Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 4128/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4128
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier
******
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta ANIF RA SUCURSALA DUNARE - O, împotriva sentinței civile nr.6546 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, au răspuns: recurenta-pârâtă prin consilier juridic și intimatul-reclamant asistat de avocat .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic ANIF RA Sucursala Dunăre- depus la dosar răspunsul la adresă, solicitat de instanță și concluzii scrise, iar avocat depus la dosar xerocopia cărții de muncă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de ridicat, Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic, pentru recuentul-pârât, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și pe fond respingerea acțiunii formulată de către intimat, conform motivelor scrise depuse la dosarul cauzei.
Avocat, pentru intimtul-reclamant, solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin sentința civilă nr. 6546 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive.
S-a admis cererea formulată de reclamantul cu domiciliul în sat, nr. 815, jud D împotriva pârâtei ANIF RA - suc. Dunăre - O, cu sediul în C, st., nr. 39,jud.
fost obligă pârâta să-l reintegreze pe reclamant pe postul deținut la momentul suspendării din funcție.
A fost obligă pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite, începând din 30.06.2008 și până la momentul reangajării.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul SNIF, la stația, până la 2.07.2000, când urmare a ocupării uneii funcții elective, contractul de muncă a fost suspendat potrivit art. 61 Lg. nr. 215/2001.
Prin dispoziția nr. 539/2008, mandatul de primar i-a încetat, astfel încât reclamantul a formulat cerere către ANIF, pentru reintegrarea pe postul deținut la momentul suspendării.
Cererea a fost adresată ANIF în considerarea faptului că aceasta s-a înființat prin reorganizarea SNIF, potrivit art. art. 35 Lg. nr 138/2004.
Din declarațiile celor doi martori audiați în cauză reiese că întreg personalul stației, unde și-a desfășurat activitatea reclamantul au fost preluați de către ANIF.
În motivarea excepției, pârâta susține că nu avea obligația a-l angaja pe reclamant întrucât acesta a fost salariatul SNIF.
Însă potrivit art. 52 Lg. nr. 138/2004, " alin. (2) Personalul necesar desfășurării activității Administrației va fi preluat de la Societatea Națională "Îmbunătățiri Funciare" -. conform prevederilor legale în vigoare".Ca atare, obligația de a prelua personalul SNIF revenea prin lege, ANIF-ului.
Apărarea pârâtei că nu avea obligația preluării personalului este infirmat de dispozițiile enunțate mai sus. Nu prezintă relevanță pentru prezenta cauză protocoalele depuse la dosarul cauzei în condițiile în care aceste sunt opozabile doar părților semnatare și în nici un caz salariaților acestora.
Pe de altă parte se poate reține și faptul că pârâta a eliberat reclamantului, adeverința nr. 2911/2008, fila 10, în care confirmă faptul că a fost salariatul său, chiar dacă ulterior în precizarea depusă, fila 51, revine și arată că a eliberat adeverința pentru că a preluat arhiva SNIF.
În consecință, așa cum s-a reținut din declarațiile martorilor, pârâtei îi revine obligația de a-l reintegra pe reclamant, din moment ce întreg personalul stației unde și-a desfășurat activitatea reclamantul a fost preluat de pârâtă, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. 2, enunțat mai sus.
Față de toate aceste considerente, instanța a apreciat că pârâta are calitate procesual pasivă și prin urmare excepția va fi respinsă, iar pârâta a fost obligată să-l reintegreze pe reclamant pe postul deținut la momentul suspendării.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare RA Sucursala Dunăre-
În motivarea recursului, se arată că instanța de fond a reținut greșit faptul că reclamantul a fost salariatul SNIF la Stația până la data de 02.07.2000. La data suspendării contractului, reclamantul era salariatul la Sistemul, societate care s-a desființat la data de 28.07.2000, data la care s-a înființat SNIF, preluând toate drepturile și obligațiile.
Deși a fost reorganizată în anul 2004 SNIF există și în prezent și are, în opinia recurentei, obligația de a -l reintegra pe reclamant în muncă.
Instanța de fond a reținut trunchiat declarația martorului, stabilind greșit că tot personalul Stației a fost preluat de ANIF, acordând relevanță maximă probei testimoniale și ignorând celelalte mijloace de probă.
Mai susține recurenta că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 52 din Legea nr. 138/2004, din care nu rezultă obligația absolută a ANIF de a prelua toți personalul de la SNIF.
Mai susține că instanța de fond a înlăturat fără nicio motivare înscrisurile depuse la dosar.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Reclamantul și-a desfășurat activitatea până la data de 02.07.2000 în meseria de electrician la Regia Autonomă a Îmbunătățirilor Funciare Sucursala
Critica recurentei cu privire la aplicarea în timp a Legii nr. 215/2001 este fondată, contractul individual de muncă al reclamantului fiind suspendat pe durata mandatului potrivit dispozițiilor art. 37 alin 3 din Legea nr. 69/1991 Legea administrației publice locale, potrivit căruia "e p. toată durata mandatului de primar și de viceprimar, contractul de muncă al acestora la instituțiile publice, la regiile autonome sau la societățile comerciale cu capital majoritar de stat se suspendă". Instanța de fond a reținut greșit aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 215/2001, însă aceasta nu afectează soluția, neexistând deosebiri de conținut între dispozițiile legale.
Prin OUG nr. 23/2000, a fost înființată Societatea Națională "Îmbunătățiri Funciare" - prin reorganizarea Regiei Autonome a Îmbunătățirilor Funciare.
Potrivit art. 9 din acest act normativ, ersonalul p. Regiei Autonome a Îmbunătățirilor Funciare va fi preluat de Societatea Națională "Îmbunătățiri Funciare" -, fiind considerat transferat de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Rezultă deci că postul ocupat de reclamant a fost transferat la Societatea Națională "Îmbunătățiri Funciare" - A la data intrării în vigoare a OUG nr. 23/2000.
Prin art. 35 din Legea nr. 138/2004 a fost înființată Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare prin reorganizarea Societății Naționale "Îmbunătățiri Funciare" -, care a fost divizată în vederea privatizării.
Legea nr. 138/2004 stabilește la art. 52:
(1) Personalul Administrației va fi angajat, promovat și eliberat din funcție cu respectarea legislației muncii în vigoare, a regulamentului de organizare și funcționare a Administrației și a contractului colectiv sau individual de muncă. Salariații Administrației nu au statut de funcționari publici.
(2) Personalul necesar desfășurării activității Administrației va fi preluat de la Societatea Națională "Îmbunătățiri Funciare" - conform prevederilor legale în vigoare.
(3) Numărul de posturi din structura organizatorică a Administrației care vor fi preluate de la Societatea Națională "Îmbunătățiri Funciare" - se stabilește prin regulamentul de organizare și funcționare a Administrației. personalului preluat de către Administrație se va face conform normelor de muncă și normativelor de personal în vigoare pentru organizarea și desfășurarea activității de îmbunătățiri funciare, precum și legislației privind protecția muncii.
Instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 52 alin. 2, pornind de la ipoteza textului: aceea că este preluat personalulnecesar desfășurării activitățiiANIF. Prin aceasta se înțelege în mod logic că, în cazul în care o activitate desfășurată anterior de salariații SNIF a fost preluată ca atare de către ANIF, atunci și personalul necesar desfășurării acestei activități trebuia preluat.
Textul nu acordă, cum în mod greșit susține recurenta, un beneficiu al salariaților la angajare, ci un drept al salariaților SNIF de a fi preluați (transferați), în cazul în care activitatea ca atare a trecut în organizarea ANIF.
De aceea, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a acordat relevanță declarațiilor martorilor. De altfel, în faza recursului, la solicitarea instanței recurenta a precizat prin adeverința nr.2219/10.06.2009 faptul că Stația aparținând fostului Sistem a fost preluată de ANIF RA Sucursala Dunăre-O de la SNIF SA Sucursala Oltenia.
Preluând activitatea Stației, societatea recurentă avea obligația preluării personalului care deservea această stație, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Legea nr. 138/2004, ceea ce a și făcut, cu excepția cazului reclamantului.
Dreptul salariaților de a fi preluați de către ANIF derivă din lege, nu este condiționat de voința unilaterală a acestei unități.
Faptul că recurenta a procedat la încheierea unor noi contracte de muncă pentru salariații preluați nu afectează în nici un fel dreptul reclamantului de a beneficia de dispozițiile textului sus menționat.
Pentru aceleași considerente, întrucât activitatea Stației a fost preluată de recurentă, este apreciată ca nefondată și susținerea recurentei în sensul că obligația de reintegrare în muncă a reclamantului aparține SNIF.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta ANIF RA SUCURSALA DUNARE - O, împotriva sentinței civile nr.6546 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect contestație act.
Obligă recurenta-pârât la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
25 Iunie 2009
. Jud.
02.07.2009
J /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Elena
