Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1128/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1128
Ședința publică din 20 mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu DR.- -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta ROMANIA SRL - T împotriva sentinței civile nr.833/PI din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect contestație.
La apelul nominal s-a prezentat pentru reclamanta intimată lipsă, avocat, iar pentru pârâta recurentă Romania SRL T, consilier juridic.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând cuvântul asupra recursului.
Instanța, pune din oficiu în discuția părților excepția nulității deciziei, în raport de faptul că nu a fost respectat termenul de convocare de 5 zile.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea excepției invocate, cerând a se avea în vedere că a fost respectat termenul de convocare de 5 zile, dar că intimata nu a dorit să participe. A solicitat admiterea recursului potrivit motivelor expuse pe larg în scris, desființarea hotărârii și judecând cauza în fond, respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziei de concediere. a se avea în vedere că intimata nu era reținută de nimic să-și formuleze cererea de demisie și să o înregistreze, însă aceasta nu poate produce efecte, câtă vreme la data formulării demisiei procedura de desfacere a contractului de muncă era în derulare, intimata fiind încunoștiințată anterior formulării demisiei.
Reprezentanta reclamantei intimatei solicită admiterea excepției nulității deciziei. Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Motivele invocate de recurentă nu au suport legal, instanța de fond reținând corect că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art.61 lit.a coroborat cu art.264 alin.1 lit.f din Codul muncii. În speță, reclamanta a fost numită în funcția de manager marketing, datorită calităților sale de bun organizator și a rezultatelor bune și foarte bune obținute pe întreaga durată cât a funcționat în cadrul societății pârâte. Susținerea că de la momentul numirii sale în funcție au început să apară nemulțumiri și probleme atât în cadrul departamentului cât și în relația cu beneficiarii și furnizorii, nu este reală și nu poate fi reținută, câtă vreme acest aspect nu i s-a adus în nici un fel la cunoștință, ba mai mult, în perioada menționată, respectiv 5.11.2007, reclamanta pregătea expoziția internațională, ce a avut loc la B, iar în urma acestui eveniment - care a avut un real succes - reclamanta a fost recompensată cu diplomă de excelență. Ca atare, susținerile că reclamanta nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și că s-ar fi înregistrat abateri grave, nu sunt reale, nu i-au fost aduse la cunoștință pentru a avea posibilitatea să se apere. Conținutul referatului i-a fost adus la cunoștință de către consilierul juridic la data de 16.11.2007 dată ce coincide cu depunerea demisiei sale, iar după ce a semnat de luare la cunoștință a constatat că referatul era datat 15.11.2007. Cât privește demisia, susține că reclamanta a luat această decizie în urma unei discuții aprinse ce a avut-o cu directorul general care a folosit un limbaj trivial și neadecvat, iar potrivit art.793din Codul muncii aceasta nu trebuie motivată. A depus la dosar concluzii scrise care să fie avute în vedere la pronunțarea deciziei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.833/PI din 28.02.2008 a Tribunalului Timișs -a admis contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata România SRL și în consecință: s-a anulat Decizia de desfacere a contractului individual de muncă emisă de intimată sub nr./21.11.2007, constatându-se încetat contractul individual de muncă, încheiat între contestatoare și intimată, prin demisie, începând cu data de 16.11.2007.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că decizia S 4348 prin care intimata a decis desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei, în temeiul art.61 lit.a din Codul muncii, a fost emisă ulterior datei înaintării de către contestatoare a cererii prin care înștiința pe aceasta că solicită aprobarea demisiei începând cu data de 16.11.2007 din funcția de director marketing, invocând motive personale.
Ca atare, demisia nu trebuie aprobată de angajator, nefiind necesară emiterea unei decizii privind încetarea contractului, iar manifestarea de voință a salariatului reprezentată prin cererea de voință cu privire la încetarea contractului individual de muncă din inițiativa sa este irevocabilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței, respingerea contestației și menținerea deciziei de concediere
În cererea de recurs a arătat că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, nefiind motivată în drept și neexistând nici un text de lege care să susțină soluția pronunțată de prima instanță.
Astfel, din înscrisurile existente la dosar, reiese că reclamanta nu și-a îndeplinit în mod culpabil o serie de atribuții de serviciu, iar documentele privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă sunt anterioare demisiei acesteia, demisie ce a fost înregistrată în scopul de a eluda consecințele unei sancțiuni disciplinare, ori această demisie nu poate produce efecte, cât timp era în derulare procedura de desfacere a contractului de muncă.
În consecință, a arătat recurenta, că prima instanță, în mod nelegal și nejustificat a acordat prioritate manifestării de voință a angajatului exprimată prin demisie, fără a ține seama de dispozițiile art.263 alin.1 din Codul muncii.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța constată recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 76 din Codul muncii,concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută".
În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a),- ca în speța de față- angajatorul trebuia să emită decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art. 263-268 raportate la dispozițiile art. 75 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Conform dispozițiilor art. 75 (1) din Contractul mai sus invocat,;;sub sancțiunea nulității absolute, nicio sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile", comisia constituită pentru această cercetare disciplinară, convocându-l în scris pe salariatul cercetat cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte, indicându-se motivul, data, ora și locul întrevederii.
Rațiunea pentru care legiuitorul a inserat aceste cerințe, menționate în dispozițiile legale mai sus arătate, a fost aceea de a da posibilitatea salariatului de a-și pregăti apărările și probele, în cunoștință de cauză față de fapta care i se impută.
Ori, se va observa că această convocare a fost emisă de unitate în scris, la data de 16.11.2007, pentru data de 21 nov. 2007, încălcându-se astfel termenul menționat în textul de lege mai sus invocat de 5 zile,lucrătoare", decizia de concediere fiind nulă, întrucât nu au fost respectate dispozițiile imperative legale.
Pe de altă parte, demisia reprezintă actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o motivare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului de muncă, după îndeplinirea unui termen de preaviz.
Susținerile recurentei în sensul motivării demisiei nu pot fi reținute, dispozițiile art.79 alin (3) din Codul muncii stipulând faptul că " salariatul are dreptul de motiva demisia ".
În speță este dată situația în care ulterior emiterii unei decizii de desfacere a contractului individual de muncă din motive disciplinare, dar până la soluționarea cauzei în prima instanță, angajatul își depune demisia, cerând încetarea raporturilor de muncă în baza art.55 lit.b din Codul muncii, prin acordul părților.
Cererea de demisie a fost înregistrată la unitate la data de 16.XI.2007, sub nr. ( fila 6 dosar fond ), iar demisia de desfacere a contractului de muncă din motive disciplinare a fost emisă de aceeași unitate la data de 21.XI.2007 ( fila 9 dosar fond ), deci ulterior depunerii demisiei.
Sub acest aspect, se apreciază că prin emiterea acestei decizii de concediere din motive disciplinare, angajatorul și-a manifestat implicit voința de a nu da curs cererii salariatului, situație în care, prin cererea formulată, contestatoarea a arătat că nu dorește să presteze muncă în continuare, în favoarea fostului angajator, căci în caz contrar s-ar încălca prevederile art.4 alin.1 din Codul muncii, în conformitate cu care munca forțată este interzisă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de către pârâta recurentă România SRL, împotriva sentinței civile nr.833/PI/28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata ROMANIA SRL - T împotriva sentinței civile nr.833/PI/28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2008.
PREȘEDINTE, Pt.JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,
- - - - DR.- -
În în
PREȘEDINTE SECȚIE PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER,
- -
Red./27.07.2008
Thred./30.07.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Mihail Decean, Carmen Pârvulescu
