Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1679/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(7985/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.1679/
Ședința publică de la17.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol pronunțarea deciziei civile privind recursul declarat de recurenta-pârâtă - - împotriva sentinței civile nr.732/F/23.09.2008 pronunțate de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-(1383/2008) în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL INDEPENDENT SOIA 2007 și intimatul-intervenient UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR LIBERE
Dezbaterile de fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10.03.2009, consemnate în încheierea de ședință la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea deciziei la data de 17.03.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 732/F/23.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Sindicatul Independent SOIA 2007.
A admis, ca întemeiată, cererea formulată de reclamantul Sindicatul Independent SOIA 2007 în contradictoriu cu pârâta - - U; a dispus anularea hotărârii nr. 5/23.04.2008 prin care s-a dispus desființarea unor locuri de muncă.
A admis, ca întemeiată, cererea de intervenție formulată de Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere I.
În considerente a reținut că salariații concediați, care sunt menționați în hotărârea contestată de către reclamant, sunt legal reprezentați în fața instanței de către Sindicatului Independent Soia 2007, în conformitate cu dispozițiile Deciziei nr.175/15.04.2004 a Curții Constituționale, care precizează că organizațiile sindicale au dreptul de a introduce acțiuni în justiție în numele membrilor săi și de a-i reprezenta pe aceștia în cauzele al căror obiect este compatibil cu rolul sindicatelor, respectiv de a apăra drepturile sau interesele profesionale, economice și sociale ale membrilor săi.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a constatat că prin Hotărârea Consiliului de Administrație al pârâtei nr. 5/23.04.2008 s-a luat măsura desființării unor locuri le muncă.
Întrucât contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a expirat la data de 29.07.2007, au început negocieri pentru semnarea unui nou contract, negocieri ce nu fost inițiate în data de 29.09.2007 și au continuat până la sfârșitul lunii mai 2008.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010: "Părțile convin ca în perioada negocierilor, atât în cazul în care se fac modificări, cât și în cazul denunțării contractului, la nivelurile de negociere să nu se declanșeze greve, iar la nivel de unitate sau grup de unități să nu se efectueze concedieri din motive neimputabile salariaților".
Susținerile pârâtei precum că negocierile privind încheierea unui nou contract de muncă la nivel de unitate au fost întrerupte la sfârșitul anului 2007 nu pot fi reținute, deoarece, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, filele 5-11, reiese că aceste negocieri au continuat, că ele nu au fost întrerupte, ajungându-se chiar la declanșarea conflictului de interese.
Coroborând întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei și având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța a apreciat cererea reclamantului ca fiind întemeiata și a admis-o și,în consecință, a dispus anularea hotărârii nr.5 din 23.04.2008 emise de pârâtă prin care s-a dispus desființarea unor locuri de muncă, urmând a admite, ca fiind întemeiată, și cererea formulată de către intervenienta Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta - -, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a susținut că prin această hotărâre, Consiliul de Administrație, în urma analizei modului de organizare și structurare a forței de muncă a personalului societății încadrat la punctele de lucru Fabrică și U, aprobase desființarea unui număr de 21 locuri de muncă pentru care nu se justifica caracterul permanent și pe cale de consecință, concedierea individuală a unui număr de 18 salariați, în condițiile art. 65 coroborat cu art.74 Codul muncii.
Temeiul legal al solicitării reclamantului Sindicatul Independent Soia 2007 a fost bazat pe dispozițiile art. 5 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă nr. 2895 din 21.12.2006 unic la nivel național pentru anii 2007-2010.
La dosarul cauzei a fost depusă cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului de către Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere I, organizație sindicală județeană la care reclamantul a arătat că este afiliat, cerere prin care a solicitat, de asemenea, anularea deciziei de concediere, deoarece aceasta încalcă prevederile Contractului colectiv de muncă, precizând că au fost desfăcute contractele individuale de muncă ale salariaților recurentei în timpul negocierilor, aceste negocieri nefiind niciodată întrerupte, iar această situație nu a fost adusă la cunoștință sindicatului.
Instanța de judecată a reținut prin sentința atacată că, în cadrul Hotărârii nr. 5/23.04.2008 Consiliul de Administrație al recurentei s-a luat decizia de desființare a unor locuri de muncă.
A mai reținut instanța că întrucât contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a expirat la data de 29.07.2007, au început negocierile pentru semnarea unui nou contract, negocieri ce au fost inițiate în data de 29.09.2007 și au continuat până la sfârșitul lunii mai 2008.
Coroborând întregul material probator și întemeindu-și soluția pe dispozițiile art.5 alin.3 din Contractul colectiv de muncă nr. 2895 din 21.12.2006 unic la nivel național pe anii 2007-2010 care prevăd că: "Părțile convin ca în perioada negocierilor, atât în cazul în care se fac modificări, cât și în cazul denunțații contractului, la nivelurile de negociere să nu se declanșeze greve, iar la nivel de unitate sau grup de unități să nu se efectueze concedieri din motive neimputabile salariaților", instanța a admis cererea și a dispus prin dispozitiv anularea Hotărârii nr. 5/23.04.2008 a Consiliului de Administrație al - și anularea acesteia.
Instanța de judecată a admis cererea Sindicatului Independent SOIA 2007 de anulare a Hotărârii nr. 5/23.04.2008 a Consiliul de Administrație al, deși reclamantul nu avea calitate procesual activă.
Așa cum reiese din petitul acțiunii și din cele reținute de instanța de fond, aceasta a fost investită cu cercetarea legalității conținutului Hotărârii nr. 5/23.04.2008 a Consiliul de Administrație al și anularea acesteia.
Instanța de judecată a trecut peste aspectul că reclamantul Sindicatul Independent SOIA 2007 nu are calitatea de a ataca în instanță o decizie a Consiliului de Administrație (din care nu face parte, nefiind nici acționar al societății). Singura posibilitate de a ataca o Hotărâre a Consiliului de Administrație a unei societăți comerciale este indicată de dispozițiile art.61 din Legea 31/1990, republicată și modificată, din al cărui conținut, prin coroborarea alin. 1 și 2 trebuie reținute următoarele: Creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile consiliului de administrație privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție.
Or, în cazul recurentei, aceasta se află în fața unei hotărâri de modificare a Actului Constitutiv al
Mai mult decât atât, se poate observa că Legea nr.31/1990 nu prevede în mod expres modalitatea de anulare a deciziilor Consiliului de Administrație considerate nelegale. În doctrina de specialitate s-a reținut că pornind de la prevederile art.111, alin.1 lit. d) referitor la obligația adunării generale a acționarilor de a se pronunța asupra gestiunii administratorilor, anularea unor eventuale decizii nelegale a consiliului de administrație poate fi dispusă de adunarea generală a acționarilor.
Este adevărat totuși, că întreaga consecință a cuprinsului Hotărârii nr.
5/23.04.2008 a Consiliul de Administrație al -. s-a materializat în
mai multe decizii de încetare a contractelor de muncă și astfel, sindicatul
putea ataca în justiție nelegalitatea acestor decizii de concediere, lucru care nu s-a întâmplat până în prezent.
Din însuși cuprinsul textului de lege pe care instanța judecătorească l-a reținut la pronunțarea sentinței atacate (art.5 alin.3 din Contractul colectiv de muncă nr.2895/21.12.2006 unic la nivel național pentru anii 2007-2010), rezultă că la "nivel de unitate sau grup de unități să nu se efectueze concedieri din motive neimputabile salariaților".
Recurenta solicită instanței de judecată să observe că în cuprinsul Hotărârii nr. 5/23.04.2008 a Consiliul de Administrație al -. nu s-a dispus efectuarea nici unei concedieri privind vreun salariat al unității. Într-adevăr, prin această hotărâre s-a aprobat desființarea unui număr de 21 locuri de muncă pentru care nu se justifica caracterul permanent și pe cale de consecință, concedierea individuală a unui număr de 18 salariați, în condițiile art.65 coroborat cu art.74 Codul muncii, fără ca acești salariați să fie numiți. Recurenta solicită instanței să constate că actul de încetare a contractelor de muncă a salariaților în cauză nu îl constituie hotărârea consiliului de administrație, ci deciziile ulterioare emise de conducerea societății.
Astfel, au fost emise de către conducerea următoarele decizii:
- Decizia nr.40/02.06.2008 -;
- Decizia nr.41 /02.06.2008 -;
- Decizia nr.44/16.06.2008 -;
- Decizia nr.45/16.06.2008 -;
- Decizia nr.48/30.06.2008 -;
- Decizia nr. 49/30.06.2008 -;
- Decizia nr. 54/22.07.2008 -;
- Decizia nr. 57/05.08.2008 -;
- Decizia nr. 58/05.08.2008 -;
- Decizia nr. 61/20.08.2008 -.
În opinia recurentei, tocmai aceste decizii (care se află la dosarul cauzei) trebuiau atacate în instanță de către cei îndreptățiți sau de sindicatul ai cărui membrii erau, lucru care nu s-a întâmplat. Recurenta-reclamantă - - solicită instanței de judecată să constate că nu prin hotărârea anulată de instanța de fond au fost efectuate concedieri din motive neimputabile salariaților, ci prin deciziile mai sus enumerate, a căror anulare nu a făcut obiectul cauzei de față.
La pronunțarea sentinței judecătorești atacate, instanța de judecată a reținut faptul că întrucât contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a expirat la data de 29.07.2007, au început negocierile pentru semnarea unui nou contract, negocieri ce au fost inițiate în data de 29.09.2007 și au continuat până la sfârșitul lunii mai 2008, astfel încât, la data adoptării Hotărârii nr. 5/23.04.2008 a Consiliul de Administrație al, conducerea unității se afla încă în negocieri pentru încheierea noului contract colectiv de muncă la nivel de unitate.
În opinia recurentei, deși a reținut corect că la data de 29.09.2007 au fost inițiate negocieri pentru încheierea noului contract colectiv de muncă la nivel de unitate, instanță de judecată scapă din vedere următoarele aspecte:
Dispozițiile imperative ale art.3 alin.3 din Legea 130/1996 republicată, privind contractele colective de muncă care menționează că "durata negocierii colective nu poate depăși 60 zile". Or, așa cum a reținut instanța, negocierile fiind inițiate la data de 29.09.2007, la data adoptării Hotărârii nr. 5 a Consiliul de Administrație al, respectiv 23.04.2008, negocierile colective pentru încheierea contractului de muncă la nivel de unitate nu mai puteau fi valabile, fiind expirat termenul prevăzut de lege, astfel încât, în cauză nu mai puteau fi aplicabile dispozițiile art.5 alin.3 din Contractul colectiv de muncă nr. 2895/21.12.2006 unic la nivel național pentru anii 2007-2010.
Instanța de judecată nu a precizat motivele de drept pe care își întemeiază sentința (art.261 alin.1 pct.5 pr. civ.).
Recurenta solicită instanței de recurs să observe că din întregul cuprins al sentinței civile nr. 732F pronunțate de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă la data de 23.09.2008 în dosarul nr- lipsește temeiul legal pe care își bazează instanța de fond hotărârea de anulare a Hotărârii nr. 5/23.04.2008 a Consiliul de Administrație al, aici referindu-se recurenta nu la temeiul de drept care a fost încălcat de membrii consiliului de administrație la adoptarea hotărârii, ci la temeiul de drept prin care instanța judecătorească poate anula o hotărâre a unui consiliu de administrația în condițiile supuse judecății în prezentul dosar.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, se reține că sindicatul reclamant a avut și interesul și calitatea de a ataca în instanță, printr-o acțiune în anulare, hotărârea consiliului de administrație al societății prin care, cu nesocotirea obligației statuate în sarcina sa de dispozițiile art. 5 alin. 3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, a decis desființarea a 21 de locuri de muncă, urmare a reorganizării activității, potrivit art. 65 din Codul muncii, în perioada negocierilor pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate.
Se constată, din acest punct de vedere, pe de o parte, că textul art. 5 alin. 3 din contract colectiv de muncă unic la nivel național nu vorbește despre "concedieri colective", ci despre concedieri "din motive neimputabile" salariaților, situația în speță, pe de altă parte că, în cauză, negocierile, inițiate în 29.09.2007, au continuat până la sfârșitul lunii mai, fiind în derulare la momentul adoptării hotărârii atacate, anume la 23.04.2008.
Nu se poate reține, în sens contrar, nici faptul că, potrivit art. 3 alin. 3 din Legea nr. 30/1996 rep. durata negocierii nu poate depăși 60 de zile, întrucât o atare obligație este statuată deopotrivă în sarcina organizației sindicale și a patronatului, acesta neputându-și invoca propria culpă de a nu fi finalizat negocierile în termenul prescris de lege, pentru a se exonera de obligația ce- revenea în baza art. 5 alin. 3 din contract colectiv de muncă unic la nivel național și invoca nevalabilitatea negocierilor prin simpla expirare a termenului, deși acestea erau în curs.
În fine, cât privește temeiul acțiunii introduse de organizația sindicală, acesta se află în dispozițiile exprese ale art. 28 din Legea nr. 54/2003 care o legitimează să introducă în instanță orice acțiune pentru protejarea drepturilor membrilor săi, chiar și fără mandat expres din partea acestora, în speță, hotărârea consiliului de administrație dispunând în mod exclusiv în materia raporturilor de muncă din cadrul unității.
Față de dispozițiile exprese ale art. 28 din Legea nr. 54/2003, nu se poate susține că sindicatul nu avea legitimare procesuală activă pentru atacarea hotărârii consiliului de administrație, de vreme ce aceasta afecta raporturile de muncă ale membrilor săi.
Totodată, menționata hotărâre constituie un act distinct, independent de deciziile emise ulterior în baza ei și susceptibil a fi atacat separat, neputând fi obligat sindicatul să atace deciziile individuale de concediere, după cum neatacarea acestora nu reprezintă un fine de neprimire pentru acțiunea în anularea hotărârii aflate la baza deciziilor ulterioare.
este și ideea potrivit cu care sindicatul reclamant nu are la îndemână acțiunea în anularea hotărârii consiliului de administrație, ci eventual, doar calea "opoziției", întrucât consecința admiterii acesteia din urmă o constituie inopozabilitatea hotărârii față de cel care a atacat-o, aceasta continuând să producă efecte față de restul subiectelor de drept, or, în speță, față de conținutul și materia în care intervine, nu se poate pune problema inopozabilității hotărârii față de anumite subiecte de drept și supraviețuirii ei în rest, ea nefiind aplicabilă dincolo de sfera raporturilor de muncă pentru care dispune.
În consecință, potrivit celor expuse, Curtea constată că recursul declarat, analizând prin prisma criticilor deduse judecății, este nefondat, urmând ca, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 pr. civ. să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-pârâtă - - împotriva sentinței civile nr.732/F/23.09.2008 pronunțate de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-(1383/2008) în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL INDEPENDENT SOIA 2007 și intimatul-intervenient UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR LIBERE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./04. 05.2009
Jud. fond:
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
