Constatare nulitate act juridic. Decizia 1506/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1506
Ședința publică de la 7 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu
JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu Doru
- - - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 1203/11.nov.2002 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 8335/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- procedura de citare legal îndeplinită;
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în eventualitatea prezentării părților și apărătorilor aleși.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru recurenta, intimatul asistat de avocat, care răspunde și pentru intimata, lipsă fiind aceasta și celelalte părți.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurentă, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de noii probatorii, respectiv o expertiză față de actele noi depuse sau admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecarea și fixarea unui termen de judecată. Astfel susține că s-a făcut dovada că în anii 1930,1931 și 1932 bunica recurentei a cumpărat câte suprafață de teren, toate suprafețe avându-l vecin pe G; în 1948 dețineau suprafața de 6 ha și 9872 mp, dispuși în 7 parcele, conform actelor de la arhivele statului. Față de aceste considerente consideră că se impune efectuarea unei expertize care să procedeze la identificarea terenurilor. În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii de la prima instanță. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimați, arată că, conform acțiunii, este vorba despre o revendicare și o anulare a titlului pârâtului; ulterior pârâtul a formulat și el o cerere reconvențională prin care a atacat titlul de proprietate al reclamantei. Consideră că dreptul de reconstituire a dreptului de proprietate revine comisie locale iar singura suprafață pe care reclamanta a dovedit-o este mult mai mică decât cea din titlul de proprietate. Mai arată că ulterior reclamanta mai descoperit niște acte pentru alte suprafețe de teren la arhivele statului însă, în 2005, conform Legii nr. 247, avea posibilitatea de a se adresa comisiei locale pentru aceste suprafețe descoperite ulterior. Consideră că instanța a soluționat cauza în limita investirii. Mai mult, când recurenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate a arătat că este moștenitoarea lui. Consideră că nu există motive corecte și legale pentru desființarea hotărârii Tribunalului Bacău motiv pentru care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii din apel, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, avocat arată că nu s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate nici la fond, nici în apel sau recurs. S-a diminuat suprafața pentru că s-a reținut că nu s-a făcut dovada dar acum au fost depuse acte noi.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1519/2003 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 845/2003, a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 563/24 aprilie 2003 Curții de Apel Bacău.
S-a anulat decizia contestată și s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului.
Pentru a decide astfel în soluționarea contestației în anulare, Curtea a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2003/14.06.2002 pronunțată de Judecătoria Oneștis -a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților, GH. si în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare intervenit între părți și revendicarea suprafeței de 8332 mp teren arabil.
S-a respins totodată cererea reconvențională formulată de pârâți.
Pe cale de consecință, s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 730/26.04.2001 de Notarul Public, pentru suprafața de 8332 mp teren arabil și au fost obligați pârâții Gh. și să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 8332 mp teren arabil, situat în comuna, la pct. ""- megieșit cu, G, pârâul, și ( contur I-2-7-8 din schița raportului de expertiză).
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Tatăl reclamantei G și bunicul pârâtei, au fost împroprietăriți în anul 1921, cel din urmă figurând în tabelele de împroprietărire cu suprafața de 1,5 ha la pct. "".
Terenurile de la pct."" au început să fie comasate din anul 1958, când s-a înființat sub jurisdicția B. în anul 1965 definitivându-se tot perimetrul Fermei, aparținând de.
Prin hotărârea nr. 1205/23.01.1995, Comisia Județeană B pentru aplicarea Legii nr.18/1991 a pus la dispoziția Comisiei Locale, terenurile de la pct. "", începându-se punerea în posesie a foștilor proprietari, printre care și reclamanta, căreia i s- eliberat procesul verbal nr. 3368/07.09.1999. Fiind tulburată posesie de pârâta, reclamanta chemat-o în judecată, iar prin sentința penală nr. 1190/06.11.2000, pronunțată în dosarul nr. 3339/2000 al Judecătoriei Onești, aceasta a fost condamnată în baza art. 220 Cod penal, la 350.000 lei amendă și s-a dispus restabilirea situației anterioare în sensul de a-i lăsa reclamantei în liniștită posesie suprafața de 8332 mp teren arabil la pct. "".
Cu toate acestea, la 26.04.2001, pârâta vinde cu act autentic,pârâților Gh. și, suprafața de 12.642.555 mp, în care este cuprinsă și suprafața de 8332 mp, pentru care la data de 22.06.2001 i s-a eliberat reclamantei titlu de proprietate nr. 4538/2001.
Din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 14.06.1932 se verifică faptul că bunicii pârâtei-vânzătoare a înstrăinat lui Gh. 7-1/2 prăjini teren arabil la G, care mai avea teren la acel punct, de vreme ce terenul înstrăinat cumpărătorului se învecina cu acesta.
Totodată, a reieșit faptul că și-a înstrăinat toată proprietatea și, ca atare, pârâta nu mai era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de la acest punct.
S-a apreciat deci, că titlul de proprietate al reclamantei s-a emis cu respectarea dispozițiilor legale.
Cât privește contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta în calitate de vânzătoare și pârâții Gh. și, în calitate de cumpărători, instanța concluzionat că este lovit de nulitate absolută, parțial-deoarece a avut o cauză ilicită, urmărindu-se validarea unei operațiuni speculativă. În plus, părțile contractante cunoșteau la momentul încheierii actului că se vinde terenul reclamantei.
În raport de cele mai sus stabilite și de recunoașterea pârâților-cumpărători că stăpânesc terenul, instanța a conchis că sunt întrunite cerințele art.480 Cod civil, sens în care se impune admiterea și a capătului de cerere privind revendicarea terenului în litigiu.
Împotriva sentinței au declarat apel toți pârâții, socotind-o nelegală și netemeinică, susținând că instanța a apreciat greșit probatoriul cauzei și a stabilit o situație de fapt contrară realității, întrucât titlul de proprietate eliberat reclamantei nu putea conține decât 7,5 prăjini, cât a vândut, iar la data introducerii acțiunii, niciunul dintre pârâți nu ocupa terenul.
În plus, cauza ilicită este inexistentă iar vânzarea lucrului altuia nu lovește actul de nulitate absolută.
Prin decizia civilă nr. 1203 din 11.11.2002, Tribunalul Bacăua admis apelul, schimbând în parte sentința, în sensul că:
A constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 730/26.04.2001 la Notarul Public, pentru suprafața de 1343 mp teren arabil în loc de 8332 mp.
Au fost obligați pârâții Gh. și să lase reclamantei în deplină proprietate suprafața de 1343 mp teren arabil, situat în com. la pct. "" contur 7-8-9-10, conform schiței la raportul de expertiză.
A fost admisă cererea reconvențională, constatându-se nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 4538 din 22.06.2001, emis pe numele reclamantei, cu privire la suprafața de 6989 mp - teren situat în com., județul B, contur 1-2-10-9, conform schiței la raportul de expertiză tehnică.
În considerentele hotărârii, instanța de apel a învederat că, din documentele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.4538/2001, pentru suprafața de 8332 mp, rezultă că reclamantei s-a validat respectiva suprafață, avându-se în vedere sentința penală nr. 1190/06.11.2000, însă, această hotărâre nu are forță probantă în ce privește dreptul de proprietate al acesteia.
În cererea de chemare în judecată, reclamanta a precizat că a fost înzestrată cu suprafața de 8332 mp de tatăl său, care cumpărat terenul de la, însă din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 328/14.06.1932, reiese că a vândut lui Gh. suprafața de 7,5 prăjini loc arabil la "G " și, cu toate că în act cumpărătorul apare ca vecin, nu s-a dovedit că cel din urmă ar fi proprietarul altor suprafețe în același punct.
Prin urmare, reclamanta era îndreptățită să i se reconstituie dreptul de proprietate doar pentru 1343 mp-identificați prin expertiză ca existenți atât în titlul de proprietate nr. 4538/2001 cât și în actul de vânzare-cumpărare nr. 730/26.04.2001, fiind lovit de nulitate absolută parțială pentru suprafața de 6989 mp conform art. III al.1 lit. din Legea nr. 18/1991.
În fine, se arată că vânzarea bunului altuia se sancționează cu nulitate absolută atunci când părțile au fost de rea credință, din acest unghi, probele testimoniale fiind corect apreciate de prima instanță și, ca atare, convenția de vânzare-cumpărare încheiată între părți se va constata nulă absolut pentru suprafața de 1343 mp proprietatea reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 563/23.04.2003, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. III al.1 lit.a din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, emis în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Soluția dată de instanța de apel corespunde acestor prevederi legale.
Contrar celor pretinse de recurentă, tribunalul a concluzionat corect faptul că recurenta nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6989 mp teren la pct. "" și, totodată, în ce o privește, validarea reconstituirii a avut loc numai în considerentul sentinței penale nr. 1190/06.11.2000.
Într-adevăr, nu numai că însăși recurenta a solicitat prin cererea nr. 1956/04.04.2001 reconstituirea dreptului de proprietate cu precizarea expresă că solicitarea sa este făcută în baza respectivei sentințe penale dar și referatul privind soluționarea cererii ce stat la baza Hotărârii nr.5966/08.05.2001 și această hotărâre, fac referire doar la drepturile ce recurg din hotărârea penală, care însă nu are forță probantă în ceea ce privește dreptul de proprietate al autorului recurentei ( filele 19,51,54 dosar fond ).
Pe de altă parte, depozițiile extrajudiciare cât și adeverințe invocate prin cererea de recurs, nu sunt în măsură să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată de instanța anterioară, astfel spus, nu erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Atât adresele menționate cât și declarațiile martorilor consemnate în înscrisurile aflate la filele 65,66,67 dosar fond, nu probează că autorul reclamantei a avut în proprietate mai multă suprafață decât în actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 328/14.06.1932 ( respectiv 7,5 prăjini teren arabul la G ), susținere ce nu s-a dovedit nici prin celelalte mijloace de probă, iar simplul fapt că în actul autentic există mențiunea că pe una din laturi cumpărătorul se megiește cu terenul vândut, nu poate crea convingerea insurmontabilă că terenul învecinat îi aparținea și în ce întindere.
În ceea ce privește contestația în anulare, în motivarea contestației a susținut că instanța a omis să se pronunțe asupra următoarelor motive de recurs:
- suprafața de teren în litigiu a trecut în proprietatea statului în anul 1965 din patrimoniul moștenitorilor săi G și nu din patrimoniul autorului pârâtei;
- pârâții nu dețin un titlu de proprietate eliberat în condițiile Legii nr. 18/1991 și nici nu au contestat hotărârea Comisiei Județene nr. 5966/2001, deși au luat cunoștință de existența acesteia.
Instanța nu a avut în vedere că, deși s-a pretins că autorul pârâtei a deținut la punctul în litigiu 1,5 ha teren, acesta, pe lângă suprafața vândută autorului reclamantei, a mai înstrăinat numitelor și câte 2050 mp teren învecinat cu terenul în litigiu și care îl recunosc ca proprietar vecin pe numitul G - autorul reclamantei.
A mai susținut în motivarea recursului că pentru terenul preluat de la ferma pomicolă, a primit teren în schimb la pct., teren pe care l-a cedat în anul 1990, când a revenit la fosta proprietate.
Examinând contestația în anulare formulată de recurentă, Curtea a constatat că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile pronunțate în recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, dacă instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În cauză, deși contestatoarea a invocat, printre alte motive de recurs și care au fost examinate de instanță, și pe cele arătate în contestația în anulare, instanța a omis să le examineze pe acestea din urmă, deși erau esențiale în soluționarea cauzei.
În consecință, instanța a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 318 Cod procedură civilă și a admis contestația în anulare, a anulat decizia, fixându-se termen pentru rejudecarea recursului.
În rejudecarea recursului, pentru recurentă au fost depuse înscrisuri, respectiv acte eliberate de Direcția Județeană Ba A rhivelor Naționale, cu care se face dovada faptului că în anii 1930, 1931 respectiv 1932, bunica recurentei cumpărat mai multe suprafețe de teren și că autorul reclamantei, respectiv G deținea în anul 1948 suprafața de 6 ha 9872 mp în 7 parcele.
Actele depuse în recurs complinesc dovezile ce au fost administrate la instanța de fond, respectiv depozițiile de martori, probă ce a stat și la baza eliberării titlului de proprietate nr. 4538/22.06.2001 emis pe numele recurentei, și creează convingerea că în mod legal a fost emis acest titlu de proprietate pentru numita .
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul, va modifica în tot hotărârea recurată în sensul că va respinge ca nefondat apelul, menținând hotărârea instanței de fond.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 1203/11.nov.2002 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 8335/2002.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că respinge apelul ca nefondat și menține hotărârea instanței de fond.
Ia act că recurenta nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.sent..
red.apel. /
red.recurs. /06.01.
tehnored. /9 ex./07.01.
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Sorina Romașcanu Doru
