Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 144/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 144/2008
Ședința publică de la 24 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Ana Budacu
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de intimatele ( fostă și, împotriva deciziei civile nr. 385/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect contestație la executare.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii formulate de recurenta, prin avocat.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 17 aprilie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin sentința civilă nr.1838/2007 pronunțată de Judecătoria Sibius -a respins ca tardivă contestația la executare formulată de contestatoarea și s-au admis cererile de intervenție formulate de intervenienții în nume propriu, - și -.
Ca urmare, s-a anulat actul de adjudecare din 20 iulie 2004 încheiat de executorul judecătoresc în dos.exec.189/2004 privind imobilul înscris în CF 4047 8 Sibiu top.3085/2/2/2/2/1/1/4 și 3086/1/4 situat în Sibiu-.
Totodată s-a anulat încheierea de CF 8274 din 27.07.2004 și s-a dispus revenirea la situația anterioară de CF.
Contestatoarea a fost obligată la plata cheltuielor de judecată către intervenienți.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a analizat contestația la executare și toate cererile de intervenția formulate în nume propriu în considerarea îndrumărilor date prin dec.civ.820/2006 a Curtea de APEL ALBA IULIA prin care s-au casat sentința civilă nr.72/2006 a Judecătoriei Sibiu și dec.civ.nr.3247/2005 ca nelegale întrucât au încălcat dispoz.art.52 și 55 cod procedură civilă și constatând că între contestația la executare și cererea de intervenția formulată de - nu există nicio legătură și au îndrumat partea la arhivă spre a înregistra separat această cerere, instanțele nu s-au pronunțat asupra ei.
Ca urmare, instanța de fond investită în al doilea ciclu procesual a constatat că este întemeiată excepția tardivității formulării contestației la executare a contestatoarei față de prevederile art.401 lit.c cod procedură civilă, pentru că ultimul act de executare a fost încheiat la 20.07.2004 iar la 18.08.2004 când s-a introdus contestația a fost depășit termenul de 15 zile.
Cu privire la cererile de intervenție s-a reținut că prin încheierea 3710/21.05.2004 a Judecătoriei Sibius -a încuviințat executarea silită în favoarea creditoarei împotriva debitoarei pentru aducerea la îndeplinire a contractului de împrumut autentificat cu încheierea nr.44/5.02.2004 pentru suma de 10.000 Euro.
Executorul judecătoresc a emis somația la 25.05.2004 pentru această sumă cât și pentru suma 44.224.000 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Ulterior, executorul judecătoresc nu a efectuat procedura prescrisă de art.496, 497 și 500 alin.2 cu referire la art.411 al.3 cod procedură civilă neîntocmind procesul verbal de situație al imobilului, nestabilind prețul imobilului și neînștiințând pe titularii drepturilor reale și de creanță în scris despre cheltuielile de executare.
În aceste împrejurări, aceste persoane nu au fost în măsură să-și valorifice drepturile derivate din coproprietatea devălmașă - C-tin, sau drepturile de creanță derivate din promisiunea de vânzare a imobilului - -, sau din contractul autentic de împrumut nerestituit de către -.
Fiind admise cererile de intervenție s-au anulat actul de executare și încheierea de întabulare cu consecința restabilirii situației anterioare de CF.
Această sentință a fost recurată de către contestatoarea, intimata și, cale de atac recalificată de instanță prin încheierea din 29.11.2007 ca fiind apel.
Prin decizia 385/12.12.20907 Tribunalul a respins apelurile constatând legalitatea sentinței care s-a pronunțat cu respectarea dispoz.art.274 cod procedură civilă, când a reținut culpa procesuală a contestatoarei și a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată față de celelalte părți din proces.
Cererile formulate de intervenienți s-au reținut că reprezintă în realitate veritabile contestații la executare, vizând desființarea actului de adjudecare, formulate pe cale incidentală, dar în concordanță cu prev.art.399 și urm.cod procedură civilă, cât și cu normele privind judecata din Secțiunea I din Cap.III cod procedură civilă.
aceste cereri prin prisma art.402 cod procedură civilă, Tribunalul Sibiua concluzionat că intervenienții nu au fost în măsură să se încadreze în termenul de 15 zile de la data vânzării imobilului sau de la data predării lui, întrucât în cadrul executării silite nu s-au respectat dispo.art.500 cod procedură civilă nefiind citați, astfel că termenul de contestare nu a curs, cu atât mai mult cu cât încă bunul imobil nu a fost predat pentru ca termenul să curgă de la această dată.
S-a argumentat că nu se poate reține pentru intervenientul că actele de executare comunicate soției sale ar duce la concluzia că acesta a cunoscut despre executarea silită.
Interesul său juridic este determinat de dreptul său de coproprietar, de care nu poate fi lipsit decât în condițiile legii.
S-a răspuns și criticii ce a vizat nulitatea contestației acestui intervenient pentru lipsa semnăturii, deoarece semnătura aparține avocatului său, și s-a arătat că instanța a apreciat corect caracterul cererii de intervenție ca fiind în interes propriu, câtă vreme prin aceasta intervenientul și-a apărat cota sa de proprietate tabulară.
Aceeași soluție s-a impus și celorlalte cereri de intervenție, care au fost soluționate corect și sub aspectul interesului procesual justificat de drepturile de creanță, cât și sub aspectul termenului de exercitare, neexistând nicio probă care să demonstreze că acești intervenienți au luat la cunoștință despre executarea silită și despre actul de adjudecare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs care a solicitat casarea și în rejudecare să fie respinse contestațiile și care a solicitat admiterea apelului său și schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii cerilor de intervenție, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta, în motivele de recurs, invocă aceleași critici pe care le-a susținut în apel în sensul că cererea de intervenție a lui este nulă și tardivă.
Nulitatea cererii se susține pe lipsa semnăturii care ar aparține soției sale și că între cei doi apare strânsa legătură a convenției dintre aceștia.
a cunoscut sau trebuia să cunoască despre toate actele de executare silită din înscrierile de CF, din comunicările făcute soției sale, din afișarea actelor pe ușa principală a imobilului, astfel că este tardivă contestația sa.
În privința celorlalți intimați instanțele au nesocotit prevederile art.401 al.2 cod procedură civilă, fiind tardive.
Sub aspectul interesului procesual, de asemenea instanțele au reținut greșit că drepturile de creanță pot constitui temeiul contestației. Aceste drepturi nu au ca efect indisponibilizarea bunuri, nu sunt izvor de drepturi de preferință sau preemțiune opozabile execuției silite.
S-a mai susținut că interdicția de vânzare prevăzută de dispozițiile Legii 112/1995 au avut în vedere actele juridice de înstrăinare voluntară și nu cele de executare silită. DE aceea, aceste bunuri pot forma gajul general al creditorilor, motiv pentru care reținerea formelor de executare silită ar fi lovită de nulitate, este vădit nelegală.
Recurenta susține nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât contestația lui este tardivă pentru că acesta a luat cunoștință de comunicarea actelor de executare la domiciliul conjugal.
De asemenea acesta nu a încercat nici un prejudiciu câtă vreme i s-a consemnat de către executorul judecătoresc o sumă superioară prețului cu care soții a încheiat promisiunea de vânzare la 25.03.2004 cu -. De aceea, intervenientul nu justifică un interes procesual. Tot pentru aceleași considerente se susține și lipsa de calitate a acestui contestator.
Nelegal instanțele au considerat că executarea nu a urmat procedura față de faptul că imobilul era identificat din toate punctele de vedere nemaifiind necesară întocmirea procesului verbal de situație, prețul a fost convenit între părți, nefiind obligatorie expertizarea, iar titularii drepturilor reale nu pot invoca necomunicarea executării silite pentru că executorul a procedat la notarea în CF a acestor acte. De aceea, cererile de intervenție sunt tardive.
Analizând recursurile, urmează să fie respinse iar hotărârile atacate menținute ca legale și temeinice.
Prima critică exprimată legată de nulitatea contestației lui, deoarece se contestă semnătura acestuia, urmează să fie înlăturată față de constatarea făcută de ambele instanțe că semnătura aparține avocatului părții care este îndreptățit să semneze câtă vreme are împuternicire avocațială.
Sub aspectul tardivității contestației, acesta urmează să fie analizat și în privința cererilor de intervenție, deoarece argumentele reținute de instanțe s-au referit la procedurile prevăzute pentru exercitarea acestor căi în justiție.
Instanțele au analizat corect aceste cereri și le-au interpretat ca alături de contestația formulată de C-tin și cererile de intervenție au caracterul unor veritabile contestații la executare reglementate prin dispoz.art.399 și urm.din codul d e procedură civilă.
În această perspectivă, interpretarea dată de instanță dispoz.art.401 referitoare la termenul de exercitare al acestora este legală față de încălcarea dispozițiilor exprese prev.de art.500 alin.2 și 3 din codul d e procedură civilă de către executorul judecătoresc în cadrul executării silite.
Astfel, prin neîndeplinirea cerinței esențiale de către executorul judecătoresc, ca după consultarea extrasului de CF al imobilului supus executării silite și constatarea că alături de debitor există și alte persoane înscrise în CF fie ca titulari ai unor drepturi reale, fie a unor drepturi de creanță, să-i citeze pe aceștia și să-i încunoștințeze despre executare, este firesc ca aceste persoane să nu aibă cunoștință despre executarea silită și față de ei să nu curgă termenul prevăzut de art.401 cod procedură civilă.
Criticile expuse de recurentă în sensul că aceste persoane ar fi trebuit să ia cunoștință despre executarea silită în mod colateral, din afișarea unor acte sau notarea lor în cartea funciară și ar trebui ca de la aceste împrejurări să curgă termenul de contestație, nu pot fi primite față de textul expres al 2 din alin.3 al art.500 codul d e procedură civilă care prescrie că titularii drepturilor înscrise în CF vor fi înștiințați despre executare și vor fi citați la termenul fixat pentru vânzarea imobilului de către executorul judecătoresc.
Rezultă că neîndeplinindu-se procedura de citare care este personală, cu respectarea formelor legale pentru orice persoană implicată într-un raport juridic litigios, acte care dacă sunt îndeplinite fără respectarea formelor legale, sunt sancționate cu nulitatea de art.105 cod procedură civilă, fac ca reținerile instanțelor referitoare la nulitatea actului de executare atacat să fie legală.
Nici notarea în cartea funciară a actelor de executare nu este determinantă pentru curgerea termenului de contestație, deoarece ar fi diabolic ca persoana titulară a unui drept real sau de creanță notat în cartea funciară să-și verifice zilnic înscrierile ce s-ar putea face în continuare pentru a nu pierde termenele procedurale dacă s-ar ivi un litigiu.
Efectele notării în cartea funciară vizează terții interesați de imobil iar titularii drepturilor notate în CF sunt apărați de legiuitor prin obligativitatea încunoștințării prin citații în cadrul oricăror raporturi juridice litigioase pentru ca în cadrul acestora să-și poată apăra drepturile.
Toate celelalte critici bazate pe argumentații speculative în sensul că între soții ar exista o convenție, și deci o rea credință în exercitarea contestației lui C-tin, argumentarea lipsei interesului juridic față de valoarea prețului obținut la licitație și neprejudicierea acestuia, sau cele exprimate în legătură cu cererile de intervenție în sensul că drepturile de creanță nu au ca efect indisponibilizarea bunului, nu pot fi reținute întrucât, sub aspectul relei credințe nu s-a produs nicio probă, iar drepturile reale tabulare cât și cele de creanță notate în CF sunt ocrotite de prevederile legale procedurale la care s-a făcut referire, și care nu au fost respectate.
În consecință, ambele recursuri sunt nefondate, neregăsindu-se încălcate niciuna din dispozițiile de nelegalitate înscrise în art.304 cod procedură civilă, astfel că urmează să fie respinse.
Văzând și disp.art.274 cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de, împotriva deciziei civile nr.385/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Obligă recurentele să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 1000 RON intimatei și 500 RON intimatului -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --încetat activitatea - -
semnează președintele Curții de Apel,
GREFIER,
- -
Red.
Dact.2ex/25.06.2008
Jud..
Jud.fonf
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Ana Budacu, Anca Neamțiu
