Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 100/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6413/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 100R
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurentul împotriva sentinței civile nr.861/F din 22.09.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ SA - SUCURSALA, având ca obiect - contestație act desfacere contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul personal, legitimat în fața instanței, intimata SC ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ SA - SUCURSALA, prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.193/2009, aflată la fila 11 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 31.12.2009, de către intimata SC ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ SA - SUCURSALA, întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea comunică recurentului, copie întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea/combaterea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și rejudecând cauza să se admită contestația astfel cum a fost formulată, cu consecința reangajării și plata drepturilor bănești la zi. La interpelarea instanței, recurentul arată că postul său a fost desființat. De asemenea, arată că încă de la început nu a avut o fișă a postului, iar contractul individual de muncă a fost încheiat abia în anul 2003 și fișa postului i-a fost dată abia în anul 2009. Este necesar în continuare postul de fochist. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata SC ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ SA - SUCURSALA, prin avocat, solicită respingerea recursului formulat de recurentul, ca nefondat și să mențină sentința civilă recurată ca fiind temeinică și legală, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Concedierea recurentului nu a ținut de persoana acesteia, societatea fiind reorganizată și funcționează în prezent cu aproximativ 10% din personal. Se solicită cheltuieli de judecată, în baza chitanței nr.476 aflată la fila 12 dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.861/22.09.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA COMERCIALĂ DE și RECUPERARE a CAPACITĂȚII DE MUNCĂ "" - Sucursala.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 101/10.07.2009 pârâta SC ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ SA SUCURSALA a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, în baza art. 58 coroborat cu art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
În conformitate cu art. 65 din Codul muncii, această concediere reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
Deci, motivul concedierii nu este inerent persoanei salariatului, ci exterior acesteia, și anume desființarea locului de muncă.
Condiția de legalitate impusă este ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
La dosarul cauzei pârâta a depus la fila 25, Hotărârea nr. 16/19.06.2009 a Adunării Generale a Acționarilor prin care s-a a aprobat desființarea și înființarea unor posturi la anumite sucursale ale societății, specificându-se că la Sucursala se va desființa postul de fochist.
De asemenea, din statul de personal de la data de 01 mai 2008 și statul de personal din iunie 2009, rezultă că desființarea postului de fochist a fost efectivă.
Analizând aceste înscrisuri, Tribunalul a constatat că ele poartă mențiunea aprobării de către Adunarea Generală a Acționarilor, cuprind structura organizatorică a societății, numărul de posturi și constituirea pe compartimente funcționale.
Pe de altă parte, la fila 59 din dosarul cauzei, pârâta a depus adresa nr. 8616/14.08.2009 de la. din care reiese faptul că, în urma controlului efectuat la Centrala aflată în dotarea SC ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ SA SUCURSALA, conform instrucțiunilor de exploatare atașate proiectului, modul de supraveghere al acestei centrale este nepermanent, rezultând că desființarea postului reclamantului are o cauză reală, deoarece prezintă un caracter obiectiv, fiind impusă de transformările tehnologice care au avut loc la compartimentul unde reclamantul își desfășoară activitatea, centrala termică nemainecesitând supraveghere permanentă.
Coroborând întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei și având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate, tribunalul a constatat că desființarea postului reclamantului a fost reală, efectivă și serioasă câtă vreme în statul de funcțiuni al societății pentru luna iunie 2009 nu mai există acest post de fochist, în acest mod pârâta urmărind eficientizarea activității societății.
Pentru considerentele arătate, reținând că pârâta a dispus o concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, cu respectarea art. 65 din Codul muncii, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA COMERCIALĂ DE și RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ "".
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurentul, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că instanța a soluționat cererea, reținând că prin decizia nr. 101/10.07.2009, parata SC SA - Sucursala a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului în baza art.58, coroborat cu art. 65 al. 1 din Codul muncii, ca urmare a Adunării Generale a Acționarilor, având ca obiect desființarea postului de fochist la Sucursala.
Față de aceste considerente reținute de instanța de fond în hotărârea civilă nr.861 din 22.09.2009, pe care recurentul o consideră netemeinică, adus la cunoștința instanței următoarele:
Având în vedere că la centrala termică a Hotelului I - existau două posturi de fochist, conducerea a decis ca recurentul să fie cel restructurat, în urma unor referate și a unui calificativ necorespunzător, obținut la evaluarea personalului, în anul 2008, luând la cunoștință despre acestea în instanță.
Așadar, recurentul consideră că acest calificativ este unul netemeinic, întrucât nu cunoaște criteriul în urma căruia a fost efectuat și de către cine anume, mai ales că recurentul avea autorizația de fochist ă În concluzie, recurentul și-a îndeplinit obligațiile și sarcinile de serviciu, conform fișei postului, iar prin acest act ilegal de desfacere a contractului de muncă, i-a fost grav încălcat dreptul de a dispune de locul său de muncă.
Având în vedere cele expuse mai sus, recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și rejudecarea cauzei în fond.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Se constată în primul rând că motivele deduse judecății în recurs, referitoare la calificativul necorespunzător obținut la evaluarea din anul 2008, sunt nepertinente, întrucât ceea ce a motivat încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, a fost nu necorespunderea profesională reglementată de art. 61 lit. d) din codul muncii, ca un caz de concediere pentru motive care țin de persoana angajatului, ci desființarea locului de muncă, motiv ce nu ține de persoana salariatului, fiind impusă de nevoile unității și reglementată de art. 65 din Codul muncii.
Pe de altă parte, textele Codului muncii referitoare la concedierea individuală pentru motive care nu țin de persoana salariatului nu stabilesc, ca în cazul concedierii colective, obligația angajatorului de lua în considerare și preciza criteriile de stabilire a ordinii de priorități la concediere, astfel că, în actualul stadiu al legislației, el este suveran în a alege ce loc de muncă desființează dintre mai multe de același fel, cu consecința că numai unul sau unii dintre cei încadrați pe acele posturi vor fi concediați. În consecință, aceștia din urmă nu pot invoca și obține constatarea nelegalității desființării locurilor de muncă, pe motiv că erau mai îndreptățiți la menținerea pe postul ocupat și că s-ar fi impus concedierea altei (altor) persoane dintre cele care ocupau un loc de muncă identic.
Esențial în cazul concedierii prevăzute de art. 65 alin. 1 din Codul muncii este să fi avut loc o desființare efectivă postului ocupat de salariat, pentru o cauză reală și serioasă, în sensul că locul de muncă nu se mai regăsește în structura organizatorică a angajatorului, fiind realmente suprimat, iar nu reorganizat sau reînființat sub altă denumire, eventual ocupat de o altă persoană, concomitent concedierii vechiului salariat ori ulterior, într-un timp față de care se poate presupune că postul nu a fost în mod real desființat, ci s-a urmărit doar îndepărtarea unui anumit angajat.
În speță, din toate probele administrate a reieșit, astfel cum a statuat și Tribunalul, că reorganizarea societății prin restructurarea postului este reală și efectivă, fiind decisă de organul deliberativ al acestei societăți, la latitudinea căruia este organizarea activității unității în condițiile cele mai profitabile eficienței și rentabilității ei, desființarea locului de muncă în discuție fiind impusă de inutilitatea menținerii a două posturi de fochist, în condițiile în care centrala termică are un regim nepermanent de supraveghere și este prevăzută cu dispozitive de siguranță, fapt atestat ca atare de nota tehnică la proiectul centralei întocmit la 02.04.2009, cât și în cuprinsul procesului-verbal de verificare tehnică întocmit de reprezentanții la data de 06.08.2009.
Rezultă, pe baza celor expuse, că locul de muncă ocupat de petent nu mai există în structura organizatorică a societății, restrângerea fiind reală, impusă de starea unității și permisă de caracteristicile tehnice ale centralei termice raportat la atribuțiile fochistului, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ.
Reținând culpa procesuală a recurentului pentru promovarea căii de atac respinse, în baza art. 274 alin. 1. pr. civ. îl va obliga pe acesta la plata către intimată, a cheltuielilor de judecată în valoare de 476 lei, reprezentând onorariu avocat avansat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul., cu domiciliul în,-, jud. împotriva sentinței civile nr. 861 din data de 22.09.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ SA - SUCURSALA, cu sediul în,-, jud.
Obligă recurentul la plata către intimată a sumei de 476 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,11.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored:
2 EX./29.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Dragoș Alin Călin
