Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 410/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 410
Ședința publică din data de 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de contestatorul, cu domiciliul ales în P,-,. 21,. A,. 16, Cod poștal -, Județ P, la Cabinetul de Avocatură împotriva deciziei civile nr. 771 pronunțată la 18 decembrie 2007 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații și, ambii domiciliați în B,-,. 15,. A,. 47, sector 2, Cod poștal -.
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-contestator reprezentat de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimații și.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, arată că, inițial, s-a început executarea silită împotriva debitorului prin intermediul unei societăți de consultanță și executare silită, care a constatat că debitorul nu are venituri salariale sau alte bunuri proprii, ci doar deține, în devălmășie, un teren în suprafață de 1333 mp, în intravilanul satului.
În mod greșit instanța a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 33 alin. 2 din Codul familiei, întrucât contestatorul a făcut dovada că, inițial, a urmărit bunurile proprii ale debitorului și abia apoi s-a întors împotriva bunurilor comune ale acestuia.
Se mai arată că din dosarul de executare nu rezultă că executarea este perimată, întrucât aceasta a fost reluată, la cererea contestatorului, înăuntrul termenului de prescripție a titlului executoriu, fiind respectate dispozițiile prevăzute de lege referitoare la executarea silită imobiliară.
Solicită admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct. 9 pr.civilă coroborat cu art.312 alin. 2 pr.civilă și modificarea în tot a hotărârii în sensul admiterii apelului, urmând să se dispună desființarea deciziei civile nr. 771 pronunțată la 18 decembrie 2007 de Tribunalul Prahova și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea pronunțării încheierii interlocutorii și pentru efectuarea unei expertize topo care să identifice terenul ce urmează a fi partajat.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Vălenii d Munte sub nr. 1785/2006, contestatorul, în contradictoriu cu intimații și, prin contestație la executare a solicitat partajarea imobilului teren în suprafață de 1333 mp, categoria curți-construcții și arabil, situat în intravilanul com. sat și continuarea executării silite imobiliare începută în dosarul de executare nr.46/2005 al Biroului Executorului Judecătoresc, pentru cota parte ce aparține debitorului.
În motivarea contestației s-a arătat că în baza titlului executoriu reprezentat de un contract de împrumut, contestatorul a început executarea silită împotriva debitorului în vederea restituirii sumei de 5700 USD și 2300,10 lei reprezentând cheltuieli de executare și, ca urmare a solicitării certificatului de sarcini, s-a constatat că imobilul supus vânzării prin licitație publică, a fost dobândit de către debitor în timpul căsătoriei, având regim juridic de bun comun, astfel încât, se impune partajarea acestuia.
După administrarea probatoriilor cu acte și atașarea dosarului de executare nr.46/2005, Judecătoria Vălenii d prin sentința civilă nr. 1304 pronunțată la 28.06.2007, respins cererea formulată de contestator, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța aceasta sentință, instanța de fond a reținut că, la 28.03.2005, Biroul Executorului Judecătoresc a emis în dosarul de executare nr. 46/2005, somație prin care i se pune în vedere debitorului sa plătească creditorului sumele de 7500 USD reprezentând împrumut nerestituit și 21.921.500 lei vechi reprezentând cheltuieli de executare. Pentru neplata acestor sume s-a trecut la executarea silită imobiliară, urmărindu-se terenul și construcțiile aflate pe acesta, situate în intravilanul comunei, sat, 35, 117.
A mai reținut instanța de fond că imobilul a fost dobândit în întregime de debitorul în timpul căsătoriei cu numita, reprezentând, în temeiul art.30 alin. 1 Codul familiei, bun comun.
În conformitate cu dispozițiile art.4001pr.civilă, împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă la cererea părții interesate și în cadrul judecării contestației la executare, dar, pentru aceasta trebuie îndeplinite condițiile de fond impuse de art.33 din Codul familiei, în sensul că bunurile comune nu pot fi dobândite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Insă, cu toate acestea, după urmărirea
bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împarțirea bunurilor comune, numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale.
S-a mai arătat că o condiție esențială pentru aplicarea excepției privind urmărirea bunurilor comune, este ca anterior să se fi urmărit bunurile proprii ale soțului debitor și, după cum reiese din procesul-verbal încheiat la data de 20.04.2005 de executorul judecătoresc, s-a constatat, pe lângă faptul că imobilul este bun comun, că debitorul era angajat la SC România SRL, având un salariu de 16 milioane lei vechi și că se impunea inființarea unei popriri pe veniturile acestuia.
Instanța de fond a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art.33 alin.2 din Codul familiei întrucât s-a procedat direct la urmărirea imobiliară, fără a se încerca executarea silită a veniturilor debitorului, care, raportat la suma de recuperat, erau îndestulătoare și permiteau urmărirea prin poprire.
De asemenea, s-a apreciat că actele de executare întocmite după constatarea perimării sunt nelegale deoarece prin adresa nr.2291/05.12.2005 Biroul Executorului Judecătoresc a constatat perimată executarea, fără, însă, că la reluarea acesteia, după formularea noii cereri de executare, să se emită somație debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul criticând-o ca nelegală și netemeinică, arătând că nu au fost încalcate dispozițiile art.33 alin.2 din Codul familiei deoarece, inițial, a urmărit toate bunurile proprii ale debitorului și abia după aceea s-a întors împotriva bunurilor comune ale acestuia.
O altă critică s-a referit la faptul că din dosarul de executare nu rezultă că executarea este perimată întrucât aceasta a fost reluată la cererea contestatorului, înăuntrul termenului de prescripție a titlului executoriu, fiind respectate dispozițiile prevăzute de lege referitoare la executarea silită imobiliară.
Tribunalul a calificat calea de atac că fiind apel, având în vedere dispozițiile art.4001pr.civilă, în conformitate cu care hotărârea pronunțată în baza acestui text de lege este cu drept de apel.
Examinând actele și lucrările dosarului, motivele de apel, sentința apelată și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul a respins apelul este nefondat, reținând că în mod corect instanța de fond a apreciat că au fost încalcate dispozițiile art.33 alin.2 din Codul familiei întrucât bunurile comune nu pot fi dobândite de creditorii personali ai unuia dintre soți.
Instanța de apel a mai arătat că imobilul situat în com. sat, compus din teren și construcții, a fost dobândit de intimatul debitor împreună cu soția sa, în timpul căsătoriei, deci, este bun comun, iar împărțirea bunurilor comune poate fi cerută de creditorul personal al soțului debitor după urmărirea bunurilor proprii, dar numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale.Condiția esențială pentru urmărirea bunurilor comune este ca mai întăi să se urmărească bunurile proprii ale soțului debitor și numai în situația în care acestea nu sunt suficiente pentru îndestularea creanței sale, să se treacă la urmărirea bunurilor comune.
S-a apreciat că, în cauză, recurentul-contestator, nu a făcut dovada că mai întâi a procedat la urmărirea bunurilor proprii ale intimatului-debitor și că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea creanței, cu atât mai mult cu cât, din procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 20.04.2005, a rezultat că intimatul era angajat la SC România SRL, având un salariu de 16 milioane lei vechi.
instanța de apel că reluarea executării silite poate avea loc înăuntrul termenului de prescripție a titlului executoriu, la cererea creditorului, dar, cu toate acestea, potrivit art.4052alin.3 pr.civilă, dacă cererea de executare s-a perimat, prescripția nu este întreruptă, astfel că, actele de executare întocmite după constatarea perimării sunt nelegale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, pentru următoarele motive:
Se critică sentința instanței de fond pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 pr.civilă, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Susține recurentul că decizia recurată, respectiv motivarea în fapt și în drept, este o copie fidelă a sentinței apelate, ambele instanțe ajungând la concluzia că, atâta vreme cât nu s-au urmărit bunurile proprii ale debitorului, nu se poate cere urmărirea bunurilor comune ale soților.
Arată recurentul că nu au fost încălcate dispozițiile art. 33 alin. 2 Codul familiei, deoarece contestatorul a urmărit, inițial, toate bunurile proprii ale debitorului și după aceea urmărit bunurile comune ale acestuia. Precizează că somația privind începerea executării silite imobiliare împotriva debitorului a fost emisă pe data de 14.03.2006, iar din actul de probațiune depus în fața instanței de apel, reiese că debitorul și-a încetat raporturile de muncă cu SC România SRL încă din data de 15.08.2005, anterior datei la care creditorul a început urmărirea silită a bunurilor comune.
Se critică cele două hotărâri și pentru faptul că s-a apreciat că executarea silită imobiliară era perimată, astfel cum rezultă din adresa nr. 2291/5 decembrie 2005 Biroului Executorului Judecătoresc, însă, din dosarul de executare, rezultă o cu totul altă situație, în sensul că după constatarea perimării s-a reluat executarea silită înăuntrul termenului de prescripție a titlului executoriu.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului, desființarea în tot a hotărârii apelate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea pronunțării încheierii de admitere în principiu și a efectuării expertizei topometrice.
Intimații, deși citați cu mențiunea de a formula întâmpinare, aceștia nu au depus-o în termenul prevăzut de art. 1141alin.2 pr.civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea recursului, Curtea va reține că acesta este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Susținerea recurentului că decizia recurată este o copie fidelă a sentinței apelate, urmează a fi respinsă întrucât, pe de o parte, acesta nu constituie un motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 pr.civilă, mai ales că, din modul de redactare a deciziei, rezultă că instanța de apel a răspuns motivelor invocate de apelant, iar pe de altă parte, nu s-a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale incidente cauzei de față.
La momentul în care s-a început urmărirea silită, debitorul era încă salariat al SC România SRL, raporturile de muncă cu această societate încetând abia la data de 15.08.2005, conform adeverinței nr. 1522/20.11.2007.
Susținerea recurentului că nu au fost încălcare dispozițiile art. 33 alin. 2 Codul familiei, urmează a fi respinsă întrucât recurentul era obligat să înființeze poprire pe veniturile debitorului său, astfel cum s-a consemnat și în procesul-verbal al executorului judecătoresc din 20.04.2005.Dar, la data de 5.05.2005, s-au început demersurile de către Biroul Executorului Judecătoresc pentru identificarea imobilelor proprietatea debitorului, conform adresei nr. 1046/5.05.2005 (fila 20 dosar executare). Dosarul de executare a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, costatându-se perimarea, conform procesului-verbal de perimare al Biroului Executorului Judecătoresc, din 15.11.2005 (fila 24 dosar executare).
Deși recurentul-creditor a solicitat reluarea executării, conform cererii aflată la fila 29 din dosarul de executare, nu s-a emis o nouă somație, astfel cum se prevede în art. 389 alin. 3 pr.civilă coroborat cu art. 497 alin. 1 și art. 387 pr.civilă.
În dosarul de executare silită se află adresa nr. 127/11.04.2006 Biroului Executorului Judecătoresc și în care se menționează că s-a deplasat la imobilul ce face obiectul urmăririi silite, a încheiat procesul-verbal de situație, ocazie cu care a constatat starea imobilului. În aceeași adresă se menționează că au solicitat Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară înscrierea somației din 14.03.2006, privind imobilul descris în procesul-verbal de situație. Din actele dosarului de executare nu rezultă că somația privind executarea silită asupra imobilului a fost comunicată debitorului, astfel cum se prevede în art. 497 alin. 1 pr.civilă.
Art. 4052alin. 3 pr.civilă, prevede că prescripția nu este îndreruptă dacă cererea de executare s-a perimat. În cauza de față, cererea de executare silită s-a perimat conform procesului-verbal încheiat de Biroul Executorului Judecătoresc la data de 15.11.2005, iar reluarea executării la data de 28.02.2006, prin cererea formulată de creditorul-recurent, nu poate duce la continuarea executării silite, motiv pentru care, în mod corect ambele instanțe au considerat că cererea de executare este perimată.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă, ca respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul, cu domiciliul ales în P,-,. 21,. A,. 16, Cod poștal -, Județ P, la Cabinetul de Avocatură împotriva deciziei civile nr. 771 pronunțată la 18 decembrie 2007 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații și
, ambii domiciliați în B,-,. 15,. A,. 47, sector 2, Cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
2 ex/14.04.2008
1785/2006 Judecătoria Vălenii d Munte
f
- Tribunalul Prahova
a,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
