Pretentii civile. Speta. Decizia 4130/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4130
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier
********
Pe rol, judecarea recursului declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.2996 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimați-pârâti TRIBUNALUL GORJ și CURTEA DE APEL CRAIOVA și cu intimații-reclamanți LA TRIBUNALUL GORJ, LA TRIBUNALUL GORJ, LA TRIBUNALUL GORJ, LA TRIBUNALUL GORJ, LA TRIBUNALUL GORJ, LA TRIBUNALUL GORJ, LA TRIBUNALUL GORJ, LA TRIBUNALUL GORJ, LA TRIBUNALUL GORJ, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege, precum și împrejurarea că intimații-reclamnți au depus la dosar concluzii scrise, prin serviciul registratură.
Apreciind cauza în stare de judecată, Curtea a reținut-o spre soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin sentința civilă nr. 2996 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis în parte cererea formulata de petentii,.
Au fost obligati intimații sa plătească petiționarilor, suma de 1700 lei pentru fiecare reclamant, reprezentânt contravaloare stimulent prevăzut de MJ nr.1921/C/2005, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la momentul datorării până la data plății efective.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut:
Petenții au calitatea de magistrați in cadrul Judecătoriei Tg-Cărbunești si fac parte din categoria personalului din unitățile de justiție, cu statut independent si atribuții deliberative, iar stimulentele financiare solicitate sunt de natura salariala in sensul art. 155 din Codul Muncii, acestea fiind inclusiv cheltuieli de personal potrivit art. 25 din Legea 146/1997 modificata.
S-a reținut ca textul art. 14 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale a fost completat prin Protocolul 12 din Convenție intrat in vigoare la 01.04.2005. Astfel art. 1 pct. 1 din acest Protocol prevede in sarcina statelor interdicția generala a discriminării;beneficiul drepturilor si intereselor legitime prevăzute de lege va fi făcuta fara discriminare fara nici un criteriu, cum ar fi statutul persoanei. Acest text a înlăturat dependenta art. 14 din Convenție fata de celelalte texte ale Convenției care garantează alte drepturi.
salariale solicitate de către reclamanți sunt circumscrise inclusiv prevederilor art. 155 si art. 40 al. 2 din Codul Muncii, fiind adaosuri bănești salariale. Art. 2 al. 1 si art. 6 lit. a si lit. c si art. 8 din OG 137/2000 modificata, ocrotesc toate drepturile salariale in mod egal, astfel incit dreptul reclamanților la aceste prestații pecuniare este un drept consacrat si recunoscut de lege. Intimații in mod greșit si lipsit de temei si suport juridic au operat o selecție arbitrara intre criteriile de acordare a stimulentelor salariale.
In aceste condiții, instanța a reținut si faptul ca prin Hotărârea nr. 15/2006 a CNCD, s-a stabilit in mod clar faptul ca reclamanții au fost discriminați în mod indirect in sensul art. 2 al. 2 din OG nr. 137/2000.
De asemenea, potrivit art. 21 al. 1 din OG nr. 137/2000 în toate cazurile in care se constata existenta unei discriminări din cele prevăzute expres în acest act normativ, persoanele interesate, deci petenții, îsi pot manifesta interesul si au dreptul sa solicite despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit si dovedit, cu restabilirea situației anterioare discriminării prin desființarea anularea discriminării.
Astfel, sunt reținute de către instanța de judecată și prevederile cuprinse în art. 292-293 din Codul Muncii, respectiv art. 7 art. 19 pct. 13 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice ratificat de România, art. 4 din Carta Socială Europeana, art. 16 al. 1din Constituția României.
In ceea ce privește cererea de a se acorda actualizarea sumelor datorate conform indicelui inflational, a fost admisă întrucât prin neplata la timp a sumelor respective către petenți s-a produs un prejudiciu în patrimoniu, prejudiciu care urmează să fie acoperit prin plata actualizării sumelor datorate în baza art. 1084-1086 din Codul Civil si art. 161 al. 4 din Codul Muncii.
Capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale a fost respins, cu motivarea că beneficiul nerealizat a fost reparat prin acordarea actualizării sumelor în raport cu indicele de inflație la momentul plății.
Împotriva sentinței au declarat recurs recurenții DGFP G, Ministerul Finanțelor si Ministerul Justiției.
Recurenții DGFP G si MF au invocat lipsa calității procesuale pasive, in sensul ca atribuțiile conferite privesc elaborarea proiectului legii bugetare anuale, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite si ca atare nu este posibil sa aloce sume in mod absolut aleatoriu pentru plata sumelor solicitate de către reclamanți.
Ministerul Justiției a invocat următoarele:
Ca prin Ordinul ministrului justiției nr. 1921/C/2005, s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției.
Ca ordonatorul de credite este indreptatit sa evalueze si sa stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat de politica de dezvoltare a sistemului judiciar.
Ca pentru munca prestata angajatorul este obligat sa plătească salariul, in schimb premiile si stimulentele pot sa fie sau nu acordate către salariați in funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritate, stimulentul financiar nefiind un drept conferit de lege cu caracter absolut.
Repartizarea stimulentelor s-a făcut in conformitate cu Normele interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004, ordonatorii având posibilitatea de a stabili si alte criterii pe care le apreciază necesare si utile.
Se precizează ca stimulentele nu se confunda cu salariul care se cuvine oricărei persoane care prestează o munca, acestea fiind drepturi suplimentare.
Ca reclamanții creditori ai unei obligații având drept obiect o suma de bani ar putea pretinde numai dobânda nu si actualizarea sumelor.
Ca nici dobânda legala nu poate fi acordata, având in vedere ca nu exista o obligație a Ministerului Justiției.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 RON doar judecătorilor și procurorilor din cadrul judecătorilor și din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii,care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin hotărârea nr. 15/23 01 2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acordarea de stimulente de câte 1700 RON de către Ministerul d e Justiție prin Ordinul nr. 1921/C/15.12.2005 pentru fiecare judecător de la judecătorie care are o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani și pentru fiecare procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, constituie acte de discriminare conform art. 2 alin 1 și 2, art. 6 litera c, art. 8 alin 3 și art. 19 alin 4 din OG nr. 139/2000 cu modificările și completările ulterioare.
La punctul nr. 2,s-a prevăzut că eliminarea discriminării se va realiza prin mediere.
Deoarece Ministerul d e Justiție nu a eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților, li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea unor despăgubiri egale cu contravaloarea stimulentelor prevăzute de Ordinul nr. 1921 /C/2005.
Potrivit art. 27 al 1 din OG nr. 137/2000 republicată, persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit art. 2 al Ordinului nr. 1921 /C/2005, "stimulentele se acordă cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal, pentru salariații ministerului, personalul care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor potrivit art. 4 alin. 1 și 3 din Normele interne".
Textul art. 4 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004 enumeră în mod exemplificativ criteriile ce stau la baza acordării stimulentelor, enumerarea indicând în esență o evaluare a activității și performanței judecătorului. Vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art. 4 alin. 1 din Normele interne.
Deși Ordinul nr. 1921 /C/2005 se întemeiază pe art. 4 alin. 1 din Normele interne, introducerea criteriului vechimii în magistratură nu este motivată.
Cu toate acestea, în cazul judecătorilor, singurul criteriu de acordare a stimulentelor a fost vechimea.
Potrivi dispozițiilor art. 2 alin.(1) din OG nr. 137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000 republicată, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În speță, acordarea stimulentelor salariale judecătorilor având o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani reprezintă o faptă de discriminare indirectă, bazată pe un criteriu aparent neutru (criteriul vechimii de 0-3 ani), dezavantajând judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de dreptul la stimulente.
Curtea constată că introducerea acestui criteriu nu poate fi justificată de un scop legitim, metoda utilizată nefiind adecvată și necesară.
Este adevărată susținerea recurentului în sensul că ordonatorii de credite au posibilitatea de a stabili și alte criterii decât cele enunțate cu titlu exemplificativ în Ordinul nr. 2404/C/2004, criterii pe care le apreciază necesare și utile, însă în niciun caz aceste criterii nu pot excede legii și nici nu pot în mod legal justifica plasarea anumitor categorii de personal în situații nefavorabile, discriminatorii.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că prin acordarea acestor stimulente, in afara unor temeiuri obiective, această încălcare le-a produs intimaților un prejudiciu egal cu contravaloarea stimulentului financiar în sumă de 1700 RON, situație in care se constata ca motivele de recurs sunt neîntemeiate.
In ceea ce privește reactualizarea, aceasta isi are izvorul in principiul reparării integrale a prejudiciului sub aspectul factorului obiectiv, cauzat de procesul de devalorizare a monedei naționale, proces exterior raporturilor dintre parti si independent de existenta sau inexistenta unei culpe.
Obligarea debitorului la plata sumei reactualizate la data plătii este de natura sa evite o scădere a valorii monedei ca urmare a întârzierii la plata si a acțiunii factorilor de devalorizare.
In consecința, in mod întemeiat Tribunalul a dispus reactualizarea sumelor datorate si sub acest aspect recursul fiind neîntemeiat.
In ceea ce privește motivul de recurs privind dobânzile se constata ca instanța de fond a respins acest capăt de cerere, situație in care recursul este lipsit de interes.
Pentru toate aceste motive, va fi respins recursul Ministerului Justiției ca neîntemeiat.
In ceea ce privește recursul formulat de către DGFP si Ministerul Finanțelor Curtea retine ca dreptul la despagubiri este grefat pe existenta raporturilor de functie nascute intre angajator si salariat, si pe actiunea de discriminare savarsita de catre Ministerul Justitiei. Ori intre reclamanti si parata MEF nu exista astfel de raporturi, situatie in care instanta constata ca recursul acestora este intemeiat, urmand a fi admis, modificata in parte sentinta si respinsa actiunea fata de acesti recurenti parati.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.2996 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimați-pârâti TRIBUNALUL GORJ și CURTEA DE APEL CRAIOVA și cu intimații-reclamanți LA TRIBUNALUL GORJ, LA TRIBUNALUL GORJ, LA TRIBUNALUL GORJ, LA TRIBUNALUL GORJ, LA TRIBUNALUL GORJ, LA TRIBUNALUL GORJ, LA TRIBUNALUL GORJ, LA TRIBUNALUL GORJ, LA TRIBUNALUL GORJ, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea față de Ministerul Finanțelor și
Respinge recursul formulat de Ministerul Justiției.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
25 Iunie 2009
Red. Jud B 07.07.2009
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Elena
