Conflict de competență. Sentința 9/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 9
Ședința din Camera de Consiliu de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cormanencu Stanciu Valeria
GREFIER: - -
La ordine fiind pronunțarea asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Iași și Tribunalul Iași cu privire la soluționarea acțiunii introduse de reclamantul C în contradictoriu cu pârâta SC SA
Cauza se soluționează în Camera de Consiliu,fără citarea părților,conform art. 22 pct. 5 Cod procedură civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la termenul din data de 3 2008,instanța,din lipsă de timp pentru deliberare și văzând dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă,a amânat pronunțarea pentru astăzi,când:
CURTEA DE APEL:
Asupra conflictului negativ de competență de față.
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași la data de 19.10.2007 sub nr- reclamantul Cac hemat în judecată pârâții ROMTELECOM SA cu sediul în B și ROMTELECOM SA I, pentru a dispune:
-darea hotărârii care să țină loc de contract autentic în temeiul art. 23 al.(2) și art. 26 din OUG nr. 79/2002 Cap. IV intitulat "Dreptul de acces pe proprietăți;
-daune în valoare de 100.000 Euro (334.00 lei) și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamantul arată că este proprietarul terenului situat în extravilanul comunei, județul I, sector cadastral 29/1, parcela 1(652/1/1/1) pe care pârâta are instalat un releu al rețelei de comunicații.
Susține reclamantul că pârâta nu a respectat dispozițiile nr.OUG 79/2002 privind reglementarea comunicațiilor și deși notificată a refuzat încheierea contractului în formă autentică cu titularul dreptului de proprietate asupra terenului, datorând despăgubiri pentru folosință și prejudiciile cauzate.
Prin sentința civilă nr. 212 din 11.01.2008 Judecătoria Iași declină competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași, invocând necompetența materială din oficiu.
Instanța de prim grad a reținut că natura juridică a contractului ce se solicită a fi încheiat este comercială, cu următoarea motivare:
În baza art.4 cod comercial, toate contractele încheiate și obligațiile asumate sunt considerate fapte de comerț,cu excepția cazului în care actul este civil sau caracterul necomercial rezultă din chiar cuprinsul acestuia. Aceste situații de exceptare nu există în cauză.
Contractul prevăzut la art.26 alin.1 din nr.OUG79/2002 are drept scop stabilirea condițiilor în care furnizorul de rețele de comunicații electronice își exercită dreptul de a instala,de a întreține, de a înlocui, și de a muta orice elemente ale rețelelor de comunicații electronice pe deasupra, în sau sub imobilul proprietate privată. Reclamantul afirmă că pârâta a instalat un releu al rețelei de comunicații pe terenul proprietatea sa, dar,acest releu se încadrează în categoria elementelor aparținând rețelelor de comunicații electronice cu privire la care pârâtei i-a fost oferit dreptul de a-l instala, întreține etc. Acest echipament reprezintă un bun ce face parte din fondul de comerț al pârâtei,utilizat exclusiv în îndeplinirea activității și scopului comercial care stau la baza funcționării ROMTELECOM iar operațiunile de instalare, întreținere,înlocuire aceeași caracteristică comercială ca și bunul în sine.
Întocmirea contractului menționat la art.26 alin.1 din nr.OUG79/2002 se arată în considerentele sentinței are pentru pârâtă un caracter comercial și,în temeiul art.56 cod comercial,regimul juridic este unul comercial chiar dacă cealaltă parte contractantă nu este comerciant,aflându-ne în fața unei fapte de comerț mixte.
Judecătoria apreciază că este evaluabilă pecuniar această convenție deoarece art.26 alin.4 din nr.OUG79/2002 dispune: "Contractul încheiat in condițiile prezentului articol trebuie sa prevadă obligația titularului dreptului instituit in condițiile art. 23 de a plăti titularului dreptului de proprietate sau de administrare asupra imobilului respectiv un preț reprezentând contravaloarea folosinței si despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin efectuarea lucrărilor."
Rezultă că, o eventuală convenție a părților ar avea ca obiect principal dreptului pârâtei de a folosi terenul reclamantului,drept ce este cuantificabil într-un preț echivalent al lipsei de folosință și al despăgubirilor produse reclamantului.
Valoarea acestui preț a fost stabilită de către reclamant la 334.000 lei noi.
În consecință,constată că litigiul este comercial,cu o valoare mai mare de - lei noi (un miliard lei vechi), că sunt incidente dispozițiile art.2 pct.1 lit. a cod procedură civilă și, în temeiul art.158 alin.3 și art.159 pct.2 cod procedură civilă, va trimite dosarul Tribunalului Iași spre competentă soluționare.
Tribunalul Iași -Secția civilă prin sentința civilă nr. 558 din 14.04.2008 admite excepția de necompetență a tribunalului, declină competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei, constată ivit conflictul negativ de competență și înaintează dosarul Curții de APEL IAȘI pentru soluționare.
Pentru a pronunța hotărârea tribunalul a constatat că acțiunea are ca obiect pronunțarea hotărârii care să țină loc de act autentic și daune, litigiul dintre părți fiind de natură civilă și nu comercială.
Analizând lucrările dosarului Curtea constată că judecătoria a stabilit corect în considerentele sentinței cadrul procesual al acțiunii, părțile, obiectul cât și normele de drept material aplicabile în cauză.
În conformitate cu art. 36 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz complete specializate pentru cauzecivile,cauze penale, cauzecomerciale, cauze cu minori și familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pe alte materii.
Judecătoria având obiectul acțiunii cu cele două capete de cerere, principal și accesoriu, calitatea părților, a stabilit că litigiul este supus jurisdicției comerciale, un obiect neevaluabil în bani și unul evaluabil.
Trimiterea cauzei la tribunal s-a dispus fără a se preciza în dispozitivul hotărârii secția comercială, cauza fiind înregistrată și repartizată spre soluționare Tribunalului Iași - Secția civilă.
În art. 56 Codul comercial prevede că "Dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși încât privește acest caz, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel".
În cauza de față părți sunt reclamantul, persoană fizică furnizor de rețele de comunicații electronice, conform art. 2 lit. b din OUG nr. 79/2000, ce este și pârâta societate comercială conform art. 7 din Codul comercial.
În Capitolul IV Dreptul de acces pe proprietăți OUG nr. 79/2000 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor stabilește drepturile, obligațiile furnizorilor de rețele de comunicații electronice cât și modalitățile de a instala, a întreține, înlocui sau muta elemente ale rețelelor de comunicații electronice, inclusiv suporturile și celelalte facilități necesare pentru susținerea acestora, pe deasupra, în sau sub imobile aflate în proprietate publică sau privată (art.22, art. 23).
Reclamantul a pretins că este proprietarul terenului pe care este amplasat releul de comunicații electronice utilizat de pârâtă, că exercițiul dreptului de acces nu este stabilit prin acordul părților prin contract conform art. 26 din lege și în lipsa acestuia se impune darea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract între părți.
În art. 27 al(1) nr.OUG 79/2002 prevede: "În situația în care contractul prevăzut la art. 26 nu se poate încheia în termen de 4 luni de la data la care solicitantul a înaintat titularului dreptului de proprietate sau de administrare asupra imobilului cerere privind începerea negocierilor solicitantul se poate adresa instanței competente" ce ține loc de contract între părți.
În cauză este făcută dovada că la data de 22.03.2007 reclamantul a notificat pârâta, pretențiile sale și a solicitat încheierea contractului, iar termenul de 4 luni era împlinit la data sesizării judecătoriei -19.10.2007.
Raportat la dispozițiile legale menționate în soluționarea conflictului de competență, curtea reține următoarele:
Actul normativ aplicabil nu conține în cauză dispoziții de drept procesual, în ce privește instanța competentă, fiind incidente dispozițiile de drept comun și anume art. 721 din Codul d e procedură civilă care prevede: "Dispozițiile codului d e față alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă și comercială; ele se aplică și în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice".
Acțiunea are ca obiect două capete de cerere: -pronunțarea hotărârii care să țină loc de contract între pretinsul proprietar al terenului și furnizorul de rețele de telecomunicații electronice și daune pentru lipsa de folosință.
Competența materială de soluționare a cauzei este atrasă decererea principală, fiind incident art. 17 Cod procedură civilă indiferent, în speță de cuantumul daunelor solicitate.
Cererea principală constă în pronunțarea hotărârii care să țină loc de contract pentru exercitarea dreptului de acces cuobiectul neevaluabil în bani.
-Părți în processunt persoana fizică reclamantă și pârâta societate comercială, în sensul art. 7 din Codul comercial.
În consecință, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de exploatare a rețelei de telecomunicații pe terenul proprietatea reclamantei este cea care determină competența, care nu poate fi decât a instanței comerciale raportat la art. 893 din Codul comercial și nu cererea accesorie, (daune).
Curtea are în vedere dispozițiile legii speciale a Codului comercial care derogă de la dreptul comun în speță, a codului d e procedură civilă, determinant fiind faptul că pârâta este societate comercială.
În art. 893 Codul comercial prevede: "Chiar când actul este comercial numai pentru una din părți, acțiunile ce derivă dintr-însul sunt de competența jurisdicției comerciale".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a din Codul d e procedură civilă stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași -Secția comercială.
Instanța legal investită urmează să se pronunțe asupra excepțiilor invocate și pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii introduse de reclamantul C în contradictoriu cu pârâta SC SA (ds. nr- - Judecătoria Iași ) în favoareaTribunalului Iași - Secția Comercială.
La data rămânerii irevocabile a hotărârii cauza se trimite la Tribunalul Iași - Secția Comercială.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 2008.
PREȘEDINTE
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.09.2008
Președinte:Cormanencu Stanciu ValeriaJudecători:Cormanencu Stanciu Valeria
