Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1155/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR. 1155/
Ședința publică din 18 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamantul și de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.194 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurentul-reclamant, potrivit delegației de substituire emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual avocat și recurentul-pârât G, lipsă fiind intimatele-pârâte Comisia Locală de Fond Funciar și Comisia Județeană de Fond Funciar
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, s-au depus la dosar, de către intimata Comisia Locală de Fond Funciar, înscrisurile solicitate.
Avocat precizează că doar procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1942 mp se referă la terenul ce face obiectul litigiului de față, celălalt teren nu se învecinează cu.
Recurentul-pârât G depune la dosar înscrisuri pentru a evidenția poziția unui martor și procese verbale de constatare pentru a dovedi reaua-credință a martorului, care a fost parte în proces și a avut aceeași poziție procesuală în litigiul cu, precum și stadiul inițial al procesului.
La cererea apărătorului recurentului-reclamant, i se prezintă spre vedere aceste înscrisuri.
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, modificarea în parte a deciziei și admiterea cererii în ce privește obligarea pârâtului la plata contravalorii arborilor tăiați. Precizează că recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă raportat la art.998 și următoarele Cod civil, care reglementează răspunderea delictuală pentru fapta proprie. Instanța de apel a respins acest capăt de cerere fără a-l motiva însă în drept. Din probele administrate rezultă fără dubiu acest aspect și, dacă se aplicau reglementările în vigoare, pârâtul ar fi fost obligat la plata contravalorii arborilor tăiați. În ce privește recursul declarat de pârât, solicită anularea acestuia ca nemotivat.
Recurentul-pârât G solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat. Din probele administrate rezultă că pretenția la despăgubiri este neîntemeiată. Cu privire la recursul pe care l-a declarat personal, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la modul de soluționare; precizează că nu a cunoscut reglementările legale privind motivarea recursului în termen de 15 zile.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 3 aprilie 2003, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul G pentru a fi obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1600 mp în pct. "" și să-i plătească suma de 900.000 lei despăgubiri, să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate al pârâtului pentru această suprafață, în contradictoriu și cu pârâtele COMISIA LOCALĂ și COMISIA JUDEȚEANĂ A de fond funciar.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul terenului revendicat, conform titlului de proprietate nr.-/2001 pe care pârâtul i-l ocupă fără drept și de pe care a tăiat 30 bucăți de fag.
Judecătoria Câmpulung prin sentința civilă nr.163 din 15.09.2003 a respins acțiunea ca nefondată, reținând că pârâtul nu ocupă teren din proprietatea reclamantului și titlurile de proprietate ale părților nu se suprapun.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța a fost lipsită de rol activ, deoarece nu a administrat toate probele pentru aflarea adevărului, respectiv nu a dispus depunerea schițelor terenurilor proprietatea părților și a proceselor verbale de punere în posesie și transpunerea acestora prin expertiză; totodată a interpretat greșit probele administrate, respectiv proba cu expertiză tehnică.
Tribunalul Argeș prin decizia civilă nr.201 din 16.02.2006 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că prima instanță de fond a respectat dispozițiile art.129 Cod procedură civilă, dând dovadă de rol activ prin administrarea probelor cu înscrisuri, martori și expertiză tehnică și că a interpretat corect aceste probe, reținând că atât reclamantul cât și pârâtul, ocupă suprafețe de teren mai mici decât cele înscrise în actele lor de proprietate, fără a se face însă dovada că pârâtul ocupă vreo porțiune din terenul proprietatea reclamantului și constatându-se astfel neîndeplinite cerințele art.480 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs, în termen legal, reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate ce se pot încadra în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 671/R/20.04.2006 Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Argeș.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, tribunalul a pronunțat decizia civilă nr.8 din 23 ianuarie 2008, prin care a respins ca nefondat apelul cu motivarea că titlurile de proprietate nu se suprapun în limita suprafeței de 350.
În urma operațiunii juridice a comparării titlurilor, cel invocat de pârât este preferabil, având în vedere data anterioară emiterii și valabilitatea reconstituirii dreptului în procedura Legii nr.18/1991.
Decizia pronunțată în apel a fost criticată de către reclamant pe calea recursului pentru motivul prev. de art.304 pct.9 proc.civ.
Prin decizia civilă nr.190/R/19 mai 2008, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul declarat de reclamantul, a casat decizia nr.8/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că, tribunalul a făcut o apreciere greșită asupra titlului de proprietate invocat de pârât, întrucât reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe numele titularei - mama pârâtului intimat, care se află în viață, neoperând în acest sens o transmisiune succesorală pentru ca pârâtul să-și legitimeze în mod valabil dreptul cu acest titlu.
Aprecierea greșită a instanței de apel cu privire la regimul juridic al imobilului în cauză a condus la nesoluționarea în fond a litigiului, avându-se în vedere și împrejurarea că reclamantul a solicitat în acțiunea sa desființarea titlului de proprietate invocat de pârât, iar pentru acest din urmă capăt de cerere, instanța de apel trebuia să lămurească raporturile juridice dintre părți, verificând în acest sens calitatea procesuală pasivă a pârâtului, care nu este titular al dreptului de proprietate reconstituit în baza titlului nr.68976/07.04.1995, nefăcând dovada transmiterii acestui drept prin convenție pentru a se aprecia asupra efectelor ce poate să producă actul și cu privire la pârât.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 02.07.2008, sub nr-.
Având în vedere îndrumările deciziei de casare nr.190/R/2008, tribunalul a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale a pârâtului
Prin decizia nr.194 din 30 octombrie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a admis apelul declarat de reclamantul, a schimbat sentința în parte, în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligat pe pârâtul G să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 350 mp. identificată în schița, punctele (culoare galben).
A respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a nr.68976/7.04.1995 ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, menținând în rest sentința.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea în revendicare formulată de reclamantul s-a solicitat ca solicitat ca pârâtul să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1.600. teren situat în pct."", să-i plătească suma de 900.000 ROL reprezentând contravaloarea a 30 fagi și să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate al pârâtului pentru suprafața de 1.600. teren situat în punctul mai sus menționat.
În baza Legii nr.18/1991, reclamantului, la data de 12 iunie 2001, i s-a eliberat titlul de proprietate nr.-/2001 pentru suprafața de 3.300. în pct."" pe raza comunei, județul
Terenurile înscrise în titlul de proprietate nr.68976/07.04.1995 au fost atribuite de numitei - mama pârâtului - care este în viață și a fost validată conform Legii nr.18/1991 cu suprafața de 1 ha. teren cu vegetație forestieră.
Din expertiza tehnică judiciară întocmită în cauză a rezultat că cele două titluri de proprietate, cel emis reclamantului și cel emis pârâtului, se suprapun pentru o suprafață de 350. conform punctelor E-C-D-
În cauza de față, odată cu acțiunea în revendicare, reclamantul a solicitat și constatarea nulității absolute parțiale a titlului pârâtul cu privire la suprafața ce a făcut obiectul cererii principale.
Or, titlul de proprietate a cărui nulitate reclamantul a solicitat-o este eliberat pe numele titularei - mama pârâtului - care se află în viață, neoperând în acest sens o transmisiune succesorală pentru ca pârâtul să poată să-și legitimeze în mod viabil dreptul la acest titlu.
Cum pârâtul nu este titularul dreptului de proprietate reconstituit în baza titlului de proprietate nr.68976/07.04.1995 și, cum în cauză nu s-a făcut dovada transmiterii acestui drept prin convenție asupra pârâtului, tribunalul a constatat că în ceea ce privește capătul de cerere privind nulitatea parțială a titlului de proprietate, pârâtul nu are calitate procesuală.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat, iar pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului.
Potrivit art.1169 civ."C ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească."
Așadar, reclamantul, fiind cel care a declanșat procesul, este ținut să dovedească pretenția sa că este proprietarul terenului în litigiu.
În dovedirea dreptului său, reclamantul a depus la dosarul cauzei titlul de proprietate nr. -/12.06.2001 pentru suprafața de 3.300. pădure, iar titlul de proprietate nr. 68976/1995 opus de către pârât reclamantului nu poate fi ținut în seamă deoarece nu s-a făcut dovada că a operat o transmisiune a dreptului de proprietate din patrimoniul titularului acestui titlu - numita - în patrimoniul pârâtului.
Cum din Raportul de expertiză tehnică rezultă că pârâtul ocupă o suprafață de 350. din terenul reclamantului și, având în vedere dispozițiile art.480 civ. acțiunea în revendicare a reclamantului pentru această suprafață apare ca întemeiată.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la despăgubiri, reprezentând contravaloarea a 30 fagi, tribunalul constată că este nefondat deoarece, din depozițiile martorilor audiați în cauză și expertiza silvică efectuată de expertul inginer rezultă că nu se poate stabili cu certitudine cine a făcut tăierea și și-a însușit materialul lemnos, iar cum dubiul profită pârâtului, acest capăt de cerere urmează a fi respins.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296.proc.civ. tribunalul a admis apelul, a chimbat sentința în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea.
A obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate si posesie suprafața de 350 mp identificată în schița, punctele (culoare galbenă), fila 117.
A respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a nr. 68976/07.04.1995 ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a menținut în rest sentința.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs: reclamantul I și pârâtul
În recursul declarat de și întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se critică decizia recurată pentru nelegalitate, arătându-se că au fost greșit interpretate dispozițiile art.998 și următoarele Cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.
Astfel, recurentul susține că din probele administrate în cauză, respectiv martori și expertiză, rezultă fără dubiu că intimatul a tăiat ilegal mai mulți arbori de pe terenul proprietatea recurentului, producându-i un prejudiciu material, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în dosarulnr.765/2000 al Judecătoriei Câmpulung, respectiv martorii: și.
Se susține că din concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de ing.expert, prejudiciul creat prin tăierea arborilor se ridică la suma de 4.374 lei.
Se menționează faptul că prin sentința civilă nr.2510/26.11.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpulunga fost anulat în parte titlul de proprietate nr.68976/1995, eliberat pe numele de, deoarece acest titlu se suprapune pe suprafața de 350 mp. cu titlu de proprietate eliberat pe numele recurentului.
Recursul declarat de către pârâtul G și aflat la fila 29 dosar, nu a fost motivat.
Prin întâmpinarea de la filele 36-37 dosar, pârâta Comisia Locală de Fond Funciar, solicită respingerea recursului ca nefondat.
La dosar au fost depuse o serie de hotărâri judecătorești, iar în ședința din 26 februarie 2009 instanța a dispus emiterea unei adrese către intimata-pârâtă, Comisia Locală de Fond Funciar, pentru a înainta actele de punere în posesie ale reclamantului, despre care se face vorbire în alin.6 din întâmpinare, atât în legătură cu suprafața de 1942 mp. cât și cea de 1038 mp. acte depuse, după multe insistențe ale instanței de judecată, la filele 102-105 dosar, cu adresa nr.2491 din 15.06.2009 emisă de Comisia Locală de Fond
Curtea, analizând recursul declarat de reclamantul, prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate constată că acesta este nefondat, urmează a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.304, pct.9 Cod pr.civilă, instanța de apel pronunțând o decizie legală, dată fără încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv art.998 Cod civil.
Astfel, în mod corect, instanța de apel a menținut sentința de la fond, prin care a fost respins capătul de cerere, privind obligarea pârâtului la despăgubiri, reprezentând contravaloarea a 30 fagi.
Se reține faptul că reclamantul nu a făcut dovada certă, nici cu martorii audiați și nici cu expertiza silvică, cine a tăiat copacii și cine și-a însușit materialul lemnos, de pe terenul, proprietatea acestuia, acest dubiu profitând pârâtului.
Astfel, expertul, cu ocazia efectuării expertizei silvice, în dosarul nr.980/2003 al Judecătoriei Câmpulung, concluzionează (fila 50) că nu s-a putut stabili exact de către cine s-a făcut tăierea și cine și-a însușit materialul lemnos.
Cât privește recursul declarat de pârâtul, G se constată că acesta este nemotivat, urmând a se constata că acesta este nul, având în vedere dispozițiile art.303, alin.2 Cod pr.civilă, potrivit cărora recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, coroborat cu art.306 alin.1 Cod pr.civilă, potrivit cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarate de reclamantul și îl constată nul pe cel formulat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.194 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Pt. pensionată,
semnează Președinte,
Grefier,
08.07.2009
Red.
EM/2 ex.
Jud.apel.
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Veronica
