Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1352/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1606/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1352
Ședința publică de la 20 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-contestatori și, împotriva deciziei civile nr. 235 din 13.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC.
are ca obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al recurenților-contestatori și, în baza împuternicirii avocațiale nr. 192.625 din 27.05.2009, eliberată de Baroul București și avocatul R, în calitate de reprezentant al intimatei, în baza împuternicirii avocațiale nr.6891 din 19.01,2009, eliberată de Baroul București, lipsind intimatul Biroul Executorului Judecătoresc.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurenților-contestatori solicită să se constate că întâmpinarea nu a fost depusă cu respectarea termenului prevăzut de 5 zile, apreciind că fost tardiv depusă.
Avocatul intimatei depune la dosar dovada că întâmpinarea a fost depusă în termenul legal prevăzut de lege, respectiv la data de 04.09.2009.
Curtea constată că întâmpinarea a fost depusă cu depășirea termenului legal și, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurenților-contestatori solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate, în sensul admiterii apelului și, pe fond, admiterea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
Menționează că nu a contestat temeinicia și legalitatea sentinței civile nr.1490/04.03.2009, pronunțată de Judecătoria sector 1 B prin care au fost obligați să efectueze separarea conductei comune de alimentare cu apă a imobilului proprietatea reclamantei și montarea unui contor de înregistrare a consumului de apă.
După rămânerea irevocabilă a sentinței, a procedat la debranșarea țevilor, fără a avea pornită împotriva contestatorilor o executare silită, iar, în ceea ce privește montarea apometrului, aceasta este o obligație pe care nu o poate executa, deoarece este de competența SC.
Arată că primul motiv de nelegalitate este cel prevăzut de art.304 pct.6 din Codul d e procedură civilă, considerând că este o pronunțare, în această decizie, de plus petita, întrucât tribunalul s-a pronunțat asupra unei excepții care nu a fost invocată de părți și nu a fost pusă în discuție, din oficiu, de către instanță.
Astfel cum a fost motivată admiterea excepției puterii lucrului judecat, un prim motiv de nelegalitate se referă la faptul lipsei de motivare în drept a soluției, instanța nefăcând nicio referire la temeiul de drept pe care și-a întemeiat soluția, încălcându-se dispozițiile art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă și nu a făcut referire la dispozițiile art.1200-1202 din Codul civil și ale art.166 din Codul d e procedură civilă, care fac referire expres la puterea lucrului judecat.
Consideră că motivul de nelegalitate trebuie apreciat de către instanța de recurs și prin prisma dispozițiilor art.261 din Codul d e procedură civilă.
Un alt motiv de recurs se referă la greșita interpretare și aplicare a legii, pe care a făcut-o instanța de apel, când a apreciat că există putere de lucru judecat, în raport de soluția pronunțată de instanță în prima contestație considerând, în mod eronat, că există îndeplinită premisa prevăzută de art.166 din Codul d e procedură civilă, și anume tripla identitate de obiect, cauză și părți, pentru a putea fi admisă excepția.
Apreciază că nu poate fi susținută identitatea între obiectele celor două contestații,care vizează acte de executare diferite, dintre care, asupra unora, instanța s-a pronunțat pe cale de excepție.
În ceea ce privește motivarea admiterii apelului referitoare la cheltuielile de judecată solicitate de intimată la instanța de fond, aceasta este criticabilă pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, deoarece tribunalul a considerat că este legal ca intimata să depună, la dosar, înscrisuri după reținerea dosarului în pronunțare, chiar dacă a amânat această pronunțare.
Avocatul intimatei solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca legală și temeinică, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, solicită a se verifica încheierea de dezbateri de la data soluționării apelurilor pentru a se constata că a fost invocată excepția dirimantă și peremptorie cu privire la autoritatea de lucru judecat. Referitor la această excepție, a susținut că cea de-a doua contestație, care formează obiectul dosarului de față, și care, în concepția reclamanților-contestatori, a făcut să se atace dispozițiile sentinței civile nr.1490/2001definitivă și irevocabilă, care a constituit titlu executoriu, și în care s-a prevăzut obligația de a face clară și precisă a contestatorilor, și anume de a despărți conducta de alimentare cu apă comună și de a monta un contor pentru consumul de apă, este întemeiată. A susținut, de asemenea, că probele care se administrează la cererea contestatorilor sunt inadmisibile, deoarece o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nu mai poate fi discutată ( în acest sens s-au depus deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție), deoarece a intrat în puterea lucrului judecat.
În plus, arată că prima contestație la executare a avut același obiect ca și contestația ce formează obiectul dosarului de față și, în această situație, intervine autoritatea de lucru judecat, astfel cum, în mod corect, a constatat și motivat instanța de fond, că, în cauză, acționează tripla identitate - de părți, obiect și cauză.
De asemenea, arată că s-a pus în discuție și s-au pus concluzii atât pe excepție cu privire la sentința civilă nr.1490/2003, cât și în ceea ce privește sentința civilă nr.18793/2006 și solicită a se avea în vedere că această obligație de a face nu a fost executată nici în prezent de către contestatori. Faptul că aceștia au tăiat țeava comună de alimentare cu apă la nivelul imobilului au făcut ca intimata să nu mai poată fi aprovizionată cu apă. Din actele depuse la dosar, rezultă că separarea conductei cu apă se va face în baza unui branșament și aceasta trebuie însoțită de o documentație tehnică, de un aviz de specialitate și de un proiect, lucru care nu a fost făcut de către soții care aveau această obligație.
Cu privire la apelul formulat de, precizează că intimata, în concluziile puse, a arătat că, în situația în care se va respinge apelul, potrivit art.274 și urm din Codul d e procedură civilă, constatându-se culpa contestatorilor, va trebui ca aceasta să suporte cheltuielile de judecată ocazionate în proces. La data la care s-au pus aceste concluzii, partea nu avea dovada cuantumului acestor cheltuieli și instanța a reținut dosarul în pronunțare.
Susține că, la data de 09.05.2008, s-a depus dovada cheltuielilor și a onorariului de avocat, iar pronunțarea s-a dat la data de 14.05.2008. Mai arată că aceste cheltuieli s-au onorat încă din luna aprilie, anterior dezbaterii în fond a cauzei, astfel încât nu au fost încălcate dispozițiile art.274 din Codul d e procedură civilă
În replică, apărătorul recurenților contestatori arată că dovezile în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată au fost depuse ulterior dezbaterilor în fond a cauzei.
Avocatul intimatei precizează că nu se face vorbire de o cerere nouă referitoare la cheltuielile de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 06.03.2007, sub nr-, contestatorii și au solicitat, în contradictoriu cu intimata, să se lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu - sentința civilă nr.1490/2003 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B în dosarul nr.399/1996; să se constate nulitatea procesului verbal întocmit la sediul BEJ în data de 16.02.2007, prin care au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit de ing.; să se dispună anularea raportului de expertiză efectuat de expertul și efectuarea unui nou raport; să se constate că și-au îndeplinit obligația dispusă prin titlul executoriu și să se dispună încetarea executării însăși.
Prin sentința civilă nr.7398/14.05.2007, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins contestația formulată, precum și cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată; anterior, prin încheierea de ședință din data de 07.05.2007, instanța a admis excepția tardivității capătului de cerere privind anularea raportului de expertiza.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță reține că, prin sentința civilă nr.1490/4.03.2003 pronunțată în dosarul nr.399/1996 al Judecătoria Sectorului 1 B, reclamanții au fost obligați să efectueze separarea conductei comune de alimentare cu apă a imobilului proprietatea pârâtei și să monteze un contor de înregistrare a consumului de apă.
Obligația de a face conținută de titlul executoriu mai sus precizat este suficient de clară și precisă pentru a permite celor obligați aducerea la îndeplinire. De altfel, între acest capăt de cerere al contestației și solicitarea ca instanța să constate ca reclamanții și-au îndeplinit obligația există o contradicție de logică. Dacă reclamanții susțin, cu bună-credință, că nu au înțeles conținutul obligației de a face înscrisă în dispozitivul titlului executoriu, cum a fost totuși posibil să solicite încetarea executării. Așa cum instanța a arătat, obligația prevăzuta in titlul executoriu este suficient de clară și precisă și nu necesită lămuriri sau precizări suplimentare.
În privința nulității procesului verbal încheiat de BEJ la 16.02.2007, instanța retine ca acesta putea fi anulat doar în măsura în care actul nu a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile art.388 alin.2 Cod de procedură civilă. Analizând actul de executare contestat, prin prisma dispozițiilor legale, instanța a apreciat că nu există niciun motiv de nulitate.
Referitor la constatările executorului judecătoresc din conținutul procesului verbal, acestea au fost confirmate de concluziile raportului de expertiză tehnico-judiciară întocmit de expertul, potrivit căruia pârâții (în prezenta cauza reclamanți) nu au realizat lucrările necesare obligației de a face cuprinsă în dispozitivul titlului executoriu.
Efectuarea unui nou raport de expertiza nu se impune în etapa executării silite, câtă vreme instanța a admis excepția tardivității cererii de anulare a raportului de expertiza efectuat de expert, iar această probă a constatat deja o stare de fapt a cărei contestare de către reclamanți este lipsită de temeinicie.
Asupra capătului de cerere având ca obiect constatarea îndeplinirii obligației de a face, instanța reține că există un document cu caracter tehnic întocmit de un expert tehnic judiciar, care, în urma cercetării instalațiilor aferente, a concluzionat că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația înscrisă în titlul executoriu.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de intimată, această cerere a fost respinsă, deoarece dovada efectuării acestora a fost depusă la dosar după rămânerea în pronunțare, ea putând fi administrată numai până la închiderea dezbaterilor.
Sentința instanței de fond a fost atacată de intimata cu recurs sub aspectul modului de soluționare a cererii de respingere a cheltuielilor de judecată.
A arătat că rezolvarea corectă a cererii privind cheltuielile de judecată are o deosebită importanta, deoarece repararea completă a pagubei suferite de partea care câștigă procesul nu este posibilă decât dacă toate cheltuielile făcute îi sunt integral restituite de partea în culpă. Art.274 Cod de procedură civilă prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecata. La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare.
În consecință, părții, ale cărei pretenții sau apărări au fost admise în întregime, se vor acorda integral cheltuielile dovedite ca efectiv făcute. De altfel, prima instanță a reținut în hotărâre că intimata, după rămânerea cauzei în pronunțare, a depus dovada efectuării cheltuielilor de judecată pe care le-a solicitat la data judecării în fond a pricinii cu care a rămas in pronunțare.
La data de 11.11.2008, și au declarat apel pentru următoarele motive:
Instanța a pronunțat sentința cu încălcarea principiului aflării adevărului din dreptul procesual civil, prin respingerea, în cadrul probei cu înscrisuri, a cererii contestatorilor, prin care s-a solicitat atașarea la dosarul nr-, cauza ce are ca obiect judecarea contestației, a dosarului nr.399/1996, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1490/2003 de către Judecătoria Sector 1 B, deși unul din capetele de cerere ale contestației la executare viza lămurirea dispozitivul sentinței care constituie titlul executor. Instanța trebuia să admită cererea, deoarece pentru lămurirea dispozitivului trebuiau avute în vedere lucrările din acel dosar, raportarea la ceea ce contestatorii au executat de bună voie și situația actuală a conductelor care deservesc părțile din imobil, ca să aprecieze temeinicia contestației. Deși instanța de fond le-a încuviințat proba cu înscrisuri, nu le-a admis cererea de acordare a unui termen pentru a le putea depune.
Instanța a interpretat greșit petitul contestației, în sensul că s-a cerut explicarea dispozitivului, deoarece, pe de o parte, acesta nu cuprindea modalitatea de executare, de separare, iar, pe de altă parte, reclamanții au solicitat concomitent ca, față de situația actuală, dacă se va aprecia că nu și-au îndeplinit obligația, să se dispună ceea ce trebuie să mai facă pentru a duce la îndeplinire acest dispozitiv.
Sentința a fost criticată și pentru încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, prin aceea că instanța de fond a respins nejustificat cererea de efectuarea a unui nou raport de expertiză tehnică instalații, precum și cercetarea la fața locului, în condițiile în care esența contestației o constituie răspunsul la întrebarea dacă contestatorii au executat sau nu obligația stipulată în dispozitivul titlului executor, după ce au efectuat lucrările și demersurile pe care le-au întreprins.
Admiterea unui nou raport de expertiză se impunea, deoarece cel efectuat la cererea executorului s-a realizat cu vicii de citare și în condiții care pun în discuției chiar corectitudinea și probitatea expertului.
O altă problemă a acestui raport constă în faptul că este eronat și incomplet. Așa cum s-a arătat și în cadrul obiecțiunilor formulate, expertul nu a indicat elementele de fapt pe care le-a avut în vedere atunci când a concluzionat că nu s-au debranșat de la coloana de apă a intimatei, deși cunoștea toate demersurile și nu a găsit vreo parte comună între instalațiile de apă.
Instanța a reținut greșit că au formulat tardiv contestația la executare împotriva raportului de expertiză. Apreciază că nu se poate contesta acest raport de expertiză direct la instanță, înainte ca executorul să se pronunțe asupra obiecțiunilor. Executorul este autoritatea care a dispus efectuarea unui raport de expertiză și, așa cum a fixat obiectivele și a desemnat expertul, tot executorul se putea pronunța asupra obiecțiunilor, ceea ce de fapt a și făcut în cadrul procesului întocmit la 16.02.2007, prin care le-a respins. Termenul de 15 zile curgea la acesta dată, deoarece actul de executare a fost acest proces verbal.a contrario, dacă s-ar fi formulat obiecțiuni la raportul de expertiză pe calea unei contestații la executare la instanță, înainte ca executorul să se pronunțe asupra obiecțiunilor, iar acestea ar fi fost admise de executor, contestația la executare ar fi rămas fără obiect.
Sub aspectul probatoriului, tribunalul a încuviințat și administrat pentru apelanții contestatori proba cu expertiză în specialitatea instalații.
La termenul de judecată din data de 28.11.2008, tribunalul a calificat calea de atac incidentă în cauză ca fiind apelul.
Apelanta intimată a invocat, la data de 06.02.2009, excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea de constatare a îndeplinirii obligațiilor stabilite prin titlul executoriu în raport de sentința civilă nr.18793/2006, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1092/2007.
Prin decizia civilă nr.235/A/13.02.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția autorității de lucru judecat pentru cererea de constatare a îndeplinirii obligațiilor stabilite prin titlul executoriu, a respins, ca nefundat, apelul formulat de contestatorii și împotriva sentinței civile nr.7398/14.05.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în contradictoriu cu creditoarea și Biroul Executorului Judecătoresc " ", a admis apelul formulat de intimata, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat contestatorii la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a obligat apelanții la 600 lei cheltuieli de judecată în apel către intimată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr-, contestatorii și au formulat contestație la executare împotriva executării silite a obligației cuprinsă în titlul executoriu sentința civilă nr.1490/04.03.2003, referitor la executarea silită privind separarea conductei de alimentare cu apă a imobilului și instalarea unui contor de înregistrare a consumului de apă, cu motivarea că au executat de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu.
Prin sentința civilă nr.18793/07.12.2006, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins contestația la executare, reținând că din documentele depuse la dosar rezultă nu au fost executate obligațiile stabilite în sarcina contestatorilor.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr.1092/19.07.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe tripla identitate: de părți, de obiect și de cauză.
În speță, tribunalul a apreciat că există această triplă identitate în ceea ce privește cererea de constatare a îndeplinirii obligațiilor stabilite prin titlul executoriu. Astfel, cele două contestații au aceleași părți, pe de o parte contestatorii și, pe de altă parte intimata, același obiect, respectiv constatarea îndeplinirii obligației stabilite în titlul executoriu și aceeași cauză, ambele acțiuni fiind formulate ca și contestații la executare. În plus, referitor la obiect, tribunalul a constatat că există identitate chiar dacă nu este formulat în ambele acțiuni în același mod, fiind suficient ca din cuprinsul celor două cereri să rezulte că scopul final urmărit este același.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția autorității de lucru judecat pentru cererea de constatare a îndeplinirii obligațiilor stabilite prin titlul executoriu.
Analizând pe fond motivele de apel invocate de părți în cele două apeluri, tribunalul a reținut următoarele:
Apelul formulat de apelanții contestatori, este nefondat. Astfel, în ceea ce privește primul motiv de apel, tribunalul a constatat că este neîntemeiat, deoarece, potrivit art.112 pct.5 Cod procedură civilă, când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câți pârâți sunt, plus o copie pentru instanță. Prin urmare, contestatorii aveau obligația de a depune la dosar odată cu contestația toate înscrisurile de care înțelegeau să se folosească în cauză; au avut la dispoziție trei termene de judecată în care să depună aceste înscrisuri.
Nu a fost reținută nici critica referitoare la încălcarea principiului aflării adevărului prin respingerea cererii de atașare a dosarului nr.399/1996, în care s-a pronunțat titlul executoriu, atâta vreme cât se afla deja la dosar acest înscris.
Nici cel de-al doilea motiv de apel nu a fost privit ca întemeiat, tribunalul apreciind că în mod corect prima instanță a reținut că obligația din titlul executoriu este clar și precis formulată, fiind susceptibilă de a fi adusă la îndeplinire de către contestatori.
Referitor la cel de-al treilea motiv de apel, tribunalul l-a apreciat, de asemenea, nefondat, reținând că prima instanță a respectat dispozițiile art.129 pct.5 Cod procedură civilă. Mai mult, o eventuală încălcare a principiului rolului activ a fost înlăturată în apel prin administrarea probei cu expertiză solicitată de către apelanții-contestatori.
În ceea ce privește soluția dată excepției tardivității cererii de anulare a raportului de expertiză, tribunalul a constatat că prima instanță a arătat corect că și împotriva acestuia contestatorii aveau posibilitatea de a formula contestație la executare în termenul de 15 zile de la comunicare, instanța de judecată fiind singura instituție abilitată să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia probei întocmite în cursul executării silite.
Cu privire la apelul declarat de apelanta intimată, tribunalul a reținut că acesta vizează numai modul de soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
La prima instanță, dezbaterile în fond au avut loc la data de 07.05.2007, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când intimata a solicitat respingerea contestației, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Dovada cheltuielilor de judecată efectuate de intimată este făcută cu factura fiscală nr.- din 26.04.2007 și chitanța nr.- din 26.04.2007, acestea fiind depuse la dosar la data de 09.05.2007, după închiderea dezbaterilor, însă înainte de pronunțarea sentinței apelate.
Tribunalul a apreciat că aceste cheltuieli trebuie acordate, având în vedere că contestatorii au căzut în pretenții; ele au fost solicitate cu ocazia cuvântului pe fond, data efectuării acestor cheltuieli fiind anterioară dezbaterilor pe fond, astfel încât nu se poate susține că au fost emise ulterior.
În baza art.274 Cod procedură civilă, au fost obligați apelanții contestatori, care au căzut în pretenții, la 600 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta intimată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr.-/21.11.2007.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs contestatorii și, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, iar, pe fond, admiterea contestației la executare.
În motivarea recursului, recurenții au arătat următoarele:
1) Aprecierea instanței de apel cu referire la existența autorității de lucru judecat pentru cererea de constatare a îndeplinirii obligațiilor stabilite prin titlu executoriu - sentința civilă nr.1490/2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr.399/1996 - în raport de sentința civilă nr.18793/2006, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.1092/2007 este străină de natura pricinii (art.304 pct.7 Cod procedură civilă), deoarece, cum se poate observa din concluziile scrise depuse de intimata, la termenul din 06.02.2009, această parte nu a ridicat excepția asupra căreia tribunalul s-a pronunțat.
În realitate, avocatul ales al intimatei a făcut referiri la inadmisibilitatea repunerii în discuție a temeiniciei și legalității unui titlu executor reprezentat de o hotărâre judecătorească, întrucât prin acceptarea unei situații contrare s-ar aduce atingere lucrului judecat, însă instanța de apel a căzut în capcană, analizând în final excepția autorității de lucru judecat. Așadar, cât timp acest motiv nu a fost invocat, este străin de cauză.
2) Făcând analiza acestei excepții, instanța a interpretat greșit un act, de fapt o motivare dedusă judecății și a schimbat înțelesul acesteia (critică prevăzută de art.304 pct.8 Cod procedură civilă).
Astfel, tribunalul a schimbat înțelesul motivării pe fond făcută de intimata, aceea a inadmisibilității discutării temeiniciei sau legalității unei sentințe, definitive, în excepția autorității de lucru judecat a soluției pronunțată în prima contestație asupra celei de-a doua cereri/contestații.
3) În mod nelegal, tribunalul s-a pronunțat asupra unei excepții care nu a fost ridicată, a judecat un lucru care nu s-a cerut(plus petita), motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă.
4) Soluția dată de instanță cât privește admiterea excepției autorității de lucru judecat nu a fost motivată în drept, cu încălcarea art.261 Cod procedură civilă, astfel încât această critică atrage incidența prevederilor art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
5) În mod nelegal, cu aplicarea greșită a legii, tribunalul a apreciat că există îndeplinită premisa reglementată de art.166 Cod procedură civilă (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
În speță, nu poate fi vorba de identitate de cauză, întrucât cea de-a doua contestație privește, pe lângă cererea de constatare a îndeplinirii obligației, și lămurirea dispozitivului ori efectuarea unei noi expertize. De asemenea, nici obiectul celor două cereri nu este identic, întrucât în prima contestație s-a solicitat că, față de demersurile efectuate până la acel moment, să se constate faptul separării conductelor, în timp ce prin a doua contestație s-a cerut ca instanța să stabilească prin expertiză dacă s-a realizat sau nu debranșarea.
6) Motivarea admiterii apelului intimatei cu privire la cheltuielile de judecată este criticabilă.
Astfel, tribunalul a considerat greșit că este legal ca intimata să depună înscrisuri după ce instanța a rămas în pronunțare, fără a da posibilitatea contestatorilor să ia cunoștință de conținutul lor.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
A arătat că excepția autorității de lucru judecat a fost pusă în discuția părților, contestatorii fiind de rea - credință prin formularea acestei susțineri și, mai mult, solicitând efectuarea de noi probe în cadrul celei de-a doua contestații. Cât privește admiterea apelului său, intimata a precizat că a depus acte doveditoare înainte ca instanța de judecată să pronunțe hotărârea recurată.
Apărările formulate de intimată au fost depuse cu depășirea termenului legal.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, având în vedere situația de fapt și de drept reținută de tribunal, precum și probele administrate anterior, Curtea constă că recursul este fondat, doar pentru argumentele ce se vor prezenta în continuare:
1) La termenul la care s-a acordat cuvântul părților asupra fondului apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr.7398/14.05.2007, avocatul apelantei a invocat autoritatea de lucru judecat cu referire la cele două forme de executare, în considerarea faptului că o altă instanță a soluționat în mod definitiv și irevocabil o altă contestație la executare, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți (sentința civilă nr.18793/2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1092/2007 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă).
În aceste condiții, apelanții și au putut pune concluzii asupra excepției ridicate de partea adversă, aspect consemnat în încheierea de ședință de la acel moment (fila 151 dosar apel).
Chiar dacă intimata ar fi făcut vorbire prin notele scrise depuse la dosar de o inadmisibilitate a repunerii în discuție a valabilității titlului executor, împrejurare care, de altfel, nu s-a produs, ceea ce s-a supus dezbaterii părților, în ședință publică, a fost excepția autorității de lucru judecat în raport de capătul de cerere ce privea îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina contestatorilor prin titlu executoriu - sentința civilă nr.1490/04.03.2003 pronunțată de Judecătoria sectorului 1
În consecință, tribunalul a avut în vedere, la pronunțarea soluției, împrejurările pe care părțile și-au expus argumentele și apărările, astfel încât nu se poate constata o încălcare a principiului contradictorialității, care ar fi putut atrage incidența art.304 pct.5 Cod procedură civilă, iar nu temeiul juridic invocat de recurentă, respectiv art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Soluția dată de instanță pe excepția autorității de lucru judecat pentru cererea de constatare a îndeplinirii obligațiilor stabilite prin titlu executoriu nu este străină de natura pricinii. Orice cerere de chemare în judecată trebuie privită și prin prisma unei astfel de excepții, în condițiile în care o solicitare asemănătoare a fost făcută ulterior, pentru a se evita pronunțarea unor soluții contrare, ceea ce nu însemnă însă că hotărârea în cauză poate fi modificată prin prisma dispozițiilor art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
2) Față de argumentele deja prezentate, tribunalul nu poate reține nici aplicarea prevederilor art.304 pct.8 Cod procedură civilă, referitoare la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, întrucât recurenții au în vedere concluziile expuse de părți în susținerea/combaterea excepției și argumentele instanței de apel, iar nu nesocotirea principiului înscris în art.969 Cod civil.
Ne aflăm în situația reglementată de textul de lege invocat atunci când un act este calificat de așa manieră încât este alterată în mod substanțial natura sa. Așadar, legiuitorul are în vedere un act juridic, nu și chestiuni procedurale care tind să împiedice o nouă judecată.
3) Instanța de apel s-a pronunțat în limitele cu care a fost învestită, dar și asupra tuturor aspectelor invocate pe parcursul soluționării pricinii, astfel că nu este fondată critica întemeiată pe prevederile art.304 pct.6 Cod procedură civilă.
4) Curtea constată că decizia recurată cuprinde motivele pe care se sprijină în soluția dată asupra excepției autorității de lucru judecat, chiar dacă nu este indicat temeiul de drept.
În acest sens, tribunalul a analizat condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se constata autoritatea de lucru judecat, făcând trimitere la tripla identitate de obiect, părți și cauză.
Nu pot fi reținute astfel dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
5) Ceea ce atrage admiterea prezentului recurs și trimiterea cauzei spre rejudecare este modul în care instanța de apel a soluționat excepția autorității de lucru judecat și, prin aceasta, apelurile declarate atât de contestatori, cât și de intimată.
Potrivit art.1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În speță, printr-o primă cerere de chemare în judecată, aceeași contestatori au formulat contestație la executare îndreptată împotriva aceluiași titlu executoriu, în contradictoriu cu aceeași intimată, solicitând să se constate că au executat de bună voie obligația stabilită prin sentința civilă nr.1490/04.03.2003 a Judecătoriei sectorului 3 Instanța de judecată, prin sentința civilă nr.18793/2001 a Judecătoriei sectorului 1 B, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1092/2007 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, a respins contestația la executare, reținând că nu rezultă din probele administrate îndeplinirea întocmai a obligației înscrisă în titlu executoriu.
Ulterior, contestatorii au solicitat instanței, prin prezenta acțiune, să lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu și să constate îndeplinită obligația impusă prin acesta în sarcina lor.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a concluzionat că separarea a fost realizată prin deconectarea de la conducta de distribuție a apei în imobil, singura soluție posibilă.
Puterea de lucru judecat vizează atât hotărârile de admitere, cât și cele de respingere a acțiunii.
În cauză, prima hotărâre pronunțată are un caracter provizoriu, întrucât, oricând de la momentul respingerii contestației în anulare, debitorii obligației de a face puteau să procedeze la îndeplinirea obligației cuprinsă în titlu.
În aceste condiții, constatând existența unor demersuri efectuate ulterior pronunțării deciziei civile nr.1092/2007 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, Curtea apreciază că hotărârea judecătorească în cauză își păstrează întreaga eficiență juridică atâta timp cât se mențin și situațiile care au justificat adoptarea măsurii respective, regulă materializată și în adagiulrebus sic stantibus. Or, în speță, faptele ce au stat la baza primei hotărâri au suferit modificări, astfel încât decizia instanței poate fi revocată sau modificată corespunzător, în condițiile în care se analizează și se constată, pe fond, îndeplinirea obligației din titlu opus de intimată.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că nu există autoritate de lucru judecat, cu trimitere la sentința civilă nr.18793/07.12.2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1092/19.07.2007 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, pentru cererea de constatare a îndeplinirii obligațiilor stabilite prin titlu executoriu.
Incidența în speță a prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă atrage de această dată casarea hotărârii recurate, întrucât motivul de recurs examinat se bazează pe necercetarea fondului asupra capătului de cerere pentru care tribunalul a constatat fondată excepția autorității de lucru judecat.
Deoarece apelul contestatorilor urmează a fi supus rejudecării față de prevederile art.312 alin.5 Cod procedură civilă, Curtea nu poate păstra soluția tribunalului sub aspectul celorlalte critici invocate de apelanții și, fiind necesară o analiză unitară a căii de atac exercitată de aceștia.
6) Criticile recurenților privind admiterea apelului declarat de urmează a fi cenzurate de instanța de apel, cu ocazia rejudecării acestei căi de atac, întrucât există o interdependență între soluția ce urmează a fi pronunțată asupra apelului declarat de contestatori și apelului promovat de intimată, în vederea respectării și principiului dublului grad de jurisdicție.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de apelanții contestatori și și de apelanta intimată, Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-contestatori și, împotriva deciziei civile nr.235 A din 13.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de apelanții contestatori și și de apelanta intimată la Tribunalul București.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/11.01.2010
Secția V-a Civ. -
-
Jud.sector 1. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
