Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 3169/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
Nr. vechi 3169/2006
DECIZIA NR. 412
Ședința publică din data de 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Maria
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții și, ambii domiciliați în B,-, -. 2,. 52, sector 3, cod - împotriva deciziei civile nr. 140 pronunțată la 10 februarie 2006 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții și, ambii domiciliați în B,-,. 62,. 1,. 1,. 6, sector 4, cod - și cu pârâtul, domiciliat în,-, cod -, Județ
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 5 lei taxă judiciară de timbru, conform P nr.4/2006, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți și reprezentați de avocat din Baroul București și intimații-reclamanți și - reprezentați de avocat din Baroul București, lipsind intimatul-pârât
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția perimării recursului, având în vedere că dosarul a fost suspendat la data de 17 octombrie 2006, în baza art. 244 pct. 2.pr.civilă, cauza a fost repusă pe rol la data de 14 ianuarie 2008, iar sentința penală nr. 39 pronunțată la 21 februarie 2007 de Judecătoria Sinaiaa rămas definitivă la 20 martie 2007.
Avocat, având cuvântul pentru recurenți, solicită respingerea excepției întrucât cauza a fost suspendată în baza art. 244 pct. 2.pr.civilă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr- al Judecătoriei Sinaia, iar sentința penală pronunțată în acest dosar a rămas definitivă și irevocabilă la data de 20 martie 2007.
Pe fondul cauzei, arată că Tribunalul Prahova, prin hotărârea pronunțată, a încălcat cerințele art. 105 alin. 2.pr.civilă, întrucât deși a casat sentința numai în ceea ce privește primul capăt de cerere, cel referitor la acțiunea în constatare, în dispozitiv nu se face referire la menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii casate.
-2-
Mai arată că hotărârea este lovită și de nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 7 pr.civilă, întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Astfel, pe de o parte, instanța reține că recurenții au edificat o construcție pe terenul proprietatea intimaților-reclamanți, iar pe de altă parte, consideră că nu au fost administrate probe cu privire la posesia imobilului.
Instanța de apel consideră că trebuie administrate probe pe capătul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate, deși, chiar reclamanții, în cererea introductivă, au arătat că solicită să se constate că sunt proprietarii unui imobil teren și construcție, care nu mai există.
De asemenea, arată instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nulitate prevăzută de art. 304 pct.8 pr.civilă. Din înscrisurile depuse la doar rezultă, fără dubiu, că reclamanții nu aveau posesia terenului.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civilă, referitor la interpretarea și aplicarea greșită a legii, arată că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 111.pr.civilă, în sensul că acțiunea în constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. În cauză, s-a făcut dovada cumpărării imobilului de la, iar față de împrejurarea că ambele părți au prezentat un titlu de proprietate, singura acțiune care putea fi primită era acțiunea în revendicare.
Mai arată că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile referitoare la posesie și a nesocotit dispozițiile art. 1200 Cod civil.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii apelului ca nefondat și păstrarea, ca legală și temeinică, a sentinței pronunțată de Judecătoria Sinaia.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea excepției perimării recursului întrucât sentința penală a rămas definitivă și irevocabilă la data de 20 martie 2007, iar recursul a fost declarat la 27 martie 2008.
Pe fondul cauzei, arată că primul motiv de recurs este nefondat deoarece decizia pronunțată de instanța de apel este dată cu respectarea tuturor normelor procedurale, atât cele cu caracter imperativ, cât și cele cu caracter dispozitiv.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, arată că motivarea instanței de apel este clară și precisă, nu se rezumă la o înșiruire de fapte și argumente, ci se referă la probele administrare în cauză, conducând, în mod logic și convingător, la soluția din dispozitiv.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs, arată că în mod corect instanța de apel a apreciat că prima instanță a respinsde planoacțiunea în constatare, fără să administreze probe în legătură cu posesia imobilului și cu temeinicia primului capăt de cerere privind constatarea unui drept preexistent, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei.
Mai arată că în ultimul motiv de recurs se face referire la norme juridice străine situației de fapt.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
-3-
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr. 1014/2005, reclamanții și - au chemat în judecată pe pârâții, și Primăria orașului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că sunt proprietarii imobilului situat în,-, compus din teren în suprafață de 1304 mp și construcția aflată inițial pe acesta, în prezent demolată; să se constate că actul de vânzare-cumpărare încheiat pârâții și este lovit de nulitate absolută; să se constate că imobilul -construcție ridicat pe terenul sus arătat, este proprietatea reclamanților ca efect al accesiunii imobiliare.
Pârâții și au formulat întâmpinare cerere reconvențională prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei și excepția inadmisibilității primului capăt de cerere.
Pe calea cererii reconvenționale au solicitat să se constate dreptul lor de creanță, estimat provizoriu la 774.000.000 ROL, reprezentând contravaloarea imobilului pentru care se invocă accesiunea imobiliară și să se instituie un drept de retenție asupra imobilului până la plata integrală a sumei.
De asemenea, pârâții și au formulat cerere de chemare în garanție a pârâtului G solicitând obligarea acestuia la restituirea prețului achitat pentru terenul cumpărat, a cheltuielilor ocazionate cu perfectarea contractelor de vânzare-cumpărare și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din 28.09.2005, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria, cât și excepția inadmisibilității primului capăt de cerere având ca obiect acțiunea în constatare.
Judecătoria Sinaia, prin sentința civilă nr.875 pronunțată la 24 octombrie 2005, respins capetele 2 și 3 ale acțiunii, ca neîntemeiate, iar primul capăt de cerere ca inadmisibil,
Totodată, a respins cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție, ca rămasă fără obiect.
Tribunalul Prahova, prin decizia nr. 140 pronunțată la 10 februarie 2006 admis apelul formulat de reclamanții și -, a desființat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 297.pr.civilă, în sensul că instanța a rezolvat litigiul fără a intra în cercetarea fondului cu privire la primul capăt de cerere.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții și -, invocând dispozițiile art. 304 pct.5,7,8 și 9.pr.civilă.
In motivarea recursului s-a arătat, în esență, că prin hotărârea pronunțată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 pr.civilă, și că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
S-a mai susținut că prin hotărârea pronunțată, instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit
-4-
neîndoielnic al acestuia, hotărârea pronunțată fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii apelului ca nefondat și păstrarea, ca legală și temeinică, a sentinței pronunțată de Judecătoria Sinaia.
a data de 17 octombrie 2006 cauza a fost suspendată potrivit art. 244 pct. 2 pr.civilă, până la data rămânerii definitive și irevocabile a dosarului penal, iar dosarul nu a mai fost repus pe rol, rămânând în nelucrare din vina părților mai mult de un an.
Examinând decizia recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține următoarele:
La termenul de judecată din 10 aprilie, Curtea, din oficiu, a invocat excepția perimării recursului.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 pr.civilă, orice cerere de chemare în judecată și cale de atac se perimă de drept, chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an de zile, iar potrivit art. 252 pr.civilă, perimarea se poate constata și din oficiu.
Deoarece actele de procedură săvârșite de instanță nu valorează întreruperea prescripției, cauza fiind repusă pe rol la 14 ianuarie 2008, rămânând în nelucrare mai mult de un an de la data rămânerii irevocabile a sentinței nr. 39 pronunțată la 21 februarie 2007 de Judecătoria Sinaia (respectiv la data de 20 martie 2007) și față de data pronunțării prezentei decizii, 10 aprilie 2008, Curtea apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 248 alin. 1.pr.civilă.
Potrivit art. 248 alin. 1 pr.civilă, orice cerere de chemare în judecată, inclusiv cererea de recurs, se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare, din vina părților, timp de un an.
În cauza de față, dosarul a rămas în nelucrare, fără ca părțile să efectueze vreun act de procedură de la data rămânerii irevocabile a sentinței nr. 39 pronunțată la 21 februarie 2007 de Judecătoria Sinaia, respectiv la data de 20 martie 2007 și până la data pronunțării prezentei decizii, respectiv până la data de 10 aprilie 2008, mai mult de un an, din vina părților.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. 1 pr.civilă, urmează a constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul formulat de pârâții și, ambii domiciliați în B,-, -. 2,. 52, sector 3, cod - împotriva deciziei civile nr. 140 pronunțată la 10 februarie 2006 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții și, ambii domiciliați în B,-,. 62,. 1,. 1,. 6, sector 4, cod - și cu pârâtul
-5-
, domiciliat în,-, cod -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2008,
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Maria
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored. PJ
2 ex./ 11.04.2008
1014/2005 Judecătoria Sinaia
a
8589/2005 Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Maria
