Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1678/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (7476/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.1678/
Ședința publică de la 17.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol pronunțarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva sentinței civile nr. 1158/09.07.2008 pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA.
Dezbaterile de fond și susținerile recurentei-pârâte au avut loc în ședința publică din data de 10.03.2009, consemnate în încheierea de ședință la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea deciziei la data de 17.03.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.12.2007 pe rolul Tribunalului Călărași - Secția Civilă sub nr-, reclamanta Federația Sindicală a din România, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat, a chemat în judecată pârâta Direcția Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor C, solicitând obligarea acesteia la acordarea tichetelor de masă pentru anii 2004-2007, conform art. 1 din Legea nr. 142/1998 și art. 23 din Legea nr. 435/2006, precum și obligarea pârâtei să plătească sumele de bani reprezentând actualizarea cu rata inflației a drepturilor bănești.
Prin sentința civilă nr.1158/09.07.2008, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis acțiunea reclamantei Federația Sindicală a din România și a obligat pârâta Direcția Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor C la plata către membrii sindicatului din cadrul acesteia a contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 13.11.2004-31.12.2007, sume actualizate cu indicele de inflație la zi, de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamanților în parte, cât privește pretențiile bănești aferente anului 2007. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 157 din Codul muncii, salariile din unitățile bugetare sunt reglementate expres prin lege.
Personalul din unitățile sanitar veterinare este salarizat în baza OG nr.2/2006, cu aplicarea reglementarii speciale din Legea nr.435/2006. Cum art.23 din Legea 435/2006 statuează clar dreptul acestui personal la 20 tichete de masă, acest text de lege se aplică cu prioritate față de reglementarea comună generală prevăzută de Legea nr. 142/1998 și, prin urmare, odată cu intrarea sa în vigoare dreptul acestor salariați la tichete de masă s-a născut și trebuie acordat fără nici o îngrădire. Fiind un drept expres prevăzut de lege acesta nu poate fi condiționat de limitele bugetare, prin legea specială prevăzându-se și aceste resurse.
Tribunalul a considerat că sumele corespunzătoare acestor tichete ce trebuiau a fi acordate pentru anul 2007 trebuie indexate cu indicele de inflație pentru o corectă si dreaptă reparație a prejudiciului produs salariaților.
Cât privește tichetele de masă pentru anii 2004, 2005 și 2006, acestea nu se cuvin reclamanților întrucât până la apariția legii speciale nr.435/2006 acestea se acordau salariaților în cauză doar în baza legii 142/1998, drepturi ce erau condiționate de disponibilitățile bugetare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 14.08.2008 pârâta Direcția Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor C, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 22.09.2008 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, recurenta-pârâtă critică hotărârea tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulate de Federația Sindicala a din România.
Susține recurenta-pârâtă că sentința este nelegală întrucât nu a fost realizată procedura prealabilă necesară în soluționarea cererilor in contencios administrativ, potrivit art.7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Se citează dispozițiile art. 3 din nr.OUG88/2006 pentru modificarea si completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum si unele masuri in domeniul drepturilor de personal, arătându-se că instituțiile publice centrale si locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr.500/2002, cu modificările ulterioare si prin Legea privind finanțele publice locale nr.273/2006, indiferent de sistemul de finanțare si de subordonare, inclusiv activități finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lingă instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu pot acorda tichete de masa in anul 2007.
Așa cum rezultă din formularea cuprinsa in art.23 din Legea nr.435/2006, unitățile sanitar veterinare publice sunt finanțate integral din venituri proprii si din subvenții de la bugetul de stat, deci nu se înscriu in acea unica excepție reglementata de nr.OUG88/2006 si, ca atare, nu pot acorda tichete de masa in anul 2007. Ar trebui ca pentru finanțarea plații acestor tichete de masa să existe o prevedere in bugetul pentru anul 2007 speciala cu aceasta destinație, prevedere care nu există.
In plus, art.1 alin.1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa dispune: "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar precum si din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de munca, denumit in continuare angajator, pot primi o alocație individuala de hrana acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator". Acest text de lege nu este imperativ, acordarea acestui drept fiind, așadar, o opțiune a angajatorului, in limita stabilită de prevederile bugetare de stat sau, după caz, locale. Art.2 alin.2 din același act normativ prevede "tichetele de masa se acordă in limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, si in limita bugetului de venituri si cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Întrucât nu au fost prevăzute fonduri bugetare, unitatea recurentă nu poate acorda contravaloarea tichetelor de masă, așa cum prevede sentința recurată.
Legal citat, intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată, în majoritate, recursul fondat pentru următoarele considerente:
Recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond față de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece instanța a analizat greșit probele administrate in cauză si a aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o norma de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecații sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
Verificând aplicarea legii, Curtea reține mai întâi situația de fapt potrivit căreia membrii sindicatului reclamant care au pretins obligarea recurentei-pârâte la alocarea tichetelor de masă au calitatea de personal contractual în cadrul Direcției Sanitare și pentru Siguranța Alimentelor În această calitate, beneficiază de drepturi salariale și alte drepturi stabilite prin Legea nr. 435/27.11.2006 (publicată în MO nr. 980/7.12.2006). Această lege prevede în art. 23 că personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor, începând cu data intrării în vigoare a legii.
Prin urmare, pretenția dedusă judecății de a se acorda tichete de masă, (iar nu contravaloarea lor, cum a considerat tribunalul) reprezintă un conflict de muncă ce se soluționează după regulile generale ale Codului muncii pentru că raporturile dintre părți au la bază contracte individuale de muncă. Membrii sindicatului nefiind funcționari publici nu au deschisă acțiunea în contencios administrativ, deci nu era necesar a se îndeplini procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004.
Fondul pretențiilor comportă discuții, diferențiat pentru perioada pentru care sunt solicitate, pentru că temeiul juridic aplicabil este diferit.
Astfel, pentru tichetele de masă solicitate angajatorului pentru perioada anilor 2004, 2005 și 2006 sunt de analizat numai normele cuprinse în reglementarea generală a acestor drepturi suplimentare.
Ori, potrivit dispozițiilor Legii nr.142/1998, salariații din sistemul bugetar pot primi tichete de masă, însă reglementarea are valoare dispozitivă, iar nu una imperativă care să impună angajatorului din sistem privat sau bugetar acordarea acestor tichete de masă. Nu se poate face abstracție de dispozițiile art.2 din Legea nr.142/1998, care prevăd că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru ceilalți angajatori.
Neexistând o prevedere în acest sens în bugetul instituției recurente, pentru această perioadă solicitarea angajaților nu este întemeiată.
Nefondată este însă și pretenția salariaților de a li se acorda retroactiv tichetele de masă pentru anul 2007. Pentru această perioadă de timp au produs efecte dispozițiile art.3 din OUG nr.88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, normă potrivit căreia instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007.
Această reglementare imperativă de neprevedere în buget a sumelor cu destinația de tichete de masă nu este una singulară. Anterior, prin legile bugetului de stat pe anii 2003, 2004, 2005 și 2006 se prevăzuse în mod imperativ că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu erau prevăzute sume cu această destinație.
Așadar, Curtea apreciază, în opinie majoritară, că drepturile solicitate au caracter de venituri suplimentare care pot fi acordate numai în raport de disponibilitățile bugetare și de situația concretă din instituția publică angajatoare. Chiar dacă ordonanța de urgență care interzice acordarea tichetelor de masă în anul 2007 este publicată în MO nr. 941/21.11.2005, fiind anterioară Legii nr.435/2007, în vigoare din 10.12.2006, aceasta are prioritate pentru că reglementează aspecte financiare generale ce țin de bugetul de venituri și cheltuieli al instituțiilor publice finanțate din subvenții de la bugetul de stat. Ori, Legea nr. 435/2006 este o lege specială de salarizare a personalului din sistemul sanitar-veterinar care prevede dreptul acestei categorii profesionale la 20 de tichete de masă lunar pe care însă angajatorul, instituție publică, le poate acorda numai în măsura în care există credite bugetare în acest sens. În anul 2007 însă aceste venituri bugetare nu au fost acordare recurentei-pârâte, ca de altfel nici unei alte instituții publice, motiv pentru care pretenția sindicatului reclamant nu este întemeiată.
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, cu majoritate, va admite recursul și va modifica în tot hotărârea atacată în sensul că va respinge pretențiile reclamanților privind contravaloarea tichetelor de masă, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva sentinței civile nr. 1158/09.07.2008 pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantei Federația Sindicală a din România împotriva pârâtei Direcția Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor C ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Red /tehn. l/2 ex./17.04.2009
Cu opinia separată a doamnei judecător, în sensul admiterii recursului, modificării în parte a sentinței atacate și înlăturării dispoziției de obligare la plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 13.11.2004-9.12.2006, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Opinia separată apreciază că se impunea admiterea recursului, cu consecința modificării numai în parte a sentinței atacate, în sensul înlăturării dispoziției de obligare la plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 13.11.2004-09.12.2006, pentru care nu există temei, menținând obligația pentru perioada 10.12.2006-31.12.2007, pentru care reclamanții se pot prevala în mod legitim de prevederile art. 23 din Legea nr. 435/2006.
Într-adevăr, nu se pot pretinde și acorda tichete de masă sub imperiul Legii nr. 142/1998, întrucât această lege nu reglementează în mod ferm, imperativ și necondiționat, o atare obligație în sarcina angajatorului, ci doar o facultate, o posibilitate recunoscută acestuia, în funcție de prevederile bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, respectiv în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori.
Prin urmare, sub incidența Legii nr. 142/1998, reclamanții nu se pot prevala de un drept recunoscut necondiționat, la acordarea în natură sau în echivalent a celor 20 de tichete de masă, lunar.
Cât privește ordonanța de urgență nr. 88/2006, aceasta dispune în art. 3, că instituțiile publice centrale și locale (ipoteza în speță), indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii (nu este cazul pârâtei-recurente), nu acordă tichete de masă în 2007.
OUG 88/2006 a fost însă publicată în Monitorul Oficial la data de 21.11.2006 și a intrat în vigoare la data de 24.11.2006. Or, ulterior, la data de 10.12.2006 a intrat în vigoare Legea nr.435/2006, care, la articolul 23 dispus expres: " Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor".
Rezultă așadar că reclamanții dispun de o reglementare specială și ulterioară față de dispoziția contrară, anterioară și generală cuprinsă în art.3 din G nr.88/2006, prima aplicându-se cu prioritate în ipoteza particulară a personalului din unitățile sanitar veterinare.
Astfel, potrivit regulilor de aplicare în timp a legii civile, norma ulterioară care derogă de la cea anterioară, cuprinsă într-un act normativ cu cel puțin aceeași forță juridică, produce efecte pentru viitor în sensul în care modifică sau abrogă norma anterioară, iar cât privește raportul dintre legea generală (G nr.88/2006-art.3) și legea specială (legea nr. 435/2006-art.23), aceasta se exprimă prin adagiul latin: "specialia generalibus derogant".
Tot astfel art.14 din legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, dispune:
"(1) O reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special față de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie.
(2) Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie.
(3) Reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri."
Considerăm așadar, în opinia separată, că dispoziția ulterioară cuprinsă în art.23 din legea nr.435/2006 care reglementează de manieră specială, derogatorie de la reglementarea generală, dreptul unei anumite categorii de salariați la acordarea tichetelor de masă, se aplică cu prioritate în privința acestora, din momentul intrării în vigoare, în caz contrar ar însemna ca o atare dispoziție să fie ineficientă încă din momentul adoptării, deși este un act perfect valabil formal, fiind adoptat după procedura instituită de Constituție, de către Parlament.
În considerarea celor expuse, apreciem că, în aplicarea art.312 alin.1 raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, se impunea admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, înlăturând dispoziția de acordarea a contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 13.11.2004-09.12.2006, menținând-o pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a legii nr.435/2006, respectiv pentru intervalul 10.12.2006-31.12.2007.
JUDECĂTOR
Red./tehn.
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
