Constatare nulitate absolută contract de muncă. Decizia 522/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru
cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă
și asigurări sociale
DECIZIA NR. 522/ DOSAR NR-
Ședința publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif- - - - judecător
- - - judecător
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta B împotriva sentinței civile nr.1848 pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 28 noiembrie 2008 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 21 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 28 aprilie 2009 și apoi la 30 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr.1848/28.11.2008 Tribunalul Brașova respins excepția privind netimbrarea acțiunii introductive invocată de pârât.
A respinse excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov invocată de pârât.
A respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât.
A respinse excepțiile prematurității introducerii acțiunii și inadmisibilității invocate de pârât.
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță din oficiu.
A respins acțiunea formulată de reclamanta - B prin reprezentant legal, cu sediul în B, B- -, nr. 17, Județ B în contradictoriu cu pârâtul. în B, sector 6, STR - -, nr. 25, -. 1,. 3,. 19 având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul teritorial d e Muncă B sub nr. 66227 din 16.08.2002, repunerea părților în situația anterioară, respectiv restituirea sumelor de bani încasate cu titlul de drepturi salariale, cheltuieli de judecată.
A bligat pe reclamantă să plătească pârâtului 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că ână p. la data semnării contractului individual de muncă cu pârâtul au fost parcurse toate etapele prevăzute de Codul Muncii și, de asemenea contractul a fost semnat de însuși administratorul societății care în baza hotărârii Adunării Generale Extraordinară a membrilor cooperator nr.18/20.06.2006 a dispus angajarea personalului pentru punctul de lucru din
Contractul Individual de Muncă a fost semnat de către în baza mandatului dat prin decizia nr.32/14.07.2006 și prin decizia nr.38/27.07.2006 prin care acesta exercita atribuții de administrator unic și președinte al societății pe perioada în care d-na se afla în concediu, medical. Reprezentantul legal al societății, după revenirea din concediul medical în luna decembrie nu a încercat în nici un mod denunțarea Contractul Individual de Muncă încheiat de, până la data de 15.03.2007 ca urmare a reorganizării activității societății posturile aferente punctului de lucru din B desființându-se.
Primul motiv de nulitate invocat de reclamanta ( consimțământul) art.948 cod civil nu are nici un fel de justificare de fapt și de drept deoarece reprezentantul legal al societății a dat un mandat valabil de reprezentare pentru,
Prin consimțământ se înțelege exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil. Pentru a fi valabil consimțământul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să provină de la o persoană cu discernământ; să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice; să fie exteriorizat; să nu fie alterat de nici un viciu de consimțământ.
Din răspunsul la interogatoriu luat administratorului se demonstrează că recunoaște că știa despre încheierea acestui Contract Individual de Muncă ca acest contract si-a produs efectele; până la data de 15.03.2007 fără nici un fel de încercare de reziliere din partea uneia dintre părți.
Referitor la invocarea de către reclamanta a unei cauze ilicita urmărite prin încheierea Contractul Individual de Muncă menționează:
Conform prevederilor art.8 Codul Muncii "relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe."participanții la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc ". Exercițiul drepturilor ce revin părților pe durata derulării contractului de munca se fundamentează pe un postulat al bunei credințe care are ca punct de plecare supoziția că oamenii, în relațiile dintre ei se comportă onest, sunt sinceri și loiali unul față de celalalt. Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor pe care le presupun raporturile de muncă trebuie să aibă loc în concordanță cu ordinea de drept și regulile morale, cu respectarea intereselor celeilalte părți, evitându-se reaua credință, abuzul de drept, angajatorul neputând invoca propria culpa în încheierea contractului de muncă.
Pârâtul a prestat muncă și a primit salariul pentru aceasta îndeplinindu-și astfel obligația corelativă fapt certificat de către instanțele de judecată în mod irevocabil în acest sens fiind sentința nr. 2399 din 06.12.2007 pronunțată în dosarul nr. 14.917/3/LM/2007 de Tribunalul București -Secția a VIII-A Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale menținută prin Decizia civilă nr. 2378R /13.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul înainte amintit.
Art.968 Cod civil prevede "Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice",
Din probele administrate s-a constatat că scopul imediat al Contractul Individual de Muncă adică motivul determinant la încheierea lui ca element subiectiv al contractului, nu a fost imoral, nu este de natură să nesocotească normele de conviețuire socială care pretind ca obligațiile asumate să fie respectate și că drepturile subiective au fost exercitate cu buna credința, Contractul Individual de Muncă neavând o cauza imorală.
Prin semnarea Contractul Individual de Muncă părțile și-au manifestat poziția subiectivă față de acest act juridic încheiat.
Mai mult a avut mașina de serviciu și telefon date pentru îndeplinirea activităților de serviciu conform înscrisurilor folosite în probațiune.
Salariul a fost aprobat prin încheierea Contractul Individual de Muncă semnat cu reprezentantul legal al societății și a fost achitat până la data desființării locului de muncă din B (15.03.2007). Astfel sunt îndeplinite prevederile art. 154-157 Codul Muncii.
Pe parcursul executării Contractul Individual de Muncă salariatul se subordonează față de angajator. Din acest motiv organizarea activității, repartizarea salariaților pe locuri de muncă (director zonal B) existență înregistrării sucursalei la Registrul Comerțului, precizarea atribuțiilor și răspunderilor salariaților, precum și exercitarea controlului asupra modului de exercitare a obligațiilor de serviciu sunt de competența exclusivă a celor care angajează.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esență, că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, iar cele reținute de instanță contravin actelor aflate la dosar relativ la existența mandatului pe care l-a avut persoana ce a încheiat contractul de muncă, la faptul că nu exista postul pe care a fost angajat pârâtul, la existența cauzei ilicite a contractului.
Prin încheierea din 21.04.2009 instanța a constatat tardivitatea declarării recursului pârâtului și nulitatea recursului terțului, pentru motivele indicate în încheiere.
Prin aceeași încheiere s-a admis în principiu cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtului-intimat formulată de terțul. În cuprinsul cererii de intervenție terțul combate motivele de recurs susținând că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat.
În ceea ce privește existența unui mandat valabil pentru încheierea contractului de muncă, reținerile primei instanțe concordă cu actele aflate la dosar. Prin două decizii succesive nr. 32/14.07.2006 și nr. 38/27.07.2006 reprezentanta legală și administratoarea societății reclamante și-a delegat atribuțiile ce îi reveneau în această calitate către numitul. În baza acestei delegări de atribuții mandatarul a încheiat contractul individual de muncă cu pârâtul. În consecință existența mandatului este de netăgăduit.
În ceea ce privește existența postului de director zonal, conform hotărârii nr. 18/2006 adoptată de Adunarea Generală Extraordinară a membrilor cooperatori s-a dispus înființarea unei sucursale a societății în Ca urmare, încadrarea unei persoane pentru a se ocupa de funcționarea sucursalei s-a făcut în mod legal, fapt care rezultă și din decizia ulterioară de desfacere a contractului de muncă, prin care se dispune desființarea acestui post. Susținerea recurentei potrivit căreia nu s-a înregistrat la Registrul comerțului nici un act adițional prin care să se concretizeze această hotărâre a adunării generale, nu are relevanță în speță atâta timp cât formalitățile de înregistrare reveneau angajatorului și nu angajatului, respectiv recurentei care nu își poate invoca propria culpă sau neglijență.
În ceea ce privește prețul neserios conținut de contractul de muncă, acesta se referă de fapt la salariul negociat și nu poate fi considerat neserios pentru că are un cuantum pe care recurenta îl consideră prea mare, situația inversă fiind cea care caracterizează prețul neserios, pe de o parte, iar pe de altă parte nu se încadrează în condițiile impuse de art. 948 și art. 968 Cod civil pe care recurenta și-a întemeiat acțiunea, nefiind un motiv de nulitate absolută a contractului de muncă.
Lipsa prestării unei munci în schimbul salariului primit este contrazisă de corespondența purtată între recurentă și pârât, corespondență din care se desprinde desfășurarea unor activități specifice în domeniu. Faptul că pârâtul a avut și un alt loc de muncă nu este relevant în cauză atâta timp cât reiese că a desfășurat activitate și pentru societate. De altfel nici acest motiv nu poate fi subsumat temeiului juridic al acțiunii.
Cauza ilicită invocată de recurentă nu se regăsește în nici una dintre susținerile sale întrucât ar fi fost necesar să evidențieze normele de conviețuire socială care au fost încălcate, respectiv imoralitatea contractului.
În consecință, prima instanță a analizat temeinic și legal actele aflate la dosar și a făcut o corectă aplicare a legii, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins.
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtului, având în vedere soluția de respingere a recursului, aceasta va fi admisă pentru aceleași considerente arătate mai sus.
Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de pârâtul intimat, prin apărător, aceasta va fi respinsă întrucât la dosar nu se află nici un înscris care să ateste plata onorariului de avocat. Extrasul de cont depus la dosar atestă virarea unei sume în baza unui contract, fără a fi depus și contractul sau extras al acestuia din care să rezulte că ne aflăm în fața unui contract de asistență juridică, iar suma reprezintă onorariu.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de terțul în favoarea intimatului.
Respinge recursul formulat de B împotriva sentinței civile nr. 1848/28.11.2008 a Tribunalul Brașov.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs formulată de intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
Red. /20.05.2009
Dact. /23.06.2009
- 2 exemplare -
Jud. fond -
-
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
