Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 151/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 151
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de - prin mandatar împotriva sentinței civile nr 528 din 30.03.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la al patrulea termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța respinge cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr- aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție B și, nemaifiind alte cereri de formulat constată apelul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă rămâne în pronunțare cu privire la fond.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 528 din 30.03.2009, Tribunalul Iașia respins atât excepția de conexitate cât și contestația la executare formulată de contestatoarea - în contradictoriu cu
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin procurator, a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata SA I ( fostă I), să se admită contestația la executare având ca obiect sentința civilă nr. 8410 din 2.07.2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Iași, prin care s-a respins acțiunea formulată de ea, în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu fosta I, având ca obiect contravaloarea despăgubirilor materiale pentru perioada 12.10.1995 - 29.01.1006, fiind prescris dreptul la acțiune.
Prin aceeași hotărâre s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de în calitate de reclamantă, prin același procurator, în contradictoriu cu I, având ca obiect: despăgubiri materiale, în valoare de 109.500 lei; daune morale în valoare de 70.000 lei, precum și aplicarea unei amenzi judiciare, în temeiul disp. art. 108 pct. 1 lit. e din Codul d e procedură civilă.
Instanța a reținut că, prin sentința civilă nr.1019/13.12.2002, Tribunalul Iașia respins ca prescrisă cererea reclamantului în contradictoriu cu I, având ca obiect drepturile salariale neacordate în perioada 12.10.1995 - 29.01.1996, plata concediilor de odihnă și a primelor de vacanță, judecata capetelor de cerere privind virarea taxelor și impozitelor la bugetul asigurărilor sociale de stat și plata concediilor medicale a fost disjunsă și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Completului de asigurări sociale al Tribunalului Iași, iar capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă a fost disjuns și s-a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Judecătoriei Iași. Recursul declarat împotriva acestei sentințe civile a fost respins de către Curtea de APEL IAȘI prin decizia civilă nr.373/02.04.2003.
Cererea privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 500.000 lei a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași la data de 13.10.2005 sub nr.20147/2005. Acestei cereri i-au fost aduse completări la data de 13.12.2005 și respectiv 31.01.2006.
Astfel, la termenul de judecată din 13.12.2005, a solicitat reclamanta obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate pentru perioada 12.10.1995-31.01.1996, în sumă de 3000 lei valoare, ce a fost precizată în rejudecare, la termenul din 02.04.2007, la suma de 6000 lei.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 Decretul nr.167/1958, privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, astfel cum prevede art.3 alin.1 și art.7 alin.1 din același act normativ.
A reținut instanța că, față de data formulării acestei pretenții, 13.12.2005, dreptul la acțiune al reclamantei pentru despăgubirile solicitate pentru perioada 12.10.1995-31.01.1996 este prescris, motiv pentru care s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a respins cererea reclamantei cu privire la această pretenție.
Prin cererea completatoare la acțiunea inițială, cu soluționarea căreia a fost învestită Judecătoria Iași, s-a mai solicitat de către reclamantă obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale pentru paguba cauzată prin amânarea judecății și a executării silite. Valoarea acestor despăgubiri a fost precizată de către reclamantă la termenul de judecată din 02.04.2007 la suma de 109.500 RON, arătând că această sumă reprezintă contravaloarea daunelor cominatorii pentru întârzierea înregistrării în carnetul de muncă.
A reținut instanța că suma solicitată de către reclamantă reprezintă daune interese pe care reclamanta apreciază că le datorează pârâta pentru repararea prejudiciului cauzat prin întârzierea înregistrării mențiunilor în carnetul de muncă, amânarea judecății și a executării silite. Acordarea despăgubirilor este condiționată de întrunirea celor patru condiții ale răspunderii civile delictuale respectiv existența prejudiciului, a faptei, a vinovăției debitorului și respectiv a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
A reținut instanța că reclamantul a formulat la data de 22.10.2003, separat, o cerere având ca obiect obligarea pârâtei I să înregistreze mențiunile în carnetul său de muncă, conform sentinței civile nr.12061/1996 și a deciziei de pensionare nr.-/29.01.1996, acțiune ce a format obiectul dosarului nr.17737/2003.
Prin sentința civilă nr.1891/18.02.2004, rămasă definitivă și care a devenit irevocabilă, acțiunea reclamantului a fost respinsă, reținându-se că nu există culpa pârâtei în ce privește neînregistrarea mențiunilor privind sentința civilă nr.12061/1996 prin care a fost anulată decizia de desfacere a contractului de muncă, iar în ce privește decizia de pensionare au fost efectuate mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului, astfel încât această cerere a rămas fără obiect.
Potrivit copiei carnetului de muncă al defunctului, filele 119-122 dosar, rezultă că, prin decizia nr.222/12.10.1995, autorului reclamantei i-a fost desfăcut contractul de muncă, iar începând cu data de 29.01.1996 acesta a fost pensionat pentru limită de vârstă, mențiune ce a fost operată în carnetul său de muncă.
Potrivit art.4 alin. (2) din decretul nr.92/1976, la încetarea activității carnetul de munca se înmânează titularului, completat cu toate înscrierile la zi. Astfel, la încetarea activității a primit carnetul de muncă, pentru înscrierea mențiunilor ulterioare, privind anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă acesta urmând să prezinte carnetul la regia pârâtă.
Între cele două părți a fost purtată o corespondență cu privire la înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă, filele 20-24 dosar din care reiese că autorul reclamantei a fost invitat să se prezinte la sediul unității pârâte, cu carnetul de muncă, în vederea efectuării mențiunilor solicitate, acestea fiind operate în anul 2006 urmare cererii formulate de către, procurator al reclamantei.
Astfel, prin întreg probatoriul administrat, instanța a apreciat că nu se poate reține culpa pârâtei pentru neînscrierea în carnetul de muncă al lui a mențiunilor privind sentința civile nr.12061/1996, regia nu a fost obligată în acest sens prin hotărâre judecătorească sub sancțiune de daune cominatorii, carnetul de muncă nu a fost la unitatea pârâtă, ci în posesia defunctului, întârzierea judecății nu poate fi imputată pârâtei, aceasta fiind determinată de exercitarea de către reclamant a căilor de atac, iar în ceea ce privește executarea silită nu s-a probat împrejurarea că reclamanta sau autorul ei ar fi urmat această cale și că ar fi existat întârzierea executării imputabilă pârâtei, motiv pentru care a respins acest capăt de cerere.
Cu privire la cererea reclamantei privind obligarea I la plata daunelor morale în valoare de 70.000 lei, a reținut instanța că reclamanta nu a arătat care este fapta săvârșită de către pârâtă care a avut drept consecință provocarea unei suferințe reclamantului, o vătămare a integrității fizice sau sănătății acestuia. A mai reținut instanța că nu s-a probat în cauză împrejurarea că stresul, starea de depresie și problemele de sănătate ale defunctului, aspecte invocate prin precizările formulate la termenul de judecată din 02.04.2007, au fost determinate de acțiunea persoanei juridice prin organele sale de conducere, motiv pentru care a respins cererea.
Pe parcursul soluționării cauzei contestatoarea a solicitat acordarea de asistență judiciară gratuită, instanța punându-i în vedere să depună, conform art. 72 Cod procedură civilă, dovezi privind starea materială a solicitantei și dovezi scrise despre veniturile sale, cât și alte obligații care o împiedică să plătească un apărător calificat.
Prin încheierea din 02.02.2009 instanța i-a pus în vedere procuratoarei să depună la dosar acte și orice alte dovezi din care să rezulte starea financiară a celei pe care a mandatat-io și anume a contestatoarei, deoarece aceasta este parte în proces.
Ulterior, la termenul din 02.03.2009 procuratorul a declarat că nu mai insistă în soluționarea cererii de acordare a asistenței judiciare gratuite și solicită a se dispune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr- aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu termen la 10.06.2009, drept pentru care a depus cerere scrisă.
Totodată a insistat să se atașeze dosarul nr- al Judecătoriei Iași pentru a se dispune conexarea, cerere solicitată și consemnată de asemenea în încheierea întocmită anterior.
Contestatoarea prin procurator a depus în cauză un certificat eliberat de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, la data de 24.03.2009, din care rezultă că acesta a fost înaintat în recurs la Înalte C de Casație și Justiție ca urmare a recursului declarat de contestatoarea din prezenta cauză prin același procurator.
-se în soluționarea unei cereri de suspendare a cauzei de față motivat de cele consemnate în certificatul depus, instanța a apreciat că nu se poate face o legătură între cele două cauze, întrucât nu se cunoaște obiectul dosarului nr- și nu se poate verifica dacă sunt îndeplinite condițiile unei măsuri de suspendare prevăzute de Codul d e procedură civilă.
În ceea ce privește dosarul atașat, nr-, având ca obiect " obligația de a face" în care aceeași persoană respectiv contestatoarea se afla în litigiu cu pârâta () I, aflat pe rolul Judecătoriei Iași, nu se poate dispune conexarea deoarece nu sunt îndeplinite condițiile art. 164 Cod procedură civilă, chiar dacă litigiul se poartă între aceleiași părți, dar având cauză și obiect diferite, drept pentru care instanța a respins și această cerere.
Cu privire la fondul cauzei, contestația a fost apreciată ca nefondată.
În fapt, prin dispoziția nr. 222/12.10.1995 a fost desfăcut contractul de muncă al reclamantului, în baza art. 130 lit. i din Codul muncii, respectiv pentru săvârșirea unor abateri grave ( consum repetat de băuturi alcoolice în timpul programului, părăsirea locului de muncă în mod nejustificat). Pe data de 134.10.1995 a obținut un certificat medical seria - nr. - care a fost, ulterior, modificat și datat 12.10.1995.
Contestatorul a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 222/12.10.1995 invocând prevederile art. 146 din Codul muncii. Judecătoria Iași, pronunțând sentința nr. 12061/1996 rămasă definitivă, a admis contestația, desființând dispoziția nr. 222/1995.
În virtutea art. 136 alin 1 din Codul muncii, reclamantul putea solicita sau nu drepturi bănești, cu titlu de despăgubiri. Deoarece prin contestație nu a solicitat nici un fel de drepturi bănești, instanța nu a putut dispune asupra acestui aspect. Cu privire la sumele pretinse, în mod justificat instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune. În virtutea art. 7 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Conform art. 8 din același decret, prescripția începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea. Data la care se raportează în cazul în speță este de 12.10.1995 ( data emiterii dispoziției de desfacere a contractului de muncă). Deci, termenul de 3 ani înăuntrul căruia se putea exercita dreptul la acțiune a fost depășit. Întrucât nu a solicitat plata concediilor medicale și virarea cotelor de contribuție la bugetul asigurărilor sociale în interiorul termenului de prescripție, s-a conturat prescripția și cu privire la aceste sume.
Contestatoarea, prin mandatar, a declarat apel considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, ea susține că instanța i-a respins greșit cererea de conexare a prezentei cauze la dosarul nr- unde i s-a admis cererea de asistență judiciară gratuită.
Apelanta susține că, prin conexarea celor două cauze, s-ar fi întregit executarea silită, deoarece, în dosarul nr- a cerut transformarea cererii de ordonanță președințială într-o cerere de executare silită pe calea dreptului comun.
Apreciază apelanta că, în mod abuziv, i s-a respins cererea de suspendare a executării silite, deși a prezentat certificat de grefă de la B care atestă existența recursului din dosarul nr-.
Apelanta a solicitat reluarea executării silite, conform cererii din 9.10.2008, și obligarea intimatei la plata despăgubirii integrale de - lei.
Intimata SC " " SA Iaf ormulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, deoarece, în mod justificat, instanța de fond a admis, excepția prescripției dreptului la acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților, de ansamblul materialului probator și de prevederile legale incidente, Curtea reține că apelul este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, Curtea constată că, prin cererea cu care a investit instanța de fond (filele 2 - 5) -, prin mandatar, a solicitat încuviințarea executării silite a deciziei civile nr. 923 din 19.04.2000 a Tribunalului Iași ce constituie titlu executoriu și pe care SC " " SRL (fostă ) a executat-o doar parțial numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată, în cuantum de 500.000 lei (ROL).
Prin precizările depuse la termenul din 10.11.2008, a arătat că solicită încuviințarea executării silite a hotărârilor judecătorești pe care intimata a refuzat să le execute, și în bata cărora i se cuvine suma de 186.750 lei, cu titlul de despăgubiri, după cum urmează: 109.500 lei daune cominatorii din sentința civilă 1019 din 13.12.2002 și încheierea din 14.02.2006; 6000 lei - despăgubiri materiale cerute în dosarul nr. 15050/2002 (sentința civilă nr. 1019/2002); 70.000 lei, daune morale rezultate din litigiul de muncă și din prezenta cauză.
La termenul de judecată din 15.12.2008 (filele 81 - 82), apelanta a precizat din nou prin memoriul depus la dosarul cauzei că solicită încuviințarea executării silite a deciziei civile nr. 923/19.07.2000.
Prin sentința civilă apelată, tribunalul a reținut că ar fi fost învestit cu contestație la executarea silită a sentinței civile nr. 8410 din 2.07.2007 a Judecătoriei Iași și s-a pronunțat cu privire la acest obiect.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Acest text instituie principiul disponibilității în procesul civil, conform căruia reclamantul are dreptul de a fixa în cererea de chemare în judecată limitele și obiectul acțiunii iar instanței de judecată îi revine obligația de a se pronunța numai în limitele învestirii.
Raportat la cele expuse, Curtea reține că tribunalul s-a pronunțat în cauză asupra unui alt obiect decât cel cu care a fost învestit, încălcând prevederile art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă, ceea ce determină nulitatea hotărârii apelate, conform art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
În consecință, se va admite apelul declarat de și se va anula sentința apelată.
Având în vedere că cererea de încuviințare a executării silite a unei hotărâri judecătorești este dată în competența materială a judecătoriei, potrivit dispozițiilor art. 373 ind. 1 - 373 alin. 4 Cod procedură civilă, și nu în cea a tribunalului, Curtea va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Iași, conform art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de - prin mandatar împotriva sentinței civile nr. 528 din 30.03.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o anulează.
Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Iași.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi - 16.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier
- -
: - -
:
2 ex. - 09.11.2009
Tribunalul Iași -
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Mona Maria Pivniceru
