Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 5369/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- R OMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 3601/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5369/
Ședința Publică din data de 06 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Guranda Georgeta
JUDECĂTOR 2: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR 3: Sprînceană
GREFIER
*****************
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de către recurenta-reclamantă cât și de către recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr.2334 din data de 20.03.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări în dosarul nr.27472/3/LM/2008-având ca obiect "drepturi bănești".
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 29 septembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, văzând și dispozițiile art.260 alin.(1) Cod proc. civ. a amânat pronunțarea pentru azi, 06 octombrie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberand asupra recursului civil de, retine urmatoarele:
Reclamanta, prin cererea înregistrată la data de 23.07.2008, pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE (actual Ministerul Administratiei si Internelor) pentru a fi obligat la plata sporului de confidențialitate, pentru cunoașterea a două limbi străine, pentru condiții deosebite de muncă începând cu data de 01.01.2007 și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; la acordarea concediului de odihnă de 30 de zile și la plata drepturilor bănești, reprezentând prime de concediu aferente anilor 2007-2008 actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, la plata majorărilor salariale în condițiile prevăzute de dispozițiile HG nr.4/2004 pentru îndeplinirea criteriilor privind experiența în specialitate, studii post-universitare de specialitate și reprezentativitate începând cu 01.01.2007 și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, la acordarea concediului suplimentar de odihnă începând cu 01.01.2007, la plata sporului de 25% începând cu 07.12.2007 și până în prezent actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2334/20.03.2009 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis in parte actiunea, a obligat paratul la plata primelor de vacanta pentru anii 2007 si 2008 si respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, sub celelalte aspecte.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta a fost preluată de către pârâtul din prezenta cauză prin protocol la data de 1.01.2007 de la Ministerul Integrării Europene, unde era angajată cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată începând cu 02.12.2004 în funcția de consilier de integrare.
Drepturile salariale ale consilierilor pentru afaceri europene au fost stabilite potrivit art. 3 al. 2 din OUG 19/2003, conform căruia salariile de bază și celelalte drepturi salariale sunt cele stabilite potrivit legii 495/2004, pentru funcția de consilier diplomatic.
Cu privire la plata primelor de concediu Tribunalul a apreciat cererea ca fiind întemeiată, cu motivarea ca pentru perioada ianuarie 2007-28 iunie 2008, sunt incidente disp. art.21 pct.2 din Legea nr.495/2004, potrivit cărora la plecarea în concediul de odihnă membrii corpului diplomatic (și, prin urmare, și consilierii de integrare/afaceri europene) au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază în lei din luna anterioară plecării în concediu.
Deși pârâtul afirmă că a plătit prima de vacanță pentru perioada 28 iunie 2008-31 decembrie 2008 în baza prev. art. 30 ind. 2 din OUG 10/2008 astfel cum a fost modificată prin OUG 81/2008, nu face dovada plății acestor drepturi, către reclamantă, astfel că Tribunalul a obligat pârâtul la plata acestor drepturi, actualizate cu indicele de inflație la zi.
Cu privire la celelalte drepturi salariale solicitate de reclamanta, Tribunalul a apreciat cererile ca neîntemeiate și le-a respins pentru următoarele considerente:
În legătură cu acordarea sporului de confidențialitate se reține că, potrivit anexei nr. 1 la Protocolul nr. 1930/12.01.2007, încheiat între MIRA și Ministerul Integrării Europene, reclamanta nu a beneficiat de un astfel de drept salarial. Potrivit art. II din OUG 106/2006 pentru modificarea și completarea OUG 19/2004, consilierii pentru afaceri europene au fost preluați, pe bază de protocol, cu menținerea drepturilor salariale dobândite anterior. Prin urmare, cum reclamanta nu a beneficiat de acest drept salarial anterior, în calitate de consilier pentru afaceri europene, nu poate avea dreptul la acordarea sporului de confidențialitate.
Considera prima instanta ca reclamantei nu i se cuvine nici sporul pentru "cunoașterea" a două limbi străine.
Conform art. 1 din Legea nr.495/2004 se acordă acest spor doar celor din centrala Ministerului Afacerilor Externe "pentru folosirea" în exercitarea funcției diplomatice sau consulare a două sau mai multe limbi străine, iar reclamanta nu a făcut dovada folosirii lor.
Tribunalul a apreciat că acest spor se cuvine celor care folosesc două limbi străine în exercitarea funcției diplomatice sau consulare, or reclamanta nu exercită o astfel de funcție.
Sporul pentru condiții deosebite se acordă potrivit art. 14 din OG 10/2007 și OG 10/2008, pentru consilierii pentru afaceri europene încadrați în MIRA, acest spor a fost acordat în limitele impuse de art. 3 al. 3 din OUG - pentru perioada 1 ianuarie 2007-28 iunie 2008. După data de 28 iunie 2008, acest spor a fost acordat integral, în procent de 10% din salariul de bază, pentru toate persoanele încadrate în funcția de consilier pentru afaceri europene, ca urmare a intrării în vigoare a OG nr. 81/2008 (pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II.și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene) - așa cum rezultă și din anexa nr. 1 privind cuantumul drepturilor salariale ale consilierilor pentru afaceri europene.
Cererea de obligare a pârâtului la acordarea concediului de odihnă de 30 de zile a fost considerata de tribunal ca neîntemeiată. Durata concediului anual de odihnă plătit este stabilita prin contractul individual de muncă și Codul Muncii, art. 140.
Legea nr.495/2004 stabilește durata concediului de odihnă la 30 de zile pentru membrii corpului diplomatic și consular.
OUG nr. 19/2003 stabilește la art.3 al.1: "Consilierii de integrare sunt salariați cu contract individual de muncă, iar salariile de bază și celelalte drepturi salariale sunt stabilite conform legii pentru funcția de consilier diplomatic", dar nu face nicio referire la durata concediului de odihnă.
Durata acestuia, prevăzută pentru reclamantă este de 21 de zile, conform art. 23 din OG 10/2007 și art. 23 din OG -, unde se stipulează faptul că pentru personalul contractual durata minimă a concediului de odihnă este de 21 zile lucrătoare pe an.
Și cererea privind obligarea pârâtului la plata majorărilor salariale în condițiile prevăzute de dispozițiile HG nr.4/2004 este neîntemeiată, in opinia tribunalului.
Art.2 din HG nr.4/2004 stipulează că "majorarea cu până la 50% a salariului de bază pentru consilierii de integrare se poate face în condițiile stabilite de OUG nr. 19/2003, în funcție de criteriile și cotele procentuale stabilite conform anexei 2".
Sintagma "se poate face" permite angajatorului să decidă cu privire la oportunitatea acordării sau neacordării acestor sporuri. Or, la momentul angajării, salariile de bază ale consilierilor de integrare au fost stabilite în funcție de vechimea în specialitate, a studiilor absolvite, stagii de pregătire, specializări postuniversitare, titluri științifice, grade didactice, etc.
Conform alin.2 al art.3 din OUG nr. 19/2003 "cuantumul drepturilor salariale ale consilierilor de integrare se stabilește prin ordin al Ministerului Integrării Europene, fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru secretarul general din minister".
Retine instanta de fond ca nu există niciun ordin al ministrului care să prevadă acest lucru, iar din 28 iunie 2008 prin OG nr. 10/2008 se abrogă HG nr.4/2004 care stabilește criteriile pe baza cărora se pot majora salariile de bază ale consilierilor de integrare/afaceri europene.
Cererea privind concediul suplimentar de odihnă a fost respinsă, având în vedere că nu sunt incidente prevederile art. 142 din Codul Muncii invocate de reclamantă, deoarece aceste prevederi fac trimitere la disp. art. 19 și 20 din legea nr. 19/2000 prin care se stabilesc locurile cu condiții deosebite de muncă și criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite - ceea ce nu poate fi vorba în prezenta cauză.
Tribunalul motiveaza ca acordarea indemnizației de dispozitiv în cadrul MIRA se face în baza art. 13 din legea 138/1999 (privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții). Potrivit art. 1 din acest act normativ, dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Reclamantei, în calitatea sa de consilier pentru afaceri europene încadrat în MIRA, pentru perioada ianuarie 2007-28 iunie 2008, indemnizația de dispozitiv i-a fost acordată în limita impusă de OUG 19/2003, respectiv limitarea cuantumului drepturilor salariale la salariul de bază al secretarului general din ministere potrivit art. 3 al. 3. Ulterior apariției OUG 81/2008, indemnizația de dispozitiv a fost acordată integral - așa cum reiese si din anexele 1 și 2 privind cuantumul drepturilor salariale ale consilierilor pentru afaceri europene.
În termen legal, au formulat cereri de recurs ambele părți.
Prin recursul său, recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor, critică sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Prin sentința civilă atacată, instanța de fond a dispus admiterea în parte a acțiunii reclamantei în contradictoriu cu, dispunând acordarea primei de concediu pentru anii 2007-2008, măsură pe care recurentul a apreciat-o ca neîntemeiată.
Conform prevederilor art.21 alin. 1 din Legea nr.495/2004, "la plecarea în concediul de odihnă, membrii Corpului diplomatic și consular al României au dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază în lei din luna anterioară plecării în concediu."
Potrivit prevederilor art. 17 alin.l lit.g din Legea nr.269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României, cu modificările și completările ulterioare, calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular al României poate fi dobândită de persoana care "a absolvit Academia Diplomatică sau a promovat concursul de admitere în Corpul diplomatic și consular al României". Prin alin.3 al aceluiași articol din Legea nr.269/2003, legea instituie o excepție de la prevederile art. 17 alin.1 și anume, este vorba de persoanele provenind din alte ministere și instituții centrale, trimise în misiune temporară în străinătate cu funcții echivalente gradelor diplomatice și consulare.
Având în vedere aceste prevederi legale, pot beneficia de primă de concediu, conform prevederilor Legii nr.495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, membrii Corpului diplomatic și consular al României, consilierii pentru afaceri europene nefacând parte din acest organism, drept pentru care aceștia nu puteau beneficia de acordarea primelor de concediu aferente perioadei 1 ianuarie 2007 - 28 iunie 2008.
Potrivit prevederilor art.302 din nr.OG10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, astfel cum a fost modificată prin nr.OUG81/2008, "la plecarea în concediul de odihnă, consilierii pentru afaceri europene au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu", plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță aferentă perioadei 28 iunie 2008 - 31 decembrie 2008 fiind acordată reclamantei, corespunzător acestei perioade.
Cu privire la cheltuielile de judecată, reprezentând onorariul de avocat, acordate de instanța de fond, solicită recurentul reducerea acestora într-un cuantum proporțional cu măsurile dispuse prin hotărâre, întrucât dintre toate cele opt capete ale cererii intimatei, doar o singură solicitare a fost admisă de către instanță (și aceasta în mod eronat în aprecierea sa).
Prin recursul său, recurenta-reclamantă, critică sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Art. 3 din OUG nr.19/2003 prevede în mod expres că "salariile
de bază și celelalte drepturi salariale sunt stabilite, potrivit legii,
pentru funcția de consilier diplomatic. de bază pot fi majorate cu până la 50% în funcție de experiență, specializări postuniversitare, titluri științifice și alte criterii aprobate prin hotărâre a Guvernului". Or, prin sintagma" celelalte drepturi salariale" se înțelege sporurile, primele de concediu, concediul suplimentar, etc, așa cum sunt aceste "celelalte drepturi" enumerate în corpul Legii nr.495/2004, ca lege specială.
Că acesta a fost scopul urmărit de legiuitor, rezultă din măsura luata ulterior, în anul 2008, după realizarea obiectivului integrării și ridicarea monitorizării, când salarizarea consilierilor de integrare s-a modificat, cuantumul salariului și a altor drepturi salariale fiind substanțial diminuat, totul fiind corelat cu importanța mai mare, sau mai mică, a muncii.
Instanța, fără a avea în vedere norma de drept indicată în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a aplicat greșit legea, întrucât "celelalte drepturi salariale" prevăzute de textul art. 3 din nr.OUG 19/2003, pentru funcția de consilier diplomatic sunt enumerate de legea specială, respectiv Legea nr.495/2004, privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe, printre care și sporurile prevăzute de art. 13 ( 15% spor de confidențialitate), art. 14 (10% spor pentru cunoașterea a două limbi străine), art. 25 ( 15% spor pentru condiții deosebite de muncă).
De asemenea, în legătură cu sporul pentru cunoașterea a două limbi străine, învedereaza recurenta reclamanta că, așa cum rezultă din Fișa postului, atât cerința postului impune cunoașterea a două limbi străine, cât și sarcinile de serviciu impuneau folosirea acestora în exercitarea sarcinilor de serviciu, iar chiar la angajare în funcție, s-a solicitat sub condiție, cunoașterea a două limbi străine, temeiul de drept al pretențiilor fiind art. 14 din Legea nr. 495/2004.
Mai sustine recurenta reclamanta ca, in ceea ce privește sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, prima instanță apreciat că reclamanta ar fi primit acest spor, însă nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, iar în realitate nu a primit acest spor.
În ceea ce privește acordarea sporurilor prevăzute de HG nr. 4/2004, prima instanță, prin respingerea acordării acestora, a pronunțat o hotărâre nelegală.
Considerentul pentru care instanța de fond a motivat neacordarea acestora, duce la concluzia că aplicarea legilor, inclusiv a hotărârilor guvernului, este facultativă, fiind atributul exclusiv al ministrului. Și de la principiul constituțional al supremației legii, așa cum este acesta consacrat în art. 1 alin. 5 din Constituție, în opinia primei instanțe, ar exista derogări, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod greșit că în cauză se discută oportunitatea, și nu legalitatea acordării acestor sporuri, oportunitate ce ar fi exclusiv la latitudinea angajatorului. Procedând astfel, instanța de fond, practic, nu a soluționat acțiunea.
În ceea ce privește sporul de 25% "de dispozitiv", arată recurenta că acest spor nu i-a fost acordat, deși instanța a apreciat că ar fi avut dreptul la acest spor, potrivit OUG nr. 19/2003, respectiv "până la limita cu salariul de bază al secretarului general".
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate si de temeiurile de drept invocate, Curtea retine urmatoarele:
Recurenta reclamanta a fost angajata cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata in cadrul Ministerului Integrarii Europene, incepand cu data de 22.11.2004, in postul de consilier de integrare.
La data de 01.01.2007 a trecut, prin protocol, la Ministerul Administratiei si Internelor.
Statutul corpului consilierilor de integrare este stabilit prin OUG nr. 19/2003, care reglementeaza de asemenea si regimul salarizarii acestora. Art. 3 alin 2 si 3 din OUG nr. 19/2003 prevede ca "salariile de bază și celelalte drepturi salariale ale consilierilor pentru afaceri europene sunt cele stabilite potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcția prevăzută la poziția 7 din anexa nr. 1 la aceasta și se reîncadrează în mod corespunzător pe funcția de secretar III. de bază se majorează cu până la 50%, pe baza criteriilor și în limitele stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 4/2004 privind repartizarea numărului de consilieri de integrare pe ministere și pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor de integrare.
Cuantumul drepturilor salariale individuale ale consilierilor pentru afaceri europene se stabilește, cu respectarea dispozițiilor alin. (1) și (2), prin ordin al conducătorului autorității sau instituției publice în care aceștia își desfășoară activitatea, fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru funcția de secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale".
Prin urmare, la acordarea salariului de baza si a altor drepturi salariale este necesara raportarea la dispozitiile legii nr. 495/2004, care devine aplicabila si consilierilor de integrare.
Totodata, la aprecierea temeiniciei cererilor reclamantei vom avea in vedere si dispozitiile art. 155 Codul Muncii, potrivit carora salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Asadar, notiunea de drepturi salariale prev. de art. 3 din OUG nr. 19/2003 trebuie considerata din perspectiva acestui text, ca incluzand nu numai salariul de baza, ci si alte drepturi banesti, indiferent de denumire, acordate salariatilor.
In legatura cu cererea avand ca obiect plata sporului de confidentialitate, retinem ca art. 13 din Legea nr. 495/2004 astfel cum a fost completat de OUG nr. 204/2005 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei din 29 decembrie 2005, in vigoare cu aceeasi data, prevede ca "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, membrii Corpului diplomatic și consular al României primesc lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat asupra salariului de bază corespunzător funcției de încadrare.
Membrii Corpului diplomatic și consular beneficiază de sporul prevăzut la alin. (1) de la data acordării autorizației de acces la informații clasificate, eliberată în condițiile legii".
Asadar, acordarea sporului de confidentialitate este conditionata, incepand cu data de 29.12.2005, de existenta autorizației de acces la informații clasificate, eliberată în condițiile legii, pe care recurenta nu o detine.
Desi solutia tribunalului este corecta sub aspectul respingerii pretentiilor constand in plata sporului de confidentialitate incepand cu data de 01.01.2007, este incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct 7 Cpc, ce atrage modificarea hotararii cf. art. 312 alin 3 teza I Cpc.
In ceea ce priveste acordarea sporului pentru cunoasterea a doua limbi straine, Curtea retine ca tribunalul a facut o corecta aplicare a legii. Astfel, art. 14 din legea nr. 495/2004 statueaza ca membrii corpului diplomatic si consular care lucreaza in centrala Ministerului Afacerilor Externe si cunosc doua sau mai multe limbi straine pe care le folosesc in exercitarea functiei diplomatice sau consulare beneficiaza de un spor de 10% calculat asupra salariului de baza corespunzator functiei de incadrare.
Reclamanta nu a facut dovada ca cele doua limbi straine sunt folosite efectiv in exercitarea functiei, textul legii trebuind interpretat in sensul ca utilizarea lor are caracter constant si se impune cu necesitate pentru ca salariatul sa isi indeplineasca functia. In raport de acestea, pretentiile recurentei reclamante cu acest titlu sunt neintemeiate.
In ceea ce priveste indemnizatia de dispozitiv, Curtea constata ca prin contractul individual de munca incheiat la momentul trecerii la Ministerul Administratiei si Internelor, la 01.01.2007, s-a convenit plata unei indemnizatii de dispozitiv de 25%. Recurentul parat intimat recunoaste atat prin intampinarea depusa in primei instante(fila 26) cat si prin cea depusa in dosarul de recurs faptul ca in perioada 01.01.2007 - 28.06.2008 aceasta indemnizatie se cuvenea recurentei, insa a fost acordata cu respectarea limitei prev. de art. 3 din OUG nr. 19/2003, respectiv salariul unui secretar general din minister. Temeincia pretentiilor recurentei cu acest titlu rezulta din aplicarea dispozitiilor Legii nr. 138/1999, OUG nr. 30/2007, precum si din Ordinul nr. 275/2002 completat cu Ordinul nr. 496/2003, care prevad si in favoarea personalului civil care isi desfasoara activitatea in unitatile si institutiile de ordine publica, aparare nationala si siguranta, inclusiv pentru pesonalul preluat, a indemnizatiei de dispozitiv, aplicarea acestora fiind recunoscuta si de parat. Din extrasele privind plata salariului catre recurenta, retinem ca in perioada ianuarie 2008 - iunie 2008 aceasta indemnizatie nu apare ca fiind luata in calculul salariului platit recurentei. De altfel, ea nu mai figureaza nici in carnetul de munca(fila 12 dosar fond). Pentru perioada anterioara lunii ianuarie 2008, aceasta indemnizatie a fost achitata, fiind mentionata si in carnetul de munca al recurentei care recunoaste primirea ei prin chiar cererea de chemare in judecata. In sensul temeiniciei pretentiile recurentei cu acest titlu si dupa luna decembrie 2007 este si imprejurarea ca prin anexa la Ordinul nr. II/8951/27.12.2007, care stabileste drepturile ce se cuvin consilierilor de integrare incepand cu data de 7.12.2007, este enumerata si indemnizatia de dispozitiv. In schimb, ea nu mai este prevazuta pentru perioada ulterioara datei de 01.04.2008, tot printr-un ordin al ministrului.
Referitor la sporul pentru conditii vatamatoare de munca, retinem ca este afirmata si de catre paratul intimat existenta unor astfel de conditii, precizandu-se ca sporul aferent a fost acordat in limitele prev. de art. 3 din OUG nr. 19/2003. Din inscrisurile existente la dosarul cauzei, precum si din sustinerile din cererea de recurs, Curtea retine ca recurenta reclamanta a beneficiat de spor pentru conditii vatamatoare, "de antena",in cuantum de 10%, iar potrivit art. 25 din Legea nr. 495/2004 cuantumul sporului de care trebuia sa beneficieze recurenta pentru conditii deosebite de munca este de 15%, Curtea urmand a obliga paratul la plata diferentei de spor, de 5%, pe perioada 01.01.2007-28.06.2008. Curtea mai noteaza si faptul ca sporul pentru conditii vatamatoare-"de antena" si sporul pentru conditii deosebite, in cuantum de 15%, prevazut de art. 25 din Legea nr. 495/2004 nu sunt doua sporuri distincte. Conditiile grele de munca, pentru care se cuvine o remuneratie suplimentara, pot fi deosebite, speciale, periculoase, vatamatoare, nocive, etc. legislatia in vigoare cunoscand diferite denumiri ale aceluiasi tip de spor. In fapt, conditiiledeosebitede munca (terminologie folosita de Legea nr. 495/2004) se particularizeaza in cazul recurentei reclamante prin expunerea la radiatiile generate de campurile electromagnetice de radiofrecventa, sporul acordat pentru efectul nociv al acestora fiind denumit de OG nr. 10/2007 si OG nr. 10/2008 ca fiind "spor pentru conditii vatamatoare".
Apararea recurentului parat in sensul ca aceste sporuri trebuie acordate in limita prev. de art. 3 din legea nr. 495/2003 nu este intemeiata, avand in vedere ca este vorba de drepturi stabilite prin lege, ce nu pot fi limitate sau conditionate. stabilita de art. 3 alin 3 trebuie corelata cu posibilitatea majorarii cu până la 50%, pe baza criteriilor și în limitele stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 4/2004 privind repartizarea numărului de consilieri de integrare pe ministere și pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor de integrare. Insa drepturile referitoare la indemnizatia de dispozitiv si sporul pentru conditii deosebite de munca nu se incadreaza in acest text, fiind obligatorii.
Aceste drepturi vor fi acordate numai pana la data intrarii in vigoare a OUG nr. 81/2008, 28.06.2008, si vor fi actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin diminuarea valorii reale a sumelor la care recurenta reclamanta este indreptatita.
Recurenta reclamanta pretinde si recunoasterea si acordarea majorarilor salariale prev. de HG nr. 4/2004 pentru indeplinirea conditiilor privind experienta profesionala, studii postuniversitare si reprezentativitate, dar sub acest aspect Curtea va mentine solutia primei instante, in sensul respingerii acestor pretentii.
HG nr. 4/2004 stabileste ca majorarea salariului de baza cu pana la 50% se poate face in raport de criteriile si cotele procentuale prev. de acest act.
Aceasta este o aplicare a dispoz. art. 3 teza a II-a din OUG nr. 19/2003, conform carora majorarea este facultativa, iar nu obligatorie, fapt ce se deduce din formularea utilizata "pot fi majorate", acest text urmand a fi interpretat in legatura cu alin 2 al art. 3, care stabileste competenta ministrului de a dispune majorarea salariului de baza in functie de aceste criterii, precum si o limita maxima.
de acestea, Curtea nu poate aprecia oportunitatea acordarii acestor sporuri, care este lasata la latitudinea angajatorului, astfel incat cererea a fost in mod corect respinsa ca neintemeiata.
apare si cererea privind acordarea concediului de odihna de 30 de zile de care beneficiaza membrii corpului diplomatic si consular, avand in vedere ca in notiunea de "celelalte drepturi salariale" nu se incadreaza si concediul de odihna.
In privinta acordarii concediului de odihna suplimentar, potrivit art. 142 Codul Muncii, principiul in materia efectuarii concediului de odihna este efectuarea acestuia in natura, in fiecare an, ceea ce in cazul recurentei nu mai este posibil.
In consecinta, se va dispune admiterea recursului declarat de reclamanta, modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul obligarii paratului si la plata
Pentru aceste considerente, Curtea va dmite recursul reclamantei, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va obliga pârâtul si la plata drepturilor bănești constând în indemnizația de dispozitiv de 25% pentru perioada ianuarie 2008-iunie 2008, precum și la plata diferenței de 5%, reprezentând spor pentru condiții vătămătoare pentru perioada 1.01.2007-28.06.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la plata efectivă.
Va mentine restul dispozitiilor sentintei, atat sub aspectul obligarii la plata primelor de vacanta, cat si sub aspectul respingerii celorlalte pretentii.
In ceea ce priveste recursul paratului Ministerul Administratiei si Internelor, Curtea apreciaza ca este fondat, urmand a fi admis, singura critica intemeiata fiind cea referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecata la plata carora a fost obligat.
In baza 312 proc.civ. coroborat cu art. 274 proc.civ. Curtea va obliga paratul MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR numai la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către recurenta, reprezentand parte din onorariul de avocat avansat la fond, in cuantum total de 800 lei, cf. chitantei din 07.07.2008, reducerea acestor cheltuieli fiind justificata de admiterea in parte a pretentiilor reclamantei.
Cat priveste primele de vacanta pentru anii 2007 si 2008, critica recurentului parat sub acest aspect este neintemeiata, intrucat art. 21 din Legea nr. 495/2004 stabileste ca la plecarea in concediul de odihna, membrii Corpului diplomatic si consular au dreptul, in conditiile legii, pe langa indemnizatia de concediu, si la o prima egala cu salariul de baza in lei din luna anterioara plecarii in concediu. Intrucat este un drept mentionat de art. 3 din OUG nr. 19/2003, reccurentei reclamante i se cuvine si prima de concediu, mai ales ca si art. 30 din OG nr. 81/2008 prevede acest drept, iar paratul nu a probat efectuarea platii primelor de concediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurentul-pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.2334/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâtul și la plata drepturilor bănești constând în indemnizația de dispozitiv de 25% pe perioada ianuarie 2008-iunie 2008, precum și la plata diferenței de 5%, reprezentând spor pentru condiții vătămătoare, pentru perioada 01.01.2007-28.06.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâtul la plata sumei de 300 lei către reclamantă, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariul de avocat avansat la fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact:
2 ex./8.10.2009
Jud.fond:
Dalina
Președinte:Guranda GeorgetaJudecători:Guranda Georgeta, Ignat Silvia Georgiana, Sprînceană
