Constatare nulitate act juridic. Decizia 861/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 861/
Ședința publică din 30 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.36/A din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant, în nume personal și în calitate de apărător al recurentei, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.128/2009, eliberată de Baroul Vâlcea, avocat, pentru intimata-pârâtă Asociația de proprietari /A, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.21/2009, eliberată de Baroul Vâlcea și consilier-juridic, pentru intimatul-pârât Municipiul Rm.V - prin Primar, lipsă fiind intimații-pârâți și.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă totală de 44 lei, conform chitanțelor de la dosar și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurentul-reclamant, în nume propriu și în calitate de apărător al recurentei, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, datorită faptului că, în prezenta cauză, este vorba despre două hotărârii ce se contrazic, date în dosare ce au același obiect, cu cheltuieli de judecată. Arată că, a criticat decizia instanței de apel pentru motive încadrabile în pct.4, 8 și 9 ale art.304 Cod procedură civilă. Depune la dosar concluzii scrise și jurisprudență CEDO.
Avocat solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Vâlcea, cu cheltuieli de judecată. Legalitatea procesului-verbal încheiat de AGA a fost verificată de către instanța de judecată și a fost stabilit faptul că penalitățile au fost stabilite în mod legal, deci nu mai poate fi pusă în discuție legalitatea acestuia. Decizia nr.519/2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea nu face apreciere cu privire la legalitatea procesului-verbal, iar la fila 2 acestei decizii este o critică și nu o statuare a instanței. Cu privire la al doilea capăt de cerere, referitor la restituirea sumei de 720 lei se arată că nu s-a depășit cota de 0,2%. Cu privire la capătul trei de cerere se arată că hotărârea în ceea ce privește evacuarea este definitivă și irevocabilă, iar recurenții locuiesc și în prezent.
Consilier-juridic solicită respingerea recursului și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală. Solicită a se avea în vedere notele scrise depuse la dosar. În ceea ce privește evacuarea se arată că practica în această privință este neunitară.
În replică, recurentul arată că penalitățile trebuiau calculate pe șapte luni.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr-, reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Asociația de Proprietari "A 49/A", și Mun. Rm.V, constatarea nulității absolute a clauzei penale cuprinse în procesul-verbal al adunării generale a Asociației de Proprietari din data de 24.10.2002; restituirea sumei de 720 lei, plătită cu titlu de penalități la cheltuielile de întreținere aferente perioadei nov.2004-iulie 2005; repunerea în situația anterioară rezilierii contractului de închiriere nr. 2201/1983 și dispunerii din locuință.
Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în fapt.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 109,.pr.civ. art. 948 și urm. civ. 998-999.civ. precum și principiile efectelor nulității.
Cererea a fost legal timbrată.
În probațiune, reclamanții au depus la dosar procesul-verbal din 24.10.2002, decizia civilă nr. 212/R/2006.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat, în fapt, că legalitatea procesului verbal a fost verificată prin decizia civilă nr. 212/R/2002, iar hotărârile judecătorești prin care s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 2201/1983 și evacuarea din locuință sunt corecte.
Prin sentința civilă nr. 5774 din 24 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Rm.V în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Asociația de Proprietari, și Municipiul Rm V - prin Primar și reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei Asociația de Proprietari,A 49/A", suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt locatarii apartamentului situat în Rm.V,- A, - 49,. A,. 6, în a cărui folosință au intrat în baza contractului de închiriere nr.2201/3 oct. 1983.
Prin procesul-verbal întocmit cu ocazia adunării generale a asociației de proprietari din 24.10.2002, s-au stabilit penalități de întârziere de 0,15 % în prima lună de întârziere, 0,2 % pe zi în a doua lună și 0,4 % pe zi din a treia lună de întârziere.
la timp, de către reclamanți, a cheltuielilor de întreținere și comune, datorate asociației de proprietari în condominiul căreia se află apartamentul în discuție, a generat, pe parcursul derulării contractului de închiriere, o serie de litigii între părți.
În cadrul unuia din aceste litigii, titlul locativ al reclamanților a fost desființat, cu consecința dispunerii evacuării acestora din spațiul respectiv, prin sentința civilă nr. 5874/24 nov. 2004, pronunțată de Judecătoria Rm.V, menținută sub aceste aspecte prin decizia civilă nr.212/R/21 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea. Decizia instanței de control judiciar a modificat hotărârea primei instanțe doar în privința cheltuielilor de întreținere datorate de reclamanți asociației de proprietari, urmare a achitării de către aceștia, în recurs, a cheltuielilor respective, obligându-i doar la penalități de întârziere în cuantum de 720,21 lei.
În considerente, cele două instanțe au reținut că penalitățile de întârziere, prevăzute în procesul-verbal întocmit cu ocazia adunării generale a asociației de proprietari din 24 oct. 2002, au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor legale.
Ulterior, aspectul legalității procesului-verbal din 24 oct. 2002 fost ridicat și în cadrul procesului ce a făcut obiectul dosarului nr. 1795/2006 al Judecătoriei Rm.V, unde, și (pârâți în cauza respectivă) au invocat, ca mijloc de apărare față de pretențiile privind penalitățile de întârziere solicitate de Asociației de Proprietari A 49/A (reclamantă în acea pricină), nulitatea absolută a actului în discuție, susținând că procesul verbal pe baza căruia asociația de proprietari pretinde penalități de întârziere este fondat pe o cauză imorală datorită faptului că pretenția reclamantei de a impune penalități de 0,4 % este în contradicție cu prevederile legale, potrivit cărora maximul posibil este de 0,2 %.
Judecătoria Rm.V, prin sentința civilă nr. 5968/2006 și, apoi, Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 934/R/21 iunie 2007, care menține hotărârea primei instanțe (filele 40-45 dosar), au apreciat că legalitatea acestui proces-verbal nu mai poate fi pusă în discuție, câtă vreme în dosarul anterior, în care părțile s-au judecat în contradictoriu și s-au stabilit sumele datorate cu titlul de penalități de întârziere, s-a ridicat această problemă, pe care instanța s-a pronunțat.
În aceste condiții, reclamanții au înțeles să solicite prin cererea de chemare în judecată, constatarea nulității procesului-verbal, fără a invoca vreo cauză de nulitate. Abia prin concluziile orale și scrise puse, reclamanții au arătat că procesul-verbal este nul, întrucât penalitățile de întârziere stabilite prin acesta depășesc limita maximă de 0,2 % pe zi întârziere, permisă de Legea nr. 114/1996, invocând puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 519/2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Este, însă, de observat că hotărârea menționată de reclamanți(care modifică sentința civilă nr.1612/2005, pronunțată de Judecătoria Rm.V) nu face nici un fel de apreciere cu privire la legalitatea procesului-verbal, reținând numai că penalitățile puteau fi percepute numai în măsura în care i-ar fi fost percepute reclamantei de către furnizorii de servicii ai acesteia. Nelegalitatea procesului verbal a fost doar invocată de către reclamanți (pârâți în acea cauză) ca o critică adusă hotărârii atacate, critică neînsușită de către instanța de control judiciar.
În această situație, nu se poate vorbi de puterea de lucru judecat a dec.civ.nr.519/2005, sub aspectul legalității procesului-verbal.
În schimb, principiul enunțat se impune a fi reținut raportat la decizia civilă nr.212/R/21 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, care a statuat că procesul-verbal a cărui desființare o solicită reclamanții este legal. Cum constatările făcute printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu pot fi contrazise printr-o altă hotărâre, dată într-un alt proces, iar problema legalității procesului verbal cu privire la penalitățile de întârziere s-a verificat și s-a tranșat cu putere de lucru judecat, reclamanții nu mai pot repune în discuție aceste aspecte.
Date fiind aceste considerente, instanța, constatând că nu este incident nici un caz de nulitate a procesului-verbal din 24 oct. 2002, apreciază că primul capăt de cerere este neîntemeiat.
Fiind menținut procesul - verbal, în baza căruia s-au acordat, prin decizia civilă nr. 212/R/2006, penalități de întârziere în cuantum de 720,21 lei (a căror restituire o solicită reclamanții), și cel de-al doilea capăt de cerere apare ca neîntemeiat.
Nu poate fi primit nici capătul de cerere privind repunerea în situația anterioară rezilierii contractului de închiriere și dispunerii evacuării, atâta timp cât rezilierea și evacuarea au fost dispune printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care nu a fost desființată până în prezent, deși reclamanții au exercitat împotriva acesteia și căile extraordinare de atac de retractare( contestație în anulare și revizuire - filele 47-58 dosar).
Împotriva sentinței și în termen legal au declarat apel reclamanții și, criticând-o ca fiind lipsită de temei legal pentru că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
În esență, apelanții au susținut că instanța de fond a pronunțat sentința cu neobservarea statuărilor irevocabile stabilite prin decizia civilă nr. 519/2005 a Tribunalului Vâlcea referitoare la nelegalitatea procesului-verbal al adunării generale a Asociației de proprietari din 24 octombrie 2002 și implicit a clauzei penale cu privire la penalitățile de întârziere.
Prin decizia nr.36/A/10.02.2009, Tribunalul Vâlceaa respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți și au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 400 lei cu titlu cheltuieli de judecată față de intimata Asociația de Proprietari nr. 49/A Rm.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a rezolvat corect cauza, în context și cu alte hotărâri judecătorești pronunțate în alte litigii și care au verificat și examinat procesul-verbal al adunării generale din data de 24 octombrie 2002 în care se află inserată clauza penală contestată de apelanți.
Astfel, prin sentința civilă nr.5968/2006 a Judecătoriei Rm.V, menținută prin decizia civilă nr. 934/R/21.06.2007 a Tribunalului Vâlceas -a statuat legalitatea procesului-verbal al adunării generale din 24 octombrie 2002 în plenitudinea lui.
Pe de altă parte, apelanții nu au adus critici noi care să atragă nulitatea de drept a clauzei penale, au invocat simple susțineri de fapt ce au format obiectul cauzelor anterioare, soluționate în mod irevocabil.
În consecință, sentința este temeinică și legală, situație ce a justificat respingerea apelului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții: și, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.4, 5, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, se susține că printr-o decizie anterioară pronunțată de Tribunalul Vâlcea, respectiv decizia nr.519/2005, clauza penală din procesul-verbal al Adunării Generale a Asociației de Proprietari, din data de 24.10.2002 a fost desființată ca nulă, cu consecința neacordării în favoarea asociației de proprietari a penalităților de întârziere, existând putere de lucru judecat.
Ulterior, prin decizia nr.212/2006, este încălcată puterea de lucru judecat, iar clauza penală este considerată ca fiind valabilă, cu consecința acordării sumei de 720 RON, cu titlu de penalități, sumă care include și perioade pentru care fuseseră respinse aceste despăgubiri, precum și sume care cădeau în sarcina proprietarei.
În decizia recurată se ignoră autoritatea de lucru judecat și faptul că o clauză penală este de strictă interpretare și aplicare, iar instanța nu poate modifica această clauză.
Prin soluția adoptată, recurenții susțin că le este încălcat liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, reglementate de art.6 al CEDO.
În concluzie se solicită admiterea recursului și constatarea nulității clauzei penale, cu restituirea sumei de 720 RON și repunerea în situația anterioară rezilierii contractului de închiriere și evacuarea recurenților din imobil.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul, în calitate de președinte al asociației de proprietari (fila 12 dosar) și de către, în calitate de administrator al Asociației de proprietari(fila 14 dosar) se solicită respingerea recursului ca nefondat cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin concluziile scrise aflate la fila 20-21 dosar, Municipiul Rm. V, prin primar solicită respingerea recursului ca nefondat, iar prin notele scrise, depuse în data de 30.04.2009, Asociația de Proprietari solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă și pentru următoarele considerente:
De precizat faptul că motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.4, 5 și 8 Cod procedură civilă, invocate ca temei de drept de către recurenți, nu au fost dezvoltate, încât acestea nu pot fi analizate.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se constată că decizia recurată este legală, dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii, urmând a respinge acest motiv de recurs ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Hotărârea invocată de către recurenți, ca temei al puterii de lucru judecat, respectiv decizia civilă nr.519/2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea nu face nici o referire la legalitatea procesului-verbal al Adunării Generale a Asociației de Proprietari din 24.10.2002, prin care s-a stabilit cuantumul penalităților de întârziere. Prin decizia civilă amintită s-a reținut doar că penalitățile puteau fi percepute numai în măsura în care acestea ar fi fost percepute de la Asociația de Proprietari, de către furnizorii de servicii.
Drept urmare, în cauza de față nu se poate invoca puterea de lucru judecat a deciziei civile nr.519/2005, sub aspectul legalității procesului-verbal a cărui nulitate se solicită în prezenta cauză, aspect reținut corect de către instanța de apel.
Legalitatea procesului-verbal amintit anterior a fost verificată de către instanțele de judecată, în litigiul finalizat prin decizia civilă nr.212/R/2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr.307/2006, constatându-se irevocabil că Asociația de Proprietari a calculat corect penalitățile de întârziere aferente sumelor reprezentând cheltuieli restante de întreținere, în cuantum maxim de 0,2 %pentru fiecare zi de întârziere, cu respectarea dispozițiilor art.31 din Regulamentul Cadru al Asociațiilor de Proprietari și dispozițiile art.20 alin.13 din HG nr.400/2003.
În consecință, nu se mai poate pune în discuție, în cauza de față, legalitatea procesului-verbal amintit anterior.
Pe de altă parte, se constată că reclamanții nu au formulat până în prezent nici o acțiune în justiție, în condițiile art.25 din Regulamentul Cadru al Asociațiilor de Proprietari și art.32 litera c din HG nr.400/2003, împotriva Hotărârii Adunării Generale referitoare la modul de calcul și cuantumul penalităților de întârziere, consemnată în procesul-verbal din 24.10.2002.
Pe de altă parte, se constată că în cauză nu este incident nici un caz de nulitate a procesului-verbal amintit anterior, așa cum a stabilit instanța de fond și de apel.
Referitor la suma de 720 lei, reprezentând cuantumul penalităților de întârziere calculate pentru neplata cheltuielilor comune de întreținere aferente perioadei noiembrie 2004 - iulie 2005, această sumă a fost calculată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie, fără depășirea procentului de 0,2% pe zi de întârziere și fără a depăși suma cotei de întreținere lunare la care s-a aplicat. De asemenea, penalitățile de întârziere au fost calculate strict la sumele datorate de către recurenți cu titlu de cheltuieli de întreținere, ci nu la sumele datorate de către intimatul pârât, Municipiul Rm. V, în calitate de proprietar, aspecte analizate de către instanțele de judecată în cauze anterioare purtate între părți, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.5874/24.11.2005 pronunțată de Judecătoria Rm. V în dosar nr.7669/2005; decizia civilă nr.212/R/2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr.307/2006.
Referitor la critica privind repunerea în situația anterioară rezilierii contractului de închiriere și dispunerii evacuării, se constată că aceasta este nefondată, urmând aor espinge ca atare, având în vedere faptul că hotărârea prin care s-a dispus rezilierea și evacuarea este definitivă și irevocabilă, nefiind desființată până în prezent, cu toate că recurenții din cauza de față au exercitat împotriva acesteia căile extraordinare de atac, respectiv contestație în anulare și revizuire (filele 47-58 dosar), respinse.
Cât privește critica vizând încălcarea liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art.6 din CEDO, se constată că aceasta este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, constatându-se chiar un abuz de drept exercitat de către recurenții, care au avut numeroase litigii cu Asociația de Proprietari și Municipiul Rm. V, exercitând cu rea-credință aceste numeroase acțiuni, precum și căile extraordinare de atac, în condițiile în care aceștia nu au achitat cheltuielile comune de întreținere pe o perioadă mai mare de 3 luni, locuind și în prezent în imobilul închiriat, cu toate că aceștia nu mai au niciun drept locativ, încă din anul 2006.
Pentru aceleași considerente nu se poate susține că recurenții nu au avut parte de un proces echitabil, reglementat de art.6 din CEDO.
Pentru toate aceste considerente, recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, iar în baza art.274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați la plata sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată, către intimata pârâtă Asociația de Proprietari Rm.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.36/A din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimații fiind pârâții: ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI /, și MUNICIPIUL RM V PRIN PRIMAR.
Obligă pe recurenți la plata sumei de 400 lei cu titlu cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă, Asociația de Proprietari Rm.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/2 ex/26.05.2009
Jud.apel; -
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Mariana
