Conflict de competență. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3502/CM-AS/2006)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 88
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Lucian Bunea Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O împotriva sentinței civile nr. 916/25.09.2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, precum și cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Curtea de Apel Craiova, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul este declarat cu depășirea termenului legal de 10 zile, recurentul solicitând și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se solicită judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Reclamanții, Și, au chemat în judecată pe pârâtele Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor și Curtea de Apel Craiova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtelor in solidar la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 30 % pe perioada ll.2oo2- 3o.o4.2004 și 40 % pe perioada l5.o4.2oo4 la zi, sume ce se vor calcula la salariul de încadrare și actualizarea acestora cu rata inflației de la data pronunțării până la plata plății efective.
În motivare reclamanții au precizat că prin art.ll alin.l din OUG l77/2oo2 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, modificat și completat prin Legea 347/2oo3,s-a prevăzut un spor de 3o % din indemnizația de încadrare lunară brută pentru judecătorii ce compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție constituite conform Legii 78/2000, ulterior sporul s-a majorat la 40% iar prin Legea 6o/2004 și Legea 5o8/2004 s-au extins categoriile de magistrați care beneficiază de acest spor.
Prin sentința nr. 14/16.01.2oo6 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul 72l0/C/2oo5 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina,apreciind că față de dispozițiile legale invocate de reclamanți, respectiv dispozițiile nr. l37/2000, obiectul cererii îl constituie despăgubiri prevăzute de ordonanța susmenționată,astfel încât in temeiul art.2l din Ordonanța 137/2ooo competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei.
Prin sentința civilă nr. 3167/26.06.2oo6 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul 1416/2oo6 s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Slatina cu privire la această acțiune, constatând conflict de competență între Tribunalul Olt și Judecătoria Slatina și s-a înaintat dosarul la Curtea de Apel Craiova pentru a se stabili instanța competentă să judece cauza.
Prin decizia nr. 34 din 18 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul -, s-a stabilit competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanți în favoarea Tribunalului Olt - Secția Litigii de Muncă.
Pentru a pronunța această soluție se reține că, potrivit art.l alin.2. din codul muncii, codul se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii; de asemenea potrivit art.295 din același cod, dispozițiile acestuia se aplică cu titlu de drept comun și a celor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului, pârâtul Ministerul Justiției invocând în drept dispozițiile art.3o4 pct. 9 și susținând că față de actele normative indicate de reclamanți prin acțiunea introductivă, obiectul acesteia îl constituie despăgubiri și nu drepturi salariale constând în sporuri de 3o- 4o % din indemnizația de încadrare brută lunară, având caracterul unei acțiuni în pretenții pentru cărei soluționare este competentă material judecătoria și nu tribunalul.
Prin decizia nr. 2435 din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul nr-, s- respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva deciziei nr. 34/2oo6 a Curții de Apel Craiova.
Pentru a pronunța această soluție, se reține că în mod corect Curtea de Apel Craiova a apreciat că dispozițiile codului muncii sunt aplicabile și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, dacă acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii și se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi de muncă ce nu se întemeiază pe un contract individual de muncă, dacă reglementările legilor speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Olt sub nr-.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția autorității lucrului judecat față de pretențiile reclamanților.
Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O au formulat întâmpinare invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere dispozițiile art. 1,3, 7 din Decretul nr.167/1958 și excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu există raporturi de muncă între părți.
Reclamanții, și și-au modificat pretențiile formulate în cererea inițială înregistrată la nr. 7210/C/2005, în sensul obligării pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 30% din indemnizația brută lunară de încadrare pe perioada l3 decembrie 2oo2 - 22 septembrie 2oo3, despăgubiri actualizate cu rata inflației până la data plății lor.
Prin aceeași cerere, s-a solicitat introducerea și citarea în cauză în calitate de pârât a Tribunalului O l
Întrucât prin sentința civilă nr. 985/2oo6 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar -, s-a admis acțiunea reclamanților, Și, dispunând obligarea pârâților la plata drepturilor bănești precizate în acțiune, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, pentru termenul din 25.09.2007 s-au formulat cereri pentru renunțare la acțiune urmând să se ia act în acest sens în baza art. 246 cpc.
Prin sentința civilă nr. 916/25.09.2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în baza art. 246 cpc. s-a luat act că reclamanții, -, O, renunță la judecata cauzei.
S-a respins excepția autorității de lucru judecat și prescripția invocată de Ministerul Justiției, ca neîntemeiate.
S-a respins excepția prescripției și lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.
S-a respins acțiunea formulată de.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Justiției și obligă Ministerul Finanțelor Publice să vireze sumele necesare pentru plata drepturilor bănești.
S-a admis cererea reclamanților, cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Olt cu sediul în S- județul O, cu precizarea din 11.09.2007 împotriva pârâților Ministerul Justiției, cu sediul în B- sector 5 Ministerul Economiei Și Finanțelor, cu sediul în B- sector 5, Curtea de Apel Craiova cu sediul în C- județul și Tribunalul Olt cu sediul în S- județul și obligă pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 30% pe perioada 13.XII.2002-22.09.2003, reactualizată cu rata inflației la data plății efective.
Având în vedere cererea de renunțare la acțiune, s- constatat că excepția autorității de lucru judecat invocată de Ministerul Justiției este neîntemeiată.
Petenții, în calitate de judecători au prestat activitate în cadrul Tribunalului Olt în perioada l3.l2.2002- 29.o3.2oo3, fără a beneficia de sporul de 30 % din indemnizația de încadrare lunară pentru această perioadă, procedându-se în acest fel, deoarece ordonatorul principal de credite Ministerul Justiție a acordat aceste sporuri personalului care a participat la soluționarea cauzelor privind infracțiunile de corupție. Astfel, prin dispozițiile art. 28 alin 4 din OUG 43/2oo2 aprobată prin Legea 5o3/2oo2 s-a prevăzut că numai personalul din cadrul Parchetului Național Anticorupție și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție primesc pentru activitatea desfășurată potrivit art. 29 alin.2. din.78/2000 un spor de 30 % din indemnizația de încadrare lunară. Ulterior, prin OUG 24/2004 a fost majorat acest spor la 40 %, iar prin legea de aprobare a acestei ordonanțe nr. 60l/2oo4 a fost extinsă aplicarea acestuia și la alte categorii de personal.
Prin hotărârea nr. 185/22.07.2005 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sesizat cu privire la discriminarea creată prin acordarea limitativă a sporurilor de 30 și respectiv 4o0%, a constatat existența unei discriminări directe potrivit art. 2 alin. l și 2 din OG l37/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare modificată și aprobată prin Legea 48/2002.
S-au avut în vedere de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prevederile art. 2 pct. l, 2 și 3 din OG l37/2000, în sensul că situația supusă analizei se încadrează în noțiunea de discriminare, fapt ce atrage după sine necesitatea remedierii ei. În temeiul art. 2l alin. din OG l37/2ooo modificată și completată, categoriile de persoane discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Discriminarea constatată prin hotărârea susmenționată a fost remediată prin actuala lege de salarizare a magistraților, dar nu s-a reglementat și situația despăgubirilor pentru perioada anterioară datei de 04.2006 și până la momentul apariției discriminării,respectiv 11.2oo2.
Susținerea pârâtei Ministerul Justiției că solicitarea acestor sporuri este abuzivă atâta timp cât legiuitorul le-a prevăzut și le-a acordat doar anumitor categorii de personal, nu a fost primită deoarece principiile fundamentale ale dreptului muncii sunt în sensul protecției salariaților potrivit prevederilor art. 6 alin.2. din codul muncii, care sunt în concordanță cu dispozițiile art. l4 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale și art. 23 din declarația universală a drepturilor omului.
Cu privire la excepțiile invocate de Ministerul Justiției instanța a apreciat că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția privind prescripția dreptului la acțiune, s- constatat ca fiind neîntemeiată, motivat de faptul că reclamanții au formulat acțiune la data de 13.12.2005, fiind astfel în termenul de 3 ani prevăzut de Decretul 167/1958.
Din aceleași considerente și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, s-a considerat neîntemeiată.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere atribuțiile ce-i revin în elaborarea bugetului de stat și în baza art. 246 Codul d e procedura civila se va lua act de renunțarea la judecata cauzei de către reclamanții care au formulat cerere în acest sens.
Împotriva sentinței Tribunalului Olta declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Ca instanța de fond a incalcat normele de competenta materiala, prevăzute de dispozițiile art. 42 din OG 177/2002.
Ca s-au incalcat dispozițiile art. 1,3 si 7 din nr. 167/1958, deoarece pentru perioada 01.11.2002 intervenise prescripția.
Ca instanța de fond a incalcat principiul separării puterilor in stat, deoarece drepturile solicitate de către reclamanți au fost stabilite de către legiuitor exclusiv in favoarea magistraților care judeca cauzele prevăzute de art.29 din 78/2000.
Ca MFP este ordonator principal de credite si nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții, raporturi de munca existând intre reclamanți si instituția parata, fara ca MFP sa fie implicata in vreun fel.
Intre MFP si MJ nu exista nici o obligație de garanție, iar simplu fapt ca ordonatorul principal de credite nu a efectuat plata pretinselor drepturi nu ii conferă acestuia nici o garanție legala din partea MFP pentru eventualele sume ce ar trebui sa le plătească intr-un raport de munca.
Analizând motivele de recurs in raport de sentința recurata, Curtea retine următoarele:
Referitor la excepția privind prescripția dreptului la acțiune, in mod legal instanța de fond constatat ca fiind neîntemeiată, având in vedere faptul că reclamanții au formulat acțiune la data de 13.12.2005, fiind astfel în termenul de 3 ani prevăzut de Decretul 167/1958.
In ceea ce privește competenta de soluționare a cauzei, prin decizia nr. 2435 din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul nr-, s- respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva deciziei nr. 34/2oo6 a Curții de Apel Craiova, constatându-se ca, in cauza, competenta de soluționare a cauzei revine Tribunalului Olt - secția conflicte de munca.
In ceea ce privește calitatea procesuala a recurentei, Curtea consta ca intre reclamanți si aceasta nu exista raporturi de munca care sa dea naștere la drepturi si obligații, inclusiv privitoare la drepturi bănești, astfel incit urmează sa admită recursul sa modifice sentința in sensul respingerii acțiunii fata de recurenta.
Cu privire la cererea de chemare in garanție, Curtea retine ca potrivit art. 118 din 304/2004 activitatea instanțelor si parchetelor este finanțata de la bugetul de stat.
Ca urmare nici o cheltuiala din fondurile publice nu poate fi angajata, ordonanțata si plătita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
MEF avizează bugetul MJ si orice modificare de buget in cursul exercițiului bugetar se organizează de către recurenta.
Ca atare in mod legal instanța de fond a admis cererea de chemare in garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O împotriva sentinței civile nr. 916/25.09.2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, precum și cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Curtea de Apel Craiova, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red. Jud./12.02.2008
Tehn./Ex.3
/ și
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea
