Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 433/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 433/2009
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către contestatoarea AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI A, împotriva deciziei civile nr. 120/A/22.05.2009, pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect contestație la executare.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de recurenta contestatoare Agenția pentru Protecția Mediului A, prin avocat, la care se atașează în copie ordinul de plată privind cheltuielile de judecată.
De asemenea, tot prin serviciul registratură al instanței, se constată că s-a înregistrat la dosar, concluzii scrise formulate pentru intimata Montană, transmise pe fax.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 22 octombrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă 378/2008 Judecătoria Alba Iuliaa respins contestația la executare formulată de contestatoarele Agenția pentru Protecția Mediului A și SC SA în contradictoriu cu intimații Asociația, Asociația și BEJ, precum și cererea privind suspendarea judecății cauzei până la soluționarea irevocabilă a cererii de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 5831/2006 a Judecătoriei Alba Iulia.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că:
Asupra cererii contestatorilor privind suspendarea judecății în cauză până la soluționarea irevocabilă a cererii de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 5831/12.10.2006 a Judecătoriei Alba Iulia, instanța de fond respins-o întrucât contestația la executare a unei hotărâri judecătorești investită cu formulă executorie, poate viza în speța de față doar cenzurarea regularității formelor de executare silită, prin prisma prevederilor art. 399 și urm. Cod procedură civilă și nicidecum cenzurarea titlului executoriu în sine, care, în procedura unei căi extraordinare de retractare și de reformare, cum este revizuirea, implică o nouă abordare a fondului, or, singura ipoteză a retractării hotărârii ce constituie titlu executoriu, nu poate justifica suspendarea cenzurării valorificării chiar și pe cale silită a acestuia, atât timp cât este în ființă.
Instanța de fond a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active și respectiv lipsa interesului invocate de intimatele Asociația și respectiv Asociația, în ceea ce o privește pe contestatoarea SC Montană SA, fiind de natura evidenței că, SC Montană SA are atât calitatea procesuală activă, cât și interesul corelativ de a contesta executarea silită a unei obligații, aceea de comunicare către intimate a, obligație la îndeplinirea căreia, în conformitate cu standardele legale în materie de comunicare către terți a informațiilor clasificate, este obligată să-și dea concursul potrivit art. 33 din standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate din România.
La data de 24.01.2007 intimatele Asociația și respectiv Asociația au înregistrat pe rolul executorului judecătoresc cererea de executare silită a sentinței civile nr. 5831/2006 pronunțată la data de 12.10.2006 de Judecătoria Alba Iulia, în dosar nr-, ocazie cu care s-a format dosarul execuțional nr. 57/2007.
La data de 25.01.2007 BEJ a somat contestatoarea Agenția pentru Protecția Mediului A ca, în baza sentinței civile nr. 5831/2006 a Judecătoriei Alba Iulia, în termen de 10 zile să achite la Biroul Executorului Judecătoresc suma de 888,6 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și executare și să emită Licența de exploatare nr. 218/1999, în favoarea creditorilor urmăritori. În somația mai sus amintită s-a mai precizat și că, în caz de neconformare pentru recuperarea debitului, procedura de executare silită va continua, în sensul că, se va aplica sechestru asupra bunurilor contestatoarei sau poprirea conturilor bancare ale acesteia iar pentru neîndeplinirea în întregime a obligației cuprinse în Decizia civilă nr. 1293/R/30.06.2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, adică până la furnizarea către intimate a de exploatare nr. 218/1999, vor fi sesizate organele de urmărire fiscală în vederea aplicării amenzii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea obligației de a face, stipulată mai sus.
Prin sentința civilă nr. 5831/2006 pronunțată la data de 12.10.2006, în dosarul nr-, ce constituie titlul executoriu, Judecătoria Alba Iuliaa obligat contestatoarea Agenția pentru Protecția Mediului A, la plata unei amenzi civile în favoarea Statului, de 50 lei, pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea în întregime a obligației cuprinse în Decizia civilă nr. 1923/R/30.06.2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, respectiv până la furnizarea către intimatele Asociația și respectiv Asociația, a de exploatare nr. 218/1999.
În considerentele sentinței civile ante-menționate, intrate și ele în puterea lucrului judecat, întrucât se regăsesc în soluția relevată de dispozitivul acesteia, Judecătoria Alba Iuliaa reținut că din analiza cererilor adresate de contestatoarea din prezenta, Agenția pentru Protecția Mediului A, Tribunalului Harghita și Curții de Apel Târgu Mureș, coroborat cu dispozițiile sentinței civile nr. 1923/2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, reiese că aceasta a fost obligată să comunice Asociației și Asociației, printre altele, și Licența nr. 218/1999.
Tot cu putere de lucru judecat, s-a mai reținut în titlul executoriu și că Agenția pentru Protecția Mediului A deține Licența nr. 218/1999 și refuză cu rea - credință să o comunice Asociației și Asociației, neîndeplinindu-și astfel obligația ce reiese din Decizia civilă nr. 1923/R/2005 a Curții de Apel Târgu Mureș.
La rândul său, Curtea de Apel Târgu Mureș, prin Decizia nr. 773/R pronunțată la data de 29.06.2007, în dosarul nr- a lămurit înțelesul și întinderea Deciziei civile nr. 1923/R/30.06.2005 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, statuând în mod irevocabil că, așa cum rezultă atât din acțiunea introductivă de instanță cât și din recursul formulat împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță, printre documentele solicitate, de către Asociația și Asociația, a le fi comunicate și considerate a fi de interes public este și documentul "Licența de exploatare ". A mai statuat Curtea de Apel Târgu Mureș și că nu este nimic neclar ce ar trebui lămurit pe calea contestației la titlu, din moment ce, la soluționarea recursului și la pronunțarea deciziei a cărei lămurire se cere, nu s-a pus în discuție caracterul secret al vreuneia dintre informațiile solicitate, ci modalitatea concretă în care se pun la dispoziție informațiile din documentele cu caracter public, Ordinul nr. 2202/2003 privind aprobarea listei cu informațiile ce constituie secret de serviciu, fiind invocat abia în căile extraordinare de atac, ceea ce denotă că SC Montană SA și Agenția pentru Protecția Mediului A urmăresc practic modificarea unei hotărâri irevocabile, or, este o chestiune de principiu că nu se poate aduce atingere autorității de lucru judecat. În acest sens, rezultă din considerentele Deciziei nr. 773/R/2007 că, a lămuri înțelesul dispozitivului în modalitatea agreată de SC Montană SA și Agenția pentru Protecția Mediului A presupune o analizare și o reapreciere a probelor care au stat la baza soluționării recursului și implicit o atingere a fondului cauzei, care a fost supus unei judecăți soldate cu o hotărâre irevocabilă, deoarece se urmărește menționarea expresă în dispozitiv că obligația de furnizare a documentelor nu se întinde și asupra licenței de exploatare, considerată act secretizat în baza ordinului menționat. S-a apreciat în final că prin contestațiile la titlu formulate împotriva Deciziei nr. 1923/R/2005 a Curții de Apel Târgu Mureș nu se tinde la lămurirea înțelesului și întinderii acesteia, ci la însăși schimbarea în parte a soluției date de Curtea de Apel Târgu Mureș, astfel că cele două contestații la titlu au fost respinse, irevocabil.
Din toate cele ce preced, prima instanță a concluzionat că prin Decizia nr. 773/R/2007 Curtea de Apel Târgu Mureș s-a consacrat încă o dată obligația contestatoarei din prezenta, Agenția pentru Protecția Mediului A, respectiv cea a SC Montană SA, de a-și da concursul în a pune la dispoziția intimatelor Asociația și Asociația, Licența de exploatare nr. 218/1999.
Lipsa de diligență și prudență a contestatoarei Agenția pentru Protecția Mediului A de a se prevala, într-un cadru procesual adecvat și la momentul oportun, de caracterul secretizat al nr. 218/1999 nu poate constitui un impediment pentru valorificarea de către intimatele Asociația și Asociația a drepturilor conferite de hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii, în speță sentința civilă nr. 5831/2006 a Judecătoriei Alba Iulia, fundamentată pe Decizia civilă nr. 1923/2005 a Curții de Apel TG. M, hotărâri care, intrate fiind in puterea lucrului judecat, se bucură de prezumția irefragabilă de legalitate și adevăr. Pasivitatea culpabilă a Agenției pentru Protecția Mediului A, în a-și proteja înscrisurile ce conțin informații clasificate nu poate constitui o sancțiune pentru cei cărora a fost obligată să le pună la dispoziție acele informații, întrucât a accepta contrariul, ar echivala cu o eludare a principiului potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă pentru a-și proteja un interes, iar pe de altă parte, ar constitui o încălcare a dreptului la proprietate al intimatelor Asociația și Asociația, în acceptiunea dată de Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, in aplicarea art. 1 al Protocolului Aditional la Conventia pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, bunurilor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă, jurisprudentă care a evidențiat un alt tip de cazuri în care se poate identifica un bun, în sensul art. 1 al Protocolului adițional, în acele spețe în care, părților le-au fost recunoscute drepturi consființite prin hotărâri judecătorești susceptibile de executare silită, iar reclamanții au invocat în fața Curții Europene atât încălcarea dreptului de proprietate cât și a dreptului la un proces echitabil.
De altfel, contestatoarele au încercat prin cererea de revizuire depusă în dosar - al acestei instanțe, retractarea si reformarea sentinței civile nr. 5831/2006, ce constituie titlu executoriu, fundamentându-și cererea și pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din Codul d e Procedură Civilă și prevalându-se de clasificarea ca document secret, a prin Ordinul 202 /2003, care nu a fost depus la dosarul cauzei, la momentul pronunțării sentinței civile 5831/2006 a Judecătoriei Alba Iulia.
În plus, consecințele îndeplinirii obligației de comunicare a unui document secret, în contextul existentei unor titluri executorii în acest sens, trebuie să și le asume, instituția care, putea si trebuia să invoce Ordinul 202/2003, în timp util și la momentul oportun, instituție care, la acest moment, nu poate decât să opteze între a-și executa obligația stabilită prin sentința civilă ce constituie titlul executoriu, sau pentru a evita consecințele comunicării unui document clasificat altfel decât în procedura strict reglementată de legislația în vigoare, să-și asume consecințele suportării amenzilor civile, până la momentul epuizării căilor extraordinare de atac ale titlului executoriu. În acest context, instanța a mai reținut și că, potrivit adresei nr. -/14.11.2006. depusă la fila 6 dosarului cauzei, contestatoarea Agenția pentru Protecția Mediului A, a fost înștiințată de Agenția Națională Pentru Resurse Minerale, că, documentele care fac parte din categoria informațiilor clasificate, in conformitate cu Legea nr. 182/2002, trebuie gestionate în conformitate cu legislația în vigoare, iar această obligație revine Agenției Naționale Pentru Resurse Minerale și, SC Montană SA - titularul licenței nr. 218/1999, aceste date putând circula către terți, cu respectarea prevederilor art. 33 din standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 și în urma acceptului dat de ambele instituții.
Ca atare există o procedură reglementată legal, privind circulația documentelor clasificate către terți, procedură pe care contestatoarele nu au decât să o respecte, în îndeplinirea obligației de comunicare către intimatele Asociația și Asociația a nr. 218/1999, obligație pe care până acum nu au înțeles să și-o îndeplinească de bună voie, astfel că, în mod legal, raportat și la prevederile art. 371/1 Cod pr.civ. s-a trecut la executarea silită a dispozițiilor sentinței nr. 5831/2006 a Judecătoriei Alba Iulia, ce constituie titlu executoriu.
În ceea ce privește fondul contestațiilor la executare conexate, față de considerentele de fapt și de drept menționate în cele ce preced, instanțaa mai reținut în plus și că: natura de document clasificat a, permite abordarea în procedura contestației la executare a obiecțiunilor privind executarea silită, în ceea ce privește comunicarea acesteia, invocate de contestatoare, fără ca acestor obiecțiuni să li se poată atribui natura unor apărări de fond, idee pe care au încercat să o acrediteze intimatele, în susținerea inadmisibilității din această perspectivă, a contestațiilor la executare.
În ceea ce privește executarea silită a dispozițiilor din titlul executoriu privind obligarea contestatoarei Agenția pentru Protecția Mediului A la plata de amenzi civile în favoarea statului, în cuantum de 50 lei /zi de întârziere, instanța a apreciat neîntemeiate contestațiile la executare și din perspectiva motivelor invocate în susținerea nelegalității și temeiniciei modalității în care BEJ, a înțeles să execute silit dispozițiile titlului executoriu referitoare la aceste amenzi civile.
Astfel, potrivit art. 580/3 al 1 Cod pr.civ. dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul - în speță contestatoarele - acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile, ceea ce au și obținut intimatele, prin sentința civilă nr. 5831/2006 ce constituie titlu executoriu. Din economia al 2 al art. 580/3 Cod pr.civ. rezultă că, pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației de a faceintuitu personae, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune interese.
Așa după cum s-a stabilit într-o soluție de speță ( decizia nr. 106/2005 a Curții de Apel București, Secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală), actualmente prin aplicarea dispozițiilor art. 580/3 Cod pr.civ. constrângerea debitorului unei obligații de a face, care nu se poate aduce la îndeplinire prin executare silită, se poate realiza prin aplicarea unei amenzi civile, care se achită în folosul statului și nu al creditorului iar creditorul are dreptul de a primi numai daune interese echivalente prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligației.
S-a considerat din cele de mai sus că, executorul judecătoresc a procedat corect atunci când, prin somația emisă la data de 25.01.2007 în dosar nr. 57/2007 a înștiințat contestatoarea Agenția pentru Protecția Mediului A că, va sesiza organele de urmărire fiscală în vederea aplicării amenzii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea "obligației de a face" privind furnizarea către intimate a de Exploatare nr. 218/1999.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, recalificat apel, contestatoarele SC Montană SA și Agenția pentru Protecția Mediului A, care a fost respins prin decizia 120/A/2009 a Tribunalului Alba.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, prin somația emisă la data de 25.01.2007 în dosar execuțional nr. 57/2007 de BEJ contestatoarea Agenția pentru Protecția Mediului Aaf ost somată să achite creditorilor Asociația și Asociația suma de 888,6 RON reprezentând cheltuieli de judecată și executare și să emită licența de exploatare nr. 218/1999. S-a comunicat de către executorul judecătoresc către debitoare și faptul că în cazul neplății debitului se vor aplica alte măsuri care se pot lua în cadrul executării silite respectiv poprirea și sechestrul iar pentru neîndeplinirea obligației de furnizare a licenței de exploatare nr. 218/1999 vor fi sesizate organele de urmărire fiscală în vederea aplicării amenzii de 50 RON /zi de întârziere până la ducerea la îndeplinire a acestei obligații.
Rezultă că actul de executare contestat nu a fost emis decât pentru plata debitului și predarea licenței de exploatare nr. 218/1999 către creditoare așa cum așa cum au fost stabilite prin Sentința civilă nr. 5831/2006 a Judecătoriei Alba -I și Decizia 1923/R a Curții de Apel Târgu Mureș și numai în caz de neîndeplinire a acestei obligații de a pune la dispoziția creditorilor informațiile de interes public în care intră și licența de transport nr. 218/1999 vor fi sesizate organele fiscale.
Împrejurarea că Licența de exploatare nr. 218/1999 are caracterul unei informații ce constituie secret de serviciu conform Ordinului nr. 202/2003 și de aici rezultă imposibilitatea executării în natură a obligației, este o susținere nefondată dezlegată de Curtea de Apel Târgu Mureș prin Decizia nr.777/R de lămurire a înțelesului, aplicării și întinderii Deciziei nr. 1923/R, care precizează ca la data când s-a judecat recursul acest aspect nu a fost pus în discuția părților și pe această cale a contestației la executare s-ar urmări practic o modificare a unei hotărâri judecătorești irevocabile.
În altă ordine de idei neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive prin care s-a dispus obligarea contestatoarei Agenția pentru Protecția Mediului A de furnizare a informațiilor de interes public în termen de 30 zile de la data pronunțării hotărârii printre care și Licența de exploatare nr. 218/1999 ar fi o încălcare a dreptului la un proces echitabil, în special a dreptului de acces la justiție, astfel cum este prevăzut în art. 6 alin 1 din Convenție deoarece executarea unei sentințe sau a unei hotărâri trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces". Dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea Agenția Pentru Protecția Mediului A, care a solicitat în principal desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea contestației la executare în sensul anulării formelor de executare și anulării amenzilor civile dispuse prin sentința civilă 5831/2006 a Judecătoriei Alba Iulia.
În expunerea de motive s-a arătat că amenda civilă aplicată în baza art. 580 ind. 3 pct. 3 cod procedură civilă va putea fi anulată, în tot sau în parte, ori redusă, dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu sau pentru alte motive temeinice, pe cale de contestație la executare. Motivele temeinice în baza cărora nu se poate furniza licența de explorare sunt evidente, în sensul că s-a solicitat deținătorilor licenței remiterea ei, însă li s-a răspuns de fiecare dată negativ. După cum rezultă din registrul de intrări al M A, niciodată licența nu a fost depusă la ei. Mai mult, licența face parte din informațiile clasificate - secrete de serviciu - excluse din categoria informațiilor la care cetățenii au acces liber în temeiul art. 6, 12 alin. 1 lit. "a" și "b" din Legea nr. 544/2001, art. 2 alin. 2 rap. la art. 15 lit. "c" din Legea 182/2002. De asemenea, licența de exploatare Montană este inclusă între documentele ce constituie secret de srviciu, după cum rezultă din cuprinsul pct. 9, 10 și 13 din capitolul 1 din Anexa Ordinului 202/2003. Pe de altă parte, prin obligarea la furnizarea licenței s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei civile 801/2004 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar 1960/2004.
Intimatele nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea consideră, cu opinie majoritară, că recursul este fondat și va fi admis în următoarele limite:
Prin sentința civilă 5831/2006 a Judecătoriei Alba Iulia, intimata Agenția Pentru Protecția Mediului Aaf ost obligată la plata unei amenzi civile în favoarea statului, de 50 lei/zi de întârziere până la îndeplinirea în întregime a obligației cuprinse în decizia civilă 1923/R/2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, respectiv până la furnizarea licenței de exploatare nr. 218/1999. Această sentință a constituit titlu executoriu ce a format obiectul dosarului nr. 57/2007 al J, în care s-a emis somația din 25.01.2007 prin care Agenția pentru Protecția Mediului Aaf ost somată să achite cheltuieli de judecată și executare în sumă de 888,6 lei și să remită licență de exploatare nr. 218/1999, iar pentru neîndeplinirea acestei din urmă obligații se vor sesiza organele de urmărire fiscală în vederea aplicării amenzii de 50 lei/zi de întârziere.
Aceste amenzi civile sunt prevăzute de lege în art. 580/3 cod procedură civilă și privește executarea silită a unei obligații de a face ce nu poate fi îndeplinită decât de către debitor.
Potrivit alin. 3 al art. 580/3 cod procedură civilă, amenda civilă va putea fi anulată, în tot sau în parte, ori redusă, dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu sau, după caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestație la executare.
Pe calea contestației la executare Agenția pentru Protecția Mediului a invocat motive temeinice care o pun în imposibilitate de a executa obligația intuitu personae, stabilită în sarcina sa prin titlu executoriu.
După pronunțarea sentinței civile 5831/2006 - 12.10.2006 - contestatoarea MAf ormulează cererea nr. 7138/2.11.2006 către Agenția Națională Pentru Resurse Minerale, solicitând comunicarea de Exploatare 218/1999, ceea ce denotă buna sa credință și dorința de a se supune titlului executoriu ce se pronunțase împotriva sa. Prin adresa înregistrată la la.M A sub nr. 7471/20.11.2006, această agenție îi comunică faptul că de exploatare nu se încadrează în categoria informațiilor de interes public, fiind exceptate de la accesul liber al cetățenilor. De asemenea, se invocă în această adresă Ordinul președintelui nr. 202/2003 modificat cu Ordinul 197/2004 și Legea 182/2002 ( 6, dosar fond).
Pe de altă parte, se constată că prin decizia 1923/R/2005 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, acțiunea reclamantelor a fost admisă în parte în sensul că pârâta a fost obligată la furnizareainformațiilor de interes publicsolicitate, fără a se preciza expres și punctual care ar fi documentele solicitate. De asemenea, prin decizia 773/R/2007 a aceleiași Curți de Apel a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului deciziei 1922/2005, arătându-se că nu este nimic neclar, ce ar trebui lămurit din moment ce, la soluționarea recursului nu s-a pus în discuție caracterul secret al vreunuia dintre informațiile solicitate ci modalitatea concretă în care s-a pus la dispoziție informațiile din documentele cucaracter public, deci s-a accentuat asupra caracterului public al documentelor solicitate, fără a se preciza expres că printre aceste documente ar fi și Licența de Explorare 218/1999.
Nu se poate contesta puterea lucrului judecat stabilită prin aceste titluri executorii, dar în egală măsură, nu poate fi ignorată decizia 801/2004 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. 1960/2004, care a statuat cu putere de lucru judecat că, licența de concesiune pentru exploatare în perimetrul nu este informație de interes public, fiind cuprinsă în Ordinul 202/2003. Este de remarcat că, în acel dosar reclamanta Asociația (intimată în prezenta cauză), a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională a Minerale să-i comunice licența de concesiune pentru exploatare în perimetrul. Pârâta din acel dosar era chiar emitentul actului solicitat și a fost exonerată să-l comunice reclamantei pe motiv că acesta constituie secret de serviciu conform pct. 9 și 10 din Ordinul 202/2003. Nu se poate imputa contestatoarei că nu a invocat această decizie decât în cursul executării silite întrucât nu a fost parte în acel dosar. Ba mai mult, a avut calitatea de parte Asociașia care, după soluționarea acelui dosar (noiembrie 2004) a formulat o cerere prin care a solicitat și această licență, în contradictoriu cu un alt pârât, Agenția pentru Protecția Mediului A, cerere soluționată în sensul respingerii prin sentința 305/31.03.2005 a Tribunalului Harghita. Chiar în considerentele deciziei 1932/R/2005 ( 30 dosar fond) se reține că pârâta MAa pus în vedere reclamantei, să se adreseze organelor emitente, în legătură cu ultimele două informații solicitat, respectiv certificatul de urbanism 2/2004 și licența 218/1969.
În concluzie, în anul 2004, anterior declanșării litigiului de față, s-a statuat cu putere de lucru judecat că licența de explorare 218/1999 nu este o informație de interes public, și cu toate acestea parte din acel dosar, reclamanta înțelege să formuleze o altă acțiune, având același obiect, însă în contradictoriu cu un alt pârât.
Curtea de apel apreciază, cu opinie majoritară că, contestatoarea a făcut dovada motivelor temeinice la care se referă art. 580/3 alin. 3 cod procedură civilă și care o pun în imposibilitatea obiectivă de a îndeplini obligația stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu: nu este emitentă a acestei Licențe, s-a adresat organelor emitente pentru obținerea ei însă acestea au refuzat comunicarea nefiind o informație de interes public, a depus la dosar registrul de intrări al M din care rezultă că Licența nu a fost depusă la ea.
Față de reținerea instanței de apel în sensul că neexecutarea unei hotărâri judecătorești ar fi o încălcare a dreptului la un proces echitabil, în special a dreptului de acces la justiție, astfel cum este prevăzut de art. 6 alin. 1 din Convenție, întrucât dreptul la justiție ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unuia dintre Statele contractante ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână fără efect în defavoarea unei părți, Curtea de la Strassbourg a apreciat că există situații în care dreptul de acces la justiție nu poate să oblige un debitor să execute orice fel de hotărâre cu caracter civil, indiferent de circumstanțe. Pe lângă insolvabilitatea unui debitor, pot interveni și alte cauze care să lipsească o hotărâre de efect, fără ca debitorul să poată fi considerat responsabil.
Pentru motivele arătate mai sus, Curtea apreciază că în cauză s-a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 580/3 alin. 3 cod procedură civilă, în ceea ce privește motivele temeinice care pun debitorul în imposibilitatea de a executa obligația intuitu personae stabilită în sarcina sa, ceea ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă și duce la admiterea recursului contestatoarei, modificarea în parte a deciziei 120/A/2009 a Tribunalului Alba în sensul admiterii apelului contestatoarei împotriva sentinței civile 378/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia pe care o va schimba în parte în sensul admiterii în parte a contestației la executare și în consecință se vor anula parțial formele de executare pornite în dosarul 57/2007 al J, numai în ceea ce privește îndeplinirea obligației de furnizare a licenței de explorare nr. 218/1999.
Se vor menține formele de executare cu privire la recuperarea cheltuielilor de judecată și executare în sumă de 888,6 lei, cheltuieli efectuate în dosarul 4586/2006 în care s-a pronunțat sentința civilă 5831/2006, precum și în dosarul execuțional, întrucât nu există niciun motiv pentru anularea formelor de executare în ceea ce privesc aceste cheltuieli.
Ca urmare a anulării formelor de executare cu privire la îndeplinirea obligației de furnizare a licenței 218/1999 se vor anula amenzile civile pronunțate prin sentința civilă 5831/2006 a Judecătoriei Alba Iulia.
Se vor înlătura dispozițiile sentinței cu privire la obligația contestatoarei de a plăti cheltuieli de judecată intimatei Asociația și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei atacate.
Fiind părți căzute în pretenții, în baza art. 274 cod procedură civilă, intimatele Asociația și Asociația vor fi obligate să plătească recurentei suma de 8600 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat ( 36).
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea Agenția Pentru Protecția Mediului A împotriva deciziei civile nr. 120/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă.
Modifică în parte decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de contestatoarea Agenția Pentru Protecția Mediului A împotriva sentinței civile nr. 378/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr-.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea Agenția Pentru Protecția Mediului A și în consecință:
Anulează în parte formele de executare din dosarul J nr. 57/2007 în ceea ce privește îndeplinirea obligației de furnizare a licenței de explorare nr. 218/1999.
Menține formele de executare cu privire la recuperarea cheltuielilor de judecată și de executare în sumă de 888,6 lei.
Dispune anularea amenzilor civile pronunțate prin sentința nr. 5831/2006 a Judecătoriei Alba Iulia, în dosar nr- ( dosar nr. vechi 4586/2006).
Înlătură obligația contestatoarei Agenția Pentru Protecția Mediului A de a plăti cheltuieli de judecată intimatei Asociația.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei atacate.
Obligă intimatele Asociația și Asociația să plătească recurentei contestatoare suma de 8.600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2009.
Președinte, - - - cu opinie separată în sensul respingerii recursului | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
.
Tehn.
8 ex/09.12.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
-+
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Recurenta a invocat în contestația la executare formulată motive care vizează însuși titlul executoriu, contestând cele dispuse de instanța de recurs prin hotărâre irevocabilă.
În motivele de recurs este criticată decizia pronunțată în apel d e tribunal sub aspectul temeiniciei, aspecte care nu mai pot fi cenzurate de instanța de recurs în urma abrogării punctului 10 din art. 304 cod procedură civilă.
Astfel, titlul executor a cărui executare este contestată în prezenta cauză îl constituie decizia civilă nr. 1923/R/30.06.2005 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosar nr. 2189/2005/, prin care pârâta debitoare Agenția pentru Protecția Mediului a fost obligată la furnizarea informaților care au caracter de interes public solicitate în termen de 30 de zile de la pronunțarea deciziei, urmând ca după expirare acestui termen, pârâta să plătească daune cominatorii în sumă de 100.000 lei pe fiecare zi de întârziere.
Fiind nelămurită asupra obligațiilor ce îi revin, contestatoarea SC Montană SA a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații Asociația " ", Asociația "", Centrul de resurse Juridice, Agenția pentru Protecția Mediului, solicitând lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării deciziei civile nr. 1923/R/30.06.2005 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în baza căruia a fost începută executarea silită ce formează obiectul dosarului execuțional 285/2006 al, în sensul admiterii contestației astfel că obligația debitoarei de furnizare a documentelor și informațiilor de interes public nu se întinde și asupra înscrisului "Licența de exploatare " emis de Agenția Națională pentru Resurse Minerale în favoarea contestatoarei. Prin întâmpinarea depusă în acel dosar, Agenția de Protecția Mediului Aaa chiesat la argumentele contestatoarei, depunând totodată și contestația la executare cu același obiect ca și SC Montană SA susținând de asemenea, că obligația debitoarei de furnizare a documentelor și informațiilor de interes public nu se întinde și asupra înscrisului "Licența de exploatare " emis de Agenția Națională pentru Resurse Minerale.
Prin decizia nr. 773/R/29.06.2007 Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția de Comercială, de Contencios Administrativ a respins contestația, reținând în motivare că dispozitivul deciziei civile nr. 1923/R/30.06.2005 este clar, din moment ce la soluționarea recursului și la pronunțarea deciziei atacate nu s-a pus în discuție caracterul secret al vreunuia dintre informațiile din documentele cu caracter cu caracter public, precum și împrejurarea că certificatul de urbanism și licența de exploatare sunt acte emise de alte autorități. Din acțiunea introductivă de instanță și din recursul formulat, printre documentele solicitate a fi comunicate și considerate de interes public este și documentul "Licența de exploatare ". Ordinul nr. 202/2003 privind aprobarea listei cu informațiile ce constituie secret de serviciu a fost invocat abia în căile extraordinare de atac, fiind evident că prin contestație se urmărește modificarea unei hotărâri irevocabile, ori este de principiu că nu se poate aduce atingere autorității de lucru judecat. S-a motivat că nu este admisibilă contestația prin care se tinde la o reanalizare a probelor care au stat la baza soluționării recursului, la schimbarea în parte a soluției date de Curtea de Apel Târgu Mureș.
Așadar, aceleași aspecte au fost analizate și prin decizia nr.773/R/29.06.2007 Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția de Comercială, de Contencios Administrativ, astfel că au intrat în puterea lucrului judecat.
Având în vedere că prin hotărâre irevocabilă s-a stabilit obligația Agenției de Protecția Mediului A de a furniza informațiile cu caracter public, printre care și licența menționată, nu poate face obiectul unei noi hotărâri judecătorești, de lămurire dispozitiv care să exonereze contestatoarea de această obligație.
Față de aceste considerente, de fapt și de drept, apreciez că se impune respingerea recursului declarat de contestatoare.
Judecător
- -
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Carla Maria Cojocaru, Mihaela
