Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1643/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1643/R/2009 | |
Ședința publică 24 iunie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta | - - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarii și, împotriva deciziei civile nr. 166/A 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimata, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatorilor recurenți și, avocat și reprezentanta intimatei, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 591 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul contestatorilor-intimați depune la dosar delegația de reprezentare și timbrajul aferent recursului, acesta fiind astfel legal timbrat, iar reprezentanta intimatei depune la dosar delegația de reprezentare și chitanța prin care se atestă plaa onorariului avocațial.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul contestatorilor-recurenți susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, desființarea deciziei recurate și pe cale de consecință admiterea contestației așa cum a fost promovată, cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru.
Reprezentanta intimatei pune concluzii în sensul respingerii recursuluiu ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a deciziei recurate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 12136/2008, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, s-a luat act de renunțarea reclamantei reconvenționale la cererea privind sistarea stării de indiviziune asupra imobilului apartamentului nr. 10 din- înscris in CF nr. - C-
A fost admisă cererea reconvențională formulată de intimata - reclamanta reconvențională, în contradictoriu cu contestatorii - pârâți reconvenționali și, și în consecință:
A fost sistată comunitatea asupra bunului comun al pârâților reconvenționali și, apartamentul nr. 10 din- înscris in CF nr. - C-N, stabilind că fiecăruia dintre soți îi revine, o cota de parte din imobil, ca bun propriu.
A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorii și soția.
Au fost obligați pârâții reconvenționali să plătească reclamantei reconvenționale suma de 248 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, rin p. sentința civilă nr. 5162/2007 a Judecătoriei Cluj -N, a fost obligat să plătească intimatei, suma de 13.912 lei, precum și dobândă legală aferentă și cheltuieli de judecată.
Recursul împotriva acestei sentințe a fost respins, fiind obligat să plătească încă 400 lei cheltuieli de judecată - decizia civilă nr. 1199/R/2007 a Tribunalului Cluj.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 7689/24.10.2006 a Judecătoriei Cluj -N, a fost obligat să plătească 400 lei cheltuieli de judecată in favoarea lui.
Prin somația emisă la data de 15.02.2008 în dosarul execuțional nr. 28/2008 al J, a fost înștiințat că în temeiul titlurilor executorii: decizia civilă nr. 1199/R/2007 a Tribunalului Cluj; sentința civilă nr. 5162/2007 a Judecătoriei Cluj -N și sentința civilă nr. 7689/ 24.10.2006 a Judecătoriei Cluj -N este obligat la plata sumei de 18.310, 71 lei reprezentând debit, cheltuieli de judecată și de executare, în favoarea creditoarei.
Executorul a identificat bunurile debitorului, întocmind procesul-verbal verbal de situatie din data de 11.03.2008, din care rezultă că debitorul este proprietar, impreună cu, asupra apart. nr. 10 din C-N-.
Ca urmare, executorul a procedat la notarea somației în CF, iar prin procesul-verbal de situatie din data de 02.04.2008 a constatat impedimentul la executarea silită constând în faptul că bunul imobil este înscris in CF ca bun comun al debitorului și al soției acestuia.
Potrivit CF nr. - C-N sub nr. top 24504/S/X este înscris. nr. 10 din-, la foaia de proprietate fiind înscriși și soția, cu titlu de "cumpărare", ca bun comun.
La interogatoriu debitorul a arătat că nu are bunuri proprii și atât el cât și soția sa au arătat că bunurile sunt bunuri comune.
Potrivit art. 493 alin. 1 Cod procedură civilă creditorii personali ai unui debitor codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilul aflat în proprietate comună, trebuind să ceară mai întâi împărțeala acestui imobil. Se instituie astfel obligația de a se recurge la o procedură prealabilă în cadrul căreia, pe calea împărțelii, se va determina partea ce trebuie să revină debitorului în proprietate exclusivă, existând astfel un impediment temporar de natură să întârzie urmărirea silită. La aliniatul (2)al aceluiași articol se prevede și că se poate urmari insa, de către creditorii personali, cota-parte determinata a debitorului lor din imobilul aflat in coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară împărțeală.
De asemenea, în conformitate cu art. 4001Cod procedură civilă împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă și în cadrul judecării contestației la executare.
Creditorii personali ai unuia dintre soți nu pot urmări, pentru realizarea creanței lor, potrivit art. 33 alin. 1 Codul familiei, decât bunurile proprii ale soțului respectiv. Dacă aceste bunuri nu sunt suficiente, creditorii pot cere împărțirea bunurilor comune, împărțeală ce se poate face așa cum am arătat și în cadrul contestației la executare.
In acest sens instanța trebuie să verifice dacă există motive temeinice pentru împărțirea bunurilor comune, aspect ce nu se cere însă a fi probat dacă acțiunea este formulată de creditorul personal al unuia dintre soți care trebuie să dovedească existența titlului executoriu și faptul că nu și-a putut realiza creanța urmărind bunurile proprii ale soțului debitor.
In cauză s-a făcut dovada că debitorul nu are bunuri proprii urmăribile, atât el cât și soția arătând expres acest lucru, situație coroborată și cu datele oferite în adresa Direcției taxe și impozite și cu împrejurarea că executorul nu a identificat bunuri proprii.
De asemenea, instanța a reținut că s-a făcut dovada existenței titlurilor executorii împotriva debitorului (decizia civilă nr. 1199/R/2007 a Tribunalului Cluj; sentința civilă nr. 5162/2007 a Judecătoriei Cluj -N și sentința civilă nr. 7689/ 24.10.2006 a Judecătoriei Cluj -N) și a faptului că există doar bunuri comune urmăribile.
Prin împărțeală se determină ce anumite bunuri revin soțului împotriva căruia nu există titlu executoriu și care trebuie scoase de sub urmărire și ce anume bunuri revin soțului debitor, împărțeala bunurilor comune făcându-se numai în măsura necesară acoperirii creanței.
Instanța a mai reținut că s-a făcut dovada existenței bunului imobil în patrimoniul debitorului si soției sale, ca bun comun și că aceștia nu au susținut cote diferite de contribuție.
Instanța având în vedere cele de mai sus și ținând cont de disp. art. 4001art. 493 Cod procedură civilă coroborate cu disp. art. 30, 31, art. 33 și art. 36 Codul familiei, a admis cererea reconvențională formulată de creditoare în contradictoriu cu intimații - pârâți reconvenționali și în consecință a dispus sistarea comunității asupra imobilului situat în C-N-. 10 înscris în CF nr. nr. - C-N, cu nr. top 24504/S/X, stabilind că fiecăruia dintre soți îi revine, o cota de parte din imobil, ca bun propriu.
Creditoarea a înțeles să renunțe la capătul de cerere privind sistarea stării de indiviziune fie prin atribuirea bunului către debitor, fie prin vânzare la licitație. Ca urmare, în baza art. 246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea la judecată referitor la cererea sistare a indiviziunii.
Față de cele de mai sus, contestația la executare formulată de contestatori apare ca neîntemeiată. Aceștia au invocat ca unic motiv pentru anularea actelor de executare silită faptul că bunul urmărit este bun comun. Aspectul invocat de contestatori a fost reținut - potrivit legii - de executor ca impediment la executare, astfel că nu s-a continuat executarea.
Raportat la faptul că s-a solicitat și încuviințat sistarea comunității de bunuri, instanța a apreciat că executarea poate continua în ceea ce privește cota de ce a revenit debitorului ca bun propriu, până la concurența debitului.
Nefiind invocate alte neregularități ale executării ori actelor de executare silită, instanța a respins contestația la executare formulată de contestatorii și soția.
Văzând disp. art. 274 Cod procedură civilă și raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, pârâții reconvenționali au fost obligați să plătească reclamantei reconvenționale suma de 248 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.166/A/19.03.2009 a Tribunalului Clujs -a respins ca nefondat apelul declarat de intimații și împotriva sentinței civile nr. 12136/2008 din 06.05.2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, care a fost menținută în totul.
Au fost obligați apelanții să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut următoarele:
Excepția prematurității cererii de sistare a comunității de bunuri cu privire la apartamentul in litigiu mai înainte de urmărirea bunurilor mobile proprii sau comune a fost soluționată de instanță prin încheierea interlocutorie din 30 octombrie 2008, în sensul respingerii acesteia. Așadar, primul motiv de apel este vădit nefondat.
Motivele de apel formulate la punctele II, II și IV reiau același argument al prematurității cererii de sistare a comunității de bunuri in cadrul executării silite mai înainte de urmărirea bunurilor mobile proprii sau comune ale debitorului.
Susținerea apelanților nu poate fi primită, pentru că nu se sprijină pe niciun text legal care să consacre prioritatea urmăririi bunurilor mobile înaintea celor imobile. O astfel de prioritate este instituită prin art. 491 al. (1) Cod pr.civ. numai în privința bunurilor minorilor sau a persoanelor puse sub interdicție, însă în speță debitorul nu se încadrează în niciuna din aceste categorii de persoane.
Textul articolului 373/3 alin. 1 Cod pr.civ. nu consacră o astfel de ordine de prioritate, ci numai limitele întinderii executării silite, limite care se circumscriu valorii creanței.
Apelanții pretind că nici executorul judecătoresc, nici instanța de fond nu au făcut demersuri în vederea identificării bunurilor mobile proprii sau comune.
Susținerea nu poate fi primită, în ce privește bunurile mobile proprii pentru că însuți apelantul a recunoscut la interogatoriu că nu are bunuri proprii, toate bunurile lui fiind comune cu soția, iar in ce privește bunurile mobile comune, pentru considerentele expuse mai sus, respectiv că nu este consacrată legal o ordine de preferință care să impună urmărirea in prealabil a bunurilor mobile.
Prin cererea reconvențională intimata a solicitat instanței să stabilească că asupra apartamentului nr. 10 din- înscris în CF - C cu nr. top,contestatorul are cota de parte și are cota de parte, prin sistarea comunității de bunuri comune, iar apoi să se dispună sistarea stării de indiviziune prin atribuirea întregului apartament către debitorul cu plata sultei, fie prin vânzarea la licitație publică.
Indiferent de ordinea în petit a solicitărilor, este indiscutabil că prin cererea reconvențională intimata a solicitat transformarea dreptului de proprietate codevălmașă a celor doi contestatori asupra imobilului in litigiu în drept de proprietate comună pe cote părți egale. Aceasta este interpretarea pe care instanța o dă cererilor formulate de intimată în cererea reconvențională, și nu cea dată de apelanți, anume aceea că prin sistarea comunității se dorește a se stabili cotele lor de contribuție egală și este inadmisibil ca o stare de fapt, în cauză a unor cote de contribuție, să fie stabilită ca urmare a comunității de bunuri.
Răspunzând acestor solicitări, nu se poate susține că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, astfel încât să fie incidente dispozițiile art. 129 al. 6 Cod pr.civ.
Pentru toate aceste considerente apelul contestatorilor a fost găsit nefondat și a fost respins in temeiul dispozițiilor art. 295 și 296 Cod pr.civ. păstrând în întregime hotărârea atacată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod pr. civ. apelanții au fost obligați să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariul avocațial achitat potrivit chitanței de la fila 22 dosar.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal intimații și solicitând modificarea în sensul admiterii apelului și a contestației la executare.
În motivarea recursului s-au invocat următoarele:
În cadrul executării silite nu s-a făcut dovada că s-au făcut demersuri pentru identificarea bunurilor mobile proprii debitorului sau comune, de natură să acopere creanța.
Prin această procedură de executare silită s-a urmărit încă de la început recuperarea creanței prin vânzarea la licitație a apartamentului proprietatea contestatorilor.
Nu s-au făcut verificări dacă există și alte bunuri comune a căror valoare să acopere creanța.
Intimata a recurs la acest mijloc de realizare a creanței urmare a faptului că anterior, contestatorul a recuperat o creanță pe care intimata o avea față de el prin vânzarea unui apartament proprietatea intimatei. Cu acea ocazie însă, contestatorul a efectuat toate demersurile pentru a identifica eventualele bunuri aparținând intimatei, de natură să acopere integral valoarea creanței, neidentificându-se însă asemenea bunuri.
S-a omis analizarea faptului că actele de procedură întocmite în dosarul execuțional nr. 28/2008 sunt viciate.
Prin procesul-verbal de situație întocmit la data de 11.03.2008 s-a finalizat etapa identificării bunurilor debitorului apte a acoperi creanța pretinsă de intimată.
Prin acest act s-a constatat că debitorul este proprietarul apartamentului nr. 10 situat în C-N,- în coproprietate cu contestatoarea.
Nu există însă nici un act care să facă dovada că anterior încheierii acestui proces verbal executorul a făcut vreun demers care să vizeze identificarea altor bunuri proprii debitorului sau deținute în devălmășie.
Decizia pronunțată în apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât instanța a omis să verifice dacă bunurile mobile deținute în comun de către contestatori acoperă sau nu creanța pe care intimata o are față de contestatorul.
Un alt motiv invocat vizează împrejurarea că cererea intrimatei de sistare a comunității de bunuri în modul în care a fost formulată era inadmisibilă.
Inadmisibilitatea rezidă din succesiunea petitelor formulate de intimată prin cererea reconvențională. Aceasta a solicitat întâi stabilirea cotelor de contribuție a părților la dobândirea imobilului și abia ulterior sistarea comunității de bunuri, în condițiile în care succesiunea firească ar fi fost de solicitare a sistării comunității de bunuri, în prealabil cererii de stabilire a cotelor de contribuție la dobândirea bunului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate curtea constată că acesta nu este fondat.
În ce privește susținerea recurenților conform căreia procedura de executare este viciată din perspectiva faptului că anterior demarării executării silite imobiliare s-ar fi impus identificarea eventualelor bunuri mobile proprii sau comune ale debitorilor aceasta este total nefondată.
Creditorul aflat în posesia unui titlu executoriu - în speță, sentința civilă nr. 7689/2006 a Judecătoriei Cluj -N, irevocabilă - are posibilitatea să demareze procedura executării silite în oricare din formele reglementate de Codul d e procedură civilă, fiind singurul îndreptățit să aleagă modalitatea prin care înțelege să își execute creanța. Nu există nicio dispoziție legală care să impună acestuia obligația de a urma cu prioritate un anumit tip de executare și numai în ipoteza în care prin aceasta nu este posibilă realizarea creanței să recurgă la un alt tip de executare. Concret, raportat la datele speței, nimic nu impune creditoarei ca în prealabil executării silite imobiliare să încerce să își recupereze creanța urmând o altă cale de executare, mobiliară.
Debitorul supus executării silite imobiliare, în ipoteza în care deține bunuri mobile a căror valoare acoperă creanța și dorește să salveze bunurile imobile de la o eventuală executare silită, are posibilitatea achitării voluntare a debitului, astfel încât creanța să se prin plată. În speță contestatorii nu au făcut dovada plății, astfel încât toate afirmațiile conform cărora creditoarea ar fi trebuit să urmeze calea executării silite mobiliare sunt nefondate.
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii reconvenționale, prin care creditoarea a solicitat sistarea comunității de bunuri, această excepție nu este fondată.
Potrivit art. 400 indice 1 Cod proc. civ. împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă la cererea părții interesate și în cadrul judecării contestației la executare.
În ceea ce privește ordinea formulării cererilor în cadrul unui astfel de litigiu, nu există o dispoziție imperativă în acest sens, însă logic este ca întâi să se stabilească faptul că bunul supus partajului este comun, cotele de contribuție pe care le-au avut părțile la dobândirea bunului și în final sistarea comunității de bunuri potrivit cotelor de contribuție.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. recursul contestatorilor va fiu respins ca nefundat.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ. vor fi obligați recurenții să îi plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat ( 12).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii și împotriva deciziei civile nr. 166/A din 19 martie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să îi plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - TARȚA
Red. dact. GC
2 ex/07.07.2009
Jud. apel:,
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
