Constatare nulitate act juridic. Decizia 663/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 663/R-MF
Ședința publică din 02 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.9/A-MF din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-reclamantă asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.233/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual și intimatele și, lipsind intimații, și.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei și a chitanței de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 8,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatei.
Apărătorul recurentei-reclamante depune la dosar taxele judiciare de timbru și solicită comunicarea întâmpinării.
Curtea comunică recurentei-reclamante, prin apărător, copia întâmpinării depusă de intimata.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, solicită acordarea unui termen scurt pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării sau lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei, având în vedere data depunerii întâmpinării - 17 martie 2009 și dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns, la a doua strigare, recurenta-reclamantă asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.233/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual și intimatele și, lipsind intimații, și.
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, casarea deciziei tribunalului cu trimitere spre rejudecare pentru completarea probatoriului cu privire la lămurirea înscrisului referitor la căsătoria de la C și cea de la, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o confuzie între un act dotal și un act de căsătorie. Toate actele depuse au făcut trimitere la un fapt, respectiv, dacă la momentul la care s-a făcut actul dotal era și o căsătorie încheiată la A solicitat emiterea unei adrese către Primăria C și către Primăria; pe adresa emisă de Primăria C este făcută o mențiune cu pixul, în sensul că la data încheierii celei de-a doua căsătorii era divorțat de prima soție, fără a fi atașată însă sentința de divorț din 1936 menționată. Arată că și la instanța de fond și la cea de apel a făcut trimitere la faptul că până în anul 1936 nu exista denumirea de sentință de divorț ci de "hotărâre de despărțenie". Precizează că nu s-au înscris în fals întrucât consideră că și instanța civilă poate face demersuri pentru lămurirea acestei situații.
Intimata, având cuvântul, solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 16.10.2007 sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, solicitând ca prin hotărârea pronunțată să se constate nulitatea absolută a căsătoriei înregistrată sub nr.5 din 5 martie 1938 la (), județul A, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a lui, fratele lui, iar acesta din urmă s-a căsătorit cu, conform certificatului de căsătorie nr.-. a decedat la 29 mai 1985, printre moștenitori fiind și soțul reclamantei, alături de soția supraviețuitoare,. Pârâții sunt descendenții sorei lui, și anume.
Motivul de nulitate absolută constă în faptul că la momentul încheierii căsătoriei, era deja căsătorit cu Gîrda, conform actului nr.694/12.10.1993 emis de Primăria C N, iar din actul emis de Primăria rezultă că la 26.02.1938 există mențiune de încheiere a unei convenții matrimoniale la Tribunalul Argeș - Secția Din prima căsătorie a reclamantului s-a născut un copil, la 30.10.1933, decedată la 03.08.1934.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, susținând că motivul de nulitate a căsătoriei și anume bigamia, nu este întemeiat, iar reclamanta nu justifică interes în promovarea acțiunii.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.3409 din 6 iunie 2008 respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta, cu consecința obligării acesteia la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 05 martie 1938 intervenit căsătoria între, născut la 07.11.1906 în localitatea, județul A, fiul lui și și, născută la 28.12.1911 în localitatea, județul A, fiica lui G și. Căsătoria a fost încheiată și înregistrată în localitatea, județul A, în Registrul de stare civilă al acestei localități, sub nr.5/05.03.1938, astfel cum rezultă din adresa nr.1629/15.05.2003 - din Registrul de căsătorie - fila 5.
La rubrica "Declarațiuni relative la încheierea căsătoriei" există mențiunea în acest act de căsătorie că "s- încheiat convenția matrimonială la Tribunalul Argeș Secția I a, la 26 februarie 1938". Acest act, reprezentând un act dotal, se regăsește la filele 43-44 din dosar, fiind vorba de actul dotal (bunurile ce constituiau dota numitei ), înregistrat sub nr.533/26.02.1938 la Tribunalul Argeș, Secția I
Prin cererea dedusă judecății reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a căsătoriei menționate, motivat de faptul că la momentul încheierii căsătoriei dintre și, era căsătorit cu.
Potrivit relațiilor comunicare de Primăria Municipiului C-N (61 dosar - adresa nr.31046/313/19.02.2008), fiul lui și, născut la 07.11.1906, a fost într-adevăr căsătorit cu, fiica lui și -, născută la data de 26.03.1910. Căsătoria a fost încheiată în localitatea C, la data de 12.10.1933, fiind trecută în Registrul stării civile la nr.694/12.10.1934. Prin sentința Tribunalului Cluj - Secția a II-a nr.593/1936 din 08.07.1936, căsătoria a fost desfăcută, făcându-se mențiune despre aceasta în Registrul de căsătorii.
Potrivit art.130 Cod civil, care reglementa la acel moment regimul căsătoriei, "nu este iertat a trece în a doua căsătorie, fără ca cea dintâi să fie desfăcută". Acest text consacră principiul monogamiei. Pentru ca persoană să se poată căsători este necesar să nu fie deja căsătorită, deci să fie celibatar, văduv, divorțat, întrucât căsătoria este un contract ce nu se poate încheia decât între un singur și o singură femeie.
În cauză, s-a reținut că prima căsătorie a lui a fost desfăcută la data de 08 iulie 1936, iar cea de a doua căsătorie a fost încheiată la data de 05 martie 1938.
Prin urmare, la momentul încheierii celei de-a doua căsătorii, era divorțat prin sentința menționată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând lipsa de rol activ a instanței, care nu a dispus adrese la serviciile de stare civilă competente pentru a se dovedi starea de bigamie a lui și aplicarea în mod greșit a legii.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât apelanta nu a făcut dovada că defunctul era căsătorit la data încheierii celei de-a doua căsătorii.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.9/A-MF din 20 ianuarie 2009, espins apelul declarat de reclamanta, reținând că apelanta justifică un interes legitim în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a căsătoriei încheiată la data de 05.03.1998, având în vedere că sentința civilă nr.7965/16.12.2008 a Judecătoriei Pitești nu a rămas definitivă și irevocabilă.
Critica apelantei privind lipsa de rol activ a instanței de fond a fost privită ca neîntemeiată, întrucât instanța de fond a manifestat rol activ dispunând emiterea de relații la Consiliul Local al Primăriei C (51) prin care s-a solicitat copie certificată de pe registrul de stare civilă al localității, privitor la actul nr.694/12.10.1933, prin care a fost înregistrată căsătoria dintre și Gârdă, precum și către Primăria (52) pentru a se comunica dacă există în original certificatul de căsătorie înregistrat sub nr.5/05.03.1938.
S-a reținut că susținerea apelantei potrivit căreia au fost refuzate relațiile solicitate de către aceasta este neîntemeiată, întrucât din analiza încheierii din data de 11.01.2008 (50) rezultă că apărătorul apelantei-reclamante a solicitat doar proba cu relații la comuna, probă care a fost admisă.
În ce privește solicitarea apelantei-reclamante formulată prin cererea de apel dea se solicita relații cu privire la starea civilă a lui, tribunalul a apreciat că acestea nu sunt utile, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a invocat nulitatea căsătoriei a lui cu, pe considerentul că era deja căsătorit cu Gârdă, or, încercarea apelantei de a schimba în apel cauza cererii de chemare în judecată, afirmând că de fapt era deja căsătorită la data încheierea căsătoriei mai sus menționate, este de natură a contraveni art.294 alin 1 Cod procedură civilă.
Critica vizând interpretarea și aplicarea greșită a legii de către instanța de fond a fost privită ca neîntemeiată, reținându-se că potrivit art.13 alin.1 teza a II-a din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, starea civilă a unei persoane se dovedește cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum și cu certificatele de stare civilă emise pe baza acestora. De asemenea, potrivit art.9 lit.c din Metodologia de aplicare a Legii nr.119/1996, primăriile municipale au obligația de a elibera extrase de pe actele de stare civilă la cererea autorităților publice, care fac dovada până la înscrierea în fals potrivit art.1173 Cod civil.
Tribunalul a reținut că potrivit extrasului de stare civilă nr- (61, dosar fond) căsătoria dintre și a fost desfăcută prin sentința Tribunalului Cluj nr.593/8.07.1936, iar acest extras face dovadă deplină până la înscrierea în fals, procedură de care apelanta nu a înțeles să uzeze. Prin urmare, la data de 05.03.1938, când a încheiat căsătoria cu, acesta era divorțat, astfel că nu erau întrunite condițiile prevăzute de art130 cod civil pentru a opera nulitatea căsătoriei pe considerentul că numitul ar fi fost în stare de bigamie.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta, pe care a criticat-o ca nelegală și netemeinică, cu motivarea că instanța de apel în mod nelegal a ignorat dispozițiile art.129 alin.4 Cod procedură civilă, în sensul că deși a solicitat relații cu privire la înscrisurile depuse la dosar la instanța de fond, respectiv lămurirea acestora prin emiterea unor adrese către Primăria C și Primăria pentru a confirma și pentru a se atașa dovezi relevante cu privire la mențiunea trecută în registrul de stare civilă a Primăriei C (cu privire la starea civilă a autorului), precum și a alin.5 din același articol prin care judecătorul are obligația să stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului în cauză, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În dezvoltarea criticii se arată că aceste acte erau necesare, întrucât la dosar sunt acte contradictorii care atestă sau nu existența unei căsătorii valabile sau a unei eventuale bigamii și pentru stabilirea corectă a calității de moștenitor a părților.
Apărările recurentei în apel au vizat și vizează aceleași critici în sensul lipsei rolului activ și sub aspectul aplicării în mod greșit a legii în ceea ce privește consfințirea mențiunii făcută pe adresa emisă de Primăria C în care se menționează că era divorțat de prima soție la data încheierii celei de-a doua căsătorii, dar care nu are atașat și o copie a sentinței de divorț menționată, respectiv nr.593/1936 a Tribunalului Cluj, atâta timp cât în anul 1936 nu exista o astfel de denumire în materia divorțului, ci denumirea era aceea de "hotărâre de despărțenie".
Se critică faptul că atât instanța de fond cât și cea de apel asimilează în mod greșit un act dotal cu un act de căsătorie, confuzia fiind una gravă menită numai să prejudicieze în mod direct moștenitorii legali ai defunctului.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Argeș pentru completarea probatoriului solicitat.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor prezenta:
Cu privire la rolul activ al judecătorului în soluționarea cauzei, se reține că, în raport de prevederile art.129-130 Cod procedură civilă, judecătorul nu poate încuviința și administra probele în afara celor conținute în cerere, fiind limitat la cadrul procesual cu care a fost legal investit, la actele anexate, la întâmpinare, precum și la explicațiile și lămuririle părților.
Totodată, trebuie avută în vedere egalitatea armelor, element inerent dreptului la un proces echitabil, ce implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj în comparație cu adversarul său, în acest sens fiind și practica
Din acest punct de vedere, este neîntemeiată critica, instanțele de fond fiind preocupate de aflarea adevărului în cauză, în raport de actele și lucrările dosarului.
În mod corect a reținut instanța de apel, cu respectarea prevederilor art.1169 Cod civil, că judecătorul nu se substituie obligației părților în producerea probelor, totodată rolul activ al judecătorului nu trebuie absolutizat în vederea administrării acestora.
În speță, proba la care face referire recurenta nu era necesară, concludentă și utilă cauzei și de aceea nu s-a impus ordonarea ei din oficiu.
De altfel, prima instanță de fond a solicitat relațiile de la Consiliul Local al Primăriei C, respectiv copie certificată de pe registrul de stare civilă al municipiului privitor la actul contestat de către reclamantă, ce viza înregistrarea căsătoriei dintre și Gârdă.
Această probă a fost solicitată de către pârâți, apărătorul reclamantei solicitând doar relații de la Primăria în legătură cu originalul certificatului de căsătorie înregistrat sub nr.5 din 05 martie 1938, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 11 ianuarie 2008 (50).
Verificând actele și lucrările dosarului se constată că după depunerea la dosar a înscrisurilor la care s-a făcut referire în cele ce preced, la solicitarea apărătorului reclamantei s-au acordat mai multe termene, în intervalul 07 martie 2008 - 06 iunie 2008, pentru ca reclamanta să se prezinte personal în instanță pentru a-și preciza poziția față de acțiunea dedusă judecății.
În aceste condiții, nu poate fi imputată instanței lipsa rolului activ, cu atât mai mult cu cât reclamanta a beneficiat de apărare calificată.
Este neîntemeiată și critica privitoare la extrasul din registrul de căsătorie eliberat de Primăria municipiului CNs ub nr.31046/313 din 19.02.2008, cu referire la mențiunea privind desfacerea căsătoriei dintre și Gârdă.
De altfel, în speță operează principiul potrivit căruia înscrisurile depuse la dosar rămân câștigate cauzei, atâta timp cât părțile nu s-au înscris în fals împotriva acestora, iar reclamanta, prin apărător, a recunoscut că nu a recurs până în prezent la această procedură.
În consecință, acest act face dovada pe deplin asupra mențiunilor pe care le conține.
Ultima critică de nelegalitate, încadrată de asemenea în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este neîntemeiată, întrucât instanțele au aplicat în mod corect prevederile art.130 din Codul civil, care consacra principiul monogamiei, fără a confunda această instituție cu actul dotal, așa cum susține în mod greșit recurenta. Se face doar mențiunea că pe extrasul din registrul de căsătorie eliberat sub nr.1629/15 mai 2003, la rubrica mențiuni, a fost trecută convenția matrimonială încheiată la Tribunalul Argeș - Secția I-a, la data de 26 februarie 1938, cu ocazia încheierii căsătoriei dintre și, la data de 05 martie 1938.
Pentru considerentele prezentate recursul este privit ca nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.9/A-MF din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./15.04.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Mariana
