Constatare nulitate act juridic. Decizia 360/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 360/
Ședința publică din 26 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător:- ---
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanții: și, împotriva deciziei civile nr.222 din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 6 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 02.02.2009, eliberată de Trezoreria Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință care învederează că la dosarul cauzei s-au depus concluzii scrise de către părți.
Curtea, constată că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2009, în încheierea de la această dată fiind consemnate susținerile părților, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea formulată inițial la data de 23.01.2007 și cererea înregistrată ulterior pe rolul Judecătoriei Pitești, la data de 06.02.2007 sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și C, solicitând instanței să se constate nulitatea absolută a testamentului olograf întocmit la data de 25 aprilie 1982 de numita C, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii formulate, reclamanții arată că la data de 25.04.1982 numita Cad ispus printr-un testament olograf, ca toate bunurile sale să fie moștenite de către pârâți, însă la acel moment autoarea era senilă, fiind pusă sub interdicție, la cererea Parchetului Pitești, tocmai în perioada în care a dispus prin testamentul olograf.
Prin urmare, actul întocmit, respectiv testamentul olograf este lovit de nulitate absolută, nulitate ce poate fi invocată oricând și în orice fază a procesului și de către oricine.
Precizează reclamanții că interesul lor de a formula acțiunea în constarea nulității este motivat de faptul că autoarea Caa vut în patrimoniu un imobil naționalizat prin Decretul - Lege nr. 92/1950, iar apartamentul nr.1 din acest imobil a fost cumpărat de reclamanți, în baza Decretului-lege nr.112/1995. Ulterior, prin decizia civilă nr.1628/2002 pronunțată de Tribunalul București, actul de vânzare - cumpărare al reclamanților a fost anulat.
Au învederat reclamanții că au mai formulat o acțiune împotriva pârâților prin care au solicitat însă anularea testamentului olograf, acțiune ce a fost respinsă, constatându-se că dreptul la acțiune s-a prescris.
În raport de această situație, reclamanții înțeleg să invoce nulitatea absolută a testamentului, nulitate care poate fi invocată oricând, cu atât mai mult de către reclamanți, care au interesul legitim în conservarea dreptului de proprietate dobândit prin actul de vânzare cumpărare nr. 00594/1996.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.111 pr.civ.
La termenul din data de 07.01.2008, reclamanții au depus la dosarul cauzei o precizare cu privire la temeiul de drept al acțiunii formulate, acesta fiind art.806 și următoarele cod civil și art. 147 Codul familiei.
A fost anexată acestei acțiuni sentința civilă nr.2389 din 08.06.2005 a Judecătoriei Pitești.
La data de 16.03.2007, pârâții au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca neîntemeiată cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Arată pârâții că în cauză există autoritate de lucru judecat, întrucât reclamanții au mai formulat o acțiune în anul 2004, prin care au solicitat anularea testamentului din 25.04.1982, prin care Cad ispus ca toate bunurile sale să fie moștenite de pârâți, astfel că sunt îndeplinite condițiile art.1201 Cod civil, respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Se învederează că reclamanții încearcă să inducă în eroare instanța de judecată, susținând prin prezenta acțiune că doresc să se constate nulitatea absolută a testamentului pentru iresponsabilitatea testatoarei, respectiv lipsa capacității de a dispune a acesteia, și arătând că prin cealaltă acțiune au invocat numai nulitatea relativă, dar tot pentru lipsa capacității de a dispune ca urmare a discernământului abolit, întrucât lipsa capacității de a contracta se sancționează cu nulitatea relativă, prin dispozițiile art.856 și urm.Cod civil ocrotindu-se un interes particular, iar nu general.
Chiar dacă se susține în cererea de chemare în judecată că obiectul este altul, cauza și părțile sunt aceleași cu cele din dosarul nr. 10512/2004 al Judecătoriei Pitești, prin care s-a respins acțiunea reclamanților, iar scopul urmărit este același: desființarea testamentului olograf întocmit în favoarea pârâților.
Au invocat pârâții și lipsa de interes a reclamanților în promovarea acțiunii de față, întrucât contractul de vânzare-cumpărare nr.00594/1996, încheiat în temeiul Legii nr.112/1995 cu privire la imobilul ce a aparținut testatoarei C, a fost anulat prin decizia civilă nr.1628/2002 a Tribunalului București, iar prin decizia civilă nr.90/16.02.2001 a Curții de Apel București, pârâtul Baf ost obligat să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din-. În speță, reclamanții nu justifică un interes practic, personal, legitim și actual prin anularea testamentului olograf. Anularea acestuia nu ar schimba cu nimic raporturile dintre părți stabilite irevocabil prin decizia civilă nr.1628/2002. Reclamanții nu au calitatea de moștenitori ai numitei C, în eventualitatea existenței unui folos practic, acesta nu i-ar viza pe reclamanți, ci pe ceilalți moștenitori ai testatoarei, respectiv și.
În al treilea rând, invocă pârâții excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere că este vorba de constatarea nulității relative a testamentului olograf și potrivit dispozițiilor art.9 alin.2 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când cel îndreptățit a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.
Prin încheierea din data de 10.09.2007, instanța a respins excepțiile autorității de lucru judecat, lipsei de interes și prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâți.
La termenul din data de 14.04.2008, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța rămânând în pronunțare asupra acestei excepții.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.2430 din 21 aprilie 2008 admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâți, a respins acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâților și C, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă și a obligat pe reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei către pârâți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat.
Prin prezenta acțiune, reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută testamentului olograf întocmit de numita la data de 25.04.1982, pentru lipsa de discernământ a testatoarei.
Au precizat reclamanții că interesul lor în constatarea nulității acestui testament este dat de faptul că autoarea Caa vut în patrimoniu un imobil naționalizat prin Decretul Lege nr.92/1950, apartamentul nr. 1 din acest imobil fiind cumpărat de reclamanți în baza Legii 112/1995, însă actul de vânzare-cumpărare a fost anulat prin decizia civilă nr. 1628/2002 Tribunalului București.
Prima instanță a reținut că excepția invocată este întemeiată întrucât reclamanții nu au calitatea de moștenitori ai defunctei C, neputându-și legitima din acest punct de vedere calitatea de a solicita anularea testamentului olograf din 25.04.1982, fiind străini de moștenirea defunctei.
De asemenea, reclamanții nu justifică legitimare procesuală activă, nici în calitate de dobânditori ai vreunui bun din patrimoniul defunctei, așa cum au precizat chiar aceștia, prin decizia civilă nr.1628/2002 a Tribunalului București, fiindu-le anulat în mod irevocabil contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii 112/1995, cu privire la apartamentul nr.1 dintr-un imobil ce a aparținut defunctei C, imobil naționalizat prin Decretul - Lege nr. 92/1950.
Față de aceste considerente, prima instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâți, și în consecință a respins acțiunea reclamanților ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, care susțin:
Sentința este netemeinică și nelegală deoarece reclamanții au calitate procesuală activă într-o acțiune în care au invocat nulitatea absolută a testamentului olograf. Nulitatea absolută poate fi invocată oricând, de oricine și în orice fază a procesului, nefiind nevoie ca reclamanții să fie moștenitori ai defunctei sau dobânditori de bună credință ai bunului imobil.
Pe fondul cauzei, acțiunea trebuia admisă, deoarece reclamanții sunt cumpărători de bună credință ai imobilului care a fost proprietatea autoarei C, persoană care la data întocmirii testamentului olograf era lipsită de discernământ, fiind pusă sub interdicție.
În situația în care se va constata lipsa de discernământ a testatoarei, reclamanții, în calitate de cumpărători ai imobilului, vor putea formula cerere de revizuire a sentinței civile prin care pârâții au devenit proprietarii imobilului, pe motiv că aceștia nu sunt moștenitori testamentari ai autoarei.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.282 și urm. proc.civ.
Intimații () C și au formulat întâmpinare (filele 12-13), prin care au solicitat respingerea apelului, deoarece reclamanții nu au calitate procesuală activă, întrucât nu sunt moștenitori ai autoarei C, iar actul de vânzare cumpărare privind imobilul din Strada D, sector 2 B, le-a fost anulat irevocabil prin Decizia civilă nr.1628/2002 a Tribunalului București.
Prin decizia nr.222/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul Argeșa fost respins ca nefondat apelul declarat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin testamentul olograf din 25 aprilie 1982, testatoarea C i-a instituit legatari universali pe pârâții () C și (fila 29).
Autoarea Caa vut în patrimoniu și un imobil, care a fost naționalizat prin Decretul Lege nr.92/1950, iar din acest imobil apartamentul cu nr.1 a fost cumpărat de reclamanții și, în baza Legii nr.112/1995.
Prin Decizia civilă nr.1628/2002 a Tribunalului București (filele 60-62-dosar nr.10512/2004 al Judecătoriei Pitești ) actul de vânzare cumpărare prin care reclamanții au dobândit apartamentul nr.1 a fost anulat.
Excepția lipsei calității procesuale active este o excepție de fond, absolută și peremptorie și presupune existența identității între persoana celor doi reclamanți și titularul dreptului afirmat.
Reclamanții, prin anularea contractului de vânzare cumpărare a apartamentului nr.1, nu mai au calitatea de dobânditori ai unui bun care inițial a fost în patrimoniul testatoarei și nu sunt nici moștenitori legali sau testamentari ai acesteia, situație în care nu au calitate procesuală activă.
Critica reclamanților, în sensul că nulitatea absolută poate fi invocată oricând, de către oricine și în orice fază a procesului, este lipsită de obiect, deoarece prima instanță nu a reținut că s-a prescris dreptul material la acțiune.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se susține că instanța de apel a reținut că recurenții reclamanți nu au calitate procesuală activă, deoarece contractul de vânzare-cumpărare referitor la apartamentul nr.1, fostă proprietate a defunctei C, încheiat de către recurenți a fost anulat.
Recurenții apreciază că motivarea instanței de apel nu subzistă deoarece, în primul rând, recurenții au posibilitatea de a formula o cerere de revizuire, pentru conservarea dreptului acestora dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare, în situația în care se va constatat nulitatea absolută a testamentului olograf, întocmit de către testatoare în favoarea pârâților, pentru lipsa de discernământ a autoarei, situație în care recurenții au temeiul legal al formulării cererii de revizuire.
În al doilea rând, se arată că motivarea instanței în sensul că lipsa calității procesuale active presupune o identitate între persoana noastră și dreptul afirmat constituie o contradicție flagrantă între nulitatea absolută, nulitate care presupune posibilitatea oricărei persoane de a solicita nulitatea absolută a actului incriminat.
În al treilea rând se susține că îngrădirea dreptului de a solicita constatarea nulității absolute este o încălcare esențială a legii, deoarece niciodată recurenții nu au afirmat că ar fi moștenitori legali sau testamentari ai autoarei. Aceștia, în conținutul acțiunii au arătat că vor introduce o acțiune în revizuire, în scopul conservării și redobândirii raporturilor juridice dobândite prin raportul de vânzare - cumpărare.
În al patrulea rând se susține că afirmația instanței privind lipsa de obiect a acțiunii în constatarea nulității absolute, deoarece prima instanță nu ar fi reținut că s-a prescris dreptul material la acțiune este ciudată, deoarece nulitatea absolută poate fi invocată de oricine, oricând și în orice fază a unui proces.
Se precizează că s-a făcut dovada că autoarea, la data întocmirii testamentului olograf era incapabilă de a-și exprima voința, suferind de demență senilă severă, potrivit actelor noi depuse în apel.
În concluzie se solicită admiterea recursului, casarea ambelor sentințe și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Prin întâmpinarea de la filele 64-67 dosar, intimații solicită respingerea recursului cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În susținerea întâmpinării intimații au depus cu borderou actele de la filele 69 -86 dosar.
La filele 96-98 dosar, intimații au depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului cu acordarea cheltuielilor de judecată, in cauză existând pe de o parte autoritate de lucru judecat iar pe de altă parte reclamanții nu justifică un interes in cauză nefiind moștenitorii autoarei testamentului și nici proprietari ai imobilului.
Curtea analizând recursul prin prisma criticilor formulate precum și apărările intimaților, constată că acesta este fondat, urmând a-l admite ca atare, în baza art.312 pct.6 Cod procedură civilă și a se dispune casarea deciziei și a sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Reclamanții au chemat în judecată pe pârâți pentru ca instanța să constate nulitatea absolută a testamentului olograf întocmit la 25.04.1982 de autoarea C, motivând că aceasta din urmă, la momentul încheierii actului nu avea discernământ.
Prin întâmpinarea formulată de către pârâți aceștia au invocat excepția autorității de lucru judecat; excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii de față, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța respingând aceste excepții, prin încheierea din 10.09.2007 (fila 73 dosar).
Critica privind soluționarea cauzei pe baza unei excepții de fond, respectiv lipsa calității procesuale active este fondată. În procesul civil, calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau obligației unei persoane de a participa ca parte la judecată. Calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparține numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său. In cauză, reclamanții justifică această calitate procesuală activă, deoarece, în afară de cei care emit pretenții asupra succesiunii mai pot fi îndreptățiți să ceară anularea testamentului și acei care au fost prejudiciați prin conținutul legatului.
Or reclamanții deținători ai imobilului ce face obiectul actului atacat, justifică această calitate.
Cum cauza a fost soluționată în mod greșit pe această excepție, se impune admiterea recursului cu casarea deciziei și a sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, urmând ca instanța de trimitere să analizeze atât apărările invocate de reclamanți cat și celelalte excepții invocate de pârâți, cu respectarea și a prevederilor art.137 cod procedură civilă.
Față de soluția adoptată nu se mai impune analizarea celorlalte critici din recurs și apărări din întâmpinare, care insă vor fi avute in vedere in rejudecare de către instanța de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de reclamanții: și, împotriva deciziei civile nr.222 din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții și
Casează decizia de mai sus și sentința nr.2430 pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr- și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Grefier,
Red.
/4 ex./13.03.2009
Jud. apel Gh.;
Jud.fond
Opinie concordantă
Formulată de noi, judecător - --- în privința motivelor ce fundamentează soluția pronunțată în acord cu ceilalți membrii ai completului.
Considerăm necesar a detalia în ce constă calitatea procesuală activă a reclamanților în a solicita instanței pronunțarea asupra valabilității actului privind moștenirea atacată în prezentul proces.
Astfel, judecătoria, pentru a respinge excepția lipsei interesului în promovarea acțiunii, prin încheierea din data de 10 septembrie 2007, a reținut că el este determinat de voința de a readuce, pe calea judecătorească, în patrimoniul lor, imobilul ce a aparținut inițial autoarei C, preluat de către stat de la care, prin cumpărare, a intrat în patrimoniul reclamanților.
După ce s-a pronunțat în acest mod, judecătoria a respins acțiunea ca fiind formulată de către persoane fără calitate procesuală activă, cu argumentarea că nu sunt titularii dreptului afirmat. Acest drept ar decurge fie din calitatea de moștenitori ai aceleiași defuncte, fie din cea de dobânditori ai bunului din patrimoniul acesteia, or contractul de vânzare-cumpărare a fost, în mod irevocabil, anulat.
Tribunalul, pentru a menține această soluție a reținut la fel, atât lipsa calității de succesori ai reclamanților față de defunctă, cât și situația inexistenței în prezent a unui contract de vânzare-cumpărare prin care bunul să fi intrat în patrimoniul reclamanților, ca argumente relevante în soluționarea excepției.
La analiza acesteia însă, se constată că legea a fost greșit aplicată.
Astfel, reclamanții-recurenți pretind că, în măsura în care intimații ar fi îndepărtați de la succesiunea defunctei, bunul ar rămâne în patrimoniul statului și, deci, ar exista temeiuri pentru revizuirea soluției pronunțată în privința contractului lor de vânzare-cumpărare.
Nici tribunalul, nici prima instanță, nu au cercetat acest interes al reclamanților de a obține prin intermediul hotărârii ce se cere a se pronunța în cauza de față, mijloacele necesare unei eventuale revizuiri a hotărârii ce le-a anulat dreptul de proprietate.
În această situație, instanța a folosit ca argument împotriva reclamanților tocmai hotărârea despre care aceștia arată că intenționează aor evizui, în măsura în care pretențiile lor se dovedesc fondate.
Or, în această situație, are loc o împiedicare de a-și susține alegațiile privind lipsa calității intimaților de a cere anularea contractului lor de vânzare-cumpărare și, deci, de a încerca revizuirea hotărârii pronunțată în această privință prin opunerea însăși a acelei hotărâri, ceea ce o echivalează cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil și a liberului acces la justiție, așa cum sunt ele consfințite de art.6(1) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Cât despre calitatea de succesori, se va observa că tribunalul nu a analizat-o prin intermediul tuturor consecințelor pe care deschiderea acestei succesiuni le-ar putea avea.
Astfel, se poate ușor observa că, în măsura în care titulara dreptului de proprietate asupra imobilului ar fi decedat fără succesori legali sau testamentari care să fi formulat cerere în condițiile Legii nr.10/2001, bunul revine, ca moștenire vacantă, statului în condițiile art.724 și urm.Cod civil, acesta, la rândul său, înstrăinându-l reclamanților.
Într-o asemenea situație, vânzarea ar fi fost făcută chiar de către eventualul succesor al proprietarei.
Este evident și în această situație, reclamanții invocă un drept propriu pe care doresc să-l valorifice.
De aceea, greșit s-au apreciat efectele juridice dintre părți și succesiunea defunctei, situație în care se impune admiterea recursului și casarea atât a deciziei, cât și a sentinței primei instanțe de fond, amândouă pronunțându-se în excepție asupra cauzei, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
Judecător,
-,
Red.-/24.03.2009
GM/4 ex.
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
