Constatare nulitate act juridic. Decizia 704/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 704/
Ședința publică din 08 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.8/A din data de 13.01.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurenta-reclamantă C, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul Dolj -cabinet individual, intimatul-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.81903/2009, emisă de Baroul Dolj -cabinet individual, același avocat răspunzând și pentru intimata-pârâtă - și consilier juridic, pentru intimații-pârâți Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului C, în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 320 lei, achitată cu chitanța nr.- din data de 11.03.2009, emisă de Trezoreria C și chitanța nr.- din data de 13.03.2009, emisă de Trezoreria Pitești și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurenta-reclamantă C, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și casarea deciziei, cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea, cu cheltuieli de judecată. Arată că nu au fost analizate toate motivele de apel, respectiv acela al schimbării cauzei juridice a cererii. Precizează că procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 nu este opozabilă societății recurente, iar aceasta poate ataca, pe calea dreptului comun, dispoziția emisă de primar. Depune la dosar o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție B, în extras.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-pârâți - și, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei Tribunalului Vâlcea, ca fiind legală și temeinică. Arată că instanța s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel, iar aceasta a soluționat cauza în limitele investirii, potrivit dispozițiilor art.129 alin.6 și art.132 alin.1 Cod procedură civilă. Depune la dosar concluzii scrise.
Consilier juridic, pentru intimații-pârâți Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului C, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei ca fiind legală și temeinică. Arată că instanța de apel a analizat toate motivele invocate. Precizează că terenul este preluat în mod abuziv de către societatea recurentă. Depune la dosar concluzii scrise.
Avocat, pentru recurenta-reclamantă, arată că poate solicita constatarea nulității absolute, în baza dreptului de administrare deținut și că nu a invocat un drept de proprietate asupra terenului.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 09.02.2007, reclamanta "" Cac hemat în judecată pe pârâții -, și Municipiul C reprezentat prin primarul localității, solicitând să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr.13356 din 8 septembrie 2006, prin care Primarul Municipiului Car ezolvat Notificarea nr.1593/N/2001 înaintată de către cei doi pârâți, potrivit Legii nr.10/2001 și a dispus restituirea în natură către aceștia a terenului de 1100. situat în Municipiul C,-
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că acest teren se află în administrarea sa din anul 1983 când s-a înființat Secția de a din, conform Deciziei nr.255/20 iunie 1983 luată de fostul Consiliu Popular al Județului
Anterior emiterii acestei dispoziții, prin Dispoziția nr.4406/7 martie 2003, Primarul Municipiului Cad ecis că nu este competent să rezolve Notificarea nr.1593/N/2001, astfel încât a înaintat-o societății reclamante pentru soluționare, în calitate de unitate deținătoare, în sensul Legii nr.10/2001.
Întrucât reclamanta a refuzat să dispună restituirea terenului în natură, pârâta - a inițiat o acțiune în baza Legii nr.10/2001, vizând atribuirea acestui imobil, pe care tribunalul a respins-o cu motivarea că reclamanta nu face dovada preluării imobilului de către stat, cu titlu abuziv, cauza fiind trimisă spre rejudecare de către Curtea de Apel Craiova.
Fără să aștepte finalizarea acestui proces, pârâții au reluat demersurile la nivelul Primăriei Municipiului C și în aceste condiții a fost emisă Dispoziția nr.13356/8 septembrie 2006, în cuprinsul căreia se arată, la art.4, că dispoziția anterioară de înaintare a notificării și dosarului către "" C nr.4406 din 7 martie 2003, își încetează efectele.
Prin aceeași decizie atacată s-a reținut că au fost avute în vedere la soluționarea notificării, decizia civilă nr.23 din 12 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul.
Prin sentința civilă nr.10273 din 4 iulie 2007, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea reclamantei, reținând că potrivit art.3 alin.2 din Legea nr.10/2001, societățile cu capital de stat precum și cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul de reglementare al legii.
Dreptul de administrare invocat de reclamantă și întemeiat pe procesul-verbal încheiat la 11 august 1995 nu-i asigură acesteia calitatea de persoană îndreptățită în sensul art.3 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată și nici nu-i justifică interesul legitim de a fi parte în proces și de a contesta Dispoziția nr.13356 din 8 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului
Legitimarea procesuală de a formula contestație revine numai persoanei îndreptățite, nu și terților, în categoria cărora se înscrie societatea reclamantă, astfel că aceasta nu are nici interes propriu în raport de dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001 care definesc și delimitează sfera persoanelor îndreptățite la acelea prevăzute de art.3 alin.1 lit.a-c din același act normativ.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat că sunt întemeiate excepțiile invocate de pârâți și a respins acțiunea de constatare a nulității absolute formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta "" C, considerând că este nelegală și netemeinică în condițiile în care s-a reținut că nu are interes și calitate procesuală activă.
Prin încheierea nr.1964 din 20 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, cauza a fost strămutată de la Tribunalul Dolj la Tribunalul Vâlcea, fiind înregistrată sub nr-.
Prin decizia civilă nr.158/A din 12 iunie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a respins ca nefondat apelul, reținând următoarele:
Prin Decizia nr.255 din 20 iunie 1983, Biroul Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului Dat ransmis în administrarea fostului D, pentru, un teren agricol (pășune), în suprafață de 6500. în vederea realizării obiectivului de investiții Secția din.
La data de 24 iunie 1983 s-a încheiat și un referat cu privire la transmiterea terenului situat în Cartierul Bariera, str.-, din administrarea comunei ul de, în administrarea Stațiunii de Mecanizare a Agriculturii, în vederea realizării aceleiași secții de reșapare (filele 11 - 12 din dosar).
S-a constatat că în ceea ce privește unitățile antecesoare ale reclamantei nu era vorba despre întreprinderi de stat deținătoare ale unui drept de administrare directă ca dezmembrământ al dreptului de proprietate socialistă de stat, specific perioadei anterioare anului 1990.
Astfel, după înlăturarea regimului comunist și adoptarea Legii nr.15/1990, reclamanta nu s-a transformat într-o societate comercială reglementată de această lege și nu a dobândit terenul în proprietate potrivit art.20 din acest act normativ și nici un certificat de atestare a dreptului de proprietate potrivit nr.HG834/1991, cu procedura specială reglementată de acest act normativ.
Pârâta - a făcut dovada proprietății anterioare deținută de autoarea sa, iar pârâtul a dovedit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1070 din 12 iunie 2006, că a cumpărat o parte din drepturile referitoare la acest teren, de la solicitanta -.
În aceste condiții, cei doi pârâți au făcut atât dovada proprietății anterioare a autoarei acestora și a preluării abuzive, fără nici un titlu de către autoritățile statului, cât și dovada calității de persoane îndreptățite să beneficieze de dispozițiile Legii nr.10/2001.
În condițiile în care reclamanta nu dovedește nici un drept cu privire la terenul în cauză, simpla detenție nu-l împiedica pe Primarul Municipiului C să dispună restituirea terenului în natură către succesorii fostului proprietar de la care a fost preluat în mod abuziv, terenul fiind situat în raza administrativă a acestei localități.
Societatea reclamantă este un terț față de dispoziția emisă în cadrul Legii nr.10/2001, iar în condițiile în care nu dovedește nici dreptul de administrare și nici dreptul de proprietate, nu poate ataca această dispoziție pe motivul că ar apăra un interes propriu, actual și legitim.
În măsura în care se consideră titulara unui drept de proprietate asupra ternului în cauză, aceasta are la îndemână acțiunea în revendicare în cadrul căreia se pot compara titlurile părților, iar edificarea construcțiilor pe teren nu constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra acestuia.
S-a mai reținut că decizia emisă de Primarul Municipiului C nu este lovită de nulitate absolută, întrucât nu au fost încălcate dispoziții legale de ordine publică, astfel că în mod legal și temeinic a fost respinsă cererea de constatare a nulității absolute a acestui act juridic, actul fiind valid și prin prisma dispozițiilor art.948 Cod civil.
Împotriva deciziei civile nr.158/A/12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a declarat recurs, în termen legal, reclamanta "" C care a criticat hotărârea atacată în esență, pentru faptul că instanța de apel nu a analizat toate motivele, inclusiv cele depuse în completare la prima zi de înfățișare, încălcând astfel prevederile art.129 alin.6 din Codul d e procedură civilă, respectiv cele privitoare la nerespectarea procedurii de judecată de către prima instanță, în cauză fiind incidente și prevederile art.298 Cod procedură civilă.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr.347/R/24.10.2008, a admis recursul reclamantei, a casat decizia civilă nr.158/A/12.06.2008 a Tribunalului Vâlcea și a trimis cauza spre rejudecare reținând, în esență, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.5 și cele ale art.312 al.3 și 5 Cod procedură civilă.
Rejudecând cauza, Tribunalul Vâlcea prin decizia civilă nr.8/A/13.01.2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei, reținând următoarele:
Obiectul acțiunii introductive de instanță îl reprezintă cererea de constatare a nulității absolute a dispoziției nr.13356/8.09.2006 emisă de Primăria Municipiului C, prin care restituirea în natură către pârâți a terenului de 1100. situat în Municipiul C,-
Este de observat că acțiunea în constatarea nulității absolute a fost promovată de reclamanta "" C, care este terț atât în raport cu emitentul, cât și cu beneficiarul dispoziției de restituire.
Dispoziția nr.13356/8.09.2006 a fost emisă de Primăria Municipiului C în procedura specială a Legii nr.10 /2001 cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege și nu există motive de nulitate care ar putea conduce la desființarea acesteia.
Așa cum au invocat prin întâmpinare pârâții - și și cum corect a reținut și prima instanță, societatea reclamantă nu are calitate procesuală activă și nici interes pentru promovarea acestei acțiuni, iar promovarea ulterioară a unei acțiuni directe având ca obiect constatarea nulității absolute a deciziei de restituire în natură nu este posibilă, raportat la dispozițiile speciale instituite de Legea nr.10/2001 în această materie, întrucât potrivit art.24 alin.7 și 8 din această lege, societatea reclamantă este un terț față de dispoziția de restituire în natură a imobilului emisă în baza Legii nr.10/2001.
Apelanta reclamantă susținut permanent că deține terenul în administrare din anul 1983, însă nu a dovedit cu nici un document acest drept, în realitate ocupând abuziv terenul care a aparținut autoarei pârâtei -.
Cu privire la emiterea dispoziției și în favoarea pârâtului, s-a apreciat că aceasta se justifică prin faptul că a cumpărat în mod legal drepturi succesorale privind terenul în cauză.
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1070 din 12 iunie 2006 de BNP, acesta a dobândit drepturile ce i se cuvin notificatoarei - privind suprafața de 400 din terenul solicitat, în condițiile art.1391 - 1404 Cod civil. Cesiunea (vânzarea) dreptului litigios presupune transmiterea în totalitate a dreptului, cesionarul fiind pus în locul și în drepturile cedentului, în tot ceea ce privește dreptul cedat, inclusiv accesoriile creanței.
Apelanta-reclamantă, nu a dovedit calitatea sa de proprietar al terenului, arătând că deși a făcut demersuri terenul nu i-a fost atribuit tocmai pentru faptul că a fost solicitat de către foștii proprietari, persoane îndreptățite potrivit Legii nr.10/2001.
Neavând un titlu de proprietate care eventual ar putea fi comparat ulterior într-o acțiune în revendicare de drept comun, acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a actului de proprietate al intimaților pârâți, nu poate fi primită.
Dispoziția de restituire în natură pe care o contestă apelanta a fost emisă în baza unor acte primare de proprietate, respectiv chitanțele autentificate din anii 1960, 1968, 1970, certificatul de moștenitor nr.226 din 14 octombrie 1999 și adeverința nr.1997 din 24 ianuarie 1990, din care reiese că secția de reșapare a anvelopelor s-a construit în mod abuziv pe terenul locuitorilor Municipiului C, fiind afectată parțial și proprietatea lui, autoarea pârâtei -.
Așadar, intimații-pârâți au făcut dovada preluării abuzive a terenului și a calității de persoane îndreptățite, iar apelanta-reclamantă nu deține acte de proprietate, terenul fiind restituit în natură corespunzător dispozițiilor art.10 pct.3 din Legea nr.10/2001.
Reținând cele ce preced, tribunalul a apreciat ca legală și temeinică sentința civilă nr.10273/04.07.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, pe care a menținut-o prin respingerea apelului ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal, reclamanta "" C, criticând-o pentru nelegalitate sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- instanța de apel a nesocotit, în sensul art.315 Cod procedură civilă, dispozițiile instanței de recurs care a casat prima decizie a tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare pentru a fi analizate motivele de apel depuse la filele 16-17 din dosar, astfel că problema de drept soluționată era obligatorie pentru instanța de trimitere;
- instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel, inclusiv cele depuse în completare la prima zi de înfățișare prin care s-a arătat că instanța de fond a schimbat cauza juridică a acțiunii, considerând că este vorba de o acțiune întemeiată pe Legea nr.10/2001 și nu pe dreptul comun, de constatare a nulității absolute a dispoziției primarului, schimbare a cauzei juridice care s-a făcut fără a fi pusă în discuția părților;
- deși era ținut să verifice toate motivele de apel, tribunalul nu a făcut-o, iar această nepronunțare face ca hotărârea să fie lovită de nulitate în condițiile art.105 al.2 Cod procedură civilă, impunându-se casarea acesteia potrivit art.304 pct.5 raportat la art.312 al.3 și 5 Cod procedură civilă;
- în altă ordine de idei instanța de apel a reținut că reclamanta nu a dovedit un drept de administrare a terenului fără a analiza și actele depuse de aceasta la dosar în apel și recurs, acte la care se adaugă și celelalte acte existente la dosar;
- motivarea tribunalului este alcătuită numai din supoziții eronate și care puteau fi înlăturate prin solicitarea actelor menționate de reclamantă, iar interesul acesteia este dat de dreptul de administrare al său care este opozabil erga omnes și putea fi apărat prin orice mijloace de drept civil;
- motivarea instanței în sensul că acțiunea nu poate fi primită constituie o denegare de dreptate și reprezintă o confuzie a noțiunilor de terț și persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001;
- nu are relevanță că reclamanta nu deține certificat de proprietate asupra terenului pentru că și dreptul de administrare face posibilă constatarea nulității absolute a dispoziției primarului, emisă în baza Legii nr.10/2001.
Recursul este nefondat.
Prima critică din recurs, privind încălcarea dispozițiilor art.315 Cod procedură civilă, critică ce se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă, este nefondată.
Prin decizia civilă nr.347/R/24.-, instanța de casare a trimis cauza la rejudecarea apelului reținând că tribunalul nu s-a pronunțat pe toate motivele de apel și stabilind în sarcina instanței de trimitere obligația de a analiza aspectul privind interesul reclamantei de a formula acțiunea în raport de Legea nr.10/2001, republicată.
Potrivit art.315 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului (al.1), iar instanța de fond va judeca din nou ținând seama de toate motivele invocate în fața sa.
Or, în cauza de față, la rejudecarea apelului tribunalul a analizat motivele invocate și a ținut seama de problemele dezlegate prin decizia de casare.
Prima problemă dezlegată era aceea a analizării interesului reclamantei de a formula acțiunea raportat la dispozițiile Legii nr.10/2001, republicată.
Evident că instanța de apel a avut în vedere și faptul că judecătoria a soluționat cauza, raportat la dispozițiile Legii nr.10/2001, dar pe excepție, potrivit art.137 al.1 Cod procedură civilă, și nu pe fond.
Față de aceste considerente nu se poate reține că în mod greșit a fost schimbată cauza acțiunii reclamantei.
Și cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă este nefondat.
Trebuie reținut că instanța de fond, față de scopul urmărit de reclamantă, de constatare a nulității unei dispoziții emisă de primar în baza unei legi speciale, respectiv Legea nr.10/2001, a calificat corect acțiunea ca fiind întemeiată pe dispozițiile acestei legi, soluționând-o pe excepție, potrivit art.137 al.1 Cod procedură civilă.
Prin decizia de casare s-a rezolvat, de altfel, problema de drept a calificării acțiunii, instanța de recurs impunând instanței de rejudecare să analizeze interesul reclamantei de a formula cererea raportat la Legea nr.10/2001, republicată.
În aceste condiții, în mod corect a analizat instanța de apel cele două excepții, respectiv excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei, în temeiul cărora judecătoria a respins acțiunea ca inadmisibilă.
În analiza acestor excepții, instanța de apel a analizat probele administrate de părți, respectiv actele invocate, stabilind o situație de fapt, ce nu poate fi cenzurată în recurs, ținând de netemeinicia hotărârii recurate și nu de nelegalitatea acesteia.
Motivarea instanței în sensul că acțiunea reclamantei nu poate fi primită trebuie înțeleasă în sensul că aceasta nu este admisibilă și nu ca o denegare de dreptate, iar față de toate considerentele privind respingerea corectă a acțiunii ca inadmisibilă nu se poate reține că instanța de apel a confundat noțiunile de terț și persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta "", împotriva deciziei civile nr.8/A/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/30.04.2009.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
