Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 617/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2691/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 617
Ședința publică din 6.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Fănica Pena
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta, împotriva deciziei civile nr. 1115 R din 13.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Băneasa și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
La apelul nominal se prezintă avocatul pentru intimata Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Băneasa, în baza împuternicirii din 5.01.2009, eliberată de Baroul București și consilierul juridic pentru intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - delegația nr. -/2008, aflată la dosar.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Părțile prezente arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de revizuire.
Reprezentantul intimatului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice susține că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 din Codul d e Procedură Civilă, privind revizuirea a două hotărâri potrivnice, în sensul că între cele două pricini nu există identitate de părți, obiect și cauză.
Solicită, în consecință, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
În subsidiar, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât prin hotărârea atacată, s-a stabilit irevocabil că Statul Român este titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor imobiliare în care s-a pornit executarea silită.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Băneasa susține, de asemenea, inadmisibilitatea cererii de revizuire, arătând că cele două hotărâri invocate nu sunt potrivnice, putând fi executate separat.
Solicită, totodată, a se ține seama de faptul că revizuenta a invocat o hotărâre irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Băneasa a fost parte, prin care s- stabilit că bunurile fac parte din domeniul public, așa încât nu pot fi urmărite în vederea executării silite.
Pentru toate motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării, solicită respingerea cererii de revizuire și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a Va Civilă la data de 03 iulie 2008 sub nr-, rezivuienta SC SRL a solicitat anularea deciziei civile nr. 1115 din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr-.
În motivarea cererii sale, revizuienta a arătat că decizia amintită a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat și cuprinde dispoziții potrivnice cadrului legal într-o astfel de fază procesuală, prin această decizie fiind soluționat și admis recursul declarat de către Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Băneasa și Statul Român reprezentat de către Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 6259 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr-, a fost modificată această sentință în sensul admiterii contestației la executare, a cererii de arătare a titularului dreptului - Statul Român și, pe cale de consecință, a fost anulat actul de adjudecare a bunurilor emise în favoarea sa la 06 februarie 2007.
Prin sentința civilă nr. 3259 din 30 noiembrie 2007, au fost respinse ca neîntemeiate contestația la executare formulată de către debitorul Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Băneasa, cererea de arătare a titularului dreptului în favoarea Statului Român și cererea de intervenție în nume propriu a Statului Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, cu motivarea că nu s-a făcut dovada susținerilor în sensul insesizabilității și inalienabilității bunurilor imobile care compun Ferma Moara Domnească supuse executării silite și adjudecate de către revizuientă în contul creanței, neexistând un titlu al Statului, că acestea erau în proprietatea debitoarei și, prin urmare, tot procesul de executare silită s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Mai arată revizuienta că neapartenența acestor bunuri la proprietatea publică a statului a fost dezbătută anterior și prin alte hotărâri judecătorești care au rămas definitive și irevocabile, decizia civilă nr. 1055 din 19 martie 2005 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 4236/2000, într-un litigiu purtat între Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Băneasa și Guvernul României, sentința civilă nr. 3352 din 26 octombrie 2005 definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 5192/2005, prin această din urmă sentință, fiind respinsă ca inadmisibilă cererea debitoarei contestatoare de chemare în judecată a Statului Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice ca și proprietar al bunurilor urmărite și cererea de intervenție în nume propriu formulată de către acesta din urmă, cu motivarea că într-o contestație la executare nu pot avea calitate procesuală decât creditorul și debitorul, iar Statul Român ar avea la îndemână alte căi procedurale de a-și valorifica drepturile dacă consideră că este proprietarul bunurilor.
Susține, de asemenea, revizuienta că aceleași soluții au fost îmbrățișate și de Judecătoria Buftea în cauza care a făcut obiectul dosarului nr- în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1115 din 13 iunie 2008 atât cu privire la apartenența bunurilor cât și cu privire la inadmisibilitatea unor cereri de chemare în judecată a altor persoane, de arătare a titularului dreptului și de intervenție.
Arată, revizuienta în continuare, că este vădit că decizia civilă nr. 1115 pronunțată la 13 iunie 2008 este potrivnică sentinței civile nr. 3352 pronunțată la 26 octombrie 2005, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 1592/2005, atât cu privire la admisibilitatea unor cereri de arătare a titularului dreptului și de intervenție într-o contestație la executare, cât și cu privire la apartenența bunurilor.
La termenul din 09 octombrie 2008, tribunalul a invocat din oficiu excepția de necompetență materială în soluționarea unei cereri de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, excepție asupra căreia a reținut următoarele:
Așa cum a rezultat din cererea de revizuire formulată, cazul de revizuire invocat este cel prevăzut de dispozițiile art. 322 cpt. 7 Cod de procedură civilă respectiv, existența unor hotărâri potrivnice, date de instanțe de grade diferite, respectiv o decizie pronunțată de Tribunalul București în recurs și o sentință pronunțată de Judecătoria Buftea.
Conform dispozițiilor art. 323 alin. 2 Cod de procedură civilă "în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice", în speță Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Față de acestea și văzând și dispozițiile art. 158 alin. 1 și 3 Cod de procedură civilă și art. 159 pct. 2 Cod de procedură civilă, tribunalul a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI, prin decizia civilă nr. 1700 din 09 octombrie 2008 Secției a Va Civilă.
Pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, cererea de revizuire a fost înregistrată sub același număr.
În cauză, s-au atașat dosarele în care au fost pronunțate hotărârile judecătorești al căror caracter potrivnic se invocă în mod expres.
Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezenta cere de revizuire, date fiind prevederile art. 3 Cod de procedură civilă și art. 323 alin. 2 Cod de procedură civilă.
În prealabil, Curtea constată că cele două hotărâri între care s-a invocat existența contradictorialității, sunt sentința civilă nr. 3352 din 26 octombrie 2005 Judecătoriei Buftea și decizia civilă nr. 1115 din 13 iunie 2008 Tribunalului București - Secția a III Civilă, referirea la decizia civilă nr. 1055/2002 a Curții Supreme de Justiție, din cadrul cereri de revizuire prezente, reprezentând, astfel cum fost ea enunțată, doar un argument al legalității și temeiniciei sentinței civile nr. 3352/2005 a Judecătoriei Buftea.
Soluționând cu prioritate, conform art. 137 Cod de procedură civilă, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție de fond, absolută și peremtorie, Curtea o apreciază ca fiind nefondată, urmând aor espinge pentru următoarele considerente:
Curtea constată că excepția inadmisibilității se grefează pe patru aspecte: al împrejurării că una dintre hotărârile în discuție este dată de o instanță de recurs, pe când cealaltă a fost doar definitivă, neputându-se revizui o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs, pe baza unei hotărâri doar definitive; al împrejurării că între cele două hotărâri, nu există identitate de obiect; de asemenea, că dispozițiile celor două hotărâri nu numai că nu sunt potrivnice, dar nu sunt nici măcar inconciliabile, și în final, că la pronunțarea deciziei civile nr. 1115 R din 13 iunie 2008, fost cunoscută și prima hotărâre, partea interesată - revizuienta din prezenta cauză, neinvocând autoritatea de lucru judecat.
Prezenta instanță de revizuire constată că aspectele doi și trei invocate în susținerea excepției inadmisibilității, sunt legate de fondul cererii de revizuire, astfel încât analiza lor implică analiza fondului cererii, inadmisibilitatea determinând doar o analiză din punct de vedere formal, a condițiilor cerute unei cereri de revizuire.
În ceea ce priveșteprimul aspect invocat, Curtea îl apreciază ca fiind nefondat, pentru că potrivit art. 322 alin. 1 Cod de procedură civilă, se poate cere"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul".
Așadar, cum sentința civilă nr. 3352 din 26 octombrie 2005 Judecătoriei Bufteaa rămas definitivă prin neapelare (hotărârea fiind atacabilă doar cu recurs), iar decizia civilă nr. 1115 R din 13 iunie 2008 Tribunalului București - Secția a III a Civilă, a fost pronunțată de o instanță de recurs în evocarea fondului, prevederile legale amintite au fost respectate în cauză.
Coroborarea celor două alineate ale pct. 7 al art. 322 Cod de procedură civilă conform căruia: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță",nu conduce la concluzia inadmisibilității, deoarece domeniul de aplicare al punctului 7 menționat, nu diferă de cel al art. 322 alin. 1 Cod de procedură civilă menționat.
Distincția între cele două articole privește cei doi termeni ai cazului de revizuire: primul alineat vizează situația când ambele hotărâri sunt doar definitive, în vreme ce cel de-al doilea alineat extinde acest caz de aplicare a revizuirii, și la situația când ambele hotărâri sunt irevocabile. Partea de început a alineatului doi al pct. 7 reprezintă și o dispoziție premergătoare părții finale a aceluiași alineat, parte care instituie o competență funcțională expresă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru situația când una dintre hotărârile irevocabile a fost pronunțată de aceasta.
Nici una dintre metodele de interpretare sistematică, rațională, teleologică ale textului art. 322 pct. 7 Cod de procedură civilă, nu conduce la concluzia invocată de intimată Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Băneasa, a imposibilității anulării unei hotărâri irevocabile, ca urmare a puterii de lucru judecat de care beneficiază hotărâri doar definitive. Ce contează este puterea de lucru judecat a unei hotărâri, indiferent cum și la ce instanță a rămas definitivă și nu căile de atac sau multitudinea acestora care au fost exercitate împotriva unei hotărâri de fond. Aspectul prim invocat este așadar, nefondat.
Ultimul aspect invocat al inadmisibilității, a fost acela al cunoașterii hotărârii civile nr. 3352 din 26 octombrie 2005 Judecătoriei Buftea, la momentul soluționării recursului definitivat prin decizia civilă nr. 1115 R din 13 iunie 2008 Tribunalului București.
Într-adevăr, din cuprinsul întâmpinării depuse de revizuientă la pagina 18 din dosarul nr- al Judecătoriei Sectorului 3 B, rezultă că s-a adus la cunoștință în procesul soluționat prin decizia civilă a cărei anulare se cere în prezent, existența sentinței civile nr. 3352/2005 a Judecătoriei Buftea, însă din cuprinsul actelor și lucrărilor acelei cauze civile, a rezultat că nici prin întâmpinare și nici prin concluziile orale, revizuienta prezentă, ca și parte interesată, nu a invocat expres, autoritatea de lucru judecat a sentinței civile anterioare, existența și dispozițiile sentinței civile nr. 3352/2005 a Judecătoriei Buftea nefiind dezbătute nici de instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 6259 din 30 noiembrie 2007 și nici de Tribunalul București - Secția a III a Civilă la momentul soluționării recursului împotriva sentinței civile de fond.
Or, deși jurisprudența mai veche a îmbrățișat teza inadmisibilității cererii de revizuire, într-o situație similară celei anterior enunțate, deoarece s-a prezumat că partea care nu a opus, autoritatea de lucru judecat, nu a voit să beneficieze de ceea ce a câștigat, Curtea nu își însușește acest punct de vedere pentru că apreciază că posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, este condiționată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanța să fi omis soluționarea excepției puterii lucrului judecat. Dacă s-ar admite interpretarea contrară și s-ar considera că cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă în orice situație, ar însemna să se nesocotească puterea lucrului judecat rezultând din cea de a doua hotărâre, ceea ce ar fi împotriva finalității urmărite de lege. Or, în acest caz, așa cum am arătat, nu s-a invocat în cadrul celui de-al doilea proces, excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 3352/2005 a Judecătoriei Buftea. Chiar dacă am admite că totuși, nu este necesară invocarea ad literam, excepției, prin întâmpinarea formulată, Curtea ar constata că oricum, nici instanța de fond care a pronunțat sentința civilă nr. 6259 din 30 noiembrie 2007 și nici Tribunalul București care a modificat această sentință, nu s-au pronunțat asupra obiecțiunilor ridicate în legătură cu această sentință civilă anterioară, a Judecătoriei Buftea, concluzie care rezultă cu predilecție din cercetarea considerentelor și dispozițiilor celor două hotărâri pronunțate în dosarul ulterior. În consecință, cererea de revizuire este apreciată ca fiind admisibilă și prin prisma acestui aspect invocat.
În ceea ce privește fondul cererii de revizuire formulate, Curtea constată că revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, care se poate exercita numai în cazurile și condițiile expus prevăzute de lege.
Motivul de revizuire prevăzut în art. 322 pct. 7 Cod de procedură civilă permite revizuirea în cazul în care se ajunge la situația ca același proces să fie soluționat de două ori, pronunțându-se hotărâri contradictorii. Pentru a se putea invoca motivul, trebuie îndeplinite cumulativ, printre altele, și condițiile de a fi vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză, iar hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același dosar (proces), ci în procese (dosare) diferite.
Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 cpt. 7 Cod de procedură civilă se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceleași obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În asemenea situații, executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat și conduce în final la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.
Prin sintagma "una și aceea pricină" din cuprinsul art. 322 pct. 7 Cod de procedură civilă, se înțelege întrunirea condițiilor triplei identități, de obiect, de cauză și de părți cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecința în caz fiind, potrivit art. 327 alin. 1 Cod de procedură civilă, anularea celei de a doua hotărâri.
Elementele lucrului judecat sunt acelea care - l structurează și care-i determină efectele, respectiv părți (eadem conditio personarum), cauză (eadem causa) și obiect (eadem res).
Pentru a exista autoritate de lucru judecat, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic; nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, fiind suficient ca din cuprinsul cererilor, să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic.
Verificând cele două hotărâri între care se invocă caracterul potrivnic, Curtea constată că nu este îndeplinită condiția triplei identități, cel puțin sub aspectul elementului obiect menționat. Astfel, în vreme ce contestația la executare soluționată prin sentința civilă nr. 3352/2005 a Judecătoriei Bufteaa vizat actele de executare îndeplinite până la data introducerii respectivei acțiuni (07.07.2005), mențiune expresă în cuprinsul cererii de chemare în judecată respectivă ( fila 1 dosar 5192/2005 al Judecătoriei Buftea ), chiar dacă s-a precizat și solicitarea constatării calității de bunuri proprietate publică, a imobilelor supuse executării silite, procesul soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 1115 R din 13 iunie 2008 vizat o contestație la executare cu privire strict, la actul de adjudecare încheiat la data de 06 februarie 2007 (fila 6 dosar fond), deci a privit un act de executare silită distinct și ulterior de cele care au făcut obiectul contestației la executare anterioare.
Este evident că sub aspectul obiectului celor două acțiuni, privit ca obiect material, nu există identitate între cele două contestații la executare, acestea privind acte de executarediferitedin cadrul aceleiași executări silite. Caracterul distinct al celor două obiecte, este ilustrat de altfel și teoretic, de prevederile art. 399 alin. 1 și 2 Cod de procedură civilă care permit contestarea separată, a oricărui act de executare dintr-o executare silită, actele de executare fiind așadar privite diferit, ca și obiect cel puțin material.
Împrejurarea că unele argumente folosite într-o cauză au privit un capăt de cerere formulat în cealaltă cauză (constatarea calității de proprietar) nu înlătură concluzia anterioară, pentru că identitatea se verifică prin raportare la obiectul cererilor și nu la argumentele folosite de părți sau reținute de instanță. Admisibilitatea unor cereri de arătare a titularului dreptului și de intervenție într-o contestație la executare, cum invocă revizuienta, nu reprezintă un element definitoriu ale obiectului unei cereri de chemare în judecată, ci un element de ordin procesual, legat de formele de intervenție într-un proces.
Nefiind îndeplinită așadar, această condiție a admiterii motivului de revizuire invocat, Curtea va respinge conform art. 326 Cod de procedură civilă, prezenta cerere de revizuire ca nefondată, devenind inutilă analiza celuilalt aspect subsumat de instanță, fondului cererii, privitor la inexistența caracterului potrivnic al celor două dispozitive ale hotărârilor invocate.
Conform art. 274 Cod de procedură civilă, se va lua act că intimatele nu au cerut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității, ca nefondată.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta SC SRL, împotriva deciziei civile nr. 1115 R din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Băneasa și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, ca nefondată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
.
2ex./
-5.-;;
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe, Fănica Pena
