Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 179/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 179/2009
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația la titlu formulată de contestatoarea, în nume propriu și în reprezentarea minorului, în contradictoriu cu intimații, -, având ca obiect lămurirea dispozitivului Deciziei civile nr. 2046/R/2008 a Curții de Apel Cluj, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr-.
dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 octombrie 2009, încheiere care face parte din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6054/6.12.2007, Judecătoria Baia Marea respins cererea de validare a popririlor înființate la cererea creditorilor, și, în contradictoriu cu debitorul și terțul poprit.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că, terțul poprit a efectuat deja o plată parțială a datoriei pe care o avea față de debitorul, pentru cealaltă parte a datoriei acesta din urmă renunțând cu titlu gratuit, prin actul autentic, intitulat "Declarație".
Față de împrejurarea că cele două acte încheiate între debitor și terțul poprit (plata parțială și remiterea de datorie) nu au fost atacate de creditori pe calea acțiunii pauliene, prima instanță a reținut că terțul poprit nu mai datorează nimic debitorului, astfel încât cererea de validare a popririi se impune a fi respinsă.
Prin decizia civilă nr. 126/A/23.04.2008 a Tribunalului Maramureș au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de creditorii și contra sentinței civile nr. 6054/6.12.2007, pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
A fost admis apelul declarat de creditorul, contra sentinței civile nr. 6054/6.12.2007 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis cererea formulată de creditorul și s-a dispus validarea popririi înființate la cererea acestui creditor, prin adresa de înființare a popririi din data de 9.12.2005 în dosar execuțional nr. 183-1017/2005 al executorului judecătoresc și în consecință a fost obligat terțul poprit să plătească acestui creditor suma de 11.000 euro sau echivalentul în lei la cursul din data plății și suma de 350 lei Ron.
Restul dispozițiilor sentinței au fost menținute.
A fost obligat terțul poprit să plătească creditorului suma de 5.000 lei Ron cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, pentru recuperarea creanței pe care creditorul o avea față de intimatul, a formulat cerere de executare silită în dosarele execuționale 45/2006 și 76/2006 la Cabinetul individual al executorului judecătoresc Poprirea a fost înființată la data de 8.01.2007, în dosar execuțional nr. 45/2006, asupra sultei pe care terțul poprit o datorează debitorului, ca urmare a partajului intervenit între ei (prin Sentința civilă nr. 998/2006 pronunțată de Judecătoria Baia Mare ).
Creanța creditorului rezultă din sentința civilă nr. 416/2006, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 7890/2005. Și acest creditor a formulat cerere de executare silită împotriva debitorului, în dosar execuțional nr. 40-284/2006 al Cabinetului individual al executorului judecătoresc. Poprirea a fost înființată, asupra creanței viitoare, la data de 24.03.2006, în dosarul execuțional sus menționat.
Creanța creditorului rezultă din sentința civilă nr. 3355/2005 definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 3126/2005. La cererea acestui creditor s-a format dosarul execuțional nr. 183-1017/2005 al Cabinetului individual al executorului judecătoresc. Poprirea a fost înființată asupra creanței viitoare, la data de 9.12.2005, în dosarul execuțional sus menționat. Înființarea popririi a fost comunicată debitorului și terțului poprit la data de 19.12.2005, respectiv la data de 12.12.2005.
La data de 22.02.2006, s-a încheiat înscrisul autentic intitulat "Declarație", autentificat sub nr. 798/22.02.2006, prin care debitorul declară că a primit de la terțul poprit, suma de 25.926,675 lei reprezentând diferența dintre sulta datorată conform minutei din dosarul de partaj (4898/2005) și poprirea înființată în dosar execuțional nr. 183-1017/2005 al executorului judecătoresc. Prin același înscris, debitorul declară că nu mai are nici o pretenție de la terțul poprit.
Actul autentic menționat mai sus a constituit înscrisul doveditor al stingerii datoriei terțului poprit față de debitor, datorie stinsă parțial prin plată, parțial prin remitere de datorie, așa cum corect a reținut prima instanță. Acest înscris nu a fost atacat de nici unul dintre creditori pe calea acțiunii revocatorii pauliene.
Față de cele de mai sus, instanța de apel a constatat că popririle pe care creditorii și au fost înființate ulterior stingerii datoriei terțului poprit față de debitor (prin plată, respectiv remitere de datorie), așadar este corectă respingerea de către prima instanță a cererilor de validare a popririi formulate de acești doi creditori.
În ceea ce îl privește însă pe creditorul, s-a constatat că poprirea pe care acesta a solicitat-o a fi validată a fost înființată anterior stingerii datoriei terțului poprit. De altfel, debitorul și terțul poprit fac vorbire de poprirea asupra creanței viitoare înființate la data de 9.12.2005 la cererea creditorului și o și au în vedere la întocmirea înscrisului autentic intitulat "Declarație". Față de această împrejurare, instanța de apel a constatat că în mod greșit prima instanță a respins cererea creditorului pentru validarea popririi.
Cu privire la creanța pretinsă de creditorul, s-a constatat că sunt întrunite cerințele art. 460 alin. 1 și alin. 2 teza întâi Cod proc.civilă, terțul poprit, în loc să consemneze suma urmărită de acest creditor, a acceptat remiterea de datorie, încasând diferența dintre sulta stabilită și creanța urmărită.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs terțul poprit, creditorul, precum și creditorul.
Prin decizia civilă nr. 2046/R/2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr-, s-a admis recursul declarat de creditorul în sensul că s-a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 6054/06.12.2007 a Judecătoriei Baia -M care a fost schimbată în sensul că s-a admis și cererea formulată de creditor dispunându-se validarea popririi înființată la cererea acestuia, prin adresa de înființare a popririi din data de 24.03.2006 în dosarul execuțional nr. 40/2006 al Biroului executorului judecătoresc și în consecință terțul poprit a fost obligată să plătească acestui creditor suma de 16.700 euro sau echivalentul în lei plus dobânda legală începând cu data de 10.03.2005 până la data plății efective a debitului precum și suma de 3.515 lei cheltuieli de executare.
Terțul poprit a fost obligată să plătească creditorului cheltuieli de judecată de 2520 lei în prima instanță și suma de 5005,15 lei cheltuieli de judecată în apel.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.
Intimata a fost obligată să plătească recurentului suma de 1505,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
S-a respins recursul declarat de creditorul precum și recursul declarat de terțul poprit împotriva aceleiași hotărâri.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:
Referitor la recursul declarat de reditorul s-a reținut că instanța de fond și instanța de apel au apreciat că declarația autentificată sub nr. 798/22.02.2006 de către Biroul executorului judecătoresc, dată de, mandatarul debitorului, prin care recunoaște că a primit suma de 25.926,675 RON reprezentând diferența dintre sulta datorată conform minutei date în dosarul nr. 4898/2005 de Judecătoria Baia Mare și poprirea asiguratorie dispusă în dosarul execuțional nr. 183-1017/2005 de Cabinetul executorului judecătoresc, constituie înscrisul doveditor al stingerii datoriei terțului poprit față de debitor, datorie stinsă parțial prin plată, parțial prin remitere de datorie. Această argumentație juridică este greșită pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 998/15.02.2006 pronunțată în dosarul nr. 4898/2005 de către Judecătoria Baia Mare, s-a dispus partajul bunurilor comune între și și a fost obligată să-i plătească pârâtului suma de 648.228.750 lei cu titlu de sultă, însă, în acest dosar a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul și. Prin urmare, terțul poprit cunoștea că intervenienții au calitate de creditori ai pârâtului.
Cu toate acestea, în 22.02.2006, eliberează mandatarului fostului soț suma menționată în declarația autentificată, ca reprezentând diferență dintre sulta datorată conform minutei date în dosarul nr. 4898/2005 de Judecătoria Baia Mare și poprirea asiguratorie dispusă în dosarul execuțional nr. 183-1017/2005 de Cabinetul executorului judecătoresc.
Curtea a apreciat că această declarație autentificată nu poate fi avută în vedere ca o plată valabilă, deoarece sentința civilă nr. 998/2006 a rămas definitivă, ca urmare a respingerii apelului formulat în dosarul ce a avut obiect partajul soților prin decizia Tribunalului Maramureș nr. 361/A/14.12.2006. Din 14.12.2006 sentința de partaj este definitivă și, de la această dată, creanțele stabilite prin hotărâre devin certe, lichide, exigibile. Plata făcută de către terțul poprit nu este o plată valabilă, deoarece a fost făcută înainte ca datoria să ajungă la scadență și dacă ar fi dorit să procesul de partaj aflat pe rol, putea să încheie o tranzacție în care trebuia să fie incluși și creditorii fostului soț, care figurau în procesul de partaj.
În mod greșit a fost interpretată declarația mai sus arătată ca fiind o remitere de datorie, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a remiterii de datorie, care este un contract și nu un act juridic unilateral, presupunând consimțământul debitorului la remiterea de datorie. În cazul de față, nu există consimțământul debitorului, motiv pentru care această declarație nu a fost considerat ca fiind un real contract. O renunțare unilaterală a creditorului la dreptul său de creanță este inopozabilă debitorului.
Mai mult, în cazul de față pensia de întreținere era stabilită în favoarea copilului părților, și nu în favoarea terțului poprit, care nu putea să dispună de aceasta.
Nu se poate reține că ar opera o compensație legală, deoarece obligațiile părților trebuie să fie reciproce. Părintele debitor al obligației de întreținere nu poate să opună celuilalt părinte, căruia i-a fost încredințat copilul, compensarea unei creanțe pe care o are împotriva acestuia, deoarece titularul întreținerii este copilul.
Este indubitabil că prin declarația autentificată s-a încercat eludarea drepturilor creditorilor pârâtului. Aceștia au dat dovadă de diligență, formulând cerere de înființare a popririi contului pârâtei în calitate de creditoare a pârâtului, emițându-se o poprire pe creanța viitoare a debitorului în 24.03.2006 (8 dosar fond). Este valabilă poprirea sumelor pe care terțul poprit le va datora debitorului creditor urmăritor, validarea popririi urmând să se facă la data când suma poprită devine exigibilă. Deși suma datorată de terțul poprit a rămas exigibilă la data de 14.12.2006, aceasta a făcut o plată debitorului, anterior, fiind incidente disp. art. 460 alin. 1 Cod proc.civ. teza potrivit căreia terțul poprit a eliberat suma debitorului poprit.
Prin urmare în această situație nu se impunea formularea unei acțiuni revocatorii deoarece actul invocat nu este o remitere de datorie.
Având în vedere considerentele mai sus reținute, curtea a apreciat că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 975. civil și art. 460 și urm. Cod proc.civ. fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Referitor la recursul formulat de pârâta s-a reținut că critica recurentei este nefondată deoarece art. 2821Cod Pr. Civilă este o dispoziție de excepție unde sunt enumerate limitativ acțiunile care au numai calea de atac a recursului. Este real că valoarea creanței este sub un miliard, însă obiectul acțiunii este validarea popririi și nu stabilirea despăgubirilor. Validarea popririi este înscrisă într-o procedură specială, nu menționează cărei căi de atac este supusă hotărârea de validare, astfel încât se impune completarea cu legea generală de drept comun. Dacă legiuitorul ar fi vrut să deroge de la aceasta ar fi menționat expres.
Așadar în mod corect a fost calificată calea de atac ca fiind apel și soluționată de tribunal, în complet de doi judecători.
S-a reținut că și a doua critică invocată de terțul poprit, potrivit căreia nu a fost cercetată cererea acesteia, în calitate de creditor împotriva debitorului, este nefondată. Recurenta nu a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 6054/06.12.2007, pronunțată de Judecătoria Baia -M fiind formulată pentru prima oară direct în recurs. Ori este de domeniul evidenței că nu se pot formula alte critici care nu au fost formulate în apel deoarece nu s-ar mai respecta dublul grad de jurisdicție pe de o parte și pe de altă parte ar fi analizată o parte a hotărârii intrată în puterea lucrului judecat, prin faptul că nu a fost apelată.
Nu a fost fi reținută nici critica potrivit căreia nu există o creanță a terțului poprit față de debitor, aceasta fiind stinsă parțial prin plată, parțial prin remitere de datorie, deoarece în considerentele mai sus reținute s-a arătat că declarația dată de fostul soț al recurentei, prin mandatar, nu îndeplinește condițiile pentru a valora remitere de datorie.
Referitor la recursul creditorului s-a reținut că în mod corect a fost respins apelul, potrivit dispozițiilor art. 460.pr.civ. în ipoteza în care terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi creditorul, debitorul sau organul de executare poate să sesizeze instanța, în vederea validării popririi. Verificând copia dosarului execuțional nr. 45/2006 precum și dosarul de fond s-a constatat că acest creditor nu a formulat o cerere de validarea popririi și a fost introdus în cauză potrivit art. 456 alin. 2.pr.civ.
Împotriva deciziei Curții de Apel Cluj nr. 2046/R/2008 pronunțată în dosar nr- a formulat contestație la titlu contestatoarea în cadrul dosarului nr- al Judecătoriei Baia M ce avea ca obiect contestație la executare, cererea fiind disjunsă din acel dosar și înregistrată sub nr- al Judecătoriei Baia M unde s-a pronunțat sentința civilă nr. 5712/20 iulie 2009 prin care s-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Cluj, unde s-a înregistrat prezenta cauză sub nr-.
În motivarea cererii sale contestatoarea arată că sumele de bani pentru care s-a dispus validarea popririi sunt de 11.000 euro plus 350 lei precum și suma de 16.700 euro și 3.315 lei.
Consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 399-400 Cod procedură civilă, contestația fiind formulată de contestatoarea atât în calitate de reprezentantă legală a creditorului cât și în calitatea sa de terț poprit.
Arată că nu se poate executa suma pe care terțul poprit o datorează potrivit deciziei Curții de Apel Cluj nr. 2046/R/2008, aceasta depășind suma totală datorată de către contestatoare fostului său soț.
Sumele de bani pentru care s-a dispus validarea popririi depășesc suma poprită. Conform art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă " nstanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorata debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi."
Menționează că executorul judecătoresc și creditorii au interpretat decizia Curții de Apel Cluj nr. 2046/R/2008 în sensul executării în întregime a creanțelor pe care aceștia le aveau împotriva debitorului inițial, întrucât decizia Curții de Apel Cluj nr. 2046/R/2008 nu prelua în dispozitivul acesteia conținutul art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv faptul că terțul poprit, în cazul validării popririi, este obligat să plătească creditorului în limita creanței datorată propriului creditor.
Cu alte cuvinte, indiferent de mărimea creanțelor pe care creditorii le aveau împotriva debitorului inițial, terțul poprit nu poate fi obligat la achitarea unei sume mai mari decât cea constatată și rezultată din raportul obligațional în care avea calitatea de debitor.
creditorilor intimați și a executorilor judecătorești este injustă raportat la faptul că interpretează abuziv înțelesul unei hotărâri judecătorești care nu poate fi decât în concordanță cu dispozițiile legale aferente.
Solicită admiterea contestației și completarea dispozitivului deciziei Curții de Apel Cluj nr. 2046/R/2008 cu indicarea sumei maxime la care poate fi obligat terțul poprit, respectiv suma de 64.882 lei.
Analizând cererea prin prisma motivelor invocate, curtea constată că aceasta nu este fondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
În primul rând trebuie sesizat că prin decizia civilă nr. 2046/R/2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr-, s-a admis recursul declarat de creditorul, dispunându-se validarea popririi înființată la cererea acestuia, prin adresa de înființare a popririi din data de 24.03.2006 în dosarul execuțional nr. 40/2006 al Biroului executorului judecătoresc și în consecință terțul poprit a fost obligată să plătească acestui creditor suma de 16.700 euro sau echivalentul în lei plus dobânda legală începând cu data de 10.03.2005 până la data plății efective a debitului precum și suma de 3.515 lei cheltuieli de executare.
Cererea formulată de creditorul a fost admisă prin decizia civilă nr. 126/A/23.04.2008 a Tribunalului Maramureș, dispus validarea popririi înființate la cererea acestui creditor, prin adresa de înființare a popririi din data de 9.12.2005 în dosar execuțional nr. 183-1017/2005 al executorului judecătoresc și în consecință a fost obligat terțul poprit să plătească acestui creditor suma de 11.000 euro sau echivalentul în lei la cursul din data plății și suma de 350 lei Ron.
Prin urmare doar cu privire la cele stabilite prin decizia civilă nr. 2046/R/2008, anume cu privire la poprirea creditorului, poate solicita contestatoarea lămurirea titlului, dar oricum problema de principiu este aceași cu privire la ambele popriri.
Curtea reține că cererea de lămurirea a deciziei civile nr. 2046/R/2008 nu poate fi admisă deoarece în cazul admiterii ar trebui acceptat că instanța a înțeles să oblige terțul poprit să plătească creditorului suma de 16.700 euro sau echivalentul în lei plus dobânda legală începând cu data de 10.03.2005 până la data plății efective a debitului, fără ca să țină seama de dispozițiile art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă or că s-a ținut seama de aceste dispoziții.
Or, este evident că instanța atunci când a pronunțat decizia civilă nr. 2046/R/2008 a ținut seama de dispozițiile art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă chiar dacă nu menționează aceasta expres.
În cazul admiterii cererii ar fi posibilă lămurirea în două sensuri, în primul sens, că suma pentru care s-a validat poprirea este cea de 16.700 euro sau echivalentul în lei plus dobânda legală începând cu data de 10.03.2005 până la data plății efective a debitului, fără ca să țină seama de dispozițiile art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă iar în al doilea sens că suma pentru care s-a validat poprirea este cea de 16.700 euro sau echivalentul în lei plus dobânda legală începând cu data de 10.03.2005 până la data plății efective a debitului, ținând seama de dispozițiile art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă.
În oricare dintre cele două variante s-ar ajunge să se încalce puterea de lucru judecat și să se analizeze pe calea unui recurs la recurs dacă instanța de recurs a soluționat corect cauza, ceea ce nu poate fi admis. S-ar ajunge să se accepte că suma la care a obligat instanța este de 16.700 euro sau echivalentul în lei plus dobânda legală începând cu data de 10.03.2005 până la data plății efective a debitului iar prin prezenta s-ar stabili o altă sumă de plată sau din contră că instanța a stabilit obligarea doar la plata sumei de 64.823 lei.
După cum am menționat anterior este evident că instanța atunci când a pronunțat decizia civilă nr. 2046/R/2008 a ținut seama de dispozițiile art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă, chiar dacă nu menționează aceasta expres, deoarece validează poprirea înființată prin adresa de înființare a popririi din data de 24.03.2006 în dosarul execuțional nr. 40/2006 al Biroului executorului judecătoresc.
Or, dacă validează poprirea astfel cum a fost înființată, validarea se poate face doar în limitele înființării iar înființarea s-a făcut pentru creanța viitoare pe care debitorul o are de recuperat de la terțul poprit în dosarul nr. 4868/2005 al Judecătoriei Baia M, și până la concurența sumei de 26.702 euro.
Trebuie remarcat că adresa de înființare a popririi trebuie să menționeze ambele creanțe specifice popririi, adică și creanța datorată de debitor creditorului cât și creanța datorată de terțul poprit debitorului inițial, mențiune necesară potrivit art. 454 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă care prevede că "În adresa de poprirese va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine potrivit alin. (1) terț poprit, interdicția de a plăti debitoruluisumele de banisau bunurile mobile incorporalece i le datoreazăori pe care i le va datora,declarându-le poprite în măsura necesarăpentru realizarea obligațieice se execută silit."
În acest fel există o dublă limitare, terțul poprit nu poate fi obligat să plătească decât ceea ce la rândul lui datorează debitorului inițial iar creditorul inițial nu poate pretinde să i se plătească de către terțul poprit decât suma pe care acest creditor inițial o are de primit de la debitorul inițial, pentru că în oricare altă ipoteză nu există suport sau titlu pentru acea plată, se face o plată nedatorată iar creditorul ar ajunge să se îmbogățească fără justă cauză.
În cazul în care suma datorată de către terțul poprit debitorului inițial este mai M decât suma pe care creditorul inițial trebuie să a primească de la debitorul inițial este evident că creditorul inițial poate pretinde să i se plătească doar creanța pe care o are de încasat de la debitorul său iar nu întreaga sumă pe care terțul poprit o are de plătit debitorului său, dat fiind că creditorul inițial nu are nici un temei de a pretinde această plată.
, în cazul în care suma pe care creditorul inițial o are de primit de la debitorul inițial este mai M decât suma pe care terțul poprit o are de plătit debitorului inițial, creditor al terțului poprit, este evident că terțul poprit va putea fi obligat să plătească creditorului inițial doar până la concurența creanței sale către debitorul inițial, pentru că nu există nici o justificare pentru plata de către terțul poprit a întregii creanțe pe care debitorul inițial o datorează creditorului inițial.
O astfel de limitare este și consacrată legislativ de art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă care prevede că " nstanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorata debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi."
Este necesar ca ambele sume să fie menționate în adresa de înființare a popririi iar hotărârea de validare a popririi chiar dacă nu menționează limita prevăzută de art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă este evident că această limită este implicită iar terțul poprit nu poate fi obligat să plătească creditorilor creditorului său decât maxim suma pe care o datorează acestuia din urmă.
În fiecare caz în care suma datorată de debitorul inițial creditorului inițial este mai M decât suma pe care terțul poprit o datorează debitorului inițial trebuie menționat că se validează poprirea până la concurența sumei datorată de debitorul inițial creditorului inițial deoarece este posibilă ipoteza în care, prin trecerea timpului, suma pe care terțul poprit o datorează debitorului inițial să devină mai M decât suma datorată de debitorul inițial creditorului inițial prin faptul că prima este purtătoare de dobânzi sau penalități dar evident că dacă această sumă nu este mai M atunci intervine limitarea prevăzută de art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă.
În concret suma de 64.822,87 lei pe care o datorează lui în baza sentinței civile nr. 998/2006 ar putea deveni, prin calcularea de dobânzi sau a inflației, mai M decât suma de 16.700 euro, cu toate că și aceasta din urmă este purtătoare de dobânzi, dar argumentul este de principiu.
Prin precizarea de acțiune formulată oral la termenul din data de 20 iulie 2009 în dosar nr- contestatoarea a solicitat lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării deciziei civile nr. 2046/R/2008 a Curții de Apel Cluj, contestația fiind formulată de contestatoarea atât în calitate de reprezentantă legală a creditorului cât și în nume propriu, în calitatea sa de terț poprit.
Ulterior, în dosar - contestatoarea în calitate de reprezentantă a minorului a formulat un script intitulat "note de ședință" (fila 27) prin care solicită admiterea contestației lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării deciziei civile nr. 2046/R/2008 a Curții de Apel Cluj.
Contestația la titlul formulată de contestatoarea în calitate de reprezentantă a minorului a fost introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă deoarece minorul nu a fost parte în dosarul nr- unde s-a pronunțat decizia Curții de Apel Cluj nr. 2046/R/2008 prin urmare doar părțile dintr-o cauză pot solicita lămurirea hotărârilor pronunțate în respectiva cauză.
Contestatoarea în calitate de reprezentantă a minorului poate eventual participa la distribuire prețului pentru a primi suma ce i se datorează cu titlu de pensie de întreținere de către, dar numai după ce contestatoarea în nume propriu va plăti lui suma pe care i-o datorează și după ce suma va intra în patrimoniul acestuia din urmă.
În temeiul prevederilor art. 399 alin. 1 și art. 400 alin. 2 Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondată contestația la titlu formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimații, - și
Contestația la titlul formulată de contestatoarea în calitate de reprezentantă a minorului în contradictoriu cu intimații, - și va fi respinsă ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe numita contestatoare să plătească intimaților și suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația la titlu formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimații, - și
Respinge contestația la titlul formulată de contestatoarea în calitate de reprezentantă a minorului în contradictoriu cu intimații, - și ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Obligă pe numita contestatoare să plătească intimaților și suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - - -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 7 ex. la data de 23.11.2009
Judecători recurs -, - Curtea de Apel Cluj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
