Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 2373/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2373/R/2009
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 92 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ C și, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 octombrie 2009, încheiere care face parte din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 9453 din 03.09.2008, pronunțată în dosar -, al Judecătoriei Cluj -N s-a admis în parte plângerea formulată de petenții și împotriva intimatului și în consecință a fost anulată încheierea nr. 9991/2008 emisa de către OCPI C și s-a respins cererea formulată de către intimatul privind notarea în CF 19058 C, sub B 10, cererii înregistrate la CEDO sub nr. 48003/2006.
S-a respins plângerea formulată de petenții și, împotriva intimatului OCPI
Pentru a pronunța această sentința prima instanța a reținut că prin încheierea nr. 9961/29.01.2008 emisă de către intimatul OCPI Caf ost admisă cererea intimatului privind notarea în CF 19058 Cap lângerii înregistrate la CEDO sub nr. 48003/06 privind desființarea deciziei nr. 651/R/2006 a Curții de Apel Tg. M și obligarea Statului Român la plata daunelor interese în cuantum de 150.000 Euro.
Pentru a pronunța aceasta încheiere s-a reținut ca cererea intimatului îndeplinește cerințele art. 48 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei încheieri, au formulat petenții plângere în termenul de 15 zile prevăzut de Legea nr. 7/1996.
Susținerile intimatului, în sensul că plângerea s-ar impune a fi anulată pentru ca nu a fost indicat textul de lege care ar fi fost încălcat, nu a fost primită de către instanță.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a constatat că prima instanță a reținut că din copia CF 19058 C rezultă că proprietari tabulari ai imobilului cu nr. top. 13794/2/8, casă și loc de casă în suprafață de 601 mp, sunt petenții și. În aceeași cf sub B 10 fost notată plângerea formulata de către intimatul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, plângere în care a reclamat încălcarea art. 1 din Protocolul 1 al Convenției și a solicitat obligarea Statului Român la plata sumei de 150.000 euro cu titlu de daune interese, plângere a cărei copie se află în dosar.
S-a reținut că aceasta nu este însă o acțiune civilă în sensul dispozițiilor Codului d e procedura civilă, ci, așa cum s-a menționat anterior, este o plângere, o construcție juridică special reglementată de către art. 25 și următoarele din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, convenție ratificată de către România prin Legea nr. 94/1994.
Pentru a asigura existența unei căi extraordinare de atac în vederea reexaminării la nivel intern a cauzelor în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărâare definitivă, existența unei incălcări a Convenției, a fost reglementată procedura revizuirii sub forma art. 322 pct. 9.pr.civ.
Intimatul și-a justificat interesul notării unei astfel de cereri tocmai pe existența acestei căi extraordinare de atac, adică pe dispozițiile art. 322 pct. 9.pr.civ.
S-a reținut că susținerile acestuia nu sunt fondate însă întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. pr.civ. nu orice hotărâre poate fi revizuită, ci doar hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de către o instanță de recurs atunci când se evocă fondul cauzei.
Din actele dosarului și din insăși susținerile intimatului rezultă că prin Decizia civilă nr. 615/R/2006 pronuntată de către Curtea de Apel Targu Maf ost respins ca nefondat recursul declarat de către intimat împotriva Deciziei civile nr. 28/2006 pronuntată de către Tribunalul In aceste imprejurări, este evident, că hotărârea pronuntată de către Curtea de Apel Targu M nu poate intra sub incidența art. 322 pct. 9.pr.civ.
Conform art. 42 din Ordinul nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară "(1) poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul.
(2) În această categorie pot fi enumerate:
a) incapacitățile totale sau parțiale de exercițiu ale titularului dreptului real înscris;
b) instituirea curatelei;
c) modalitățile juridice ce afectează dreptul înscris în cartea funciară;
d) arătarea de raporturi juridice cu o altă persoană de natură să afecteze regimul juridic al bunului nemișcător;
e) arătarea oricărei acțiuni care dă caracterul de drept litigios unui drept real înscris în cartea funciară, a acțiunii de predare a înscrisului translativ sau constitutiv al dreptului ce urmează a se înscrie, a acțiunii de ieșire din indiviziune etc;
f) arătarea acțiunii pentru anularea hotărârii declarative de moarte a titularului de drept real înscris în cartea funciară;
g) arătarea situațiilor când se face urmărirea silită a imobilelor;
h) interdicția de înstrăinare sau grevare a imobilului, precum și modalitățile interdicției de strămutare sau grevare;
i) contractul de locațiune sau cesiunea de venituri mai mari de trei ani;
j) dreptul de preemțiune;
k) promisiunea stabilită prin convenție de a încheia un contract de înstrăinare cu privire la bunul imobil;
l) sechestrul asigurător și judiciar;
m) schimbarea rangului unei ipoteci;
n) plângerea împotriva încheierii de carte funciară;
o) sentința declarativă de faliment;
p) lucrările de expropriere a imobilului;
q) orice alte fapte, drepturi personale sau acțiuni a căror notare este permisă de lege și au legătură cu imobilul."
S-a reținut că cererea intimatului nu se circumscrie nici uneia dintre aceste situații și nici nu intră în categoria unor,fapte și drepturi personale sau litigii referitoare la drepturi reale asupra imobilelor" înscrise în CF 19058 C, întrucât,litigiul" declanșat de către intimat prin cererea înregistrată pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului este îndreptat împotriva Statului Român, nu împotriva petenților și pentru revendicarea imobilului acestora.
Pentru toate aceste considerente, prima instanța, în temeiul art. 50 din Legea nr. 7/1996 modif. a admis plângerea petenților împotriva intimatului.
În ceea ce privește excepția calitatea procesuală pasivă a intimatului OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ C, având în vedere dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, precum și Decizia nr. LXXII/2007 dată de ICCJ în interesul legii, prima instanța a constatat că OCPI C nu are calitate procesuală pasivă, procedura reglementată de această dispoziție legală fiind o procedură necontencioasă, neexistând un conflict între petenți și autoritatea administrativă abilitată să soluționeze cererea intimatului, astfel că pentru aceste motive, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimat.
Prin sentința civilă nr. 112/07.01.2009 pronunțată în același dosar s-a admis cererea privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 9453/2008 pronunțată de către Judecătoria Cluj -N formulată de petenții și împotriva intimatului și în consecință s-a dispus rectificarea înscrierii de sub B 10 din CF 19058 C-N prin radierea notării cererii înregistrate la CEDO sub nr. 48003/2006.
Împotriva sentinței civile nr. 9453 din 03.09.2008 au declarat apel petenții și, intimatul și OCPI
Prin decizia civilă nr. 92/A din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-au admis apelurile declarate de intimatul și Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară C, sentința civilă nr. 9453/03.09.2008, pronunțată de Judecătoria Cluj N și sentința civilă nr. 112/07.01.2009 au fost schimbate în întregime în sensul că s-a respins plângerea petenților, și împotriva încheierii 1991/2008 a IC.
S-a respins apelul declarat de petenții și.
Referitor la apelul declarat de intimatul s-a constatat că, prima instanță a reținut în mod corect faptul ca instanța europeană nu are competența de o soluționa o cale de atac împotriva unor hotărâri judecătorești ale instanțelor naționale, pe care să le anuleze sau modifice, dar că potrivit art. 322 pct. 9.proc.civ. în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate, se poate cerere revizuirea acestei hotărâri.
Cu toate acestea, prima instanță a apreciat în mod greșit că o eventuala cerere de revizuire ar fi inadmisibilă, pe considerentul că s-ar ataca decizia civilă nr. 615/R/2006 a Curții de Apel Târgu -M, prin care s-a respins recursul apelantului, astfel încât această decizie nu intră sub incidenta dispozițiilor art. 322.proc.civ. întrucât nu evocă fondul cauzei.
Astfel, este de observat ca prin plângerea inregistrată la CEDO apelantul a invocat incălcarea prevederilor art.1 din Protocolul 1, datorată pronunțării unor hotărâri judecătorești de către instanțele de prima instanța, de apel și de recurs, o eventuala cerere de revizuire putând fi declarată și împotriva hotărârilor pronunțate de prima instanța sau de instanța de apel.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor legale privind notarea în CF a unei plângeri înregistrate la CEDO, tribunalul a reținut că potrivit art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996 înscrierile în cartea funciară pot consta în notarea având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.
Conform art. 42 alin. 1 și alin. 2 lit. d, e si q din Ordinul nr. 633/2006 al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliara notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul, în aceasta categorie fiind enumerate, printre altele: arătarea de raporturi juridice cu o altă persoană de natură să afecteze regimul juridic al bunului nemișcător; arătarea oricărei acțiuni care dă caracterul de drept litigios unui drept real înscris în cartea funciară, a acțiunii de predare a înscrisului translativ sau constitutiv al dreptului ce urmează a se înscrie, a acțiunii de ieșire din indiviziune etc; orice alte fapte, drepturi personale sau acțiuni a căror notare este permisă de lege și au legătură cu imobilul.
Este adevărat că o plângere înregistrată la CEDO este îndreptată împotriva Statului Român și nu are ca obiect revendicare imobilului, însă este o cerere în justiție, iar dispozițiile art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996 nu fac diferența intre cererile adresate instanțelor naționale și cele înregistrate la instanțele internaționale.
Pe de altă parte, plângerea apelantului are legătură cu imobilul în litigiu, atât timp cât acesta invocă încălcarea dreptului sau de proprietate asupra acestui imobil si dispozițiile legale îi permit sa formuleze o cerere de revizuire în cazul în care instanța europeană constată o încălcare a drepturilor si libertăților fundamentale datorata unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continua să se producă si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
În fine, trebuie să se țină cont si de scopul notărilor în cartea funciară, acela că terțele persoane să ia cunoștință de situațiile juridice legate de imobil, precum și de efectul lor, acela al opozabilității raporturilor juridice fata de terți, tribunalul a considerat că notarea în CF a plângerii înregistrată la CEDO de apelant îndeplinește aceste condiții.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a considerat că prima instață a admis in mod greșit plângerea formulată de petenții și și a respins-o ca neîntemeiată.
Referitor la apelul declarat de OCPI C s-a reținut că apelul declarat de OCPI C este fondat, pentru toate considerentele care au fost avute în vedere la soluționarea apelului intimatului.
Referitor la apelul declarat de petenții și.
s-a reținut că în condițiile în care prin sentința civilă nr. 112/07.01.2009 s-a admis cererea petenților privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 9453/2008 și în consecință s-a dispus rectificarea înscrierii de sub B 10 din CF 19058 C-N prin radierea notării cererii înregistrate la CEDO sub nr. 48003/2006, acest apel a rămas fără obiect.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelurilor declarate și menținerea sentinței civile nr. 9453/2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -
În motivarea recursului au arătat că decizia atacată este greșită deoarece înscrierea notării stărilor și faptelor prevăzute de art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996 în mod obligatoriu trebuie să aibă legătură cu imobilele din cartea funciară.
în cartea funciară are ca și scop realizarea elementului de publicitate imobiliară, aducerea la cunoștința terților a unor informații în legătură cu situația juridică a bunului. În acest sens, nu ar exista impedimente la notarea unor căi de atac extraordinare cum ar fi revizuirea sau contestația în anulare, însă, având în vedere finalitatea notării unor asemenea acțiuni și căi de atac, constând în avertizarea terților de bună credință cu privire la caracterul litigios al dreptului pe care doresc să-l dobândească, înscrierea acestor căi de atac deja devine superfluă, atâta vreme cât raportul litigios a fost soluționat irevocabil, în cazul reclamanților după 10 ani de judecată. Pe cale de consecință, nu orice acțiune poate fi notată în cartea funciară, ci numai cele care relevă caracterul litigios al dreptului înscris.
Plângerea adresată CEDO poate avea ca obiect numai actele unei autorități publice și nu poate analiza plângeri îndreptate împotriva unor persoane particulare.
Nu cunoaște de unde instanța de apel a tras concluzia că plângerea adresată CEDO ar viza încălcarea dreptului de proprietate atâta timp cât la dosar nu există plângerea acestuia.
CEDO apără încălcarea drepturilor și garanțiilor prevăzute în Convenție sau în protocoalele sale, încălcare care trebuie comisă de către unul dintre Statele semnatare ale convenției.
Arată că CEDO nu este o instituție de apel împotriva instanțelor naționale și deci nu poate anula sau modifica deciziile lor.
Pârâtul nu se judecă în fața CEDO cu reclamanții și nici nu mai poate emite pretenții civile materiale sau de altă natură în ceea ce îi privește pe reclamanți, relativ la cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 608/2006/C al Curții de Apel Tg. M unde s-a pronunțat decizia atacată de pârât la CEDO.
Indiferent de soluția ce se va pronunța de către CEDO, imobilul recurenților nu poate servi la eventuala îndestulare a pârâtului.
În ce privește aprecierea instanței de apel relativ la calea de atac a revizuirii pe care ar avea-o deschisă pârâtul după soluționarea plângerii sale la CEDO, pe lângă că nu are legătură cu prezenta cauză, este și nefondată deoarece dacă se va constata de către CEDO o încălcare atunci Curtea va putea acorda o "satisfacție echitabilă" care constă într-o compensare financiară a anumitor prejudicii și să ceară Statului să îi ramburseze lui cheltuielile pe care le-a suportat pentru a-și valorifica drepturile.
Pe de altă parte notarea va rămâne înscrisă în cf pe o perioadă nelimitată, având în vedere că recurenții nu pot verifica și nu sunt anunțați de stadiul demersurilor pârâtului la CEDO, demersuri care pot și 10 ani.
În consecință, arată că cererea pârâtului de notare a plângerii sale la CEDO în cartea funciară nu se circumscrie nici uneia dintre situațiile enumerate de art. 42 alin. 2 din Ordinul nr. 633/2006 și nici nu intră în categoria unor fapte și drepturi personale sau litigii referitoare la drepturi reale asupra imobilului proprietatea reclamanților.
În ce privește apelul declarat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C, arată că a invocat în fața instanței de apel excepția lipsei de interes a acestui pârât având în vedere că prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C, prin întâmpinarea de la 13-15 solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul, prin întâmpinarea de la 20-22, solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând fi respins pentru următoarele considerente:
Recurenții arată că decizia atacată este greșită deoarece înscrierea notării stărilor și faptelor prevăzute de art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996 în mod obligatoriu trebuie să aibă legătură cu imobilele din cartea funciară.
Curtea reține că motivul de recurs nu poate fi primit deoarece într-adevăr înscrierea notării stărilor și faptelor prevăzute de art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996 trebuie să aibă legătură cu imobilele din cartea funciară, condiției reiterată de art. 42 alin. 2 lit. q (în prezent lit. t) din Ordinul nr. 633/2006, dar această condiție este îndeplinită deoarece plângerea formulată de către pârât la CEDO are legătură cu imobilul dat fiind că acesta se plânge la CEDO în legătură cu procesul ce avea ca obiect chiar imobilul cu privire la care se cere notarea în cf a plângerii la CEDO.
Or, dacă plângerea se referă la procesul ce avea ca obiect chiar imobilul cu privire la care se cere notarea în cf a plângerii la CEDO atunci legătura dintre imobil și plângerea formulată la CEDO există indubitabil.
Mai susțin recurenții că notarea în cartea funciară are ca și scop realizarea elementului de publicitate imobiliară, aducerea la cunoștința terților a unor informații în legătură cu situația juridică a bunului. În acest sens, nu ar exista impedimente la notarea unor căi de atac extraordinare cum ar fi revizuirea sau contestația în anulare, însă, având în vedere finalitatea notării unor asemenea acțiuni și căi de atac, constând în avertizarea terților de bună credință cu privire la caracterul litigios al dreptului pe care doresc să-l dobândească, înscrierea acestor căi de atac deja devine superfluă, atâta vreme cât raportul litigios a fost soluționat irevocabil, în cazul reclamanților după 10 ani de judecată. Pe cale de consecință, nu orice acțiune poate fi notată în cartea funciară, ci numai cele care relevă caracterul litigios al dreptului înscris.
Nici acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece în speță nu se cere ca și condiție ca acțiunea care poate fi notată în cartea funciară să releve caracterul litigios al dreptului înscris ci singura condiție este aceea ca acțiunea să aibă legătură cu imobilul, potrivit art. 42 alin. 2 lit. q (în prezent lit. t) din Ordinul nr. 633/2006, or această legătură există, după cum am arătat mai sus. Condiția arătată de către recurenți, care să releve caracterul litigios al dreptului înscris, este cerută doar în cazul prevăzut de art. 42 alin. 2 lit. e din Ordinul nr. 633/2006 iar nu și în cazul prevăzut de art. 42 alin. 2 lit. q (în prezent lit. t) din Ordinul nr. 633/2006, cele două cazuri fiind diferite, cu cerințe particulare și distincte.
Un alt motiv de recurs constă în acela că plângerea adresată CEDO poate avea ca obiect numai actele unei autorități publice și nu poate analiza plângeri îndreptate împotriva unor persoane particulare. De asemenea nu cunoaște recurentul de unde instanța de apel a tras concluzia că plângerea adresată CEDO ar viza încălcarea dreptului de proprietate atâta timp cât la dosar nu există plângerea acestuia. CEDO apără încălcarea drepturilor și garanțiilor prevăzute în Convenție sau în protocoalele sale, încălcare care trebuie comisă de către unul dintre Statele semnatare ale convenției. Arată că CEDO nu este o instituție de apel împotriva instanțelor naționale și deci nu poate anula sau modifica deciziile lor.
Este real că procedură în fața CEDO poate avea ca obiect numai actele unei autorități publice și apără încălcarea drepturilor și garanțiilor prevăzute în Convenție sau în protocoalele sale, încălcare care e produce de către statele semnatare, neputând analiza plângeri îndreptate împotriva unor persoane particulare dar aceasta nu exclude caracterul jurisdicțional al procedurii în fața CEDO, caracter necontestat de către recurenți, caracter care de altfel face ca această plângere să poată fi inclusă în noțiunea de "acțiuni" prevăzută de art. 42 alin. 2 lit. q (în prezent lit. t) din Ordinul nr. 633/2006.
Chiar dacă plângerea adresată CEDO ar viza sau nu încălcarea dreptului de proprietate aceasta nu are relevanță, relevant fiind ca această plângere să fi fost declanșată de un proces ce a avut ca obiect imobilul sau în legătură cu acesta iar plângerea să aibă un caracter jurisdicțional, condiții îndeplinite în cauză.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu este într-adevăr o instituție de apel împotriva instanțelor naționale și deci aceasta nu poate anula sau modifica deciziile instanțelor naționale, dar aceasta nu înseamnă că o hotărâre pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului este lipsită de relevanță și că nu trebuie pusă în executare prin mijloace specifice de către Statul împotriva căruia s-a pronunțat.
Susțin recurenții că pârâtul nu se judecă în fața CEDO cu reclamanții și nici nu mai poate emite pretenții civile materiale sau de altă natură în ceea ce îi privește pe reclamanți, relativ la cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 608/2006/C al Curții de Apel Tg. M unde s-a pronunțat decizia atacată de pârât la CEDO. Indiferent de soluția ce se va pronunța de către CEDO, imobilul recurenților nu poate servi la eventuala îndestulare a pârâtului.
Curtea constată că scopul notării în cartea funciară a plângerii nu este indisponibilizarea acestuia și nici asigurarea de către pârât că va avea la îndemână un bun din care să își satisfacă eventualul prejudiciu, ci doar a atenționa terții că în legătură cu acel imobil există formulată o plângere, scop care este legitim de altfel și permis de către art. 42 alin. 2 lit. q (în prezent lit. t) din Ordinul nr. 633/2006.
Cât timp, așa cum recunosc și recurenții, plângerea la CEDO este soluționată în contradictoriu doar cu Statul Român și se referă doar la încălcarea Convenției sau a Protocoalelor adiționale iar nu la acordarea de despăgubiri în contradictoriu cu reclamanții, este evident că nici nu subzistă vreun interes ca bunul să fie indisponibilizat pentru a nu fi înstrăinat sau pentru a se asigura un bun din care să își satisfacă eventualul prejudiciu.
Recurenții arată că în ce privește aprecierea instanței de apel relativ la calea de atac a revizuirii pe care ar avea-o deschisă pârâtul după soluționarea plângerii sale la CEDO, pe lângă că nu are legătură cu prezenta cauză, este și nefondată deoarece dacă se va constata de către CEDO o încălcare atunci Curtea va putea acorda o "satisfacție echitabilă" care constă într-o compensare financiară a anumitor prejudicii și să ceară Statului să îi ramburseze lui cheltuielile pe care le-a suportat pentru a-și valorifica drepturile.
Curtea stabilește că și acest motiv de recurs este nefondat dat fiind că, pe de o parte, o eventuală revizuire a unui proces ce a avut ca obiect imobilul înscris în cartea funciară unde s-a notat plângerea, notare a cărei radiere se solicită în prezenta cauză, este evident că are legătură cu aceasta din urmă.
Pe de altă parte, cât privește soluția ce se va pronunța de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau soluția ce se va pronunța în eventuala cerere de revizuire, acestea nu au nici o relevanță, cât timp singura condiție este acea ca acțiunea, în concret plângerea CEDO, să aibă legătură cu imobilul, să fi fost declanșată de un proces în legătură cu acest imobil, iar acțiunea, plângerea CEDO, să aibă un caracter jurisdicțional. Restul alegațiilor, succesul sau insuccesul plângerii la CEDO sau a revizuirii, sunt fără relevanță, cât timp scopul notării este doar a atenționa terții că există o acțiune în legătură cu imobilul.
Se mai arată de către recurenți că notarea va rămâne înscrisă în cf pe o perioadă nelimitată, având în vedere că recurenții nu pot verifica și nu sunt anunțați de stadiul demersurilor pârâtului la CEDO, demersuri care pot și 10 ani.
Nici acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece este evident că notarea are efecte doar pe durata procedurii desfășurată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, indiferent de durata acestei procedurii, durata mai lungă a acesteia neputându-se în sine constitui într-un argument, iar apoi recurenții pot face evident demersuri pentru a afla rezultatul plângerii și pot face o cerere prin care să afle stadiul acesteia având în vedere tocmai notarea plângerii în cartea funciară unde estre înscris imobilul proprietatea lor.
În ce privește apelul declarat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C, recurenții arată că au invocat în fața instanței de apel excepția lipsei de interes a acestui pârât având în vedere că prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Acest motiv de recurs este nefondat dat fiind că în procedura necontencioasă orice persoană interesată poate ataca încheierea, potrivit art. 336 alin. 3 Cod procedură civilă, prin urmare, în acest sens, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C are calitate procesuală.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 92/A din 19 februarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - - -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 6 ex. la data de 20.11.2009
Judecător fond - - Judecătoria Cluj -
Judecători apel -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
