Speta Legea 10/2001. Decizia 211/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1503/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 211
Ședința publică din 6.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul contestator împotriva sentinței civile nr. 328 din 19.02.2008, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului B prin Primarul General.
Cauza are ca obiect contestație formulată în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal se prezintă apelantul contestator, asistat de avocatul, în baza împuternicirii nr. -/2008, eliberate de Baroul București și consilierul juridic pentru intimata Primăria Municipiului B, în baza delegației aflate la dosar.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul apelantului depune la dosar o notă cuprinzând punctul de vedere al clientului său față de răspunsul comunicat de primărie.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea altor probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocatul apelantului contestator solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de tribunal, pe care o consideră netemeinică și admiterea contestației, având în vedere că partea a dovedit pe deplin dreptul său de proprietate, însă primăria i-a respins cererea de restituire pe motiv că imobilul este afectat de elemente de sistematizare.
Așa cum a dovedit contestatorul cu înscrisuri și cu fotografii ale terenului respectiv, bunul în litigiu nu este afectat de elemente de sistematizare, iar expertiza depusă la dosar este și ea concludentă în această privință.
De asemenea, la dosar se află o hotărâre judecătorească irevocabilă, nr. 7769/2004 prin care Primăria Municipiului B este obligată să emisă dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 1000. revendicat.
Solicită a se reține și faptul că din actele dosarului reiese că terțul, care susține că a devenit proprietar al imobilului în litigiu, se prevalează de o hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță necompetentă teritorial.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea cererii și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Actele depuse la dosar dovedesc faptul că imobilul figurează în evidențele primăriei ca fiind proprietate particulară în anul 2002, iar mențiunile din dosarul de restituire arată că acesta este afectat de elemente de sistematizare, lucru confirmat și de expertiza topografică.
Așa fiind, primăria este în imposibilitatea de a dispune restituirea în natură a imobilului, în primul rând pentru că nu deține acest bun.
Față de această situație, primăria a dispus acordarea de măsuri reparatorii, dar nu ca unitate deținătoare a bunului, ci ca entitate învestită cu soluționarea notificării.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constă următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 septembrie 2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului B prin Primarul General, anularea Dispoziției nr. 8389 din 25 iunie 2007, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.000 mp. situat în B,-, sector 1 (fost noua vatră a satului Băneasa lot 142), lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a terenului, obligarea intimatei la încheierea procesului - verbal de punere în posesie și obligarea intimatei la ridicarea de pe teren a bunurilor mobile, respectiv container metalic, sub sancțiunea de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere până la eliberarea efectivă și obligarea intimatei la 100 lei/zi de întârziere începând cu 19 mai 2006 până la punerea în posesie, obligarea intimatei să nu înceapă lucrări de sistematizare, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 328 din 19 februarie 2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu Primăria Municipiului B prin Primarul General ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin Dispoziția nr. 8389 din 25 iunie 2007 Primăria Municipiului Bad ispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 1.000 mp. situat în B,-, sector 1 (fost noua vatră a satului Băneasa lot 142), formulată de petentul, cu motivarea că terenul este afectat în totalitate de elemente de sistematizare, construcții parter + 2 etaje și a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Din înscrisurile ce au stat la baza emiterii Dispoziției nr. 8389 din 25 iunie 2007 rezultă că imobilul teren în suprafață de 1.000 mp. situat în B,-, sector 1 (fost noua vatră a satului Băneasa lot 142), a aparținut autoarei contestatorului, Irma, conform actului de vânzare - cumpărare nr. 16520 din 28 aprilie 1937 autentificat de fostul Tribunal I, fiind preluat în proprietatea statului abuziv în baza Decretului nr. 111/1951.
Potrivit adresei nr. 11762/2650 din 27 martie 2002, emisă de Direcția Patrimoniu și Evidența Populației și Cadastru, imobilul în litigiu figurează ca proprietate particulară, posesor de parcelă fiind numitul
Această adresă se coroborează cu nota de reconstituire nr. 9274 din 10 august 2006 aceleiași direcții din cadrul Primăriei Municipiului B, în care se arată că terenul este afectat de construcție parter + 2 etaje și două garaje.
Din raportul de expertiză topo efectuat de expert se reține că expertul a constatat că terenul în litigiu este împrejmuit cu gard zidit pe toate laturile, fiind folosit de S,C, El - pentru depozitarea diverselor materiale.
Față de aspectele reținute, tribunalul a constatat că terenul în litigiu este afectat de elemente de sistematizare și nu se află în deținerea unității administrative, astfel încât nu poate fi restituit în natură.
Nu poate fi primită susținerea contestatorului în sensul că dispoziția contestată a fost emisă cu încălcarea sentinței civile nr. 7769 din 18 octombrie 2004 Judecătoriei Sectorului 1 B, întrucât instanța s-a pronunțat exclusiv asupra cererii de obligare a pârâtului Municipiul B la soluționarea notificării, fără a dispune asupra modalității de restituire.
Este adevărat că în considerente instanța a statuat asupra calității de persoană îndreptățită la restituire a reclamantului, ca moștenitor al defunctei Irma, însă, nu mai puțin, s-a precizat că, în funcție de modalitatea de soluționare a cererii de restituire, acesta o poate contesta.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 09 iunie 2008 declarat apel contestatorul, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 19 iunie 2008.
În motivare, acesta a arătat că instanța de fond i-a respins contestația formulată, fără însă a argumenta modul concret al considerentelor care au stat la baza soluției pronunțate.
Instanța a ignorat total concluziile raportului de expertiză topo efectuat de către expertul, în care se specifică foarte clar că terenul este liber de orice construcție sau alte detalii de sistematizare.
Singurul considerent pentru care Municipiul B prin Primarul General a respins cererea de restituire în natură, iar în mod nejustificat a fost preluat de către instanța de fond, îl reprezintă faptul că, în prezent, terenul ar fi afectat, în totalitate, de elemente de sistematizare respectiv: construcții compuse din parter plus două etaje și două garaje.
Situația de fapt este complet diferită. În realitate, terenul nu a fost și nu este afectat de elemente de sistematizare și cu atât mai puțin de construcții (parter și două etaje) și este folosit de Primărie pentru depozitarea unor bunuri și gunoaie ce pot fi ridicate.
Prin urmare, această instituție îi încalcă toate drepturile de proprietate, toate actele normative promulgate de către legiuitor exclusiv pentru protejarea drepturilor proprietarilor revendicanți și retrocedarea bunurilor imobile respective. Mai mult, se încalcă dispozițiile art. 480 și următoarele din Codul civil și Constituția României. Acest drept de proprietate, fiind un drept fundamental, este consacrat și în Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cererea de revendicare constituie remediul juridic și mijlocul procedural prin care o persoană solicită să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun de care a fost deposedat, solicitând restituirea lui în natură.
. exercițiului acestui drept de a solicita restituirea în natură ar reprezenta o încălcare a însuși dreptului de proprietate. Măsurile reparatorii nu pot fi acordate decât cu respectarea legislației aplicabile în materie și numai în situații extreme prevăzute în mod expres de Legea nr. 10/2001 republicată, Legea nr. 247/2005. Însă în speță dedusă judecății, pe de o parte intimata face afirmații care nu sunt adevărate numai pentru a-l prejudicia (așa cum a dovedit inclusiv prin fotografiile atașate), iar pe de altă parte nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale pentru acordarea drepturilor bănești și respingerea cererii de restituire în natură.
Așa cum a mai precizat și cum a rezultat din întreg probatoriul administrat în cauză terenul este viran și poate fi restituit în natură.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele Cod de procedură civilă, art. 480 și următoarele Cod civil, Legea nr. 247/2005, precum și orice alte dispoziții legale sunt aplicabile în materie.
La solicitarea apelantului, Direcția Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 Bad epus la dosar actele care au stat la baza istoricului de rol fiscal, respectiv: copie de pe procesul verbal transcris la Grefa Tribunalului Ilfov - Secția notariat la nr. 10296 din 23 iunie 1927, sentința civilă nr. 5235/12.09.1995 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr. 6576/1995, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1325/29.08.1997 de notar public, declarații pentru stabilirea impozitului nr. -/23.03.2008 și nr. 13225/14.02.1996, adresa nr. 16089/21.01.2002 emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 B, adresa nr. 7024/05.04.2002 emisă de Primăria Municipiului B - Direcția Patrimoniu, Evidență Proprietăți - cadastru și adresele nr. 7024/23.05.2002 și nr. -/23.11.2007 emise de Direcția Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1
Apelantul contestator a depus la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri, în fotocopie: cu locuitorii cărora li s-au atribuit locuri de casă în V satului parcelată din terenul expropriat din moșia Băneasa, fostă proprietate, jud. I, din anii 1925-1946, eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale, certificat nr. 25127/6148/2.07.2002 eliberat de Primăria Municipiului B - Direcția Patrimoniu, Evidență Proprietăți - Cadastru - Serviciul, cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B sub nr. 3576/1995, sentința civilă nr. 141/21.02.2003 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 5824/2002, decizia civilă nr. 206/5.05.2003 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 973/2003, decizia civilă nr. 1030/3.06.2005 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 86/2005, și decizia civilă nr. 234/1.02.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- (nr. vechi 3352/2005).
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 294 alin. 1.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect, se reține că preluarea abuzivă a imobilului, calitatea contestatorului de persoană îndreptățită, precum și calitatea intimatei de unitate deținătoare au fost stabilite prin Dispoziția Primarului General al Municipiului B nr. 8389/25.06.2007, instanța fiind competentă să verifice exclusiv criticile formulate de către persoana care a introdus contestația îndreptată împotriva acestei dispoziții și care vizează numai legalitatea naturii măsurilor reparatorii acordate de unitatea deținătoare.
Prin art. 1 din Legea nr. 10/2001 - în varianta existentă la data formulării contestației - s-a stabilit că: "Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi.În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent".
Motivul invocat de către intimată în cuprinsul dispoziției prin care s-a respins cererea privind restituirea în natură și anume acela că este afectat, în totalitate, de elemente de sistematizare: construcții, apare ca fiind neîntemeiat în raport de probele administrate în fața primei instanțe. Astfel, prin expertiza efectuată de către expertul s-a stabilit că imobilul teren din- este liber de orice construcție sau alte detalii de sistematizare.
Din raportul de expertiză mai reiese că terenul este împrejmuit cu gard de zid pe toate laturile și că este folosit de către El- pentru a depozita diverse materiale. Aceste elemente de fapt nu sunt însă de natură să conducă la respingerea cererii de restituire în natură, având în vedere că potrivit art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001: "Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile" și, de asemenea, nicio altă dispoziție din cuprinsul Legii nr. 10/2001 nu instituie în situația dată o excepție de la principiul restituirii în natură.
În ceea ce privește argumentul invocat de către prima instanță în susținerea soluției de respingere a contestației, Curtea reține că, într-adevăr, prin sentința civilă nr. 5235/12.09.1995 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr. 6576/1995 s-a admis acțiunea formulată de reclamanții - și împotriva pârâtului și s-a constatat că reclamanții au devenit proprietari prin uzucapiune de 30 de ani asupra terenului în suprafață de 1.000. situat în B,-, sector 1. Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1325/29.08.1997 de notar public, și - au înstrăinat imobilul către El-
Nici această împrejurare nu poate avea vreun efect juridic referitor la măsurile reparatorii stabilite de Legea nr. 10/2001.
Contrar susținerilor primei instanțe, imobilul este deținut de stat, întrucât a fost preluat de către acesta în baza Decretului nr. 111/1951, astfel cum rezultă din adresa nr. 16089/21.01.2002 emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 B, iarhotărârea judecătorească prin care s-a constatat intervenirea uzucapiunii, pronunțată în contradictoriu cu o altă persoană, nu a operat o transmitere a bunului în litigiu din patrimoniul statului în cel al reclamanților din cauza respectivă, deoarece eaîși produce efectele substanțiale(modificarea situației juridice dintre părțile în litigiu, prin aplicarea regulii de drept la împrejurările de fapt)numai între părți. Ca atare, nu ar putea fi aplicate, prin analogie, dispozițiile art. 18 din Legea nr. 10/2001 - în forma în vigoare la data formulării contestației: "Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent și în următoarele cazuri: - c) imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale".
Dat fiind că imobilul este deținut de stat, sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data formulării contestației: "Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi".
Pentru ca reclamantul să își poată exercita dreptul de proprietar asupra imobilului preluat fără titlu de către stat este deci necesară potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 emiterea dispoziției de restituire în natură de către unitatea deținătoare.
Dacă pentru exercitarea dreptului de proprietate de către reclamant este prevăzută în sarcina unității deținătoare o obligație legală, și anume aceea de emitere a dispoziției de restituire în natură, obligație firească întrucât până la constatarea caracterului abuziv al preluării statul are cel puțin aparent calitatea de proprietar, în schimb pentru punerea sa în posesie nu este instituită o asemenea îndatorire în sarcina statului, dacă acesta nu are și calitatea de posesor al imobilului.
Este adevărat că potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001: "Decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară". Acest text de lege nu poate fi însă interpretat în sensul că dispoziția de restituire ar constitui titlu executoriu pentru punerea în posesie față de alte persoane decât unitatea deținătoare, la aceasta opunându-se principiul relativității actelor juridice, care constituie regula de drept conform căreia actul juridic produce efecte numai față de autorul sau, după caz, autorii săi, fără a putea să profite sau să dăuneze altor persoane; într-o altă formulare, actul juridic unilateral obligă doar pe autorul acestuia.
De asemenea, deși această obligație îi revenea conform art. 1169 cod civ. reclamantul nu a făcut dovada că materialele existente pe terenul în litigiu aparțin intimatei, situație în care aceasta, nefiind autorul faptei ilicite, nu poate fi obligată să le ridice.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata unor daune cominatorii, Curtea reține că acesta are caracter accesoriu față de cel privind obligarea intimatei la încheierea procesului verbal de punere în posesie, urmând ca atare soarta acestuia. Mai mult decât atât, potrivit art. 5803pr.civ. pentru neexecutarea obligațiilor de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul nu se pot acorda daune cominatorii.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 296.pr.civ. Curtea urmează să admită apelul și să schimbe în tot sentința apelată, în sensul că va admite în parte contestația, va anula Dispoziția nr. 8389 din 25 iunie 2007 emisă de pârâtă și dispune restituirea în natură a terenului situat în B,-, sector 1, în suprafață de 995 mp. având următoarele dimensiuni și vecinătăți: N - și, L = 40,34; E - b-dul -, l = 24,76; S - OG, L = 39,84; V - Grup 3, l = 24,91, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert și va respinge cererea de obligare a intimatului la încheierea procesului - verbal de punere în posesie, precum și celelalte capete de cerere, ca nefondate.
De asemenea, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de contestatorul, domiciliat în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 328 din 19 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului B prin Primarul General, cu sediul în B,-, sector 5.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte contestația.
Anulează Dispoziția nr. 8389 din 25 iunie 2007 emisă de pârâtă și dispune restituirea în natură a terenului situat în B,-, sector 1, în suprafață de 995 mp. având următoarele dimensiuni și vecinătăți: N - și, L = 40,34; E - b-dul -, l = 24,76; S - OG, L = 39,84; V - Grup 3, l = 24,91, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert.
Respinge cererea de obligare a intimatului la încheierea procesului - verbal de punere în posesie, precum și celelalte capete de cerere, ca nefondate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red././
4ex./02.06.2009
-3.-
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe
