Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PPENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR.85/
Ședința publică din 30 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Judecător: - ---
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamanții, domiciliați în P, str.- -, -.A1,.4,.13, și, cu domiciliul ales la Cabinet individual, P,-, împotriva sentinței civile nr.14 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții Municipiul P prin Primar-Primăria, cu sediul în P,-, Partidul Democrat-Liberal Filiala Județeană A, cu sediul în P,-, Prefectul Județului A-Prefectura Județului, cu sediul în P,-, jud.A, Partidul Democrat-Liberal, cu sediul în-, B, sector 1.
Apelul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra apelului civil de față au avut loc în ședința publică din 23 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când, în urma deliberării s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.05.2006, reclamanții, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul P prin Primar, Primăria P și Partidul Democrat-Filiala Județeană A ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați să emită decizie sau dispoziție motivată în soluționarea notificării formulată de reclamanți în temeiul Legii nr.10/2001 pentru imobilul situat în P,-, județul A, compus din teren în suprafață de 1605. și casa amplasată pe acesta, dispoziție prin care să le fie restituit în natură imobilul, iar în situația unei decizii sau dispoziții de respingere a cererii reclamanților, aceștia au solicitat desființarea respectivei decizii și restituirea, în natură, a imobilului pentru care au formulat notificarea, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că autorul acestora a dobândit, prin cumpărare și, respectiv, construire,un teren și o casă. În mod cu totul abuziv au fost aplicate dispozițiile Decretului nr.92/1950 autorului reclamanților, fiind deposedat de imobil. S-a reținut că la acel moment ar fi fost proprietarul a două imobile, unul este cel aflat în litigiu, iar cel de-al doilea amplasat în P,-, însă acest din urmă imobil fusese vândut în octombrie 1949 familiei - și de la care a și fost expropriat, în anul 1975.
Prin urmare, au susținut reclamanții, autorul lor nu deținea mai multe imobile ci numai pe cel din B- -, iar deosebit de aceasta, la momentul 1950 era funcționar, astfel că nici sub acest aspect nu erau întrunite condițiile cuprinse în dispozițiile speciale ale actului normativ sus-arătat, preluarea făcându-se fără titlu valabil, iar proprietatea imobilului nu a fost niciodată pierdută, statul fiind un detentor precar.
Au arătat reclamanții că prin adresa nr.2706/04.07.1991 P face cunoscut faptul că, de la preluare, până în 14 mai 1975 imobilul s-a aflat în administrarea directă a acestei unități, după care a fost transferat la Institutul de Învățământ Superior P, iar în anul 1986 prin Ordinul nr.7521/25.11.1986 al Ministerului Educației și Învățământului imobilul a trecut în administrarea Textile-. Dintr-un litigiu purtat,apoi, între Partidul Democrat Filiala A și P, reclamanții au dedus că aceasta din urmă ar fi continuatoarea și că această societate ar fi transmis Partidului Democrat-Filiala A imobilul, în baza deciziei nr.381/23.08.1991 a Prefectului Județului Ulterior, la 14.03.1993, în baza Ordinului nr.72 al Prefectului, s-a anulat decizia din 1991 și s-a dispus restituirea bunului către În acest temei între și Partidul Democrat-Filiala A, a avut loc o judecată în constatarea nulității deciziei nr.381/20.08.1991 a Prefectului A și restabilirea situației anterioare, cerere respinsă prin decizia civilă nr.1405/11.1995 a Curții de Apel Alba Iulia.
Hotărâri însă, nu le este opozabilă reclamanților, cele două părți anterior menționate purtând litigiul asupra unui imobil asupra căruia nu aveau un drept real.
Totodată, reclamanții au formulat acțiune de drept comun, care în prezent este suspendată în temeiul art.46 din Legea nr.10/2001.
În temeiul Legii nr.10/2001 reclamanții au formulat notificări și au depus acte doveditoare ale proprietății numai că până în prezent acestora nu li s-a dat curs, fiind convocați, de către deținătorul de fapt, Partidul Democrat-Filiala Județeană pentru data de 28.08.2005 spre a discuta cu privire la notificări.
La termenul de judecată din 21.09.2006 reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, și a Prefecturii Județului A, tribunalul dispunând în acest sens, prin încheierea de ședință de la acea dată.
Ulterior, la data de 23 noiembrie 2006, reclamanții au solicitat ca, în contradictoriu și cu Partidul Democrat, urmare a lipsei oricărui răspuns în termen legal la notificări, să obligați pârâții la restituirea în natură a proprietății.
Prin întâmpinare, pârâtul Partidul Democrat - Filiala Aai nvocat puterea de lucru judecat arătând că a dobândit proprietatea asupra imobilelor în baza unui veritabil contract de vânzare-cumpărare, astfel că susținerile reclamanților potrivit cu care nu ar avea niciun drept de proprietate nu pot fi primite.
S-a mai invocat și calitatea de cumpărător de bună-credință al imobilului revendicat, legalitatea actelor de proprietate fiind verificată de instanțele de judecată față de care se invocă autoritatea de lucru judecat.
Prefectul Județului A prin întâmpinare, a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilitatea acțiunii în ceea ce-l privește, arătând că reclamanții au chemat în judecată numai pe pârâții Municipiul P prin Primar, Primăria Municipiului P și Partidul Democrat-Filiala A, nu și Instituția Prefectului județul
Notificări pentru restituirea în natură a imobilului au fost depuse de reclamanți la Primăria Municipiului P și la sediul Partidului Democrat-Filiala
Municipiul P, prin primar a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, invocând ca apărare faptul că imobilul cerut de reclamanți este deținut în prezent de Partidul Democrat-Filiala A conform Deciziei nr.381/23.08.1991 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1405/1995 a Curții de Apel Alba Iulia, astfel că nu are calitate procesuală pasivă.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.14 din 22 ianuarie 2008, admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefectului Județului A și a inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește acest pârât și a respins acțiunea.
În motivare, s- a reținut că excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii invocate de Prefectul Județului A sunt întemeiate, întrucât nu a fost chemată în judecată de reclamanți, în plus, imobilul a cărei restituire în natură se solicită se află în deținerea și administrarea pârâtului Partidul Democrat-Filiala A, fapt recunoscut prin notele depuse și susținerile făcute în cauză și chiar de reclamanți prin notele scrise depuse la dosar prin care au arătat că imobilul se află în deținerea Partidului Democrat B, care exercită posesia prin Partidul Democrat-Filiala
A fost admisă și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei P și Municipiului P-prin primar, ca urmare a faptului că nici acești pârâți nu dețin imobilele casă și teren în litigiu.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin notificările adresate Partidului Democrat-Filiala A și Primarului Municipiului P, reclamanții, și au solicitat în temeiul Legii nr.10/2001 restituirea în natură a imobilului.
Primăria Municipiului Paî naintat notificarea spre soluționare B, motivat de faptul că imobilul ce face obiectul notificării nu se află în proprietatea sau în administrarea sa, astfel cum rezultă din adresa nr.14186/21.03.2006 (66), iar în ceea ce privește pe pârâtul Partidul Democrat-Filiala A, acesta nu a emis o decizie sau dispoziție motivată de soluționare a notificării, astfel că, în acord cu practica judiciară în materie, se impune examinarea de tribunal a fondului cauzei în raport de probatoriul administrat, reclamanții formulând cerere de restituirea în natură a imobilului.
În ceea ce privește situația juridică a imobilului, s-a constatat că prin actul de cumpărare înregistrat sub nr.1818/29.05.1907 la Grefa Judecătoriei Pitești, a dobândit de la casele și locul din P, Bulevardul - nr.27 și-, fiind emisă sub nr.1944/august 1907 autorizația de construire a unei case de locuit cu etaj. Ulterior, urmare a aplicării Decretului nr.92/1950 autorul reclamanților a fost deposedat de imobilul care s-a aflat în administrarea directă a Întreprinderii de gospodărire comunală până la 14 mai 1975, când a fost transferat, cu același titlu, Institutului de Învățământ Superior P, iar prin Ordinul nr.7521/25.11.1986 Ministerul Educației și Învățământului a transferat același imobil către Textile-.
Prin decizia nr.381/23.08.1991 Prefectura Județului Aat ransmis, cu plată, din proprietatea Societății Comerciale P în proprietatea Naționale-Filiala Județului A clădirea și terenul aferent, situate în P,- fost- potrivit înscrisurilor și expertizei cauzei.
Instanța a avut în vedere faptul că legalitatea emiterii deciziei de transmitere cu plată arătate mai sus a făcut obiectul analizei în instanța judecătorească, atunci când, prin decizia civilă nr.358/20 martie 1995 Tribunalul Sibiua admis apelul formulat de Partidul Democrat-Filiala A împotriva sentinței civile prin care s-a reținut că în raport de prevederile art.1295 Cod civil, actul încheiat între părți cu privire la transmiterea imobilului în litigiu este legal întocmit, că vânzarea-cumpărarea imobilului este legală și nu sunt motive care să ducă la anularea ei. Decizie a rămas irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta P prin decizia civilă nr.1405/23 noiembrie 1995 Curții de Apel Alba Iulia, care a avut în vedere faptul că pârâtul a fost de bună-credință și, de asemenea, Prefectura a considerat valabil exprimat acordul reclamantei pentru transmiterea proprietății, prin dispoziția nr.381/1991.
Fără a arăta în ce măsură este întrunită tripla identitate cerută de text, câtă vreme, reclamanții nu au fost părți în acea pricina, iar cauza invocată în cea de față, o constituie preluarea fără titlu valabil, de către stat, a proprietății exceptate, cu consecința nulității absolute a actului prin care statul, la rândul său, a transmis, instanța a considerat stabilită cu autoritate de lucru judecat legalitatea transmiterii imobilului către pârâtul Partidul Democrat-Filiala
Apărarea reclamanților, însă, a fost considerată ineficientă, față de faptul că, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării, iar potrivit alin.2 actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință. Tot astfel, potrivit dispozițiilor alin.5 al art.45 din lege prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii, așa cum a fost prelungit ulterior.
Or, calitatea de cumpărător de bună credință fiind statuată într-o altă judecată, ea este opozabilă reclamanților
S-a mai reținut că reclamanții nu au făcut demersuri și nu au uzat în niciun fel de prevederile art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, în sensul că nu au solicitat constatarea nulității deciziei nr.381/1991.
Împotriva sentinței, în termen, au formulat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
1. În mod greșit a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Prefectul Județului A, Primăria P și Municipiul P prin Primar, deoarece aceste entități au fost investite cu soluționarea notificării formulate în legătură cu acest imobil și, până la promovarea acțiunii, nu au dat vreun răspuns.
Astfel, Primăria P chiar a suspendat soluționarea notificării, iar Prefectul județului A nu a dat curs acestei notificări. Cererea promovată de reclamanți trebuia soluționată în contradictoriu cu toți cei cărora s-au adresat cu notificare, iar în ceea ce îl privește pe Prefectul județului A cu atât mai mult se impunea a fi parte în judecată, în măsura în careacesta, prin acte de autoritate, a dispus asupra trecerii imobilului de la o unitate ce-l avea în administrare, în deținerea unui partid politic.
Cât privește inadmisibilitatea acțiunii, se susține că în mod eronat a fost admisă excepția invocată de Prefect, întrucât numai promovarea unei cereri neprevăzută de lege face inadmisibilă o acțiune în justiție, ceea ce nu este cazul.
2. Cu privire la judecățile anterioare purtate între și Partidul Democrat-Filiala A se arată că n mod greșit prima instanță a reținut autoritatea de lucru judecat.
Acele hotărâri nu le sunt opozabile, întrucât nu au fost părți. Este adevărat ca printre efectele produse de o hotărâre judecătorească este și cel al autorității de lucru judecat, prevăzut de art.1201 Cod civil, textul cerând, cu necesitate, tripla identitate de părți, obiect, cauza. Astfel, orice hotărâre judecătoreasca produce efecte numai față de părțile participante la judecată.
Deosebit de faptul că, la momentul preluării, autorul reclamanților deținea numai imobilul în litigiu, n anul 1950 acesta era funcționar (contabil la o întreprindere de industrializare a lemnului), anterior, în anul 1948, fiind exclus din Baroul Național de Avocați și radiat din Colegiul avocaților, în 1949.
Prin urmare, se susține că nu erau întrunite condițiile speciale cuprinse în Decretul nr.92/1950 pentru a fi în prezența unei deposedări cu titlu valabil. Ca atare, potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată, proprietatea asupra acestui imobil nu a fost niciodată pierdută, iar statul a fost numai un detentor precar.
3. Prima instanță nu a fost preocupată să analizeze modalitatea de preluare a imobilului de la autorul reclamanților i cea conform căreia a ajuns în posesia Partidului Democrat-Filiala, cu referire la dispozițiile art.45 din Legea nr.10/2001 republicată. Textul are în vedere în mod exclusiv actele de "înstrăinare" i "cele făcute în cadrul procesului de privatizare", ceea ce nu este cazul în speță, nefiind vorba de realizarea unui acord de voință, la trecerea imobilului din administrarea către Partidul Democrat.
Se arată că în cauză este analizat un act de autoritate, emis de Prefectul județului A de la acea vreme (actualul președinte al Filialei A), respectiv este vorba de Decizia nr.381/23.08.1991, prin care prefectul "decide" transmiterea imobilului de la. către Partidul Democrat, făcând trimitere la acte normative ce nu se puteau aplica la situația respectivă i anume Decretul nr.1015/1966 și nr.HG740/1990, susținând că a dat decizia respectivă în baza Legii nr.5/1990 privind administrarea județelor.
În acest context, se susține că în mod greșit prima instanță a refuzat să facă analiza modalității abuzive în care pârâtul Partidul Democrat Filiala A deține imobilul reclamanților și în mod eronat a susținut că acesta deține imobilul în condiții de legalitate.
4. O altă critică vizează modul în care prima instanță a soluționat cererea reclamanților privind încălcarea dispozițiilor art.2 din nr.HG250/2007 potrivit cu care "persoanele și entitățile implicate în executarea legii (Legea nr.10/2001) vor avea în vedere respectarea reglementărilor referitoare la proprietate, cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale și în protocoalele adiționale la această convenție, ratificate de România prin Legea nr.30/1994, cu modificările ulterioare, precum și soluțiile jurisprudențiale ale Curții Europene ale Dreptului Omului".
Se arată că față de modul abuziv în care autorului reclamanților i- au fost aplicate dispozițiile Decretului nr.92/1950 și față de modalitatea nelegală în care Prefectul județului Aae mis acte de autoritate în legătură cu imobilul acestora, este cert că imobilul nu a intrat valabil nici în proprietatea statului și nici în deținerea -Filiala A, astfel încât soluția pronunțată de prima instanță vine în contradicție cu dispozițiile constituționale, respectiv art.44 privitor la garantarea și ocrotirea proprietății, art.1 al Primului Protocol Adițional la Convenție și art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Față de motivele invocate, se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, cu consecința admiterii acțiunii, astfel cum a fost precizată, obligând pârâții la restituirea în natură a imobilului și la plata cheltuielilor de judecata în fond și apel.
În fața instanței de apel în urma suplimentării probatoriului cu acte, a fost introdus, ca persoană cu capacitate deplină, Partidului Democrat Liberal, continuator al Partidului Democrat, persoana de drept public cu capacitate de exercițiu, potrivit Statutului.
Față de acest probatoriu, atât reclamanții, cât și celelalte părți, au invocat excepția lipse competenței de soluționare a litigiului, în privința Tribunalului Argeș, ca primă instanță.
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, C va lua în discuție cu prioritate excepția de ordine publică a necompetenței teritoriale absolute a acestei instanțe prevăzută de art.158 și urm. din același cod.
Astfel, din probele administrate în calea de atac a rezultat împrejurarea că imobilul litigios situat în Municipiul P, este evidențiat în patrimoniul Partidului Democrat Liberal (adresa nr.5/28.01.2009 fila 357 și procesul-verbal de predare-primire nr.270 din 21.08.2005, fila 390).
În raport de această împrejurare, atât reclamanții, prin concluziile orale cât și cele scrise, dar și Partidul Democrat Liberal, au solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Municipiului B, în a cărui rază teritorială se află sediul unității deținătoare, respectiv B,-, sector 1.
Potrivit art.26 alin (3) din Legea nr.10/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Constatându-se, în practica judecătorească lipsa, chiar, a oricăror acte îndeplinite în condițiile legii, de către deținătorii notificați, prin analogie, s-a consfințit posibilitatea instanțelor de a examina direct însăși îndreptățirea persoanei, de a primi bunul sau despăgubiri, în condițiile legii.
Ca atare, și în situația de față, competența examinării în fond a îndreptățirii revine instanțelor de judecată.
Între acestea, însă, legiuitorul a dorit să aleagă în mod exclusiv pe aceea în a cărei circumscripție teritorială se află sediul central, dat fiind că, în cazul persoanelor juridice, este frecvent întâlnită situația deținerii de imobile pe teritoriul întregii țări, chiar dacă sediul principal este unul singur.
În cauza de față, în cadrul căii de atac, s-a relevat faptul că persoana deținătoare este, în realitate, cea principală, cu sediul în B, deși actele inițiale de transfer fuseseră încheiate cu filiala locală.
În aceste condiții, față de actele și probele administrate in apel, Curtea constată fondată excepția necompetenței teritoriale invocată de părți fiind incidente dispozițiile art.159 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de reclamanți va fi, potrivit art.297 alin.2 Cod procedură civilă, admis, iar sentința dată de Tribunalul Argeș, ca primă instanță, anulată, ca urmare a constatării lipsei competenței teritoriale absolute de a soluționa cauza, iar dosarul trimis, spre soluționare, Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții, -, domiciliați în P, str.- -, -.1,.1,.4,.13 și -, cu domiciliul ales la Cabinet individual din P,- împotriva sentinței civile nr.14 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții Municipiul P prin Primar-Primăria, cu sediul în P,-, Partidul Democrat-Liberal Filiala Județeană A, cu sediul în P, bul.- nr.58, jud.A, Prefectul Județului A-Prefectura A, cu sediul în P, - - nr.1, jud.A și Partidul Democrat-Liberal, cu sediul în B,-, sect.1.
Desființează sentința și trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului București.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI -Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./11 ex./ 25.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim
