Constatare nulitate act juridic. Decizia 55/2009. Curtea de Apel Brasov
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.55/R/MF Dosar nr-
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat decontestatoarea prin procurator, împotriva deciziei civile nr.100/A din data de 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru minori și familie Brașov,în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 19 ianuarie 2009, când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a formula concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 26 ianuarie 2009.
A:
Asupra recursului de față:
Constată că prin decizia civilă nr.100/2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, a fost respins apelul declarat de contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței civile nr. 2106/28.02.2008, pronunțată de Judecătoria Brașov, pe care a menținut-
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar reiese cu certitudine astfel cum a reținut și prima instanță că reclamanta contestatoare nu a fost legal citatăpentru ziua când s-a judecat pricina în fața Judecătoriei Brașovîn dos.civ.nr- finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 2389/16.03.2007 a cărei anulare se solicită. Se observă așadar că motivul invocat de contestatoare prin contestația formulată se circumscrie celui reglementat de art.317 alin.1 punctul 1 Cod procedură civilă - "procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii" - însă acest motiv nu poate fi invocat direct pe calea contestației în anulare.
Prin modul de reglementare a contestației în anulare - ca și o cale extraordinară de atac - Codul d e procedură civilă instituieinterdicția dreptului de opțiune între calea de atac a apelului, urmat de recurs și contestația în anulare,altfel spus între căile ordinare de atac și cele extraordinare.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță dacă partea nu a fost legal citată la termenul când a avut loc judecata în fața primei instanțe ori dacă comunicarea hotărârii nu a fost legal îndeplinită, partea nedreptățită în acest fel urmare a vicierii actului de procedură,nu are deschisă calea contestației în anulareci a apelului, această partea având posibilitatea de a cere repunerea în termenul de apel conform art.103 Cod procedură civilăîntrucât a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa de a îndeplini actul procedural ( în speță declararea apelului )în termenul prevăzut de lege împotriva sentinței de care este nemulțumită.
Concluzionând, Tribunalul a constatat că deși motivele invocate în contestația în anulare formulată de contestatoare - privind nelegarea citare și, strâns de aceasta, necompetenta instanței de judecată - sunt reale însăele nu pot fi direct invocate într-o cale extraordinară de atac, partea având la îndemână instituția repunerii în termen pentru neexercitarea oricărei căi de atac în termenul prevăzut de lege,astfel cum stabilește în mod clar art.103 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond și de apel nu s-a pronunțat asupra apărărilor invocate, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil garantat prin dispozițiile art. 6 din CEDO.
Se mai arată că nu s-au invocat dispozițiile art. 103 din Cod procedură civilă pentru că în situația repunerii în termen se putea pune în discuție o împrejurare ce poate fi asimilată unei cauze de forță majoră, ceea ce nu este cazul în speța de față unde vicierea citării se datorează faptei intimatului reclamant, ori fapta unei terțe persoane nu reprezintă un caz de forță majoră și chiar nici asupra acestui aspect instanțele inferioare nu s-au pronunțat.
În speța de față recurenta a fost împiedicată să-și realizeze drepturile procesuale, comunicându-i-se actele de procedură inclusiv hotărârea judecătorească la un alt domiciliu decât cel real.
Practica judecătorească a considerat că, sunt întrunite cerințele admisibilității unei contestații în anulare în situația în care o parte din dosar a fost citată prin publicitate cu rea credință, ceea ce conduce la ideea că o contestație în anulare va fi admisă și în situația în care partea nu a fost legal citată la nici un termen și nici hotărârea nu i-a fost comunicată. Instanțele inferioare nu s-au pronunțat asupra cestui aspect, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil garantat prin art. 6 din CEDO.
Instanța de fond nu a analizat faptul că necitarea recurentei, la domiciliul său s-a datorat relei credințe a intimatului din prezenta cauză și încurajează prin soluția pronunțată încălcarea flagrantă a legii.
Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate în cuprinsul declarației de recurs, instanța apreciază că acesta este nefondat și în consecință va fi respins în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Contestația în anulate formulată de contestatoarea, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 din Cod procedură civilă și motivată pe faptul că aceasta nu a fost citată la domiciliul real al său, cu ocazia soluționării procesului de divorț intentat de intimatul, ce a făcut obiectul dosarului civil nr-, al Judecătoriei Brașov, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2389/2007.
Judecătoria Brașov, a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea, prin sentința civilă nr. 2106/28.02.2008, reținând în esență că de la data de 8.11.2007 când a luat la cunoștință despre sentința de divorț, aceasta avea posibilitatea să declare apel, cale de atac de care nu a uzat în cauză, contestatoarea.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe, a fost respins de Tribunalul pentru minor și familie, prin decizia civilă nr. 100/2008, reținându-se faptul că actuala reglementare din codul d e procedură civilă, nu instituie opțiunea părții în ceea ce privește exercitarea căilor de atac ordinare și extraordinare de atac, și prin urmare, reclamanta avea posibilitatea de a uza de calea de atac a apelului, la care trebuia uzat, cu prioritate față de contestația în anulare.
Recursul declarat împotriva acestei din urmă decizii, este nefondat, iar criticile formulate sunt neîntemeiate.
Potrivit dispozițiilor art. 317 alin 1 din Cod procedură civilă contestația în anulare poate fi exercitată în situația în care procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită conform cu cerințele legii și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe căile ordinare de atac.
Acest aspect a fost reținut în mod corect de ambele instanțe de judecată, precizându-se fără nici un echivoc, faptul că nu este instituită nici o opțiune legală între căile de atac ordinare și cele extraordinare.
În actuala reglementare, contestația în anulare prevăzută de dispozițiile art. 317 Cod procedură civilă poate fi introdusă numai împotriva hotărârilor irevocabile, și numai dacă partea interesată nu a avut posibilitatea să invoce aceste motive pe calea apelului sau a recursului. În consecință partea nelegal citată, la termenul când a avut loc judecata în primă instanță, trebuia să declare apel împotriva acelei sentințe, indiferent ce aspecte puteau fi invocate cu ocazia soluționării acestuia, respectiv, repunerea în termen, sau forța majoră, despre care se face vorbire în cuprinsul prezentei declarații de recurs.
Prin urmare, instanța apreciază că nu au fost încălcate dispozițiile art. 6 din CEDO și nici nu a fost îngrădit accesul contestatoarei la justiție, astfel cum se afirmă în declarația de recurs.
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins și decizia pronunțată în apel va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta, împotriva deciziei civile nr.100/2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.NG/05.02.2009
Tehnored. 09.02.2009 - 2 ex.
Jud. apel aM /AN
Jud. fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Nicoleta Grigorescu, Maria