Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1571/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1571/
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata C L împotriva deciziei civile nr. 49/A/27.10.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat consilier juridic pentru recurenta intimată - SRL, lipsă fiind intimații contestatori și, precum și intimata - Servicii și lichidator Judeciar UP Managemant.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru de 95 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind formulate alte cereri, în temeiul art 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul în instanță al societății recurente solicită admiterea recursului așa cum fost formulat și motivat, motive pe care le susține în totalitate.
Motivele de critică a deciziei se referă la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat deși s-a invocat și se invocă și în recurs de către societatea recurentă, excepția de necompetență, calea de atac a apelului fiind nelegală în raport de dispozițiile art 282 ind. 1 Cod procedură civilă, calea de atac corectă fiind recursul.
De asemenea sa invocat de către recurentă excepția de netimbare în fond și apel, care are prioritate față de celelalte excepții, fiindcă obiectul pricinii, contestație la executare, este parțial inadmisibil în raport cu dispozițiile art 401, alin 2 Cod procedură civilă. Contestatorii au insistat asupra căii de atac a apelului, deoarece recursul nu ar fi fost motivat în termen fiind nul conform art 303 Cod procedură civilă
Reprezentantul societății recurente consideră că valoarea bunurilor mobile a fost artificial mărită cu scopul de a eluda normele legale, fără a se depune dovada în acest sens. Valoarea reală a bunurilor nu este nici o zecime din valoarea precizată așa cum rezultă din raportul de expertiză din care rezultă și starea de degradare a bunurilor și gardul de uzură al acestora.
Față de motivele invocate pe larg în scris solicită admiterea recursului, casarea hotărțrii și trimiterea spre rejudecare către Tribunalul Covasna în vederea judecării recursului declarat împotriva sentinței pronunțate la fond, iar în subsidiar modificarea deciziei recurate, în sensul celor arătate în motive.
CURTEA
Constată că prin decizia civilă nr. 49/A/2009, Tribunalul Covasnaa respins excepția lipsei de interes invocată de intimata - SRL, referitor la apelul formulat de contestatoarea.
A respins excepția tardivității apelului formulat de intimata - SRL, invocată de contestatoarea.și a repus în termenul de formulate apelului pe intimata - SRL:
A respins ca neîntemeiate apelurile făcute de contestatoarea. Și intimata - SRL împotriva sentinței civile nr. 2724/9.12.2008 pronunțată de Judecătoria Sf. în dosar -, pe care o păstrează.
A respins cererea contestatorului de aderare la apelul contestatoarei.
A respins cererile apelanților privind acordarea de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Interesul este una din condițiile de exercitare a acțiunii ( în speță apelul) și reprezintă folosul practic pe acre îl are apelanta în formularea apelului care nu este de acord cu evaluarea bunurilor mobile revendicate. Drept urmare nu se pune problema lipsei de interes, excepția urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește tardivitatea apelului formulat de intimata - SRL acesta a fost repus în termen în urma respingerii excepției evocate de contestatoarea întrucât au fost încălcate dispozițiile procedurale privind citațiile și comunicarea actelor de procedură, sentința atacată nefiind comunicată la sediul social al intimatei. Drept urmare această împrejurare justifică repunerea în termen de formulare a apelului.
Situația de fapt a fost corect prezentată în consens cu conținutul probelor administrate în cauză cu aplicarea corectă a textelor legale incidente speței interpretate în litera și spiritul lor.
Instanța de fond a reținut într-un final că o parte din bunurile mobile revendicate de contestatorii - apelanți sunt proprietatea acestora pentru aceștia au prezentat facturi, contract de vânzare cumpărare.
De asemenea, instanța de fond a constatat că o altă parte din aceste bunuri au fost ridicate de contestatori astfel cum rezultă din procesul verbal de sechestru.
Pentru restul bunurilor aflate sub sechestru contestatorii nu au prezentat nicio dovadă de proprietate ori posesie.
În ce privește pretențiile intimatei - SRL referitor la masa de bucătărie și soba email și imprimanta HP, acesta nu se justifică întrucât instanța de fond în mod judicios a constatat că aceste bunuri mobile au aparținut contestatorilor.
Celelalte aprecieri făcute de apelantă în privința relei credințe a contestatorilor exced cadrului legal al contestației la executare silită pornită de adjudecarea imobilului în litigiu.
Împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat recurs creditoarea - SRL, iar prin motivele de recurs s-a invocat excepția de necompetență a tribunalului în ceea ce privește compunerea completului de judecată respectiv decizia recurată s-a pronunțat într-o cale de atac nelegală întrucât hotărârea primei instanțe era atacabilă cu recurs, iar nu cu apel, fapt ce atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecarea recursului. Totodată, a fost invocată excepția de netimbrare la fond și apel.
În susținerea acestor excepții se arată că apelanții contestatori au mărit artificial valoarea bunurilor mobile pentru a eluda normele legale privind competența întrucât aceștia nu motivaseră în termen legal calea de atac.
Pe de altă parte, dacă contestatorii evaluează bunurile la mai mult de 10 ori față de valoarea reală, în opinia recurentei aceștia trebuie să plătească taxă de timbru valoare întrucât, din interpretarea art. 401 alin. 2 Cod procedură civilă rezultă că doar bunurile urmărite pot face obiectul contestației la executare. Ori, recurenta a urmărit doar bunurile din raportul de evaluare, restul bunurilor nefiind urmărite.
Totodată, se arată că recurenta nu poate fi obligată la restituirea mesei de bucătărie și a imprimantei HP deoarece aceste bunuri au fost predate reprezentantei debitoarei prin proces verbal la data de 31.08.2007; 17.03.2007.De asemenea recurenta arată că a primit o sobă de cărămidă iar nu una de email și 25 monede vechi, iar nu 25 bucăți fier.
În final este criticată soluția de obligare la plata cheltuielilor de judecată întrucât recurenta nu are nici o culpă în faptul că bunurile nu au fost ridicate de pe terenul adjudecat, deși se putea face acest lucru oricând.
Recursul este nefondat.
Cu privire la excepțiile privind timbrarea insuficientă a contestației și natura căilor de atac de care este susceptibilă hotărârea primei instanțe, curtea reține că decizia atacată este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Prin contestația ce face obiectul prezentei judecăți, contestatorii, persoane fizice în calitate de terți pretind că au un drept de proprietate asupra bunurilor urmărite, iar acest tip de contestație se încadrează în dispozițiile art. 401 alin 2 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 402 alin. 2 Cod procedură civilă" hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 400 ind. 1 și 401 alin 2". Prin urmare, în cauză nu are nici o relevanță criteriul valoric instituit prin art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă și nici motivul de recurs prin care se invocă supraevaluarea bunurilor contestate, astfel încât în mod corect tribunalul a apreciat că soluția primei instanțe este atacabilă cu apel, iar nu cu recurs și a soluționat apelul în conformitate cu prevederile legale menționate.
Nu este fondat nici motivul de recurs prin care se invocă faptul că bunurile ce nu sunt incluse în raportul de evaluare ar fi trebuit taxate la valoare deoarece prin încheierea din 7.10.2008 ( fila 280 dosar fond) prima instanță a dispus disjungerea petitului 3 al acțiunii privind restituirea bunurilor proprietatea contestatorilor necuprinse în procesul verbal de sechestru și deținute de recurentă și s-a format un dosar nou. Pe de altă parte, contestația la executare a fost atacată cu suma maximă prevăzută de lege atât la fond cât și în apel.
În ceea ce privește restituirea sobei și a 25 bucăți fier vechi, curtea reține că aceste bunuri au fost descrise astfel cum rezultă din procesele verbale încheiate la fața locului.
În ceea ce privește predarea către debitoare a unei mese și a unei imprimante, curtea reține că prin motivele ce fac obiectul contestației, instanța a fost învestită doar cu excluderea din masa bunurilor a acelora care sunt proprietatea terților debitori iar hotărârea instanței de fond a analizat legalitatea actelor de executare atacate doar sub acest aspect.
Faptul că unele dintre bunuri au fost deja ridicate ulterior introducerii prezentei contestații sunt aspecte ce exced prezentului cadru procesual și constituie acte de executare necontestate.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, curtea reține că aspectele invocate nu au relevanță iar culpa procesuală aparține în mod evident recurentei.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins, iar în baza art 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr. 49/A/2009 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 17 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CȘ 22.01.2010
Dact AG 22.01.2010/ 5 ex
Jud apel G /
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Cristina Ștefăniță, Anca Pîrvulescu
