Drepturi salariale (banesti). Decizia 517/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 517
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurentul intimat și de intimata recurentă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ I, împotriva sentinței civile nr. 252 din 21 II 2008 Tribunalului Iași, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru intimata recurentă, lipsă recurentul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul reprezentantei intimatei recurente atât pe excepția invocată de instanță - a tardivității declarării recursului de către recurentul intimat - cât și în recursul declarat de intimata recurentă.
Consilier jr., în ce privește tardivitatea declarării recursului de către recurentul intimat, lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
În ce privește recursul declarat de AJOFM I, instituție pe care o reprezintă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Agenția nu mai datorează nimic reclamantului calculele au fost făcute în conformitate cu prevederile legale.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 8316/99/08.11.2007, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată să-i achite suma de 5084 lei RON ce i se cuvine cu titlu de venit lunar de completare pentru perioada 15.03.2006 - 02.12.2007.
Prin sentința civilă nr. 252/21.02.2008 a Tribunalului Iașia fost admisă în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă I și, în consecință, a fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 307,5 lei reprezentând diferență venit lunar de completare pentru perioada 15.03.2006 -02.12.2007.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Articolul 2 alin. 1 din nr.OUG 8/2003 cu modificările și completările ulterioare prevede că persoanele disponibilizate prin concedieri colective până la 31 decembrie 2006 ca urmare a restructurării și reorganizării activității beneficiază de următoarele drepturi: a) la momentul disponibilizării de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-au făcut disponibilizările comunicat de, și b) indemnizația de șomaj și un venit lunar de completare, acesta fiind egal cu diferența dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mult decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-au făcut disponibilizările, comunicat de și nivelul indemnizației de șomaj.
Potrivit art. 7 alin. 4 din OUG8/2003, persoanele care se încadrează în muncă în domeniul privat vor beneficia de venitul de completare în cuantum stabilit în condițiile art. 2 alin. 1 până la expirarea perioadei stabilite.
În speța de față, reclamantul a beneficiat la data disponibilizării sale, 02.12.2005, potrivit legii, de indemnizația de șomaj de 233 lei lunar și de venitul de completare de 296 lei lunar, în total 529 lei.
În data de 15 martie 2006, reclamantul s-a angajat cu contract de muncă pe perioada nedeterminată la o societate cu capital integral privat, astfel încât, potrivit art. 44 lit. a din Legea 76/2002, i-a încetat dreptul la indemnizație de șomaj, beneficiind doar de venitul lunar de completare stabilit conform art. 7 alin. 4 combinat cu art. 2 alin. 1 din OUG 8/2003 respectivdiferențadintre salariul individual mediu net pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare al reclamantului (care a fost de 529 lei) și nivelul indemnizației de șomaj (ce a fost 233 lei).
Prin urmare suma pe care reclamantul ar fi trebuit să o primească ulterior datei de 15.03.2006, când s- reangajat, până la 02.12.2007, cu titlu de venit lunar de completare, este de 296 lei.
Întrucât din actele depuse la dosar reiese faptul că după data de 15.03.2006 reclamantul a primit lunar un venit de completare de doar 281 lei se impune ca pârâta AJOFM să-i achite acestuia diferența dintre 296 lei - 281 lei x 20,5 luni, respectiv 307,5 lei pentru perioada 15.03.2006 - 02.12.2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți.
În motivarea recursului său, reclamantul susține că trebuia să i se plătească de la data de 15.03.2006 și până la data de 2.12.2007 un venit lunar de completare în valoare de 529 lei în loc de 296 lei, așa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. 4 și art. 7 alin. 4 din OUG8/2003.
Ca atare, pârâta trebuia să-i mai plătească o diferență de 4776,50 lei pe lângă cea de 307,5 lei stabilită de instanță.
Mai invocă recurentul -reclamant și prevederile art. 1 și art. 12 lit. a din OG137/2000, considerând că reprezintă o discriminare ca cei disponibilizați care nu - și găsesc un loc de muncă să beneficieze de un venit de 529 lei lunar, iar cei care reușesc să se încadreze să beneficieze de aceleași drepturi bănești pe perioada stabilită de lege.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului declarat, pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă susține că hotărârea este nelegală, potrivit art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, deoarece instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimba natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel, susține că reclamantului i-au fost achitate toate drepturile legale, respectiv venitul lunar de completare în cuantum de 296 lei pentru perioada 15.03.2006 -02.12.2007, și nu de 281 lei, cum se susține în mod eronat.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
La primul termen de judecată instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului declarat de reclamant.
Excepția este fondată și urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 301 teza a II-a Cod procedură civilă cu referire la art.119 din Legea 76/2002 și art.2 din OUG 8/2003, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Ori, sentința civilă nr. 252/21.02.2008 a fost comunicată reclamantului la data de 24.04.2008 (fila 62 dosar fond) la adresa din I, str. - nr. 34, -. - nr. 2, tr.4,. 8,. 25, prin afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului, iar recursul a fost expediat prin poștă la data de 7.05.2008, cu depășirea termenului legal de 10 zile, calculat conform art. 101 Cod procedură civilă.
Reclamantul susține că sentința nu i-a fost comunicată la data de 24.04.2008, deoarece poștașul, din eroare, a introdus-o în altă cutie poștală, respectiv a vecinului său care locuiește la. 24, iar acesta i-a înmânat comunicarea la data de 26.04.2008. Față de această dată, recursul a fost declarat în termen (fiind trimis prin poștă la data de 07.05.2008).
În dovedirea acestei situații recurentul a depus un proces -verbal din 26.04.2008 încheiat cu vecinul său, în prezența consilierului juridic, din care rezultă împrejurarea că sentința i-a fost înmânată de vecinul său de la. 24 în ziua de 26.04.2008.
Instanța nu poate reține situația de fapt invocată de recurent. Astfel, pe de o parte, procesul -verbal este o probă extrajudiciară, iar pe de altă parte, conform art. 100 alin. 4 Cod procedură civilă, procesul -verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură face dovada până la înscrierea în fals.
Ori, conform art. 92 alin. 4 Cod procedură civilă, comunicarea actelor de procedură se poate face prin afișare, dacă persoanele prevăzute la alin.3 sunt lipsă. Art. 100 alin. 1 Cod procedură civilă prevede mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul -verbal de comunicare, iar alin. 3 arată mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității.
În speță, procesul -verbal de comunicare a sentinței civile 252 conține atât numele, prenumele și domiciliul celui căruia s-a făcut comunicarea (respectiv reclamantul -recurent), precum și locul unde s-a făcut afișarea (respectiv. 25), iar aceste mențiuni fac dovada până la înscrierea în fals, așa cum s-a arătat anterior, neputând fi combătute de procesul -verbal extrajudiciar depus la dosar de reclamant.
Ca atare, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca fiind tardiv introdus recursul formulat de reclamantul.
Cât privește recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă I, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat.
Astfel, deși a susținut că a achitat reclamantului venitul lunar de completare în sumă de 296 lei pe perioada 15.03.2006 -02.12.2007, din extrasele de cont depuse la dosar rezultă că suma virată reclamantului în contul de card a fost de 281 lei.
Recurenta -pârâtă nu a făcut dovezi din care să rezulte că a virat întreaga sumă de 296 lei și că, eventual, diferența până la 281 lei o constituiau comisioanele bancare.
În atare condiții, corect a obligat prima instanță să plătească reclamantului diferența de 15 lei lunar pe perioada 15.03.2006 -02.12.2007, recursul acesteia urmând a fi respins ca nefondat, conform art. 312 Cod procedură civilă, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind tardiv introdus, recursul formulat de reclamantul și ca nefondat, recursul formulat de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 252 pronunțată la data de 21.02.2008 de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex. - 08.10.2008
Tribunalul Iași: -;
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Cristina
