Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 29/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMANIA

CURTEA DE APEL Operator 2928

SECTIA CIVILĂ

DOSAR NR.-

DECIZIA CIVILĂ NR. 29/

Ședința publică din 21 ianuarie 2008

PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă

JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu

JUDECĂTOR 3: Rujița

GREFIER:

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantele și și de intervenienta SC SRL D prin Lichidator "Cabinet Individual de Insolvență" împotriva deciziei civile nr.636/A/5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați și Executori Judecătorești și Terei, având ca obiect constatare nulitate.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura completă.

Dezbaterea în fond a recursurilor și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2008, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deta sub nr.1096/6.11.2006, reclamantele și, au solicitat chemarea în judecată a pârâților și Executori Judecătorești & Terei, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de licitație publică imobiliară încheiat la data de 1 noiembrie 2005 în dosarul execuțional nr.1/2004 și anularea actului de adjudecare din 7 noiembrie 2005 încheiat în același dosar execuțional de către executorul judecătoresc, prin care s-a adjudecat imobilul din D,-, înscris în CF nr.86 D, în favoarea creditorului.

In motivare s-a arătat că la data de 1 noiembrie 2005 s-a încheiat procesul verbal de licitație publică imobiliară cu ocazia scoaterii la licitație a imobilului mai sus menționat proprietatea contestatorilor, la prețul stabilit prin convenția părților, respectiv la suma de 58.000 Euro, astfel cum s-a menționat în acest proces-verbal.

S-a mai precizat că, potrivit prevederilor legale la termenul de licitație din 1 noiembrie 2005, prețul de strigare a fost de 43.500 Euro, respectiv 75% din prețul de evaluare și, întrucât la acest termen nu s-a prezentat nici o persoană interesată, creditorul a adjudecat imobilul în contul creanței.

Astfel cum rezultă din actele de executare încheiate, suma pentru care au fost urmăriți contestatorii a fost de 24.662 dolari, respectiv 20.381 Euro, dar cu toate acestea executorul judecătoresc reține existența unei înțelegeri scrise dintre pârâtul și reclamante, consemnată în procesele verbale atașate la dosar, astfel încât vânzarea imobilului s-a făcut la prețul de 20.381 Euro, renunțându-se la diferența de preț de 23.119 Euro.

Reclamantele au considerat că în acest fel s-au încălcat prevederile legale și au menționat că actul de adjudecare a cărui anulare o solicită reprezintă un act care a intrat în circuitul civil și produce efecte, astfel că sunt îndreptățiți să solicite pe această cale anularea acestuia și orice persoană interesată are calitatea procesuală activă de a cere constatarea nulității absolute a unui act juridic prin care se fraudează legea și care are o cauză nelicită.

In drept, au fost invocate dispozițiile art.510 alin.2 pr.civ. art.948 pct.5, art.968 civil.

Pârâtul Executori Judecătorești & Terei au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, întrucât a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

In motivare s-a arătat că în exercitarea profesiei de executor judecătoresc a instrumentat dosarul execuțional nr.1/2004 unde, la cererea pârâtului, s-a declanșat executarea silită a debitorilor și.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca netemeinică și nelegală, cu obligarea reclamantelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

In motivare a arătat că pe calea executării silite a fost adjudecat la licitație publică imobilul în litigiu fiind emis actul de adjudecat.

A menționat că, pe tot parcursul executării silite reclamanții debitori nu au contestat debitul, au semnat toate procesele verbale, inclusiv la licitație și de comun acord cu el au stabilit valoarea de evaluare a imobilului, atât cea inițială cât și cea ulterioară la a VII-a licitație, întrucât valoarea inițială a fost nerealistă, supraevaluată iar pe parcursul a șase licitații nu s-a prezentat nici un licitator.

Astfel, reclamanții au fost expres de acord ca vânzarea să se facă la buna învoială, au fost de acord cu reevaluarea imobilului și să-l adjudece în cazul în care nu se vor prezenta licitatori nici la prețul diminuat.

Astfel, a considerat că reaua-credință a acestora este evidență, cu atât mai mult cu cât nu au contestat procesul verbal de licitație conform normelor procedurale pe calea contestației la executare.

La termenul din 5.12.2007 SC SRL D prin lichidator a depus o cerere de intervenție în interes propriu, precizată la termenul din 9 ianuarie 2007, prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de licitație publică imobiliară încheiat la data de 1.11.2005 în dosarul execuțional nr.1/2004 al Executori Judecătorești & Terei și a actului de adjudecare din 7 noiembrie 2005 încheiat în același dosar prin care s-a adjudecat de către creditorul urmăritor imobilul proprietatea debitorilor înscris în CF nr.86 D nr.top.294/a situat în D,-, la prețul de 20.381 Euro, și, pe cale de consecință, să se dispună anularea actelor ca fiind încheiate în frauda legii.

In motivare, a arătat că potrivit legii în vigoare creditorii urmăritori sau intervenții nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preț mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat, ori prin procesul verbal de licitație încheiat s-a adjudecat de către creditorul urmăritor imobilul proprietatea debitorilor la prețul de 20.391 Euro, în condițiile în care prețul stabilit era de 43.500 Euro.

A mai arătat că societatea SC SRL aflată în curs de lichidare are calitatea de creditor a lui prin atragerea răspunderii patrimoniale a acesteia și notarea interdicției de înstrăinare asupra imobilului coproprietatea acesteia și a soțului până la concurența sumei de 40.186,84 lei dispusă prin încheierea din 08.12.2005 pronunțată în dosarul nr.65/S/2005 de către Tribunalul Timiș.

Interveniența a considerat că prin vânzarea la licitație în aceste condiții s-au fraudat drepturile celorlalți creditori, care aveau posibilitatea să se îndestuleze din restul, preț ce nu a mai fost achitat de către adjudecatar.

Având în vedere că la primul termen de judecată, cât și la termenul de față, reclamanții, prin avocat, au precizat că obiectul cererii lor este acțiune în constatarea nulității absolute a actului de adjudecare, respectiv o acțiune de drept comun și nu contestație la executare, aceeași precizare fiind făcută cu privire la obiectul cererii de intervenție în nume propriu formulată de SC SRL prin lichidator, instanța a invocat excepția inadmisibilității celor două cereri.

Prin sentința civilă nr.4/09.01.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Detaa respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantelor și în contradictoriu cu pârâții și BEJ & Țerei din T, cu obiect constatarea nulității absolute a actului de adjudecare; a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta SC SRL D, prin lichidator, cu același obiect, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că a fost investită cu o acțiune directă și cu o cerere de intervenție prin care se solicită constatarea nulității absolute a unui act de executare silită, respectiv proces verbal de adjudecare la licitație, emis în cadrul executării silite, desfășurată în dosarul execuțional nr.1/2004, înregistrat la BEJ & Țerei din T, pe motiv că nu s-ar fi respectat prevederile art.510 alin.2 pr.civ.

In secțiunea a VI-a - contestația la executare din cartea V - despre executarea silită a Codului d e procedură civilă, în art.399 s-a prevăzut că împotriva executării silite însăși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

In alin.2 al aceluiași articol se prevede că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși, sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

In continuare, art.401 alin.1 pr.civ. prevede că în situația în care instanța admite contestația la executare, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării însăși.

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că împotriva actelor de executare întocmite cu încălcarea dispozițiilor legale se poate admite contestația la executare cu consecințele ce decurg din art.404 pr.civ.

Partea vătămată, prin executare, are la îndemână contestația la executare pentru anularea actului sau a executării însăși și nu poate alege între promovarea unei acțiuni directe cu obiect constatarea nulității actului sau contestație la executare, ea fiind ținută de promovarea contestației.

Acest aspect decurge din dispozițiile legale privind contestația la executare, dispoziții care au caracter special ce derogă de la normele de drept comun și care permit persoanelor interesate sau celor vătămați prin executare să invoce motivul de nulitate, referitor la efectuarea actului de executare.

In acest sens s-a pronunțat și Inalta C de Casație și Justiție, Secția Civilă și Proprietate Intelectuală, prin decizia nr.493/2005 publicată în Buletinul Casației nr.4/2005.

De altfel, s-a reținut că însuși motivul invocat pentru nulitatea actului respectiv art.510 alin.2 pr.civ. face parte din capitolul despre executarea silită.

Așadar, s-a concluzionat de către prima instanță că, atât reclamantele cât și intervenienta aveau posibilitatea să formuleze contestație la executare, însă nu au făcut-o, înțelegând să formuleze acțiune de drept comun.

Impotriva sentinței amintite, atât reclamanții cât și interveniența au formulat apel, solicitând admiterea căilor de atac, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Deta.

Motivele ce fundamentează apelurile declanșate se referă la reproșurile aduse primei instanțe de a fi constatată inadmisibilitatea unei acțiuni în nulitate, intervenienta apelantă învederând că ea a acționat în calitate de terț vătămat prin executare, fiind o societate comercială în lichidare, afectată de actul fraudulos al vânzării la licitație a imobilului, încheiat cu încălcarea drepturilor creditorilor și care intră sub incidența prevederilor art.79 și 80 din Legea nr.85/2006 a insolvenței, conform cărora actele frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, în cei trei ani anterior deschiderii procedurii pot fi atacate de administratorul judiciar, sau, după caz, de lichidator, prin introducerea unor acțiuni pentru anularea transferurilor de drepturi patrimoniale.

Prin decizia civilă nt.636/A/5.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, au fost respinse ca neîntemeiate apelurile declarate de reclamantele și, precum și cel al intervenientei SC SRL D, prin lichidator, împotriva sentinței civile nr.4/9.01.2007 pronunțată de Judecătoria Deta în dosar nr-.

In considerentele deciziei civile, Tribunalul a reținut, în esență, că soluția primei instanțe se privește a fi legală și temeinică, fundamentată fiind pe o corectă interpretare a prevederii potrivit căreia, norma specială care derogă de la cea generală este și norma aplicabilă, deoarece în materia executării silite, legiuitorul a prevăzut expres, la îndemâna celor ce se pretind vătămați prin executarea silită, un mijloc procedural anume pentru lipsirea de efecte a actelor de executare silită ilegale, respectiv calea contestației la executarea silită propriu-zisă, reglementată de art.399 pr.civ. In aceste condiții, o acțiune de drept comun în constatarea nulității actelor de executare nelegal emise se privește a fi neavenită, căci dacă ar fi admisibilă ar lăsa fără aplicabilitate norma procedurală ce reglementează calea contestației la executare.

In speță, se contestă, pentru aspecte pretinse a deriva din nerespectarea prevederilor art.510 pr.civ. privind evaluarea imobilului supus executării silite, în timpul acestei executări, procesul verbal de licitație publică imobiliară din 01.11.2005 prin care creditorul a adjudecat în contul creanței imobilul proprietatea reclamanților și, pe cale de consecință, și actul de adjudecare din 07.11.2005 eliberat în favoarea adjudecatarului pârât.

Or, raportat la prevederile art.399 pr.civ. precum și la prevederile art.401 alin.1 lit.a pr.civ. reclamanții, în calitate de debitori ce se pretind vătămați prin executarea silită, trebuiau să acționeze, în caz de nemulțumire față de actul de executare silită, constând în procesul verbal de licitație pe calea contestației la executare într-un termen anume prevăzut de legiuitor de la data luării la cunoștință a actului de executare pe care-l contestă.

Interpretarea potrivit căreia, dacă nu s-a exercitat calea contestației la executare de către partea implicată direct ca și debitor (în speță, reclamanții care au fost prezenți la licitație), aceasta mai are apoi la îndemână calea dreptului comun pentru a contesta un act de executare nu poate fi primită, deoarece, tocmai pentru a asigurarea securității circuitului civil, legiuitorul a prevăzut această cale și procedură specială de atacare a actelor de executare silită într-un anume termen legal, cale procedurală, în absența căreia acțiunea de drept comun pentru anularea actelor de executare silită nu poate fi acceptată.

Cât privește apelul declarat de intervenienta principală SC SRL D, nici acesta nu este fondat, deoarece îi sunt aplicabile prevederile acelorași texte legale: art.399 și 401 alin.1 lit.a pr.civ. și nicidecum art.401 alin.2 și 3.pr.civ. aceasta nefiind un terț vătămat prin executarea silită în sensul art.401 alin.2 pr.civ. corelat cu alin3 al aceluiași articol, din moment ce nu este titularul vreunui drept de proprietate sau al altui drept real asupra imobilului adjudecat, iar textele legale amintite fac vorbire despre posibilitatea recunoscută terței persoane care pretinde un atare drept de a introduce o contestație la executare (ce îmbracă forma acțiunii în revendicare, în realitate) în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării sau de la data predării silite a bunului, ori, pentru ipoteza în care pierde termenul legal, să formuleze o acțiune în revendicare pe dreptul comun.

Totodată, încercarea intervenientei principale, în calea de atac a apelului a acredita ideea că a acționat, fiind o societate comercială în lichidare în baza art.79 și 80 din Legea nr.85/2006, pentru anularea actului de vânzare la licitație, apreciat ca fiind fraudulos, încheiat în dauna sa ca și creditoare a reclamanților, nu subzistă, de vreme ce, studiind conținutul cererii introductive se observă că temeiul de drept invocat este același art.510 pr.civ. și nicidecum textele din Legea nr.85/2006 invocate pentru prima dată în fața instanței de apel.

Rezultă deci, că intervenienta a înțeles la rândul ei să conteste un act de executare silită, de vreme ce a înțeles să se prevaleze de un text legal din această materie și acest lucru trebuia să-l facă pe calea contestației la executare, în baza art.399 alin.1 teza I pr.civ. și nu prin introducerea unei acțiuni în anulare de drept comun.

Or, art.294 pr.civ. stipulează imperativ că în calea de atac a apelului nu poate fi modificat temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, context în care motivul de apel invocat de intervenientă cu privire la necercetarea fondului pricinii de către prima instanță din perspectiva art.79 și 80 din Legea nr.85/2006, nu poate fi reținut ca întemeiat.

Impotriva deciziei civile pronunțate de Tribunalul Timiș în calea de atac a apelului, au declarat recurs în termen legal, la 8 noiembrie 2007, intervenienta principală SC SRL, prin lichidator judiciar și reclamantele și, la 9 noiembrie 2007, ambii recurenți solicitând în temeiul disp.art.304 pct.9 pr.civ. 312 alin.3 pr.civ. și 312 alin.5 pr.civ. admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Reclamantele-recurente au susținut că cele două instanțe de judecată nu au analizat susținerile lor cu privire la natura juridică a contestației la executare, care este diferită de cea a acțiunii în revendicare.

Ele au precizat că nemulțumirea lor nu vizează actul de executare, ei au solicitat instanței să constate că actul prin care a operat transferul dreptului de proprietate din patrimoniul reclamantelor în patrimoniul pârâtului s-a făcut cu încălcarea unor prevederi legale imperative, motiv pentru care se impune sancționarea acestuia cu nulitatea absolută.

Este evident că actul a cărui nulitate s-a solicitat să se constate, a fost încheiat cu încălcarea cerințelor legale, bazându-se pe o cauză nelicită.

Nulitatea este o sancțiune aplicabilă oricărui act juridic, ea putând fi invocată oricând, chiar și atunci când legea nu o prevede în mod expres, sancțiunea rezultă din caracterul imperativ al dispoziției legale încălcate sau din caracterul esențial al condiției prevăzute de acea dispoziție pentru validitatea actului.

Pe de altă parte, temeiul de drept al acțiunii cu care a fost sesizată instanța de judecată, nu a fost numai art.510 alin. (2) pr.civ. ci și prev.art.948 pct.4, art.966 și art.968 civ. și anume că actul a avut la bază o cauză ilicită.

Ori din perspectiva acestor temeiuri de drept, cererea nu a fost deloc analizată, ambele instanțe reținând doar incidența prev.art.510 alin.(2) pr.civ. deci indirect a inadmisibilității acțiunii.

Intervenienta în interes propriu SC SRL a precizat că prin semnarea actului de adjudecare a imobilului situat în D,-, înscris în CF nr.86 D, nr.top.294/a la data de 07.11.2005 în dosarul execuțional nr.1/2004 prin care debitorii cu crea credință au acceptat ca imobilul să fie vândut la prețul de 20.381 Euro față de prețul real evaluat de 43.500 Euro.

Debitorii au renunțat la diferența de preț și, pe cale de consecință, s-a constatat că aceste acte au fost întocmite în frauda legii.

Examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate de recurenți, având în vedere actele depuse la dosar, obiectul cererii, al intervenției în interes propriu, raportat la disp.art.299, 304, 312 alin.1 pr.civ. și art. 399 și urm. pr.civ. Curtea constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin cererea introductivă de instanță, reclamantele și au solicitat instanței de judecată să constate nulitatea procesului verbal de licitație publică imobiliară încheiat în data de 1 noiembrie 2005 în dosarul execuțional nr.11/2004 - D; să dispună anularea procesului verbal de licitație publică imobiliară încheiat în data de 1 noiembrie 2005 în dosarul execuțional nr.1/2004 - D; să dispună anularea actului de adjudecare din 7 noiembrie 2005 încheiat în dosarul execuțional nr.11/2004 - D de către executorul judecătoresc, prin care s-a adjudecat imobilul situat în localitatea D,-, înscris în CF nr.86 D în favoarea creditorului, susținând că, cu ocazia licitației publice imobiliare din data de 1 noiembrie 2005, s-au încălcat prev.art.510 alin.2 pr.civ. potrivit cărora " în toate cazurile, creditorii urmăritori sau intervenienții nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preț mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat".

Temeiul de drept invocat de reclamante în susținerea acțiunii civile de față au fost disp.art.510 alin.2 pr.civ. art.948 pct.5, 966 și 968.civil.

Pornind de la obiectul cererii și temeiul de drept invocat de reclamante, astfel cum a fost menționat anterior, Curtea constată că cele două instanțe de judecată au pronunțat hotărâri legale în sensul respingerii ca inadmisibile atât a acțiunii civile principale, cât și a cererii de intervenție în interes propriu, formulată de SC SRL, prin lichidator.

Scopul prezentei acțiuni și finalitatea urmărită de reclamante, îl constituie anularea procesului verbal de licitație, emis în cadrul procedurii executării silite, desfășurată în dosarul execuțional nr.1/2004 al BEJ & Terei din T, susținându-se că nu au fost respectate prev.art.510 alin.2 pr.civ.

Vânzarea la licitație publică reprezintă un act de executare silită, iar cu privire la această fază procesuală, finală (reglementată expres în secțiunea a VI-a - contestația la executare, din cartea V, despre executare silită a Codului d e procedură civilă) art.399 pr.civ. prevede expres că împotriva executării silite însăși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

- departe, în alin.2 al art.399 pr.civ. se prevede că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși, sau la efectuarea oricărui act de executare, atrage sancțiunea anulării actului nelegal, iar în art.404 alin.1 pr.civ. se arată că în caz de admitere contestației la executare, instanța anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării însăși.

Din interpretarea logică și legică a acestor dispoziții legale, ce reglementează expres contestația la executare, rezultă că împotriva actelor de executare întocmite cu încălcarea dispozițiilor legale, se poate admite contestația la executare, cu consecințele ce decurg din art.404 pr.civ.

Dispozițiile sus-menționate, ce reglementează contestația la executare sunt dispoziții cu caracter special, ce derogă de la normele dreptului comun, tocmai pentru că dau posibilitatea și permit persoanelor interesate sau celor vătămate prin executare silită, să invoce motivul de nulitate privind actul de executare contestat.

Prin urmare, partea nu are la dispoziție a alege între promovarea unei contestații la executare, sau promovarea unei acțiuni de drept comun, pentru constatarea nulității actului de executare, un argument în plus fiind chiar reglementarea specială contestației la executare, în capitolul privind executarea silită, pentru a se permite (în această ultimă fază procesuală - cea a executării silite) persoanelor interesate sau celor vătămați prin executare să invoce motivul de nulitate privitor la efectuarea actului de executare.

In speța de față, nici reclamantele, nici intervenienta SC SRL nu au uzat de calea contestației la executare, situație în care, față de cele sus-menționate, ei nu pot promova o acțiune civilă de drept comun, întemeiată în parte pe dispozițiile art.510 alin.2 pr.civ. (ce se referă la executarea silită) și în parte, pe dispozițiile dreptului comun în materia nulității absolute (art.948, 966, 968.civ.), întrucât ar însemna să aibă deschisă calea unui nou ciclu procesual, aparent încheiat prin pronunțarea unei hotărâri irevocabile ce constituie titlu executor, inadmisibil conform art.399 și urm. pr.civ.

In concluzie, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond și instanța de apel au constatat faptul că acțiunea introductivă și cererea de intervenție în interes propriu nu sunt fondate. Astfel, normele procedurale, care sunt de strictă interpretare și imediată aplicare, prevăd o procedură specială, respectiv calea contestației la executare prevăzută de art.399 și următoarele pr.civ. prin care persoanele interesate sau vătămate de un act de executare (inclusiv debitorii) pot contesta aceste acte și solicita instanței de judecată anularea acestora. Reglementarea unei proceduri speciale prin care pot fi atacate în justiție actele de executare, exclude evident posibilitatea promovării unei acțiuni de drept comun.

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul disp.art.299, 304 și 312 alin.1 pr.civ. va respinge ambele recursuri ca nefondate.

Văzând și disp.art.274 pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții și și de intervenienta SC SRL prin Lichidator "Cabinet Individual de Insolvență" împotriva deciziei civile nr.636/A/5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 700 lei RON, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2008.

PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red.: /2.02.2008

Dact. // 2 ex./ 6.02.2008

Inst.fond.: jud. Chiriaș

Inst.apel: jud. ,

Președinte:Marinela Giurgincă
Judecători:Marinela Giurgincă, Maria Petria Martinescu, Rujița

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 29/2008. Curtea de Apel Timisoara