Conflict de competență. Sentința 790/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5138/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Civilă Nr.790
Ședința din Camera de Consiliu din data de 06 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Singh Ioana
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 3 și Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, privind pe reclamanta Camera de Comerț și Industrie a României și pârâtul.
Fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Prin acțiunea introdusă la data de 2.09.2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B, reclamanta Camera de Comerț și Industrie a României a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, plata sumei de 28.699 Ron, reprezentând indemnizații necuvenite pe perioada 3.08-2006-27.12.2007, cu cheltuieli de judecată.
În esență, în motivarea acțiunii s-a arătat că prin Hotărârea Adunării Generale a și a deciziei Colegiului de Conducere, pârâtul a fost ales ca membru al Colegiului de Conducere și respectiv al Comitetului Executiv al și pe cale de consecință, a participat la ședințele acestor organe de conducere, primind indemnizația corespunzătoare pentru activitatea desfășurată.
Prin sentința civilă nr.772/30.01.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 rămasă definitivă și irevocabilă, a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGA și a deciziei Colegiului de Conducere din data de 3.08.2006, hotărârea judecătorească producându-și efectele retroactiv, astfel ca indemnizațiile încasate sunt nelegale.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art.992, 993 și 1092 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.10349/11.11.2008, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția de litigii de muncă.
În motivarea sentinței, instanța a reținut că, din moment ce reclamanta a reținut și virat din sumele plătite pârâtului contribuția la CASS, CAS și impozit aferent, se naște prezumția în sensul că între părți s-au stabilit raporturi de muncă, chiar dacă nu s-a încheiat un contract de muncă în formă scrisă. În completarea argumentelor sale, instanța a mai invocat și dispozițiile art.295 Codul muncii care consacra caracterul de drept comun al normelor din Codul muncii, aplicându-se și acelor raporturi juridice neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în condițiile în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu e incompatibilă cu specificul raporturilor respective.
Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Constatând existența unui conflict negativ de competență, Tribunalul a dispus înaintarea dosarului la Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru soluționarea acestuia, după rămânerea irevocabilă a declinatorului de competență.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Bucureștia avut în vedere în esență, următoarele aspecte:
Pârâtul a fost ales membru în Colegiul de Conducere al pentru un mandat de 4 ani, în urma unei proceduri elective interne, în calitatea sa de reprezentant al Camerei de Comerț și Industrie teritoriale și anume Camera de Comerț și Industrie care îi reveneau pârâtului în calitate de membru al Colegiului de Conducere, constau în îndeplinirea unor acte juridice și atribuții de reprezentare specifice contractului de mandat, urmând să răspundă pentru exercitarea corespunzătoare a atribuțiilor sale în fata organului de conducere din care face parte.
Tribunalul Bucureștia apreciat că existența acestor raporturi nu înseamnă încheierea între părți a unui contract individual de muncă, ce are ca obiect fapte materiale, nefiind îndeplinite cerințele esențiale pe care un raport juridic trebuie să le întrunească pentru a fi considerat contract individual de muncă.
Calificând raporturile juridice existente între părți ca fiind de mandat, Tribunalul concluzionează, față de prevederile art.10 și art.281 Codul muncii, faptul că modalitatea de încheiere, executare, stingere a acestor raporturi este guvernat de legislația civila /comercială, fiind supuse, pe cale de consecință jurisdicției civile/comerciale și nu de legislația muncii; astfel că problematica acestui raport excede jurisdicției muncii.
Deliberând asupra sesizării de soluționare a conflictului negativ de competență, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.20 Cod procedură civilă, este conflict de competență atunci când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să soluționeze aceeași cauză (conflictul pozitiv de competență) precum și atunci când două sau mai multe instanțe s-au declarat irevocabil necompetente să judece aceeași cauză (conflictul negativ de competență).
Față de declinarea reciprocă a competenței care s-a produs între Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și Judecătoria Sectorului 3 B și văzând și dispozițiile art.20 Cod procedură civilă (anterior menționat),Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale constată că sunt îndeplinite cerințele legii referitoare la existența conflictului negativ de competență.
Analizând materialul probator (înscrisurile) existent la dosarul cauzei, rezultă că la data de 3.08.2006 a avut loc o Adunare Generală a, ocazie cu care a fost aleasa noua componență a organelor de conducere. Pârâtul a fost ales pentru un mandata de 4 ani membru în Colegiul de Conducere al reclamantului și în Comitetul Executiv al acestuia, primind o indemnizație lunară pentru activitatea desfășurată în această calitate. Așa cum rezultă din economia dispozițiilor Statutului coroborat cu prevederile Decretului-Lege nr.139/1990 privind camerele de comerț și industrie din România, pârâtul a fost desemnat membru în organele de conducere ale reclamantei pe baza unei proceduri elective, pentru perioada unui mandat de 4 ani, în aceste condiții neavând calitatea de salariat.
Potrivit art.26 din Statutul, Colegiul de Conducere în esență, are următoarele atribuții: - în perioada cuprinsă între sesiunile exercita conducerea generală a Camerei și hotărăște în toate chestiunile care intră în competența sa potrivit Statutului și Hotărârilor Adunării Generale; aprobă structura organizatorică a Camerei; Regulamentele de organizare și funcționare a și, Regulamentul Centrului de, Programele de administrare ale Camerei, stabilit de, alege din cadrul Comitetului Executiv și pe Președintele Colegiului, stabilește nivelul taxelor de înscriere și cotizațiile membrilor; modul de percepere; stabilește nivelul indemnizației pentru Președintele Camerei.
Potrivit dispozițiilor art.29 din Statutul, Comitetul Executiv funcționează ca o autoritate cu dublă competență: executionala în sensul că duce la îndeplinire hotărârile și ale Colegiului de Conducere și decizională, având atribuții mai restrânse în acest sens limitându-se la numirea reprezentanților Camerei în societatile la care acesta este asociat sau acționar, aprobă Regulamentul de Organizare și funcționare al Secțiunilor, al Grupului Membrilor Colectivi și al Comisiei de Cenzori, analizează activitatea societatilor comerciale la care Camera este acționar sau asociat și îndeplinește și alte sarcini încredințate de Colegiul de Conducere.
Pe cale de consecință, pârâtul în calitatea sa de membru al Colegiului de conducere al Comitetului Executiv, este de fapt, un reprezentant al membrilor Camerei, ales de către aceștia să exercite atribuțiile care îi revin potrivit Statutului, acestea concretizându-se în special în actele juridice specifice activității de conducere și în preropgative de reprezentare caracteristice contractului de mandat.
Față de această situație, Curtea apreciază că în mod corect a considerat Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, că în speță nu se regăsesc întrunite cerințele specifice raporturilor juridice de muncă: subordonarea salariatului față de angajator, prestarea unei munci prestabile pentru un salariu stabilit prin contract, perioada de regulă nedeterminată pe care se încheie contractul de muncă, răspunderea patrimonială și disciplinară a salariatilor. Paratul are calitatea de membru al organelor de conducere și exercita contribuțiile conferit de Statutul acestor entitati, neputându-se considera că s-ar afla în raporturi de subordonare față de reclamantă.
Pentru activitatea desfășurată în organele de conducere, pârâtul a primit o indemnizație lunară care nu se identifică cu salariul, iar exercitarea atribuțiilor de conducere nu poate fi calificată drept muncă prestabilită, care în cazul contractului individual de muncă constă în fapte materiale. În ceea ce privește problema răspunderii pârâtului față de natura raporturilor juridice stabilite între părți, acestea nu pot fi considerate ca fiind de dreptul muncii, ci o răspundere civila/comerciala în fața organelor de conducere din care face parte pentru neexercitarea sau neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor statutare.
Plata remuneratiei aferente activităților de conducere nu este de natură să converteasca raporturile juridice existente între și pârât în raporturi de muncă, aceste raporturi rămânând raporturi juridice specifice contractului de mandat, astfel că răspunderea pentru încasarea unor sume nedatorate de către pârât va fi o răspundere de drept civil/comercial.
Faptul că pentru indemnizația plătită pârâtului în calitate de membru al organelor de conducere s-au reținut prin stopaj la sursă și s-au virat impozitele și contribuțiile datorate bugetelor statului, nu poate să conducă la o altă concluzie în ceea ce privește calificarea naturii juridice a raporturilor dintre părți, deoarece, din punct de vedere al legislației privind sectorul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, legislației privind asigurările pentru accidente de muncă, boli profesionale, legislație privind asigurările de sănătate, indemnizațiile plătite în baza unui contract de mandat este asimilabilă salariului.
Plata acestor contribuții la bugetele statului s-a realizat în scopul beneficierii de prestațiile de asigurări sociale, potrivit legislației aplicabile în funcție de fiecare caz în parte.
Pentru toate aceste considerente, calificând natura raporturilor juridice dintre părți ca fiind un contract de mandat civil/comercial, și nu un contract individual de muncă față de dispozițiile art.1 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă, competența de soluționare a prezentei cauze revine Judecătoriei Sectorului 3
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată că instanța competentă să soluționeze litigiul dintre reclamanta CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE A ROMÂNIEI cu sediul în B,-, sector 3 și pârâtul cu domiciliul în B,-, -6,. C,.1,.47, sector 3, este Judecătoria Sectorului 3
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red:
Dact.:
4 ex./12.10.2009
Jud.:
Jud.S3:
Președinte:Singh IoanaJudecători:Singh Ioana
