Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 387/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 387
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 459 din data de 1 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1065 din data de 20 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr- în contradictoriu cu intimații - N -, și, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul contestator, reprezentat de avocat cu de pentru avocat și intimata - N -, reprezentată de director, lipsind intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat pentru recurentul contestator, depune la dosar copia pașaportului părții ale cărei interese le reprezintă.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul contestator, solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei - N -, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea formulată la data de 21.03.2007, contestatorul a chemat în judecată pe intimații - - N și, pentru a se dispune anularea actelor de executare silită din dosarul 157/E/2002, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În fapt, a susținut că este proprietarul imobilului situat în com. nr. 1371, compus din 4 camere, bucătărie, 4 holuri, șopron, pivniță, anexă și 753 mp. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2046/6.12.2005, eliberat de BNP, Băilești, înscris in 113 com..
A mai susținut că deși a informat BEJ, s-a continuat executarea silită imobiliară, prin publicația de vânzare din 14.04.2007, iar somația pentru executarea silită, nu a fost înscrisă in, astfel că nu-i este opozabilă, fiind încălcate și disp. art. 500.pr.civ prin necitarea contestatorului, ca proprietar al imobilului urmărit silit.
A mai solicitat suspendarea executării silite in baza art. 400.pr.civ până la soluționarea contestației.
Intimata - N -, a depus la 3.04.2007 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, iar pe cale reconvențională constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat. la nr.2046/6.12.2005, deoarece imobilul fiind indisponibilizat prin somația din 17.02.2002, nu putea fi înstrăinat de intimatul debitor, precum și radierea din cartea funciară a mențiunii de titular al proprietății pentru contestator.
A invocat art. 497 al.4 pr.civ. în sensul că imobilul urmărit silit, fiind indisponibilizat prin transcriere in registrul de transcripțiuni al Judecătoriei Calafat, Biroul de carte funciară, nu putea fi vândut in perioada in care se judeca acțiunea de partaj succesoral promovată de intimata creditoare.
Apreciind că această întâmpinare are și caracter reconvențional, instanța a citat pe intimată cu mențiunea de a timbra cererea in constatarea nulității absolute, iar la data de 23.04.2007, aceasta a făcut o precizare, motivând nelegalitatea contractului și prin revocarea certificatului de moștenitor nr. 180/2002, de către instanță, prin IAP din 10.09.2003, imobilul fiind înstrăinat in perioada judecării cererii de partaj succesoral.
A fost introdusă in cauză, pentru a-i face hotărârea opozabilă, covânzătoare, în contractul 2046/2005.
Prin sentința civilă nr. 1065 din 20 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr-, a fost admisă așa cum a fost precizată la 23.04.2007, cererea reconvențională formulată de intimata creditoare N. împotriva contestatorului, a intimaților și.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2046/6.12.2005 de BNP - Băilești, prin care intimatul debitor și au înstrăinat contestatorului imobilul situat în com. compus din 753 mp. intravilan (722 mp. din măsurători), casă din cranțuri cu 4 camere, bucătărie, 4 holuri, șopron, pivniță, anexă cu 2 magazii și șopron.
S- dispus repunerea părților în situația anterioară, având în vedere sentința civilă nr. 248/8.03.2006 a Judecătoriei Calafat, irevocabilă, prin care imobilul casă cu 4 camere, în suprafață construită de 51,75 mp. și terenul aferent revin în patrimoniul debitorului în vederea executării silite.
S- dispus radierea cărții funciare 113. respectiv a dreptului de proprietate al lui.
Instanța respins ca nefondată contestația la executare, ca și cererea de suspendare formulate de contestatorul.
A fost obligat contestatorul la 103,5 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, prima instanță reținut că, deși bunul care a fost atribuit intimatului debitor fusese indisponibilizat anterior în baza art. 497 al.2, în vederea executării silite și nu se terminase judecata în partajul succesoral, hotărârea de partaj devenind irevocabilă la 16.05.2006, în decembrie 2005, intimatul debitor, împreună cu sora sa, a înstrăinat fiului său, imobilul urmărit silit, evident în scopul de a-l scoate de la urmărire.
S-a mai reținut că, în scopul realizării executării silite, la data de 28.02.2007 s-au emis publicațiile de vânzare pentru data de 17.04.2007 (fila 9 dosar).
Față de aceste împrejurări de fapt, prima instanță a apreciat că, în speță, contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 2046/6.12.2005 de BNP Băilești, este încheiat în frauda creditorului, întrucât debitorul și sora sa au menționat că au dobândit imobilul in baza certificatul de moștenitor nr. 180/2002, deși acesta fusese revocat printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă de către instanță și, ca atare, nu mai putea produce efecte juridice.
S-a apreciat ca neechivocă conduita intimatului debitor, care pe întreg parcursul procesului - atât de partaj succesoral, cât și al celui de față, a încercat să tergiverseze judecarea cauzei, în speță neputându-se îndeplini procedura de citare cu mențiunea că acesta nu mai locuiește în comuna, deși din adresa nr. 97/975/11.04.2007 eliberată de Poliția, la cererea creditoarei, instanța reținut că intimatul continua să locuiască pe raza comunei, împreună cu fiul său,.
Contestația la executare silită, ca și cererea de suspendare a acesteia au fost respinse în temeiul prevederilor art. 399.pr.civ.
Împotriva sentinței civile nr.1065/20 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Calafata declarat recurs contestatorul -, cale de atac ulterior calificată drept apel, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel, astfel cum au fost dezvoltate prin memoriu din 31 octombrie 2007, contestatorul arătat că prima instanță nu a manifestat rol activ în soluționarea cauzei, întrucât în condițiile în care, pe lângă cererea introductivă având ca obiect contestația la executare, intimata a formulat cerere reconvențională, trebuia să pună în discuția părților disjungerea cererii principale de cea reconvențională, dat fiind că procedura contestației la executare este una specială, în cadrul căreia pot fi atacate numai actele de executare sau titlul executoriu.
A considerat apelantul că soluționarea celor două acțiuni în cadrul aceluiași dosar este un motiv de nulitate a hotărârii.
A mai susținut acesta că prima instanță a dat ceea ce nu s-a cerut, deoarece prin cererea reconvențională s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.2046/6 decembrie 2005 și radierea dreptului său din cartea funciară, iar instanța s- pronunțat și cu privire la repunerea părților în situația anterioară.
Apelantul a invocat și faptul că intimata reclamantă a formulat cerere reconvențională fără indica temeiul de fapt și de drept al nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2046/6 decembrie 2005, iar prima instanță nu a calificat temeiul de drept al acțiunii în constatarea nulității.
S-asusținut că, în ipoteza formulării unei acțiunii revocatorii, instanța trebuia să constate îndeplinirea celor patru condiții privind starea de insolvabilitate a debitorului, frauda acestuia, existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, complicitatea la fraudă a terțului subdobânditor, condiții care în cauză nu au fost probate.
În aceste sens, apelantul a arătat că nu s- dovedit starea de insolvabilitate debitorului și nici nu a fost răsturnată prezumția bunei credințe a terțului subdobânditor, prin simplul fapt că el este fiul debitorului neputându-se presupune frauda sa la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Legat de acest aspect, apelantul a susținut că ar fi fost plecat din țară o perioadă lungă de timp, iar după întoarcerea sa în anul 2004 relațiile cu tatăl său nu au fost foarte apropiate, astfel că la momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare nu avut cunoștință de existența dosarului de executare împotriva tatălui său, publicația de vânzare pentru imobil fiind emisă abia în anul 2007.
Față de motivele invocate, apelantul a solicitat, în principal, anularea sentinței atacate și reținerea cauzei spre soluționare de instanța de apel, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii principale și respingerii cererii reconvenționale.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, motivând în esență că menținerea contestației la executare și a cererii reconvenționale în același cadru procesual a fost justificată de necesitatea continuării executării silite, iar sub aspectul condițiilor acțiunii revocatorii a susținut că există o complicitate la fraudă apelantului subdobânditor - aceasta rezultând din faptul că el avea același domiciliu cu debitorul, semnând de primirea citațiilor emise tatălui său în dosarul de ieșire din indiviziune, precum și din acea că nu a prezentat niciun înscris care să confirme că, potrivit mențiunilor de carte funciară, imobilul apare ca fiind liber de sarcini.
Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 459/1 oct. 2008 respins apelul declarat de contestatorul, în contradictoriu cu intimații SE N -, împotriva sentinței civile nr. 1065 din 20 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr-.
A obligat apelantul să plătească intimatei - - N, suma de 627 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sunt nefondate motivele de apel, în condițiile în care nu se impunea judecarea separată a cererii reconvenționale ce a fost depusă în termenul procedural, fără ca petentul să se fi opus judecării împreună a celor două cereri, neputându-se reține că judecătoria a acordat ceea ce nu s-a cerut, referitor la critica privind repunerea părților în situația anterioară.
În privința calificării juridice a acțiunii formulată de pârâtul, s-a reținut că instanța de fond a calificat-o corect ca fiind o acțiune revocatorie, în raport de prevederile art. 975 cod civil, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal arătat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul motiv de recurs contestatorul a susținut că decizia atacată a fost pronunțată cu interpretarea greșită a actului dedus judecății, de către instanța de apel, în condițiile în care acțiunea introductivă a avut ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, nefiind formulată o acțiune revocatorie, astfel încât existând temeiuri de drept distincte, instanța de fond nu putea să determine temeiul juridic al acțiunii și calificarea juridică a acesteia.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a susținut că în mod nejustificat instanța de apel nu a avut în vedere faptul că a fost prezumată complicitatea la fraudă a recurentului ca terț subdobânditor al imobilului în litigiu, nefiind probată, fiind reținută eronat situația de fapt referitoare la efectuarea verificărilor în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, atât timp cât la momentul vânzării imobilului nu exista înscrisă nici o sarcină asupra acestuia, înscrierea somației de executare în cartea funciară fiind respinsă, așa cum rezultă din încheierea pronunțată de către registratorul de carte funciară.
Ultima critică din recurs vizează interpretarea greșită a înscrisurilor existente la filele 58 - 59 din dosar, referitoare la semnarea de către recurent pentru primirea unor citații în dosarul nr. 1051/2003 al Judecătoriei Calafat, susținându-se că prin semnarea acestora nu se putea aprecia că recurentul a luat cunoștință despre demersurile privind executarea silită începută de către - -.
La data de 3 februarie 2009 intimata reclamanta - - Nad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că recurentul nu argumentează criticile formulate în drept, prin declararea recursului urmărindu-se numai tergiversarea executării.
Recursul este nefondat.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, în raport de actele depuse la dosar, se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Este nefondat motivul de recurs în care se susține că hotărârea atacată s-a pronunțat cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.
Prin motivul prevăzut în art. 304 pct. 8.pr.civ. se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. 1 cod civil, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
textului legal invocat de recurent vizează existența unui contract ale cărei clauze să permită o interpretare diferită a convenției încheiată între părți, existând posibilitatea ca atunci când clauzele actului sunt îndoielnice sau susceptibile de mai multe înțelesuri, judecătorul să poată interpreta actul juridic contestat potrivit regulilor de interpretare înscrise în codul civil.
În speță dispozițiile legale invocate de recurent nu sunt incidente, dat fiind faptul că recurentul nu invocă o interpretare greșită a vreunei convenții încheiată între părți, ci vizează numai calificarea juridică a cererii reconvenționale formulată de intimata creditoare - N - privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2046/6.12.2005 de BNP - Băilești, prin care intimatul debitor și au înstrăinat contestatorului imobilul în litigiu, situat în comuna.
În privința calificării juridice a cererii reconvenționale prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2046 /6.12.2005, pentru motivul referitor la imposibilitatea înstrăinării de către debitorul a imobilului în condițiile în care acesta făcea obiectul urmăririi silite, fiind indisponibilizat prin transcrierea în registrul de transcripțiuni al Judecătoriei Calafat - Biroul de Carte Funciară, instanțele au calificat corect această cerere ca fiind o acțiune revocatorie, în raport de dispozițiile art. 975 cod civil, chiar dacă acest text de lege nu a fost menționat în conținutul cererii reconvenționale.
De altfel, temeiul juridic invocat de reclamant nu leagă instanța, aceasta fiind în drept, în baza rolului activ, să dea calificarea juridică exactă a cererii în raport de susținerile făcute de petent.
Este nefondat și cel de-al doilea motiv de recurs în care se susține că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 975 cod civil.
Dreptul creditorilor de a recurge la acțiunea revocatorie (pauliană) este reglementat de dispozițiile art. 975 cod civil, potrivit căruia creditorii pot în numele lor personal să atace actele viclene făcute de debitori în prejudiciul drepturilor lor.
Pentru exercitarea acțiunii pauliene, art.975 cod civil stabilește două condiții: actele atacate să pricinuiască un prejudiciu creditorului și să fie frauduloase (viclene).
Existența unui prejudiciu poate fi reținută în caz de insolvabilitate a debitorului.
Așadar, pentru a putea fi atacat actul, trebuia ca debitorul să fi pricinuit sau să fi agravat insolvabilitatea sa.
Proba insolvabilității se face în genere prin urmărirea și executarea bunurilor debitorului.
În speță, în vederea executării sentinței penale nr. 1111/23.11.2001 a Judecătoriei Novaci prin care s-a dispus obligarea debitorului la plata sumei de 91.463.225 lei reprezentând despăgubiri civile, către creditoarea - - N, creditoarea a formulat acțiune de partaj succesoral pentru a se atribui imobilul casă și teren moștenit de debitor împreună cu sora sa, în vederea executării silite, fiind pronunțată sentința civilă nr. 248/8.03.2006 prin care s-a atribuit debitorului imobilul casă cu 4 camere, asupra căruia a început executarea silită.
Instanțele au reținut întemeiat că în perioada judecării cererii de partaj succesoral formulată de creditoarea - -, a fost suspendată executarea silită în dosarul 157/E/2002, fiind transcrisă somația de executare silită imobiliară în registrul nr.27/18.09.2002 al Judecătoriei Calafat - Biroul de carte Funciară, conform adresei nr. 437/2002 emisă de Biroul de Carte Funciară (fila 22, dosar fond).
Cu toate că hotărârea de partaj prin care imobilul în litigiu a fost atribuit debitorului devenise irevocabilă la data de 16 mai 2006, fiind indisponibilizat, în raport de art. 497 alin. 2. pr.civ. în vederea executării silite, anterior acestei date, respectiv la 6 dec. 2005, debitorul împreună cu sora sa au vândut imobilul ce făcea obiectul urmăririi silite, fiului său, fiind certă intenția debitorului de a scoate imobilul de la urmărirea silită.
Sunt nefondate criticile din recurs referitoare la neîndeplinirea condiției complicității la fraudă a cumpărătorului contestator, în condițiile în care actele existente la dosar evidențiază atât calitatea de fiu al debitorului, cât și faptul că acesta avea cunoștință de existența dosarului de partaj succesoral și a litigiului privind executarea silită pornită asupra imobilului în litigiu, acesta a semnând citația emisă pe numele tatălui său debitor în dosarul nr. 1051/2003 al Judecătoriei Calafat (filele 93,94).
Reaua credință a cumpărătorului imobilului, respectiv intenția de a frauda interesele creditoarei, ce solicitase începerea urmăririi silite asupra imobilului proprietatea debitorului, rezultă și din omisiunea de a verifica existența vreunei sarcini asupra imobilului la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, înscrisurile invocate în recurs în raport de care se susține că a fost respinsă cererea de înscriere a somației de executare în cartea funciară, nefiind de natură a înlătura complicitatea la fraudă a recurentului în raport de situația de fapt și de drept reținută în apel.
Față de considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 8 și 9. pr.civ. invocate în recurs, în temeiul art. 312 alin. 1. pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 459 din data de 1 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1065 din data de 20 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr- în contradictoriu cu intimații - N -, și.
Obligă contestatorul la 76,03 lei cheltuieli de judecată către intimata - N -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 24 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Al. -
2 ex/ 16.04.2009
Tehn.red.
jud.apel
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
