Constatare nulitate act juridic. Decizia 1154/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI EPNTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1154/
Ședința publică din 18 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.108/A din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-reclamantă, asistată de avocat I, în baza împuternicirii avocațiale nr.16714/2009, emisă de Baroul București -Cabinet individual, care răspunde și pentru recurentul-reclamant, intimata-pârâtă, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.23/2009, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual, care răspunde și pentru intimatul-pârât -.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 0,30 lei și a chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 6,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat I depune la dosar, cu titlu de practică judiciară, o hotărâre pronunțată într-o acțiune în constatarea simulației, pentru a fi avută în vedere la soluționarea cauzei. Precizează că a comunicat copia acestei hotărâri și părții adverse.
Curtea restituie înscrisul depus la dosar întrucât este ilizibil și pune în vedere apărătorului recurenților să depună o copie care poate fi citită.
Avocat I precizează că această hotărâre o are din arhiva personală și paragraful din motivare de care înțelegea să se folosească se poate citi. Arată că renunță la depunerea acestui înscris la dosar. Mai arată că obiectul cauzei este cel precizat prin cererea aflată la fila 14 dosar -.
Avocat depune la dosar un raport de expertiză extrajudiciar, efectuat de un expert aflat pe lista avizată de Ministerul Justiției și 4 planșe foto, din care rezultă valoarea reală a imobilului precum și aspectul acestuia la momentul achiziționării.
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat I, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, desființarea în totalitate a deciziei tribunalului și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică. Prin cererea precizatoare s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, ca fiind simulat. Instanța de fond a admis cererea, hotărârea fiind atacată cu apel; instanța de apel a apreciat că se impune admiterea apelului, casarea hotărârii și pe fond respingerea cererii; apreciază soluția ca nelegală întrucât instanța de apel a încălcat dispozițiile prevăzute de art.1075 civ. art.966-968 civ. art.1532-1538 civ. referitoare la mandat, Ordonanța 12/1998 și Legea nr.241/2005. Tribunalul a făcut o analiză superficială și nelegală a cauzei. Probatoriul administrat în cauză arată că a existat o înțelegere reală între părți, că a fost materializată în parte în chitanța încheiată, care a fost prețul real și că, între părți, se purtau discuții telefonic.
Referitor la problema mandatului, textul Codului civil precizează că este nevoie de un mandat special pentru anumite tipuri de convenții; pentru a se da o arvună nu este nevoie de un mandat special. De altfel, mandatul s-a dat oral și doar din eroare acea chitanță nu a fost semnată de; acest aspect nu are însă relevanță pentru că imobilul a fost achiziționat de pârâții.
Apreciază că instanța de apel a încălcat și dispozițiile Ordonanței 12/1995 și ale Legii nr.241/2005, art.6, părțile asumându-și riscul fiscal și penal. Trebuie analizat pe de o parte incorectitudinea pârâților, care au trecut o sumă mai mică în contract pentru a nu achita taxe notariale mari și au profitat de acest lucru pentru a nu achita diferența de preț.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-pârâți solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei tribunalului ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Criticile asupra deciziei tribunalului au fost încadrate în dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, însă apreciază că nu sunt incidente în cauza. Față de dispozițiile art.973 Cod civil, coroborate cu dispozițiile art.1175 Cod civil, rezultă că nu este o convenție între părți. Este vorba de un contract autentificat în fața notarului și nu s-a făcut vorbire de nici un rest de plată. Nu a existat nici o convenție sau un mandat dat de părțile contractante care s-au prezentat personal în fața notarului. De fapt, așa cum rezultă din raportul de expertiză și din planșele foto depuse la dosar, păgubiții sunt chiar cumpărătorii.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Râmnicu Vâlcea sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul -, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând diferența de preț pentru imobilele vândute prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2533 din 18 decembrie 2006.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au înstrăinat pârâtului o casă cu anexe gospodărești și teren aferent situat în comuna, județul V, cu prețul de 120.000 lei, din care au primit un avans de 2800 euro, iar la momentul perfectării actelor la notar a mai achitat suma de 100.000 lei, rămânând o diferență de 20.000 lei pe care ulterior a refuzat să o mai plătească.
Reclamanții au mai arătat că pârâtul a fost notificat să-și achite datoria, însă acesta nu a dat curs solicitării.
La data de 04.10.2007 reclamanții și-au modificat acțiunea inițială, în sensul că solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2533/18 decembrie 2006, încheiat la Biroul Notarului Public, întrucât operațiunea a urmărit un scop ilicit în ceea ce privește prețul, pe considerentul că prețul stabilit este simulat în raport cu prețul negociat și înscris în actul sub semnătură privată (14 dosar).
Prin sentința civilă nr.3596/14 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr.3830/2007, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și a fost declinată competența în favoarea Judecătoriei Drăgășani.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Drăgășani la nr.-.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, întrucât nu a existat nicio înțelegere anterioară sau concomitentă încheierii actului autentic, prin care să se fi stabilit un alt preț, cel din contract fiind real, acțiunea fiind formulată cu rea-credință.
Prin sentința civilă nr.444 din 28 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani în dosarul nr.-, a fost anulat capătul de cerere în pretenții și respinsă cererea de modificare a acțiunii principale.
S-a apreciat că actul autentic încheiat de părți este valabil, prețul stipulat fiind cel real, iar actul sub semnătură privată are doar valoarea unei promisiuni, ce nu poate fi apreciat ca "act secret", conform art.1175 od civil, pentru a opera simulația.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.150/A pronunțată la data de 10 iunie 2008 în dosarul nr.-, a admis apelul declarat de reclamanți, a desființat în totalitate sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond,reținându-se că nu a fost stabilit cadrul procesual (obiectul cauzei dedusă judecății) pentru a se putea verifica temeiul de drept ce a stat la baza adoptării sentinței apelate.
Instanța de control a recomandat ca, în rejudecare, să fie citată în cauză și soția pârâtului -, ce are calitate de coproprietară a bunului imobiliar achiziționat.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Drăgășani sub nr-.
În cauză, reclamanții au depus cerere de precizare și completare a cererii de chemare în judecată, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a lui, precum și să se constate simulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2533/18.12.2006, încheiat la., de către părți, în ceea ce privește prețul, iar în consecință, să fie înlăturate efectele contractului autentic aparent și, totodată, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare în cauză, întrucât operațiunea a urmărit un scop ilicit, iar dacă instanța va constata că și înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță" este lovit de nulitate, să se constate și nulitatea absolută a acestuia (14-15 dosar).
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că actul sub semnătură privată intitulat "chitanță" este actul ce reflectă voința reală a părților, actul autentic fiind simulat, întrucât conține un preț nereal și astfel este lovit de nulitate absolută, el fiind făcut în fraudarea legii.
Se mai arată că prioritate are voința reală a părților, astfel că numai contractul secret (chitanță) va produce efecte, în măsura în care acesta este valid sub aspectul condițiilor de fond și formă.
Prin sentința civilă nr.3827/23 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani în dosarul nr.3827/23 decembrie 2008, fost admisă acțiunea formulată de reclamanți, așa cum a fost modificată (14 dosar) și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2533/18 decembrie 2006 de Biroul Notarului Public și a actului sub semnătură privată intitulat "chitanță" din 21.11.2006, încheiat de părți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 21.11.2006, printr-un act sub semnătură privată intitulat "chitanță" (47 dosar), reclamanții și soacra, respectiv mama pârâților, numita, au convenit pentru vânzarea-cumpărarea imobilului situat în comuna, sat,-, județul V, la prețul de un miliard două sute lei, din care la acea dată s-a achitat un acont de 2800 euro, restul urmând să fie plătit la perfectarea actului (22 decembrie 2006).
Martorii audiați în cauză au declarat în sensul mai sus menționat cât și faptul că avea întrutotul acceptul pârâților, cu care discuta telefonic toate condițiile vânzării-cumpărării imobilului, inclusiv asupra prețului, ca dovadă în plus fiind acontul trimis de pârâții aflați în străinătate, respectiv suma de 2800 euro (46, 54).
S-a reținut că la sosirea pârâților în țară, aceștia, împreună cu reclamanții, s-au adresat notarului public pentru perfectarea actului de vânzare-cumpărare, pârâții fiind astfel mulțumiți de convenția de vânzare-cumpărare încheiată de în numele lor, iar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2533/18.12.2006 menționează, ca preț al vânzării, suma de 27.500 lei (3 dosar), în condițiile în care "chitanța" amintește o valoare totală de 120.000 lei, din care 2800 euro (10.000 lei) s-au achitat ca arvună.
Înscrisul sub semnătură privată, prin conținutul său, necontestat de altfel nici de pârâți, coroborat cu toate probele (depoziția martorilor), conduc fără dubii la concluzia că reprezintă înțelegerea reală a părților cu privire la prețul de vânzare a imobilului în cauză, iar, în consecință, actul autentic este unul simulat, urmând un scop ilicit în ceea ce privește acest element - prețul.
S-a constatat că există o deghizare parțială a actului autentic public, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2533/18.12.2006, în ceea ce privește prețul stipulat de 27.500 lei, diferit de cel real, convenit în actul secret - "chitanța", din 21.11.2006, de 120.000 lei, fiind îndeplinite condițiile art.6 din nr.OUG12/1998 și ale Legii nr.241/2005.
Instanța de fond a reținut că valoarea unui imobil ca cel înstrăinat în speță nu poate fi de 27.500 lei, scopul urmărit de pârâți fiind cel al evitării plății taxelor datorate către stat, în raport cu valoarea declarată în actul autentic încheiat, însă a mai existat un scop, acela al pârâților de a nu achita reclamanților în întregime prețul convenit cu aceștia prin înscrisul sub semnătură privată.
În cauză subzistă condițiile definitorii pentru constatarea simulației, respectiv există două acte juridice, unul secret și adevărat, altul public și mincinos, actul secret este anterior celui aparent (21.11.2006 - 18.12.2006) și actul secret produce efecte față de părți (art.1176 Cod civil).
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții - și -, care au solicitat admiterea acestuia și schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu motivarea că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.6 alin.1 și 2 din nr.OG12/1998, actul secret de care se prevalează reclamanții este înscrisul sub semnătură privată din 12 noiembrie 2006, care este semnat numai de către vânzătoarea și de martorii-asistenți, nu și de ei, care se aflau în Spania. Înscrisul nu este semnat nici de, mama și respectiv soacra lor, cu toate că în cuprinsul chitanței se face vorbire de prezența ei. Aceasta nu putea să-i reprezinte, întrucât nu a avut o procură expresă și specială. În aceste condiții actul nu le este opozabil.
Reclamanții, prevalându-se de propria culpă, se folosesc de actul secret semnat de reclamantă și doi martori pentru a solicita nulitatea contractului semnat de ei.
Se mai susține că instanța de fond a schimbat natura și înțelesul lămurit al actului juridic dedus judecății și nu a soluționat toate capetele de cerere cu care a fost învestită, cu referire la nepronunțarea asupra acțiunii în simulație, cu toate că în motivare a reținut caracterul simulat al operațiunii care face obiectul judecății, nu a dispus și restabilirea situației anterioare, în sensul ca vânzătorii să restituie prețul, iar cumpărătorii bunurile cumpărate.
O altă critică privește ignorarea dispozițiilor Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Acțiunea în declararea simulației are caracter patrimonial, astfel că taxa de timbru trebuia să fie achitată la valoarea obiectului acțiunii, la fel trebuiau timbrate și celelalte capete de cerere, însă instanța nu a pus în discuție acest aspect.
Se critică soluția primei instanțe și sub aspectul netemeiniciei, pretinsul act simulat nefiindu-le opozabil, întrucât nu a fost semnat nici de ei, nici de un mandatar cu procură specială. În prețul vânzării nu au fost incluse și toate bunurile mobile ale gospodăriei, pe care intimații nu le-au mai predat. Diferența de preț solicitată reprezintă tocmai valoarea acestor bunuri mobile.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.108/A din 30 aprilie 2009, a admis apelul, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii, cu consecința obligării intimaților-reclamanți la cheltuieli de judecată în cuantum de 3531,77 lei.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a constatat că nu pot fi reținute ca fondate motivele care privesc nepronunțarea instanței asupra acțiunii în declararea simulației și asupra repunerii părților în situația anterioară, precum și netimbrarea corespunzătoare.
Astfel, cu toate că în dispozitivul sentinței atacate nu se spune expres că se constată caracterul simulat al operațiunii supuse judecății, instanța de fond a constatat nulitatea actului public și a actului secret tocmai ca urmare a constatării caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare. Mențiunea caracterului simulat al convenției se regăsește, de altfel, în toată motivarea sentinței atacate. Sub acest aspect, nu s-a constatat necercetarea fondului cauzei, critica fiind neîntemeiată.
În lipsa unui capăt de cerere formulat de vreuna din părți, instanța de fond nu se putea pronunța cu privire la repunerea părților în situația anterioară, iar taxa de timbru se datorează potrivit legii în vigoare la momentul sesizării instanței și nu potrivit legilor care se succed pe parcursul soluționării cauzei. Modificările aduse Legii nr.146/1997 prin nr.OUG212/2008, în urma cărora acțiunile în constatarea existenței unui drept patrimonial și acțiunile în constatarea nulității sunt considerate evaluabile în bani, nu au fost avute în vedere, în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată (10.05.2007). Înainte de această modificare, atât pentru acțiunea în declararea simulației, care este o acțiune în constatare, cât și pentru acțiunea în constatarea nulității absolute a contractelor, art.3 alin.1 lit.a) și1) prevedeau taxe de timbru fixe. Aceste taxe au fost puse în vedere de prima instanță și au fost achitate de reclamanți.
Tribunalul a constatat că soluția primei instanțe este greșită pe fond, întrucât în materia nulității actelor juridice își găsește aplicare principiul potrivit căruia nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine sau imoralitate pentru a obține protecția unui drept, reclamanții invocând o fraudă la lege la care sunt părtași.
Întrucât în cazul contractului simulat, prin deghizarea parțială a prețului, reclamanții și pârâții sunt părți atât în actul public, cât și în actul secret, ei trebuie să facă dovada acestora potrivit regulilor prevăzute de art.1191-1198 Cod civil.
Contractul public îmbracă forma autentică și face dovada operațiunii juridice pe care o încorporează, însă în cazul actului simulat potrivit art.1191 Cod civil, pentru a fi dovedit, pot fi folosite și alte mijloace de probă.
Chitanța de la fila 47 din dosar, încheiată la data de 21 noiembrie 2006, nu poate avea semnificația unui înscris sub semnătură privată care să facă dovada actului secret, nefiind semnată de apelanții-pârâți nici personal și nici prin reprezentant. S-a invocat existența unui contract de mandat pe care apelanții l-ar fi dat mamei și respectiv soacrei lor, însă, pe de o parte, dovada existenței unui astfel de mandat nu a fost făcută, iar pe de altă parte, pretinsa mandatară nu a semnat chitanța în discuție, astfel cum rezultă chiar din conținutul acestuia. Acest înscris nu poate face dovada înțelegerii secrete invocată de reclamanți.
S-a reținut că acest înscris nu are nici valoarea unui început de dovadă scrisă, deoarece pentru existența acesteia dispozițiile art.1197 alin.2 cod civil cer ca "scriptura" să provină de la persoana împotriva căreia este folosit, respectiv de la apelanți. Chitanța invocată nu a fost scrisă și nici semnată de apelanți, nici în nume propriu și nici prin reprezentant.
De asemenea, în cauză nu s-au invocat și dovedit alte excepții de la dovedirea actelor juridice din cele prevăzute de art.1192-1198 Cod civil, pentru a se putea accepta dovedirea actului secret cu martori, prezumții, etc.
Concluzionând, instanța de apel a constatat că, în condițiile în care reclamanții nu au putut face dovada existenței unui contract secret care să prevadă un preț mai mare al bunurilor vândute decât cel din contractul autentic atacat, nu se poate reține că există simulație și că ar fi aplicabile dispozițiile art.6 din nr.OG12/1998, în vigoare la momentul încheierii actelor atacate.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei au formulat recurs reclamanții și, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Într-o primă critică se susține, în esență, că instanța a interpretat greșit regulile juridice din materia nulității actelor juridice, cu referire la simulație, în condițiile în care a fost dovedită existența actului secret, care reflectă realitatea convenită de părțile procesului.
Potrivit contractului autentic de vânzare-cumpărare din data de 18 decembrie 2006, pârâtul și-a asumat în deplină cunoștință dispozițiile stricte ale art.6 din nr.OUG12/1998 și ale Legii nr.241/2005 referitoare la riscul în ceea ce privește sancțiunea de care ar putea fi lovit actul în cazul în care prețul nu este cel real, cât și răspunderea de care ar putea fi pasibili, de evaziune fiscală.
Conform înscrisului sub semnătură privată intitulat "chitanță", încheiat la data de 21 noiembrie 2006, prețul real convenit pentru imobilul menționat în contract a fost de 120.000 lei, la data întocmirii actului fiind plătit un avans de 2800 euro.
Cu toate că actul secret a fost întocmit într-un moment în care pârâții erau plecați din țară, convenția a fost încheiată în realitate între părțile care au semnat ulterior contractul autentic de vânzare-cumpărare, așa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză.
Se mai susține că instanța de apel în mod greșit a apreciat că în cauză nu a fost dovedită convenția secretă dintre părți, cu motivarea că pe înscrisul sub semnătură privată nu s-ar găsi semnătura soacrei pârâtului și că aceasta nu ar fi avut mandat chiar dacă ar fi semnat.
În dezvoltarea criticii se arată că instanța de apel a interpretat în mod greșit regulile referitoare la mandat prevăzute de art.1532-1538 din Codul civil.
Înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță" arată explicit conținutul real al convenției dintre părți, acesta coroborându-se cu celelalte probe ale cauzei (declarațiile martorilor audiați în cauză care au fost prezenți la întocmirea actului secret și care l-au semnat).
Se mai susține că tribunalul a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv actul sub semnătură privată, dar și actul autentic față de obligațiile pe care părțile le-au stipulat în cuprinsul acestuia.
Cu privire la depoziția martorei, se arată că se impune ca aceasta să fie înlăturată, întrucât este nesinceră și nu a fost prezentă atunci când s-a perfectat actul secret.
Imobilul achiziționat, descris în contractul autentic de vânzare-cumpărare, este compus dintr-o suprafață de teren mare, pe care sunt edificate două construcții acoperite cu țiglă, având șapte camere n total, cu o suprafață totală de circa 130..
Se arată că înscrisul intitulat "chitanță" este actul ce reprezintă voința reală a reclamanților și pârâților, contractul de vânzare-cumpărare autentic indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată fiind simulat întrucât conține un preț nereal, de aceea se solicită a se constata că acesta este simulat și este lovit de nulitate absolută, fiind făcut în fraudarea legii.
Prin urmare, având în vedere că prioritatea aparține voinței reale a părților, se arată că numai contractul secret (contraînscris) va produce efecte în măsura în care acest act este valid sub aspectul condițiilor de fond și de formă, cu referire la prevederile art.1175 Cod civil.
Se solicită admiterea recursului, desființarea deciziei tribunalului, iar pe fond menținerea hotărârii dată de prima instanță ca legală și temeinică.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor prezenta:
În mod corect instanțele au reținut, în esență, că potrivit art.1175 Cod civil, simulația presupune existența unui act juridic secret care înlătură sau modifică un act aparent. Întrucât acest act secret se încheie de regulă în formă scrisă, a fost denumit contraînscris. acestei noțiuni desemnează simulația, iar cu privire la forma actului secret s-a reținut că operează principiul consensualismului, forma scrisă fiind cerută ad probationem, în această materie fiind aplicabile prevederile art.1198 Cod civil, potrivit cu care proba cu martori este permisă.
Prima instanță, în mod corect, a încuviințat și a administrat proba testimonială cu care pârâții au fost de acord, deși au beneficiat de apărare calificată, pentru a dovedi existența actului juridic care anihilează actul ostensibil simulat, respectiv a contraînscrisului încheiat între părți și care reprezintă adevărata voință juridică a acestora.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță de fond a constatat că printr-un act sub semnătură privată intitulat "chitanță", reclamanții și soacra, respectiv mama pârâților, au convenit vânzarea-cumpărarea imobilului litigios la prețul precizat în acest act.
Totodată, s-a reținut că, ruda pârâților, a avut acordul acestora în ceea ce privește termenii convenției.
Dat fiind tocmai gradul de rudenie dintre aceștia, cât și caracterul secret al convenției încheiate, s-a constatat implicit că nu era necesar încheierea mandatului în formă autentică, atâta timp cât în prezența terțelor persoane a dovedit împuternicirea de care se bucura.
De altfel, pârâții nu au contestat conținutul contraînscrisului, ci doar împrejurarea că nu este semnat de ei și că nu au împuternicit pe nimeni să-l semneze.
În mod just judecătoria a înlăturat această susținere a pârâților, din coroborarea materialului probator reținându-se că înțelegerea reală părților cu privire la prețul imobilului este cel din convenție, actul autentic fiind simulat, având un scop ilicit în ceea ce privește elementul preț.
De aceea, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.6 din nr.OUG12/1998 și a Legii nr.241/2005 și a fost aplicată sancțiunea nulității absolute atât a actului secret, cât și a celui public.
Cum în cauză a fost făcută dovada existenței unui contract secret care prevede un preț mult mai mare al imobilelor vândute decât cel consemnat în contractul autentic atacat, în mod nelegal instanța de apel a admis apelul, cu consecința respingerii acțiunii.
Pentru aceste considerente recursul este privit ca fondat și va fi admis ca atare în temeiul art.312 alin.2 combinat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cu consecința modificării deciziei în sensul respingerii apelului și a menținerii sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.108/A din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții - și -.
Modifică decizia în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței primei instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./30.06.2009
Jud.apel: /
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Veronica
