Constatare nulitate act juridic. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Pitesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 96/R-MF

Ședința publică din 24 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu

JUDECĂTOR 2: Florica Răuță

JUDECĂTOR 3: Georgiana

Grefier:

S-a luat în examinare, pentru soluționare, cererea de revizuire formulată de revizuientul, domiciliat în Râmnicu V, - -, nr.1,.1,.C,.22, județul V, împotriva deciziei civile nr.43/R-MF din data de 19 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns, la ambele strigări ale cauzei, revizuientul și intimata, lipsind intimații, și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor

Procedura este legal îndeplinită.

Cererea de revizuire este legal timbrată, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei, achitată cu chitanța nr.97271 din data de 10.04.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești și cu timbru judiciar de 0,30 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Revizuientul arată că a solicitat ca intimata să precizeze pe care din cele trei titluri de proprietate înțelege să le folosească în prezentul dosar. La solicitarea instanței, arată că motivele cererii de revizuire, aflate la filele 178-194 sunt aceleași cu precizările depuse la filele 165-173.

Intimata arată că nu a luat cunoștință de precizările cererii de revizuire, întrucât acestea nu i-au fost comunicate, însă nu solicită amânarea cauzei în acest sens.

Revizuientul solicită, în temeiul dispozițiilor art.172 alin.2 Cod procedură civilă, să i se prezinte titlul de proprietate valabil pe care s-a întemeiat decizia din recurs.

Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimata prin notele de ședință dela filele 153-154.

Revizuientul precizează că a formulat o plângere penală împotriva intimatei, adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, iar această plângere a fost soluționată de procuror, nașul domanei judecător - - -, situație în care consideră revizuientul că există conflict de interese.

Având în vedere precizările revizuientului, doamna magistrat - --- precizează că înțelege să se abțină de la soluționarea prezentei cauze.

Curtea constată necesar a lăsa cauza la oad oua strigare, în vederea soluționării incidentului procedural.

La cea de-a doua strigare a cauzei, revizuientul solicită respingerea excepției indamisibilității cererii de revizuire, apreciind că cererea sa este admisibilă. Precizează că cererea de chemare în judecată nu este semnată de către reclamantă și că a solicitat ca reclamanta să motiveze această cerere și să depună actele pe care înțelege să le folosească în susținerea ei.

Pe fondul cauzei, revizuientul solicită admiterea cererii de revizuire, întrucât decizia civilă nr.270/A, împotriva căreia s-a formulat recurs, este pronunțată de un tribunal care nu este stabilit de lege, respectiv de un complet specializat de minori și de familie. Arată că în data de 13 august a invocat excepția privind încălcarea dispozițiilor art.85-100 Cod procedură civilă, în sensul că minorii și nu au fost citați la domiciliul lor. Arată că cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.1-6 Cod procedură civilă. Precizează că dispozitivul deciziei nu este clar, nu se precizează care este locația gardului și nu poate fi dispusă demolarea acestui gard de către instanță, ci numai de către primărie. De asemenea, arată că terenul său este situat pe-, Rm.V, iar terenurile din titlurile de proprietate ale intimaților sunt situate în satul. Învederează că în cuprinsul sentinței civile nr.4565/2003, respectiv la filele 6-7, sunt descrise toate elementele falsului. În ceea ce privește motivul întemeiat pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, arată că a depus la dosar acte noi de la Agenția Domeniilor Statului, din cuprinsul cărora rezultă că intimatei i s-a reconstituit dreptul de proprietate de trei ori pentru aceeași suprafață de teren. Mai arată că au fost încălcate dispozițiile art.44 Cod procedură civilă, în sensul că nu au fost reprezentați în instanță minorii.

Intimata solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată, însă nu poate face dovada efectuării acestora.

CURTEA:

Examinând cererea de revizuire:

Prin cererea înregistrată la nr.9073/2002, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, -, și, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1011 din 14 iunie 2001 de către Notarul Public și nr.1201 din 18 iunie 2001, de către Notarul Public, încheiate între pârâți, privind terenurile din Râmnicu V, str.-, în suprafață de 1900

A solicitat să se dispună radierea mențiunilor făcute la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară V, privind transmiterea dreptului de proprietate către pârâtul.

Același pârât să fie obligat să-i respecte dreptul de proprietate și posesia asupra terenului de 1900. situat în tarlaua 328, parcela nr.9, vecin cu:, str. -, - și C și să fie obligat să demoleze gardul din beton cu care a împrejmuit acest teren sau, în caz de refuz, să fie autorizată reclamanta să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtului.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut că acest teren i-a fost atribuit prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul pe care l-a deținut autorul său, din rezerva aflată la dispoziția comisiei locale pentru aplicarea legii fondului funciar, reconstituirea pe vechiul amplasament nefiind posibilă.

acestui teren, și, ai căror moștenitori sunt pârâții chemați în judecată, mai puțin, l-au ocupat abuziv, extinzându-și folosința dincolo de stradă, peste rezerva Primăriei, deși terenul lor se situează în partea de sud a străzii -.

Începând cu anul 1992, s-a judecat cu pârâții privind actele de reconstituire a dreptului de proprietate emise potrivit Legii nr.18/1991.

Prin sentința civilă nr.8902/21 noiembrie 1995, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a fost respinsă cererea pârâtelor și prin care solicitau anularea procesului-verbal de punere în posesie eliberat în favoarea sa.

Prin decizia civilă nr.2642/R/8 1999, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, a fost respinsă cererea acelorași pârâte prin care solicitau să se constate nulitatea absolută a aceluiași proces-verbal de punere în posesie eliberat în favoarea sa.

Prin sentința civilă nr.718/8 februarie 2002, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a fost respinsă cererea pârâtelor și prin care solicitau constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.1118/4453/22 aprilie 1997, eliberat în favoarea sa.

Prin sentința civilă nr.728/3 februarie 2000, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, pârâții, și au fost obligați să-i respecte dreptul de proprietate și posesia, conform titlului de proprietate nr.1118/4453/22 aprilie 1997, eliberat în favoarea sa, această hotărâre fiind pusă în executare silită, conform procesului-verbal de executare nr.3216/2000.

În ideea de a eluda efectele acestor hotărâri judecătorești, pârâții și au încheiat cele două contracte de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1011/14 iunie 2001 de către Notarul Public și nr.1201/18 iunie 2001, de către Notarul Public, privind terenurile din Râmnicu V, str.-, în suprafață de 1900. cu pârâtul, deși acesta a formulat diverse acțiuni în numele vânzătorilor, cunoscând situația juridică a terenului pe care-l cumpăra.

În aceste condiții, reclamanta susține că actele sunt frauduloase, toți pârâții fiind de rea-credință, actele fiind fondate pe o cauză ilicită.

Pârâtul îi contestă dreptul de proprietate, a ocupat terenul și a edificat gardul din beton, reclamanta solicitând admiterea acțiunii în revendicare și împotriva acestuia, cu consecința radierii dreptului pretins de acesta din cartea funciară a imobilului.

Prin întâmpinare, pârâții și au invocat excepția autorității de lucru judecat.

Consideră că reclamanta a pierdut dreptul de proprietate prin sentința civilă nr.457/8 noiembrie 1993, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.2422/1993, prin care i-a fost anulat procesul-verbal de punere în posesie eliberat conform Legii nr.18/1991.

Au invocat și sentința civilă nr.475/22 ianuarie 1996, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.10388/1995, prin care autorul a fost repus în termenul de reconstituire a dreptului de proprietate, precum și decizia civilă nr.703/8 martie 1999, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.674/1999, prin care s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie eliberat pârâtelor, și, pentru terenul de 0,19 ha. situat în Râmnicu V, str.-.

Au mai invocat titlurile de proprietate nr- și nr.719/1954, care îndeplinesc cerințele art.50 din Legea nr.7/1996 și care ar fi preferabile titlului opus de reclamantă, actele suprapunându-se pe același teren.

Au susținut că reclamanta nu a adus la cunoștință comisiei județene pentru aplicarea legii fondului funciar faptul că a pierdut dreptul de proprietate asupra terenului în cauză, în opinia lor, aceasta fiind o procedură prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată, ce nu a fost îndeplinită, fiind încălcate dispozițiile art.109 Cod procedură civilă.

Reclamanta a încălcat și dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, solicitând realizarea dreptului pentru terenul de 1900. pentru care pârâții au titlu valabil.

Titlul de proprietate nr.1118/4453/22 aprilie 1997 invocat de reclamantă, nu este intabulat în Cartea Funciară, fiind fals, emis în condițiile în care s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie.

Reclamanta a falsificat Hotărârea Comisiei Județene nr.77/17 octombrie 1991, care se referea la un teren din satul și nu la terenul aflat în prezent în litigiu.

Aceasta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru un teren de 1900. situat în pct." Mănăstirii" de pe raza localității Mari, fiind validată prin Hotărârea Comisiei Județene V nr.1468/20 martie 1998 pe vechiul amplasament, astfel că în mod nelegal i s-a atribuit și terenul din Râmnicu

Consideră că este autoritate de lucru judecat privind acțiunea în revendicare, iar vânzarea terenurilor este valabilă, având la bază contractele de vânzare-cumpărare nr- și nr.719/1954.

Sentința civilă nr.728/3 februarie 2000, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, nu a fost investită cu formulă executorie și nu a fost pusă în executare silită, așa cum susține reclamanta, prin procesul-verbal de executare din 31 ianuarie 2001 fiind pusă în executare o altă hotărâre, sentința civilă nr.720/3 februarie 2000, care privește o altă cauză, a numitei, străină de acest litigiu.

În ceea ce privește gardul din beton, pârâtul susține că l-a edificat în baza certificatului de urbanism nr.2786/ES 563 din 28 august 2001 și a autorizației de construire nr.151/6531 din 20 aprilie 2002, solicitând respingerea cererii de demolare.

Prin cererea reconvențională de la filele 121-126 din dosar, pârâtul a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.1118/4453/22 aprilie 1997 invocat de reclamantă ca temei al revendicării terenului, cu motivarea că nu este intabulat în Cartea Funciară, fiind fals, emis în condițiile în care s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie al reclamantei.

Consideră că acest titlu vizează exclusiv terenurile deținute de autorul reclamantei - G II - pe raza satului, conform Hotărârii Comisiei Județene V pentru aplicarea Legii fondului funciar nr.77/17 octombrie 1991, și nu terenul proprietatea acestuia, dobândit prin contractele de vânzare-cumpărare nr- și nr.719/1954 și prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1011/14 iunie 2001 și nr.1201/18 iunie 2001.

Comisia Județeană V pentru aplicarea Legii fondului funciar a cercetat falsul comis de reclamantă, iar prin adresele nr.119/6 2001 și nr- a solicitat instanței să constate nulitatea acestui titlu.

Același titlu a fost eliberat cu încălcarea sentinței civile nr.457/1993, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.2422/1993 și a deciziei civile nr.703/8 martie 1999, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.674/1999, prin care s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie eliberat pârâtelor, și, pentru terenul de 0,19 ha. situat în Râmnicu V, str.-.

Analizând aceste probe, prin sentința civilă nr.4565 din 26 2003, Judecătoria Râmnicu Vâlceaa respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul.

A admis în parte cererea principală formulată de reclamanta și a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1011/14 iunie 2001 de către Notarul Public și nr.1201/18 iunie 2001 de către Notarul Public, încheiate între pârâți.

Pârâtul a fost obligat să demoleze gardul din beton cu care a împrejmuit terenul de 1999, situat pe-, tarlaua 328, parcela nr.9, iar în caz de refuz, a fost autorizată reclamanta să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtului, în cuantum de 15.873.000 lei (ROL).

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revendicare formulată de reclamantă împotriva pârâtului.

S-a luat act că reclamanta a renunțat la judecată privind cererea de radiere a mențiunilor făcute la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V, privind transmiterea dreptului de proprietate către pârâtul.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională prin care pârâtul a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.1118/4453/22 aprilie 1997 invocat de reclamantă ca temei al revendicării terenului și s-a luat act că pârâtul a renunțat la judecată privind toate celelalte cereri formulate în cauza de față.

Pentru a pronunța această sentință, referitor la autoritatea de lucru judecat privind cererea reconvențională, prin care pârâtul a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997 al reclamantei, instanța a reținut că acesta nu a avut calitatea de parte în dosarul nr.8471/2001 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a fost numai procurator al pârâtelor și nu este succesor universal sau cu titlu universal al vreuneia dintre părți, astfel că nu există tripla identitate prevăzută de art.1201 din Codul civil.

Referitor la autoritatea de lucru judecat invocată de pârâtul față de sentința civilă nr.457/1993 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.2422/1993 și a deciziei civile nr.703/8 martie 1999, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.674/1999, prin care s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie eliberat pârâtelor, și, pentru terenul de 0,19 ha. situat în Râmnicu V, str.-, precum și față de sentința civilă nr.475 din 22 ianuarie 1996, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.10388/1995, prin care autorul a fost repus în termenul de reconstituire a dreptului de proprietate, prima instanță a reținut, de asemenea, că nu există autoritate de lucru judecat, fiind vorba despre un obiect decât C din acțiunea principală, respingând și această excepție.

Nici față de sentința civilă nr.728 din 3 februarie 2000, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin care pârâții, și au fost obligați să-i respecte reclamantei dreptul de proprietate și posesia, conform titlului de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997, nu există autoritate de lucru judecat, întrucât este vorba despre alte părți, atunci reclamanta invoca un drept de coproprietate, iar în prezent invocă un drept de proprietate exclusivă, fiind vorba și despre o altă situație juridică, în condițiile în care pârâtul ocupă terenul revendicat în urma încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare cu ceilalți pârâți.

Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că s-a emis titlul de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul de 1999. tarlaua 328, parcela nr.9, pentru, și, în calitate de moștenitoare ale autorului Acest teren a fost atribuit în compensare pentru terenul deținut de autor în pct." - Mănăstirii", care nu poate fi restituit pe vechiul amplasament.

Din adresele nr.2031 din 12 noiembrie 1993 emisă de V și nr.8003 din 2 mai 1995, emisă de Consiliul Local Râmnicu prima instanță a reținut că terenul aflat în litigiu, situat în Râmnicu V, str.-, provine din regularizarea albiei, redată circuitului agricol.

Prin decizia fostului Consiliu Popular V, nr.272 din 20 iunie 1975, terenul a intrat în patrimoniul fostei Râmnicu V, în urma unui schimb efectuat cu Consiliul Popular V, iar la 1 ianuarie 1990 fost evidențiat în rezerva aflată la dispoziția Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar, în acest fel fiind atribuit moștenitoarelor autorului

Prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1011 din 14 iunie 2001 de către Notarul Public și nr.1201 din 18 iunie 2001, de către Notarul Public, pârâții -, și au vândut același teren către pârâtul, invocând că l-au dobândit prin contractele de vânzare-cumpărare nr- și nr.719/1954.

Din aceste înscrisuri, ca și din expertizele administrate în cauză și din concluziile trase cu ocazia cercetării la fața locului, instanța a reținut că terenul ce a făcut obiectul celor două contracte invocate de pârâți este situat peste drum de C aflat în litigiu, în partea de sud a străzii -.

Astfel, cele două contracte de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1011 din 14 iunie 2001 de către Notarul Public și nr.1201 din 18 iunie 2001, de către Notarul Public, au fost încheiate de către neproprietari, în calitate de vânzători.

În cuprinsul actelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1011/2001 și nr. 1201/2001, pârâții -, și au declarat că nu există litigii cu privire la terenurile vândute.

Prin rezoluția nr.1639/P/ 27 noiembrie 2002, Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlceaa dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ împotriva pârâților -, și pentru infracțiunile prevăzute de art.292 și 271 din Codul penal, iar prin sentința civilă nr.2238 din 7 mai 2003, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.12771/2002 și decizia civilă nr.817 din 2 2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.2271/C/2003, la cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea și în contradictoriu cu pârâții, și -, precum și cu reclamanta, au fost anulate contractele de vânzare-cumpărare menționate, datorită afirmațiilor mincinoase făcute de pârâții-vânzători în fața notarului public.

Prima instanță a reținut că în momentul încheierii celor două contracte, părțile aveau litigii pe rolul instanțelor de judecată, cele două acte juridice fiind lovite de nulitate conform art.15 alin.1 și 2 din Legea nr.54/1998, privind circulația juridică a terenurilor, în vigoare la data respectivă.

Pentru aceste considerente, s-a constatat nulitatea absolută acelor două contracte.

Privind cererea de revendicare îndreptată împotriva pârâtului, s-a reținut că prin titlul de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul de 1999. tarlaua 328, parcela nr.9, pentru, și, în calitate de moștenitoare ale autorului G, acestea se află în indiviziune, iar reclamanta nu poate pretinde drepturi exclusive.

Cu privire la renunțarea la succesiune a celorlalți comoștenitori, reținută din certificatul de moștenitor nr.30 din 18 iulie 1997, prima instanță a constatat că acest act a intervenit după termenul de opțiune succesorală de 6 luni prevăzut de art.700 din Codul civil, succesiunea fiind deschisă la data de 1 noiembrie 1982, iar renunțările intervenind în anul 1997.

Prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit Legii nr.18/1991, în baza căreia s-a emis titlul de proprietate nr.1118/4453/22 aprilie 1997, comoștenitorii reclamantei au acceptat succesiunea autorului lor, astfel că nu mai puteau renunța ulterior, la 18 iulie 1997.

Astfel, promovarea unei acțiuni în revendicare numai de către unul dintre coindivizari, fără acordul celorlalți, este inadmisibilă, instanța respingând cererea reclamantei.

S-a reținut că pârâtul a participat în diverse procese în calitate de procurator al celorlalți pârâți-vânzători, că acesta cunoștea caracterul litigios al terenului pe care l-a cumpărat și că în aceste condiții a construit gardul cu fundație din beton.

Având în vedere că nulitatea actelor juridice produce efecte retroactiv, că pârâtul a fost de rea-credință, știind că există litigii privind acest teren, precum și dispozițiile art.1076 din Codul civil, prima instanță a admis cererea reclamantei și l-a obligat pe pârât să demoleze gardul, iar în caz de refuz, a autorizat-o pe reclamantă să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtului.

Sub acest aspect, s-a apreciat că nu este necesar acordul tuturor comoștenitorilor reclamantei, fiind vorba despre un act de conservare.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională de la filele 121-126 dosar, prin care pârâtul a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997 invocat de reclamantă ca temei al revendicării terenului, apreciindu-se că nu există nici un motiv de nulitate a acestui act juridic.

Terenul atribuit reclamantei și comoștenitoarelor sale a fost cuprins în rezerva aflată la dispoziția Comisiei locale și a fost atribuit legal, în compensare pentru terenul autorului deținut pe raza localității Mari, în timp ce pârâții nu pot pretinde nici un drept asupra lui.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâții și. Pârâta a decedat în timpul procesului, cererea fiind însușită de pârâtul-moștenitor.

Reclamanta susține că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea în revendicare ca inadmisibilă, în condițiile în care pârâtul a ocupat terenul după ce, prin sentința civilă nr.728 din 3 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, pârâții, și au fost obligați să-i respecte dreptul de proprietate și posesia, conform titlului de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997, eliberat în favoarea sa, iar această hotărâre a fost pusă în executare silită, conform procesului-verbal de executare nr.3216/2000.

De asemenea, în mod greșit s-a reținut că celelalte comoștenitoare ale sale nu au fost de acord cu acțiunea în revendicare, în condițiile în care această chestiune nu a fost pusă în discuția părților, iar prin declarațiile notariale, surorile sale au fost de acord ca terenul din str.- să-i revină acesteia în mod exclusiv.

Consideră că acțiunea sa era admisibilă, în condițiile în care pârâtul este un terț față de succesiunea autorului

Prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă au fost încălcate dispozițiile art.21 din Constituția României, ce reglementează accesul liber la justiție, pentru apărarea drepturilor încălcate.

În mod greșit au fost aplicate și dispozițiile art.276 Cod procedură civilă, referitor la cheltuielile de judecată, considerând că trebuia să i se acorde cheltuieli, conform art.274 Cod procedură civilă.

Pârâții și susțin, de asemenea, că sentința este nelegală și netemeinică.

Pârâtul susține că este proprietarul terenului revendicat de reclamantă și că suprafețele ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1011/2001 și nr.1201/2001, încheiate între pârâți nu sunt cuprinse și în titlul de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997 invocat de aceasta.

Invocă faptul că reclamanta ar fi uzat de acte false în favoarea sa, precum și de mărturii mincinoase.

S-a mai invocat incompatibilitatea judecătorului care a soluționat o altă cauză privind aceleași părți prin sentința civilă nr.523 din 7 februarie 2003 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.335/2003.

În mod greșit a fost soluționată excepția autorității de lucru judecat invocată față de cererile reclamantei.

Aceiași pârâți au susținut că reclamanta nu ar avea calitate procesuală activă în cererile formulate împotriva lor.

Prin cererea de la fila 617 din dosar, au intervenit în cauză, în interesul apelantei-reclamante, ceilalți comoștenitori, beneficiari ai titlului de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997, eliberat după autorul G, respectiv, și, susținând apelul acesteia.

Referitor la modul în care au renunțat la succesiunea autorului G în anul 1997, intervenienții arată că prin acest act de renunțare au înțeles ca ei să păstreze bunurile cu care au fost înzestrați de autor și să-i recunoască reclamantei dreptul de proprietate exclusivă asupra terenului de 1900. situat în Râmnicu V, str.-.

Astfel, înțeleg să susțină acțiunea în revendicare formulată de reclamantă și apelul acesteia, solicitând să fie admis sub acest aspect.

Prin decizia civilă nr.185/A/4 februarie 2004, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, în dosarul nr.5344/2003, au fost admise apelurile reclamantei și al pârâtului, a fost schimbată în parte sentința civilă nr.4565 din 26 2003, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea și au fost respinse ca inadmisibile cererile de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâți și acțiunea în revendicare imobiliară, formulate de reclamantă.

Tot ca inadmisibilă a fost respinsă și cererea reconvențională formulată de pârâtul, prin care solicita să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr-, de care beneficiază reclamanta.

Prin decizia civilă nr.78/R-MF/26 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, în dosarul nr-, au fost admise recursurile reclamantei, al pârâților și, decedată, continuat de pârâtul, precum și recursul intervenienților (), și, decedat, continuat de moștenitorii săi - și -.

Decizia civilă nr.185/A/4 februarie 2004, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, în dosarul nr.5344/2003, a fost casată în totalitate, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare în apel, la Tribunalul Vâlcea.

Instanța de casare a reținut că la data de 12 decembrie 2003 au intervenit în cauză, în interesul reclamantei-apelante, intervenienții (), și, care au înțeles să-i susțină apelul. Deși cererea de intervenție a fost încuviințată în principiu prin încheierea din 17 decembrie 2003, Curtea de APEL PITEȘTI, ca instanță de apel, nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acesteia nici în considerente și nici în dispozitiv.

Nepronunțarea sub acest aspect se sancționează cu nulitatea hotărârii și echivalează cu soluționarea procesului fără a intra în cercetarea fondului, situație care atrage casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, aceasta din urmă având de soluționat atât cererea de intervenție, cât și celelalte apeluri, în funcție și de motivele de fond invocate și cu ocazia recursului de toate părțile implicate în proces.

Cu ocazia rejudecării cauzei după casare, s-a constituit dosarul nr-, pe rolul Tribunalului Vâlcea.

Analizând probele administrate în cauză, atât în primul ciclu procesual, cât și cu ocazia rejudecării cauzei după casare, tribunalul a apreciat că apelul pârâților și (continuat de ), este nefondat, fiind respins conform art.296 Cod procedură civilă.

Totodată, apelul reclamantei și cererea de intervenție accesorie de la fila 617 au fost privite ca întemeiate, instanța de fond pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică, atât sub aspectul excepțiilor privind autoritatea de lucru judecat față de hotărârile judecătorești pronunțate anterior în litigiile dintre părți, cât și sub aspectul rezolvării acțiunii în revendicare, respectiv al cererii privind obligația de a face.

Tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 719/1954, autorul pârâtei -, a dobândit de la vânzătoarea - un loc de casă situat în Râmnicu V,-, în suprafață de 582. cu E -; V -; S - și N - drumul de trecere.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.144/ 1957, autorul pârâților (în prezent decedată) și, a cumpărat de la vânzătoarea, un loc de casă de 1250. situat în Râmnicu V,-, cu: E - și; V -; S - restul proprietății vânzătoarei și N -.

Deși pârâții susțin că cele două terenuri nu au făcut obiectul cooperativizării agriculturii, finalizat în anul 1962, în realitate, din decizia nr.272 din 20 iunie 1975 emisă de Consiliul Popular al județului V și din documentația aferentă acestei decizii, rezultă că terenurile cumpărate în 1954 și 1957 din str.-, au fost redate circuitului agricol, prin schimburi au intrat în patrimoniul Râmnicu V, astfel că la data de 1 ianuarie 1990 aveau categoria de terenuri arabile și nu se aflau în posesia autorilor cumpărători și nici a pârâților.

În zona în care sunt situate cele două terenuri s-au desfășurat până în anul 1990 lucrări de sistematizare și regularizare, atât a străzii -, cât și a albiei din partea de Nord, întreaga zonă schimbându-și configurația.

Așa cum a reținut și prima instanță, după adoptarea Legii nr.18/1991, terenurile din zona aflată în litigiu au fost cuprinse în rezerva aflată la dispoziția Comisiei Locale Râmnicu V pentru aplicarea Legii fondului funciar.

Autorul reclamantei și al intervenienților, G, nu a deținut teren în Râmnicu V, pe str.-, ci în localitățile și Mari.

Moștenitorii acestuia, și, au beneficiat de dispozițiile Legii nr.18/1991 și au primit în compensație suprafața de 1900 din str.-, ce vizează amplasamentul cumpărat de autorii pârâților în anii 1954 și 1957.

Pentru acest teren, reclamanta și ceilalți moștenitori au primit proces-verbal de punere în posesie și apoi titlul de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997.

Pârâții nu au beneficiat de dispozițiile Legii nr.18/1991 sau ale altor legi cu caracter reparatoriu adoptate după anul 1990, considerându-se proprietari în baza celor două contracte de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.719/1954, referitor la terenul din-, în suprafață de 582, și nr.144/1957, referitor la terenul din-, în suprafață de 1250

Încă din anul 1993 între moștenitorii lui G și pârâții, și - au avut loc litigii, atât în cadrul procedurii speciale de aplicare a Legii nr.18/1991, cât și pe calea dreptului comun, în cadrul acțiunii în revendicare, în unele dintre aceste procese pârâții fiind reprezentați chiar de către pârâtul, devenit ulterior cumpărător al celor două terenuri.

Prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1011 din 14 iunie 2001 de către Notarul Public și nr.1201 din 18 iunie 2001, de către Notarul Public, pârâții -, și au vândut terenurile dobândite de către autorii lor prin contractele de vânzare-cumpărare nr.144/1957 și 719/1954 pârâtului.

Prin sentința civilă nr.457 din 8 noiembrie 1993, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.2422/1993, a fost admisă cererea formulată de și și a fost anulat procesul-verbal de punere în posesie eliberat în favoarea pârâților, și, pentru terenul din str.-. Această sentință, invocată de pârâtul ca temei al autorității de lucru judecat prin întâmpinarea de la fila 49 din dosar, a fost casată prin decizia civilă nr.983/R din 1994, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, iar cauza a fost trimisă spre competentă soluționare la Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Cu ocazia judecării acestei cereri de către instanța competentă, prin sentința civilă nr.8902 din 21 noiembrie 1995, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.9857/1994, rămasă definitivă și irevocabilă, conform deciziei civile nr.1906 din 12 1996, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.1182/1996 și deciziei civile nr.463/R din 17 martie 1997, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr.3538/1996, a fost respinsă irevocabil cererea formulată de și și a fost menținut procesul-verbal de punere în posesie eliberat în favoarea pârâților, și, pentru terenul din str.-, aceste instanțe stabilind că în baza Deciziei Consiliului Popular Râmnicu V nr. 272 din 20 iunie 1975, terenul a trecut la. Râmnicu V, iar după adoptarea Legii nr.18/1991, a fost cuprins în rezerva aflată la dispoziția Comisiei locale de aplicare a acestei legi, fiind atribuit în mod legal, prin compensare, către moștenitorii autorului

Prin sentința civilă nr. 475 din 22 ianuarie 1996 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. 10388/1995, rămasă definitivă și irevocabilă, autorul pârâților (în prezent decedată) și ( ), a fost repus în termenul de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, conform Legii nr.18/1991, pentru terenul din-, de 1250. dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.144/69 din 24 ianuarie 1957, de la vânzătoarea. Acest demers nu a mai fost urmat și de eliberarea unor acte noi de proprietate, conform Legii nr.18/1991, cu modificările ulterioare, hotărârea amintită nefiind echivalentă cu un titlu de proprietate.

În aceste condiții, s-a eliberat titlul de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997, în favoarea moștenitorilor autorului G, respectiv a reclamantei și a comoștenitorilor și, reprezentați în prezent de către intervenienți.

Prin decizia civilă nr. 703 din 8 martie 1999, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 674/1999, a fost constatată nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie întocmit în favoarea pârâților, și, pentru terenul de 0,19 ha. din Râmnicu V, str.-, însă, această hotărâre judecătorească a fost casată prin decizia civilă nr. 2642/R din 8 1999, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, în dosarul nr.3296/1999, reținându-se autoritatea de lucru judecat față de sentința civilă nr. 8902 din 21 noiembrie 1995, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. 9857/1994, rămasă definitivă și irevocabilă, care viza același act juridic.

Astfel, pârâtul invocă în prezent, autoritatea de lucru judecat, bazându-se pe hotărâri judecătorești desființate definitiv și irevocabil de către instanțele superioare.

Față de hotărârile judecătorești prezentate mai sus, rezultă că a fost menținut procesul-verbal de punere în posesie eliberat în favoarea reclamantei și a intervenienților (), și, cu autoritate de lucru judecat, conform sentinței civile nr.8902 din 21 noiembrie 1995, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. 9857/1994, rămasă definitivă și irevocabilă.

Prin sentința civilă nr. 728 din 3 februarie 2000, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. 9963/1999, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1353 din 30 mai 2000, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 1820/2000 și prin decizia civilă nr. 2344/R din 29 august 2000, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, în dosarul nr. 3844/2000, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamanții, și împotriva pârâților, - și, aceștia fiind obligați să le respecte dreptul de proprietate și posesia asupra terenului de 1680. situat în Râmnicu V, str. - și dobândit de reclamante prin titlul de proprietate nr. 1118/4453 din 22 aprilie 1997.

Prin sentința civilă nr. 718 din 8 februarie 2002, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. 8741/2001, a fost respinsă cererea reclamantelor, -, prin care solicitau să se constate nulitatea titlului de proprietate nr. 1118/4453 din 22 aprilie 1997 eliberat pârâtei pentru terenul de 1900. situat în Râmnicu V, str.-. Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului, conform deciziei civile nr.909 din 20 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, în dosarul nr.2262/2002 și prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr.1853/R din 16 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, în dosarul nr.3578/2002.

În cadrul acestui proces, a participat în calitate de procurator al reclamantei, aceeași calitate având-o încă din anul 1999, așa cum rezultă din preambulul deciziei civile nr.635 din 29 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.1901/C/2002, referitor la apelul îndreptat împotriva încheierii din 21 februarie 2002 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.9963/1999.

Ulterior, legat de validitatea aceluiași titlu, a fost pronunțată sentința civilă nr.3248 din 24 iunie 2003, de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.4306/2003, prin care a fost respinsă cererea reclamantului având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997, reținându-se autoritatea de lucru judecat, conform art.1201 din Codul civil, față de hotărârile judecătorești menționate mai sus, pronunțate în contradictoriu cu vânzătorii săi. Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului, conform deciziei civile nr.1035 din 14 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, în dosarul nr.2741/2003.

La cererea Prefectului Județului V, precum și la intervenția pârâtului, a fost pronunțată sentința civilă nr.1225 din 12 martie 2004 de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.4/2004, prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997, pentru suprafața de 1900. din Râmnicu V, str.-. Sentința a fost schimbată definitiv și irevocabil prin decizia civilă nr.273 din 26 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, în dosarul nr.1616/2004 și prin decizia civilă nr.460/R din 7 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, în dosarul nr.172/civ/2005, reținându-se că prima instanță a încălcat o situație juridică stabilită cu putere de lucru judecat, prin hotărârile judecătorești menționate mai sus.

Pe acest fond litigios, legat de nulitatea procesului-verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate, eliberate moștenitorilor autorului G, respectiv de revendicarea terenului de 1900. din Râmnicu V, str.-, cunoscut de către pârâtul, au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1011/2001 și nr.1201/2001.

În paralel cu acțiunile judecătorești îndreptate împotriva titlului de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997, de care a beneficiat reclamanta, la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, s-a desfășurat o anchetă penală referitoare la modul în care au fost încheiate cele două contracte de vânzare-cumpărare între pârâți.

Prin rezoluția nr.1639/P din 27 noiembrie 2002, Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlceaa dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuiții, -, și, însă a sesizat instanța pentru anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1011/ 2001 și nr.1201/2001, soluția Parchetului fiind menținută prin sentința penală nr.627 din 29 aprilie 2004, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.2105/2004.

Astfel, prin sentința civilă nr.2238 din 7 mai 2003, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.12771/2002, rămasă definitivă prin respingerea apelului, conform deciziei civile nr.817 din 2 2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, în dosarul nr.2271/C/2003 și irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr.745/R din 12 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, în dosarul nr.2242/civ/2004, au fost anulate în totalitate contractele de vânzare-cumpărare menționate mai sus, cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile art.15 din Legea nr.54/1998, privind circulația juridică a terenurilor, în sensul că existau litigii pe rolul instanțelor, iar părțile contractante, prin declarațiile făcute în fața notarului public, au denaturat adevărul sub acest aspect.

Aceste hotărâri judecătorești au fost pronunțate în contradictoriu și cu reclamanta, în calitate de intervenientă în procesul respectiv.

Prin sentința civilă nr.5323 din 23 iulie 2002, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.8143/2002, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr.1263 din 10 2002, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, în dosarul nr.3282/C/2002, s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta, prin care solicita ca pârâtul să fie obligat să sisteze lucrările de construire a gardului de la stradă.

Litigii s-au purtat între părți și în legătură cu autorizația de construire a gardului nr.151/6531 din 20 aprilie 2002, emisă de Primăria Municipiului Râmnicu V în favoarea pârâtului.

Acest litigiu s-a finalizat prin sentința nr.177/C/ 16 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția Comercială, în dosarul nr.2369/com/2003, prin care s-a anulat autorizația menționată mai sus, însă, după finalizarea lucrării de construcție.

Față de această situație juridică, configurată de hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile dintre părți, tribunalul a constatat că prima instanță, prin sentința civilă nr.4565 din 26 2003, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a pronunțat o hotărâre parțial contradictorie, nelegală și netemeinică, situație care impune schimbarea în totalitate pentru rezolvarea excepțiilor și a cererilor părților, în raport corespunzător cu hotărârile judecătorești pronunțate anterior și cu probele administrate.

Astfel, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul, a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta și a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1011/2001 și nr.1201/2001, încheiate între pârâți, deși aceste contracte au fost anulate definitiv și irevocabil, conform sentinței civile nr.2238 din 7 mai 2003, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.12771/2002, deciziei civile nr.817 din 2 2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, în dosarul nr.2271/C/2003 și deciziei civile nr.745/R din 12 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, în dosarul nr.2242/civ/2004.

Măsura anulării celor două contracte produce efecte atât pentru trecut (ex tunc), cât și pentru viitor (ex nunc), aceste acte juridice de fapt nu mai există din momentul anulării de către instanță, situația este stabilită definitiv și irevocabil prin hotărârile judecătorești menționate, iar sub acest aspect trebuia admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul și respinsă pe cale de excepție cererea reclamantei, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1011 din 14 iunie 2001 de către Notarul Public și nr.1201 din 18 iunie 2001, de către Notarul Public.

Prin cerere reconvențională, pârâtul a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997 invocat de reclamantă, cu motivarea că nu este intabulat în cartea funciară, fiind fals, emis în condițiile în care s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie al reclamantei.

A fost respinsă ca neîntemeiată această cerere reconvențională și s-a luat act că pârâtul a renunțat la judecată privind toate celelalte cereri formulate în cauza de față.

Referitor la autoritatea de lucru judecat instanța a reținut că pârâtul nu a avut calitatea de parte în dosarul nr.8471/2001 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a fost numai procurator al pârâtelor și nu este succesor universal sau cu titlu universal al vreuneia dintre părți, astfel că nu există tripla identitate prevăzută de art.1201 din Codul civil.

Au fost astfel ignorate: sentința civilă nr.3248 din 24 iunie 2003, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.4306/2003, prin care a fost respinsă chiar cererea reclamantului având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr-, reținându-se autoritatea de lucru judecat, conform art.1201 din Codul civil, față de hotărârile judecătorești pronunțate în contradictoriu cu vânzătorii săi și decizia civilă nr.1035 din 14 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, în dosarul nr.2741/2003.

De asemenea, au fost ignorate: decizia civilă nr.273 din 26 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, în dosarul nr.1616/2004 și decizia civilă nr.460/R din 7 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, în dosarul nr.172/civ/2005, prin care au fost respinse cererea Prefectului Județului V, precum și cererea de intervenție a pârâtului, prin care solicitau să se constate nulitatea aceluiași titlu, reținându-se că prima instanță a încălcat o situație juridică stabilită cu putere de lucru judecat, prin hotărârile judecătorești menționate mai sus.

Trebuia astfel reținută tripla identitate cerută de art.1201 Cod civil, respectiv autoritatea de lucru judecat și respinsă cererea reconvențională.

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revendicare formulată de reclamanta, atât împotriva pârâtului, cât și împotriva celorlalți pârâți.

S-a reținut astfel, că prin titlul de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul de 1999. tarlaua 328, parcela nr.9, pentru, și, în calitate de moștenitoare ale autorului G, acestea se află în indiviziune, iar reclamanta nu poate pretinde drepturi exclusive.

S-a constatat însă, că atât pârâtul, cât și ceilalți pârâți, sunt terți față de beneficiarii titlului de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997 și în aceste condiții, acțiunea în revendicare formulată chiar și de către un singur comoștenitor, este admisibilă, în același sens fiind reorientată și practica judiciară recentă.

Mai mult, prin cererea de intervenție accesorie, intervenienții, și -, susțin acțiunea în revendicare formulată de reclamantă și arată motivele pentru care înțeleg să-i recunoască acesteia dreptul de proprietate exclusivă asupra terenului din Râmnicu V, str.-, astfel că se impunea admiterea cererii de revendicare pe fond.

Față de sentința civilă nr.728 din 3 februarie 2000, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin care pârâții, și au fost obligați să-i respecte reclamantei dreptul de proprietate și posesia, conform titlului de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997, nu există autoritate de lucru judecat, întrucât este vorba despre o altă situație de fapt și juridică, în condițiile în care pârâtul ocupă terenul revendicat în urma încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare cu ceilalți pârâți, în anul 2001, iar pârâții-vânzători, au încheiat acte juridice de dispoziție după ce pierduseră în acțiunea în revendicare și după ce această hotărâre fusese pusă în executare silită.

Prin urmare, între cele două judecăți nu este identitate de cauză, nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat conform art.1201 din Codul civil, iar acțiunea în revendicare și cererea de intervenție care o susține, urmează să fie soluționate pe fond, de către tribunalul investit cu rejudecarea cauzei după casare.

Pe fond, s-a reținut că pârâtul ocupă în prezent terenul de 1900, în condițiile în care cele două contracte de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1011/2001 de către Notarul Public și nr.1201/2001, de către Notarul Public încheiate cu pârâții au fost anulate definitiv și irevocabil, iar titlul de proprietate nr-, invocat de reclamantă, a fost menținut de instanțe în mod definitiv și irevocabil, chiar și în cererile formulate de pârât împotriva acestui titlu.

În această situație, reclamanta, are dreptul să folosească și să dispună exclusiv și absolut de terenul în cauză, în limitele legii, astfel că, în temeiul art.480 din Codul civil, s-au admis cererea de revendicare și cererea de intervenție accesorie.

În virtutea garanției pentru evicțiune pe care o datorează pârâtului, evins, dar și a faptului că prin actele juridice încheiate în anul 2001, după executarea silită a hotărârii judecătorești pronunțată în revendicarea anterioară, ceilalți pârâți i-au contestat reclamantei dreptul de proprietate, fiind în prezența unei noi cauze juridice, acțiunea în revendicare s-a admis și împotriva acestora.

Pârâtul a reprezentat-o pe vânzătoarea în procesele derulate cu reclamanta, anterior anului 2001.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.719/ 1954, autorul pârâtei -, a dobândit de la vânzătoarea - un loc de casă situat în Râmnicu V,-, în suprafață de 582. cu: E -; V -; S - și N - drumul de trecere, iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.144/1957, autorul pârâților (în prezent decedată) și, a cumpărat de la vânzătoarea, un loc de casă de 1250. situat în Râmnicu V,-, cu: E - și, V -, S - restul proprietății vânzătoarei și N -, din ansamblul probelor administrate în cauză și în mod special din expertiza tehnică întocmită în cauză de către expertul ing., reținându-se că aceste terenuri sunt cuprinse chiar în titlul de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997, invocat de reclamantă și obținut în compensare, pentru terenuri situate pe raza localității Mari.

Existența celor două acte autentice le-a creat atât vânzătorilor, cât și cumpărătorului, certitudinea că în final li se va recunoaște dreptul de proprietate, așa cum a fost dobândit de către cei doi autori în anii 1954 și 1957.

După încheierea celor două acte autentice din anul 2001, pârâtul a obținut certificat de urbanism și autorizația de construire nr.151/6531 din 20 aprilie 2002, în baza căreia a edificat gardul din beton de la stradă.

Prin sentința civilă nr.5323 din 23 iulie 2002, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.8143/2002, a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta, prin care solicita sistarea lucrărilor de construire a gardului, instanța reținând că, față de titlurile invocate de părți la data respectivă, lucrarea autorizată nu putea avea urmări grave pentru dreptul pretins de reclamantă.

În aceste condiții, pârâtul a finalizat lucrarea de construcție, care nu prejudiciază imobilul în cauză ci, dimpotrivă, vine să crească valoarea fondului, împrejmuirea unui teren fiind necesară și utilă.

Chiar dacă ulterior au fost anulate definitiv și irevocabil cele două contracte ale pârâtului, în împrejurările menționate mai sus, tribunalul a apreciat că nu se poate reține reaua-credință a pârâtului și nu se poate dispune demolarea gardului, pârâtul fiind îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de art.494 alin.3 teza finală.

În consecință, tribunalul a respins ca neîntemeiată această cerere a reclamantei.

Pârâții au mai invocat prin apelul lor incompatibilitatea judecătorului care a soluționat cauza, în baza sentinței civile nr.523 din 7 februarie 2003, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.335/2003. Analizând acest aspect, tribunalul nu a constatat motive de incompatibilitate a judecătorului cauzei, care să atragă nulitatea.

legate de drepturile anterioare ale autorului reclamantei, G, privind terenurile situate pe raza localității Mari, expuse pe larg de către apelanții-pârâți, au fost analizate pe fond de către instanțele care au soluționat acțiunile îndreptate împotriva titlului de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997, invocat de reclamantă, sub acest aspect, tribunalul a reținut că există autoritate de lucru judecat, astfel că nu mai pot fi analizate motive legate de fondul acestor drepturi și de validitatea titlului reclamantei.

Față de soluția preconizată mai sus privind cererile părților, tribunalul a apreciat că pârâții sunt în culpă procesuală conform art.274 Cod procedură civilă, fiind astfel obligați la 1130 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxe de timbru, onorarii pentru avocați și pentru experți.

Ca urmare a celor reținute, prin decizia civilă nr.270/A/01.11.2007, Tribunalul Vâlceaa respins ca nefondat apelul pârâților și, a admis apelul declarat de reclamanta și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții, și.

A schimbat în totalitate sentința, a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul, respingând pe acest motiv cererea de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1011/14.06.2001 și nr.1201/18.06.2001.A respins ca neîntemeiată cererea reclamantei având ca obiect demolarea gardului. A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul, având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.1118/4453/22.04.1997, pe calea excepției autorității de lucru judecat. A admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâții, (decedată) și să-i respecte reclamantei dreptul de proprietate și posesie asupra terenului de 1900 (tarlaua 328, parcela nr.9), cu:, str.-, - și A obligat pe pârâții, (decedată) și, în solidar, la 1130 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva deciziei au formulat recurs, în termen legal, reclamanta și pârâtul.

Recurenta-reclamantă critică sentința în sensul că în mod nelegal a fost respinsă cererea de demolare a gardului construit de pârât.

Observând numai hotărârea dată într-o ordonanță președințială, în care aceasta solicitase sistarea lucrărilor de edificare a gardului, tribunalul a reținut greșit că pârâtul ar fi constructor de bună-credință și că urmează să beneficieze de prevederile art.494 alin.3 Cod civil.

Soluția dată în ordonanța președințială nu are relevanță în determinarea bunei sau relei-credințe a.

Pe de o parte, autorizația de construcție nr- a fost anulată de instanța de contencios administrativ tocmai pentru că fusese fraudulos obținută de pârât.

Pe de altă parte, anulându-se actele de vânzare-cumpărare prin care pârâtul pretindea că a dobândit proprietatea terenului pe care îl îngrădea, instanța a statuat deja, chiar la cererea Ministerului Public, că urmare a săvârșirii unei fraude, prezumția de bună-credință a pârâtului a fost răsturnată.

Reținând că este dobânditor de rea-credință, este și constructor de rea-credință. De aceea, susține recurenta, aplicarea art.494 alin.3 cod civil s-a făcut greșit în litigiu.

În drept, recurenta-reclamantă invocă disp. art.304 pct.9 pr.civ.

Primul motiv de recurs invocat de pârâtul este acela potrivit căruia tribunalul a soluționat cauza fără a examina excepția lipsei calității procesuale active și pasive a reclamantei, excepție absolută care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.

Dacă ar fi comparat titlurile părților din proces, instanța de apel ar fi constatat că terenurile dobândite de prin contractele de vânzare-cumpărare nr.1201/2001 și nr.1011/2001 sunt situate în Râmnicu V,-, județul V, nu sunt identice cu suprafețele de teren dobândite în indiviziune de moștenitorii defunctului

Curtea de APEL PITEȘTIa constatat irevocabil că pârâții și nu au înstrăinat cumpărătorului prin contractele de vânzare-cumpărare nr.1201/2001 și nr.1011/2001 terenul agricol situat în satul - Râmnicu V, dobândit de reclamantă cu titlul de proprietate nr.1118/4453/22.04.1997.

A mai reținut că în acest titlu de proprietate nu s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei asupra a două parcele de teren situate în intravilanul Municipiului Râmnicu V,-, județul

Aceeași instanță a respins ca inadmisibilă cererea formulată în nume propriu de reclamantă cu privire la constatarea nulității a contractelor de vânzare-cumpărare menționate.

Nesocotind situația statuată cu autoritate de lucru judecat de o instanță superioară prin hotărâre irevocabilă, tribunalul a pronunțat hotărârea pe care o atacă prin prezenta cerere de recurs.

C de-al doilea motiv de recurs constă în aceea că tribunalul a pronunțat hotărârea cu încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competența materială a instanțelor.

Se argumentează motivul în sensul că o altă instanță avea competența de a analiza legalitatea contractelor de vânzare-cumpărare, a certificatelor de moștenitor, a planurilor de amplasament cadastrale, a adeverințelor de proprietate emise de primărie, a încheierilor de carte funciară.

Procedând astfel, tribunalul a încălcat dispozițiile art.44 din Constituția României, care garantează dreptul de proprietate.

În C de-al treilea motiv de recurs se invocă inadmisibilitatea acțiunii în revendicare, introduse fără acordul celorlalți coindivizari.

Se arată că prin hotărâre irevocabilă s-a constatat ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect revendicarea unui teren agricol de 1900 situat în satul - Râmnicu V, dobândit în indiviziune de moștenitorii defunctului G în baza titlului de proprietate nr-, acesta fiind formulat fără acordul celorlalți moștenitori.

Reclamanta a formulat acțiunea în revendicare în nume propriu, invocând un drept exclusiv de proprietate asupra terenului, în baza certificatului de moștenitor nr.30/18.07.1997, prin care renunță la moștenire, și.

Această renunțare nu putea fi făcută decât în cadrul termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, care potrivit art.700 Cod civil este de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.

Renunțarea nu produce efecte dacă succesibilul și-a exercitat anterior dreptul de opțiune prin acceptarea moștenirii. Iar și au acceptat succesiunea prin depunerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

Un motiv de recurs este soluționarea cauzei cu încălcarea dispozițiilor art.85 Cod procedură civilă.

La tribunal a fost citată o persoană inexistentă, deoarece la domiciliul din- a fost găsită numita, nicidecum.

Titlul de proprietate nr- a fost emis pe numele, care în celelalte litigii figurează cu domiciliu.

Nu au fost îndeplinite regulile de citare cu privire la minorii, și. Citațiile emise pe domiciliul lor au fost returnate.

Se mai invocă greșita alcătuire a instanței la judecata cauzei în apel.

În compunerea completului de judecată s-au aflat doi judecători incompatibili potrivit art.24 raportat la art.27 pct.7 Cod procedură civilă.

Tribunalul Vâlceaa depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Fără nicio dovadă de legalitate a titlului de proprietate nr- se substituie Comisiei Județene de Fond Funciar V, respingând cererea reconvențională prin care se solicita constatarea nulității absolute a acestui titlu.

Pe de altă parte, își întemeiază soluția pe un text de lege abrogat - art.123 alin.2 din Legea nr.18/1991.

Constată că reclamantei i s-a atribuit terenul în compensarea pierderii dreptului de proprietate asupra terenului de 1900 fânețe din satul, pct." Mănăstirii".

Atribuie pârâților calitatea de cooperatori, deși terenurile vândute și cumpărate nu au fost cuprinse în perimetrul Râmnicu V și nu au făcut obiectul Deciziei nr.272/1975 a fostului Comitet executiv al Consiliului Popular al Județului

Tribunalul Vâlceaa refuzat să constate că reclamanta nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra terenului situat în satul, punct " Mănăstirii" din extravilanul orașului Mari.

Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că a fost reconstituit reclamantei, în calitate de moștenitoare, dreptul de proprietate asupra terenului de 1900 fânețe din satul pct." Mănăstirii" din extravilanul orașului Mari, cu aplicarea art.37 din Legea nr.18/1991.

Ulterior, reclamanta a introdus terenul în circuitul civil, predându-l în administrare societății comerciale "Zootehnica", la care a dobândit calitatea de acționar.

Comisia Județeană de Fond Funciar Aav alidat prin Hotărârea nr.11528/2002, anexa nr.32, pentru un număr de 144 posesori, teren aflat în administrarea "Zootehnica", la poziția 115 figurând moștenitoarea.

Tribunalul a acordat, prin soluția pronunțată, reclamantei, de două ori aceeași suprafață de teren.

motiv de recurs este acela potrivit căruia prin hotărârea dată tribunalul a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.105 alin.2 Cod procedură civilă.

Cererea de intervenție în interesul reclamantei nu a fost comunicată părților, iar admiterea acesteia s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.85 Cod procedură civilă. Intervenienta inexistentă nu a fost citată.

Decizia civilă nr.270/01.11.2007 a Tribunalului Vâlcea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii.

Atribuind a doua oară reclamantei suprafața de 1900, instanța a invocat, din oficiu, fără să pună în discuția părților, Decizia nr.272/1975 a fostului Consiliu Popular al Județului V emisă în temeiul art.32 lit.a) din Legea nr.59/1974, abrogat de art.123 alin.(2) din Legea nr.18/1991.

Art.18 din Legea nr.18/1991 interzice constituirea de rezerve din terenurile situate în intravilanul localităților, care revin proprietarilor de drept.

Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit al acestuia.

Tribunalul Vâlceaa admis excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtul și a respins pe cale de excepție cererile reclamantei de a se constata nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1011/2001 și nr.1201/2001.

Decizia atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Sentința civilă nr.8902/1995 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea privea pe numitele și și nu pe și, cărora le-a fost eliberat procesul-verbal de punere în posesie de la fila 49 din dosar.

Sentința civilă nr.728/2000 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea privește pe reclamanții, și, care nu au nicio legătură cu titlul de proprietate nr-.

De aceea, greșit și-a sprijinit soluția de admitere a excepției autorității de lucru judecat pe aceste două hotărâri judecătorești.

Greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat și pentru sentința civilă nr.2238/2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Hotărârea nu este susceptibilă de executare silită deoarece părțile nu au fost repuse în situația anterioară încheierii contractelor de vânzare-cumpărare nr.1201/2001 și nr.1011/2001.

Pe de altă parte, se susține, nulitatea acestor contracte este relativă, nu absolută, între cele două cauze neexistând identitate de obiect juridic.

Aceleași aspecte sunt invocate și cu privire la decizia civilă nr.273/2004 a Tribunalului Vâlcea, în baza căreia s-a reținut autoritatea de lucru judecat.

Recursul pârâtului a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.1, 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr.43/R-MF din 19 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, a fost respins recursul declarat de recurentul-pârât și admis recursul declarat de reclamanta, modificată în parte decizia civilă nr.270/A din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în sensul că schimbă în parte sentința și admite cererea de demolare a gardului de beton.

Pârâtul a fost obligat să demoleze gardul de beton, iar în caz contrar autorizează reclamanta să efectueze lucrarea pe cheltuiala acestuia de 1587,3 lei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei.

Pârâtul a fost obligat la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată de 504,15 lei din recurs.

Recursul pârâtului s-a constatat a fi neîntemeiat.

S-a reținut că, având în vedere faptul că în cererile reale, cum este și acțiunea în revendicare, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei se cercetează odată cu fondul, în mod corect tribunalul a examinat și pentru aceasta a transpus în teren titlurile invocate de părți.

Astfel, a constatat că titlul de proprietate nr.1118/4453/22.04.1997 invocat de reclamantă și actele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1201/2001 și nr.1011/2001 au ca obiect același teren de 1900 situat în Râmnicu V,-, tarlaua 328, parcela 9, aflat în posesia pârâtului.

În privința izvorului juridic pe care părțile își întemeiază dreptul de proprietate, tribunalul a reținut că terenul din litigiu a făcut obiectul procedurii reglementate de Legea fondului funciar nr.18/1991, fiind inclus în rezerva aflată la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar Rm. V la data de 1 ianuarie 1990.

Odată constatată suprapunerea dintre cele două titluri invocate de părțile adverse, instanța investită cu acțiunea în revendicare are datoria, implicit competența, de a verifica titlurile părților, în virtutea regulii generale în materia probelor consacrate de disp. art. 1169 Cod civil, dar și a regulilor speciale derivând din procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar.

În cazul de față este vorba despre legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului conform Legii nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare și, nu în ultimul rând, despre finalizarea procedurii prevăzute de această lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Examinând toate aceste aspecte, fără a depăși atribuțiile puterii judecătorești și cu respectarea dispozițiilor art. 1201 Cod civil, tribunalul a reținut în mod corect autoritatea de lucru judecat în cererea de constatare a nulității titlului de proprietate nr- invocat de reclamantă.

Prezenta cerere în constatarea nulității titlului de proprietate are aceleași temeiuri cu cele invocate și lămurite irevocabil în litigii anterioare purtate între aceleași părți.

. fiind de puterea de lucru judecat a relua analiza legalității atribuirii terenului din litigiu în compensarea celui care a aparținut autorului reclamantei, tribunalul a observat că autorii pârâtului, vânzătorii din contractele de vânzare-cumpărare nr.1201/2001 și 1011/2001, nu au finalizat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul din Râmnicu V,-, pe care l-a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.719/1954, iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr.144/1957.

Faptul că terenul a făcut obiectul Legii nr.18/1991, astfel încât actele vechi ale părților trebuiau valorificate în procedura reglementată de această lege, s-a stabilit între părți cu putere de lucru judecat.

Cu toate că prin sentința civilă nr.475/22.01.1996 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr.10388/1998, definitivă și irevocabilă, autorul pârâților și a fost repus în termenul de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr.18/1991, acesta nu a continuat procedura de eliberare a titlului de proprietate. Nici pentru celălalt autor nu s-a făcut dovada finalizării acestei proceduri.

Aspectul a fost însă lămurit cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr.728/03.02.2000 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, prin care pârâții, și au fost obligați să îi respecte reclamantei dreptul de proprietate și posesia conform titlului de proprietate nr-.

În ceea ce privește nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1201/2001 și 1011/2001, despre care se pretinde că au fost încheiate fraudulos de către pârâți, aceasta a fost constatată irevocabil prin sentința civilă nr.2238/7.05.2003 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, apelul fiind respins prin decizia civilă nr.817/2004 a Tribunalului Vâlcea.

Reclamanta a arătat că pârâții au încheiat cele două contracte cunoscând situația litigioasă cu privire la teren și în scopul de a eluda efectele hotărârilor pronunțate. Prin sentința menționată s-a reținut că la momentul încheierii actelor pârâții au denaturat adevărul sub aspectul existenței litigiilor cu privire la bunul ce urma să fie vândut.

S-a făcut prin urmare o corectă aplicare a prevederilor art.1201 Cod civil, hotărârea tribunalului fiind de altfel motivată, iar soluția încadrându-se în limitele învestirii prin cererea de chemare în judecată sub aspectul obiectului.

Faptul că nu s-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii frauduloase a celor două contracte de vânzare-cumpărare nu are legătură, nici relevanță, în prezenta cauză.

Inadmisibilitatea acțiunii în revendicare introdusă de un singur moștenitor nu poate fi reținută în condițiile în care ceilalți moștenitori și-au exprimat acordul, prin cererea de intervenție accesorie, ca acțiunea să fie introdusă în numele și în interesul reclamantei, recunoscând practic dreptul exclusiv al reclamantei.

O soluție contrară ar da expresie unui formalism excesiv și ar îngreuna accesul liber la justiție, drept consacrat de disp. art.21 din Constituția României, revizuită.

Încălcarea regulilor de citare a părții adverse este invocată de partea lipsită de interes, ale cărei drepturi procesuale nu au fost prejudiciate prin aceasta, de aceea critica a fost privită ca inadmisibilă, față de disp. art.105 alin.2 Cod procedură civilă.

Necomunicarea cererii de intervenție accesorie, reprezentând o simplă apărare, nu constituie o încălcare a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 Cod procedură civilă, care să poată fi reținută în baza art. 304 pct.5 Cod procedură civilă.

Comunicarea cererii de intervenție reprezintă o condiție exterioară actului de procedură contestat, ceea ce nu atrage incidența art.105 alin.2 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește cererea de abținere formulată de membrii completului de judecată care a soluționat apelul după casarea cu trimitere spre rejudecare, s-a reținut prin încheierea pronunțată în ședința publică din 17.10.2007 că judecătorii în cauză nu se află în situațiile de incompatibilitate reglementate de disp. art. 24 pct.1 raportat la art. 27 pct. 7 Cod procedură civilă.

Cei doi magistrați au pronunțat sentința civilă nr.3248/2003 în dosarul nr.4306/2003 prin care s-a admis excepția autorității de lucru judecat în cererea de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr-, respectiv decizia civilă nr.635/2002, prin care a fost soluționat apelul declarat împotriva unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, iar prin decizia civilă nr.703/1999 pronunțată în dosarul nr.674/1994 s-a soluționat anularea procesului-verbal de punere în posesie emis în baza Legii nr.18/1991, cerere care nu are legătură cu prezenta cauză.

Pentru aceste considerente s-a reținut că nu sunt întrunite condițiile de nelegalitate și netemeinicie enumerate de disp. art. 304 pct.1,3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, invocate de recurentul-pârât.

Recursul reclamantei a fost privit ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente:

Odată ce s-a stabilit că pârâtul este posesorul terenului pe care a edificat gardul fără a fi și proprietar se pune problema dacă acesta a știut, la momentul edificării, că terenul este proprietatea altuia, prin urmare dacă a fost de rea-credință.

Deși i-a reprezentat pe ceilalți pârâți în litigiile având ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate nr- și revendicarea terenului din litigiu, declanșate încă din anul 1999, revendicarea fiind soluționată irevocabil prin decizia civilă nr.2344/R/29.08.2000 a Curții de APEL PITEȘTI în dosarul nr.3844/2000, pârâtul a încheiat în calitate de cumpărător cu ceilalți pârâți cele două contracte de vânzare-cumpărare, apoi a construit pe teren gardul din beton.

Litigiile care au continuat pentru sistarea lucrărilor, anularea celor două contracte de vânzare-cumpărare i-au zdruncinat credința că acesta construiește pe terenul său.

Mai mult, s-a reținut, chiar dacă ulterior construirii, încheierea frauduloasă a actelor de vânzare-cumpărare, aspect situat în timp înaintea momentului edificării gardului, care este suficient pentru a se răsturna prezumția de bună-credință ce operează în favoarea pe terenul altuia.

În consecință, sunt incidente în cauză dispozițiile art.494 alin.1, teza finală și alin.2 Cod civil, potrivit cărora proprietarul pământului poate cere ridicarea lucrării pe cheltuiala de rea-credință, și nu cele ale art.494 alin.3 teza finală Cod civil, cum greșit s-a considerat la judecata apelului.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire pârâtul în temeiul dispozițiilor art.322 pct.1-6 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:

Instanța nu a avut în vedere că reclamanta, intervenienții, și nu au calitate procesuală pasivă, nefăcând dovada că sunt posesorii a două parcele de teren situate în- din Râmnicu V, dobândite de pârâtul prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1201/2001 și 1011/2001.

Suprafețele de teren reconstituite moștenitorilor G, sunt situate în satul - Râmnicu

- Au fost interpretate greșit dispozițiile art.1201 Cod civil.

Arată că, între sentința civilă nr.8902 din 21 noiembrie 1995 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosar nr.9857/1994 și decizia civilă nr.43/R-MF din 19 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosar nr-, nu există identitate de cauză, obiect și părți.

Reclamanta nu este în posesia unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în puterea lucrului judecat, care să fie susceptibilă de executare silită, investită cu formulă executorie, cu același obiect, cu aceeași cauză și între aceleași părți, care să îndeplinească cerințele imperative ale art.1201 Cod civil.

- Cererea de revizuire urmează a fi admisă pe dispozițiile art.322³pct.1 Cod procedură civilă având în vedere dispozițiile potrivnice ce nu pot duce la îndeplinirea dispozitivului deciziei civile nr.43/R-MF din 19 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosar nr-.

Curtea de APEL PITEȘTI prin dispozitivul hotărârii admite cererea de demolare a gardului din beton fără să se specifice locația gardului din beton.

Această instanță nu avea competența materială să soluționeze cererea de demolare a gardului din beton, nefiind investită în acest sens de dispozițiile art.6 alin.1 din Legea nr.453/2001.

- Au fost încălcate dispozițiile imperative ale art.305⁴Cod procedură civilă coroborat cu art.172 alin.2 Cod procedură civilă.

Moștenitorii defunctului G nu au deținut și nu dețin în posesie o suprafață de 1900 teren care să fie situată în intravilanul din Râmnicu V,-, județul V, ca să se suprapună cu terenurile dobândite prin contractele de vânzare-cumpărare nr.1201/2001 și 1011/2001.

- Decizia civilă nr.43/R-MF din 19 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosar nr-, s-a dat în temeiul unui înscris constatat fals, prin dispozițiile art.184 Cod procedură civilă, prin sentința civilă nr.4565 din 26 2003 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosar nr.9073/2002.

Acțiunea de chemare în judecată este întemeiată pe certificatul de moștenitor nr.304 din 18 iulie 1997, care este fals.

- Cererea de revizuire este admisibilă potrivit dispozițiilor art.322 pct.5 Cod procedură civilă, având în vedere înscrisurile noi prezentate, respectiv: cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamanta; anexa 20, poziția 123 - oraș Mari, prin care s-a admis cererea de restituire de la filele 55-64 din dosar nr-; hotărârea nr.1468 din 20 martie 1998 a Comisiei Județene V de aplicare a Legii nr.18/1991, care a validat dreptul de proprietate asupra terenurilor cuprinse în anexa 20 oraș Mari; anexa 32 - oraș Mari, care cuprinde posesorii de terenuri care au dobândit calitatea de acționar la "Zootehnica", județul V; hotărârea nr.11528 din 17 ianuarie 2002 a Comisiei Județene V, pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin care s-a validat anexa 32 - Mari pentru un număr de 144 posesori de terenuri aflate în administrarea "Zootehnica", județul V, posesoarea figurând în anexa 32 - Mari la poziția 115, cu suprafața de 1900 fânețe.

Prin înscrisurile noi ce se află la filele 51 și 52 din dosar nr- a Tribunalului Vâlcea, se face dovada că moștenitorii defunctului G, aveau temei legal să reconstituie o suprafață totală de 9400 teren din care: 7500 situați în satul, Râmnicu V și 1900 fânețe, situat în satul punct " Mânăstirii", orașul Mari, județul

Prin înscrisurile noi de la filele 227 și 229 din dosar nr- al Tribunalului Vâlcea, se face dovada că titlul de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997 este lovit de nulitate absolută, fiind modificat prin înscrierea a 10278 teren față de 7500 teren agricol cât aveau legal de reconstituit moștenitorii defunctului

Analizând cererea de revizuire se constată că este nefondată.

Revizuientul își întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art.322 Cod procedură civilă, care prevede opt motive de revizuire.

Potrivit art.322 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă se poate face dacă dispozitivul acesteia cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.

Acest text se referă la situația în care instanța dă dispoziții contradictorii în chiar dispozitivul hotărârii, astfel încât acest dispozitiv nu poate fi pus în executare.

Ori, dispozitivul deciziei civile nr.43/R-MF din 19 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosar nr- nu cuprinde dispoziții contradictorii, referindu-se strict la demolarea gardului de beton.

Calea de atac a revizuirii, în condițiile prevăzute de art.322 pct.2 Cod procedură civilă pe motiv că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, nu este admisibilă în cazul în care, pentru ce a statuat instanța de recurs, constituise obiect al acțiunii încă din faza judecății în fond, așa cum este cazul în speță.

Potrivit dispozițiilor art.322 pct.4 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută, dacă a fost dată în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.

Revizuientul susține că cererea de chemare în judecată este întemeiată pe certificatul de moștenitor nr.304 din 18 iulie 1997, care este fals.

Nu s-a stabilit însă dacă acest înscris are sau nu un conținut real.

Prin decizia civilă nr.185/A din 4 februarie 2004, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, a fost schimbată în parte sentința civilă nr.4565 din 26 2003 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea și au fost respinse ca inadmisibile cererile de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâți și acțiunea în revendicare imobiliară.

Tot ca inadmisibilă a fost respinsă și cererea reconvențională formulată de pârâtul, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr-, de care beneficiază reclamanta.

Potrivit art.322 pct.5 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă se poate cere dacă după pronunțarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanțe penale sau administrative pe care s-a întemeiat.

Se cere deci, ca înscrisul doveditor pe baza căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri trebuie să fi fost descoperit după darea hotărârii, în sensul că el a existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar până în acel moment a fost reținut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Pentru ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire să fie înscrisuri doveditoare, în sensul dispoziției din art.322 pct.5 Cod procedură civilă, este necesar ca ele dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată.

Această condiție nu este îndeplinită în cazul în care înscrisul invocat nu atestă o altă situație de fapt decât aceea cuprinsă în acte anterioare ce au fost analizate cu ocazia judecării în fond.

Prevederea cuprinsă în art.322 Cod procedură civilă este de strictă interpretare, ea condiționând admiterea cererii de revizuire de descoperirea ulterioară judecății a unor acte noi și imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții.

Prin urmare, simplul fapt că partea a descoperit anumite înscrisuri probatorii nu este de natură să justifice cererea de revizuire, dacă nu se face dovada unei împrejurări de forță majoră care s-o fi .

Înscrisurile de care face vorbire revizuientul, nu sunt acte noi în sensul dispozițiilor art.322 pct.5 Cod procedură civilă.

De altfel, din parcurgerea motivelor cererii de revizuire, se constată că în realitate revizuientul se referă la fondul pricinii, reluând de fapt criticile din recurs.

Pentru considerentele de mai sus, nefiind incidente dispozițiile art.322 Cod procedură civilă, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de pârâtul, domiciliat în Râmnicu V,-, bloc 1,.C,.22, județul V, împotriva deciziei civile nr.43/R-MF din 19 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi,24 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Ex.2/31.10.2008.

Jud.recurs: ---.

.

.

Președinte:Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Georgiana

Vezi şi alte speţe de drept civil: