționarea cauzei pendinte.
În ceea ce privește argumentele judecătoriei, tribunalul a arătat că, potrivit art.112 pct.3 Cod de procedură civilă, reclamantul este cel care indică valoarea obiectului litigiului, pârâtul putând-o contesta și dovedi cele susținute.
În speță, reclamanții au indicat prin întâmpinarea formulată împotriva cererii reconvenționale că valoarea imobilului este de aproximativ 100.000 lei, iar, ulterior, printr-o cerere distinctă, au precizat o valoare de 76.000 lei pentru teren și construcție. În dosarul judecătoriei, s-a depus certificatul de atestare fiscală nr.-/26.02.2009, din care rezultă că valoarea de impune a imobilului este de 187.644,60 lei.
Din niciun mijloc de probă administrat în fața judecătoriei nu rezultă că bunul imobil are o valoare mai mare de 500.000 lei, iar, atunci când valoarea indicată de reclamant este apreciată derizorie ori este contestată, se impune efectuarea unor probe în scopul stabilirii acesteia cu corectitudine.
Or, din înscrisul menționat anterior, dar și din concluziile raportului de expertiză efectuat în fața tribunalului, rezultă valori cu mult inferioare pragului de 500.000 lei, stabilit de Codul d e procedură civilă, împrejurare în raport de care tribunalul a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sectorului 3
Soluționarea conflictului negativ de competentă ivit între Judecătoria sectorului 3 B și Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă se face, în raport de dispozițiile art.22 alin.2 Cod de procedură civilă, de către curtea de apel competentă, în speță Curtea de Apel București.
Cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 22.04.2009.
Analizând conflictul negativ de competență ivit între judecătorie și tribunal, conflict constatat în condițiile art.20 pct.2 Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit textului de lege menționat, există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.
În speță, este îndeplinită această condiție, atât sentința civilă nr.4245/24.04.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B, cât și sentința civilă nr.65/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă fiind hotărâri irevocabile, prin care instanțele s-au dezînvestit una în favoarea celeilalte.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată are drept obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, cât privește terenul în suprafață de 850. din B, Intr. de nr.3, sector 3, precum și constatarea dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcției formată din parter și etaj, compusă din 6 camere, 3 holuri, baie, bucătărie, 2 debarale, puț american și garaj, edificate pe terenul menționat.
Reclamanții și au evaluat acest imobil la suma de 100.000 lei (fila 51 dosar judecătorie), ulterior arătând că bunul în litigiu are o valoare de 76.000 lei (fila 116 dosar judecătorie).
Această valoare a imobilului a fost contestată de către pârât prin întâmpinarea depusă la data de 13.12.2007 (fila 39 dosar judecători), situație în raport de care, având în vedere și certificatul de atestare fiscală emis la 26.02.2008, sub nr.-, judecătoria era obligată ca, în temeiul rolului activ prevăzut de art.129 alin.5 Cod de procedură civilă, să dispună administrarea unor probe necesare în vederea evaluării corespunzătoare a bunului litigios.
O astfel de probă a fost făcută de către tribunal, după declinarea competenței, în speță fiind efectuată o expertiză tehnică de specialitate, din care rezultă că imobilul situat în B, Intr. de nr.3, sector 3, la data sesizării instanței, respectiv 19.10.2007, avea o valoare de 95.838 lei.
În aceste condiții, în mod corect tribunalul, având în vedere dispozițiile art.1 și 2 pct.1 lit.b Cod de procedură civilă, a stabilit că instanța competentă să judece pricina în fond este judecătoria, valoarea imobilului fiind sub 500.000 lei.
Dispozițiile legale cu privire la competența materială au caracter imperativ și nu pot fi înlăturate prin acordul sau achiesarea părților. În plus, în speță, această valoare a obiectului litigiului a fost chiar contestată de către pârât, astfel că, chiar dacă reclamanții sunt cei obligați să evalueze imobilul, instanța, din oficiu, trebuia să dispună administrarea unor probe necesare pentru stabilirea competenței sale de judecată.
Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art.22 alin.5 Cod de procedură civilă, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe pârâții, domiciliați în B, Intr. de, nr.3, sector 3, pârâtul reclamant, domiciliat în B,-, -.2,.B,.1,.52, sector 3, pârâții MUNICIPIUL B prin Primarul General - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR.10/2001, cu sediul în B,-, sector 5, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, nr.202, sector 1 și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, în favoarea Judecătoriei sectorului 3
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
8 ex./22.06.2009
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan
