Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 74/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI
LITIGII DE SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 74
Ședința public din data de 21 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECTOR -- -
JUDECTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de contestatorul G domiciliat în Târgoviște,b-dul - -,.159,.18, județul D, împotriva încheierii din data de 2.09.2008 pronunțat de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA cu sediul în B,Calea, nr.6-6A, sector 3.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal fcut în ședința public a rspuns recurentul contestator G personal, intimata SC SA reprezentat de avocat din cadrul Baroului D, în baza contractului de asistenț juridic nr. 34/14.11.2008.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care:
Se învedereaz instanței c la dosarul cauzei prin serviciul registratur s-au depus note scrise din partea recurentului contestator prin care în temeiul disp.art. 247 pr.civil renunț la dreptul pretins solicitat și respins prin încheierea din 2.09.2008 de Tribunalul Dâmbovița, instanța urmând a da o hotrâre prin care s constate renunțarea la drept și s anuleze hotrârea menționat.
Recurentul contestator confirm c menține cererea formulat în scris pentru termenul de astzi și declar personal c renunț la drept, conform art. 247 pr.civil.
Curtea, pune în vedere recurentului contestator s precizeze la care drept înțelege s renunțe,la dreptul procesual exercitat prin introducerea contestației sau la un drept subiectiv, caz în care s indice expres care este acesta.
Recurentul contestator, având cuvântul arat c nu poate renunța la un drept prevzut de Constituție ci renunț la dreptul de a formula cererea de suspendare în acest dosar. Arat c nu mai are alte cereri de formulat și solicit s se ia act de renunțarea sa.
Avocat, având cuvântul arat c faț de disp.art. 247 pr.civil contestatorul nu poate renunța la un drept procesual. Arat c nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri în fondul recursului.
Curtea ia act de precizarea recurentului contestator în sensul c înțelege s renunțe la dreptul de a formula cererea de suspendare și analizând actele și lucrrile dosarului constat cauza în stare de judecat, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul contestator, având cuvântul arat c la data de 4.11.2008 Curtea de APEL PLOIE ȘTIa soluționat recursul împotriva sentinței civile nr. 1179/2.07.2008, astfel c recursul împotriva încheierii din data de 2.09.2008 pronunțat de Tribunalul Dâmbovița a rmas fr obiect.
În aceast împrejurare nu se justific obligarea sa la cheltuieli de judecat,întrucât intimata la fond a fost reprezentat de consilierul juridic, iar dup data de 4.11.2008 și-a angajat un aprtor, dat de la care dosarul a rmas fr obiect, lucru recunoscut de aceasta și prin întâmpinare.
Solicit înlturarea obligației la plata cheltuielilor de judecat întrucât se știa din data de 4.11.2008 c dosarul a rmas fr obiect întrucât a renunțat la drept.
Avocat, având cuvântul solicit respingerea recursului ca nefondat,întrucât în mod corect încheierea dat la 2.09.2008 a lmurit de ce nu se poate dispune suspendarea executrii silite.
Cu cheltuieli de judecat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de faț,
în baza lucrrilor dosarului, reține urmtoarele:
Prin sentința civil nr.1179 din 2 iulie 2008 Tribunalului Dâmbovițas -a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului privind judecarea contestației la executarea silit ce face obiectul dosarului de executare nr.89/2008 și s-a disjuns captul de cerere privind contestația la titlu, formându-se dosarul civil nr- în care contestatorul Gaf ormulat în contradictoriu cu intimata SC SA B contestație împotriva titlului executoriu reprezentat de sentința civil nr.289 pronunțat la 1 martie 2006 de același tribunal.
Acestei cauze disjunse i s-a stabilit termen de judecat la data de 2 septembrie 2008 pentru când ambele prți au fost legal citate iar contestatorul a formulat și depus precizri (fila 14) prin care s-a declarat de acord cu suspendarea judecții contestației sale pân la soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1179 din 2 iulie 2008 Tribunalului Dâmbovița dar condiționat de suspendarea executrii silite însși cerute de intimata SC SA B și care face obiectul dosarului de executare nr.89/2008 al executorului judectoresc.
Prima instanț a dispus prin încheierea pronunțat la singurul termen de judecat din 2 septembrie 2008, suspendarea judecții pân la soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1179 din 2 iulie 2008 (fila 16) apreciind c dezlegarea pricinii este condiționat de dreptul ce face obiectul judecții cauzei aflate în calea de atac, în temeiul art.244 alin.1 cod pr.civ.
Prin aceeași încheiere tribunalul a respins cererea formulat de contestator referitoare la suspendarea executrii silite înseși, motivând c în conformitate cu art.403(1) cod pr.civ. pân la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silit, instanța competent poate suspenda executarea dac se depune cauțiunea în cuantumul fixat de instanț, competența material revenind instanței de executare, adic Judec toriei Târgovi ște unde s-a declinat contestația la executare a aceluiași contestator iar nu instanței chemate s soluționeze contestația privind lmurirea înțelesului, întinderii sau aplicrii titlului executoriu.
Împotriva acestei încheieri a tribunalului, contestatorul Gae xercitat recurs, în termen legal (filele 4-7) criticând soluția de respingere a cererii de suspendare a executrii silite ca fiind nelegal și netemeinic.
Sub un prim aspect recurentul-contestator a susținut c hotrârea este dat cu înclcarea legii, fiindc prima instanț a interpretat greșit actul juridic dedus judecții, schimbând înțelesul lmurit și vdit neîndoielnic al acestuia.
Astfel, deși prin precizrile depuse pentru termenul de judecat din 2 septembrie 2008 contestatorul a cerut suspendarea judecții condiționat și de suspendarea executrii silite, în caz contrar opunându-se msurii de suspendare și solicitând continuarea judecții, instanța de fond a suspendat doar judecata fr a expune aceast msur prin dispozitiv.
În plus, prin încheierea respectiv tribunalul a disjuns captul de cerere privind contestația la titlu și a format dosarul de faț-nr--înainte ca sentința prin care a stabilit declinarea de competenț și respectiv disjungerea s fi devenit irevocabil.
Procedând în acest mod, tribunalul a greșit fiindc art.403 cod pr.civ. permite suspendarea executrii silite pân la soluționarea contestației fr a distinge dup cum este vorba de contestație la executare sau la titlu astfel c trebuia s se pronunțe asupra cererii sale iar nu s considere c numai judectoria în favoarea creia s-a declinat competența material de judecat a contestației la executare ar avea competența de a dispune și eventuala suspendare.
Recurentul contestator a artat c în privința litigiilor de munc, legea care guverneaz materia este Legea nr.169/1999, context în raport de care instanța care a pronunțat hotrârea în prim instanț, adic tribunalul este cea care trebuie s soluționeze și contestația la executare și cererea de suspendare a executrii silite pân la judecarea recursului împotriva sentinței civile nr.1179/2 iulie 2008.
Pentru aceste motive, recurentul-contestator a cerut admiterea recursului, modificarea încheierii recurate în parte în sensul suspendrii și a executrii silite pân la judecarea recursului împotriva sentinței civile nr.1179/2 iulie 2008.
Intimata SC SA B, fiind legal citat în instanța de recurs, a formulat și depus întâmpinare (filele 13-14) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului-contestator la plata cheltuielilor de judecat.
Recurentul-contestator a depus la dosar pentru termenul de judecat de la 21 ianuarie 2009 o cerere prin care a solicitat expres renunțarea la drept, evocând dispozițiile art.247 cod pr.civ.
În susținerea acestei cereri, recurentul-contestator Gar eluat dispozițiile luate de prima instanț și a artat c a exercitat recurs împotriva sentinței civile nr. 1179/2 iulie 2008 Tribunalului Dâmbovița, acesta fiind soluționat de Curtea de APEL PLOIE ȘTI la data de 4 noiembrie 2008; c angajarea de ctre intimata SC SA Bau nui avocat ales dup data de 4 noiembrie 2008, când a devenit evident c recursul de faț a devenit fr obiect, nu se mai justifica și de aceea nu se impune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecat reprezentând onorariul avocatului ales cu rea credinț și în scop șicanator de societatea intimat.
În aceste împrejurri, recurentul-contestator care nu a mai susținut criticile aduse împotriva încheierii recurate, a cerut exclusiv și prin concluziile orale din ședința dezbaterilor s se constate c " renunț la dreptul pretins solicitat respins prin încheierea din 2 septembrie 2008 Tribunalului Dâmbovița " urmând a se anula hotrârea menționat fr obligarea sa la eventuale cheltuieli de judecat în recurs.
Curtea, examinând cererea de renunțare la drept prin prisma dispozițiilor art.247 cod pr.civ și a concluziilor prților, reține urmtoarele:
În conformitate cu art.247 cod pr.civ. în caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța d o hotrâre prin care va respinge cererea în fond și va hotrî asupra cheltuielilor, renunțarea la drept putându-se face și fr învoirea celeilalte prți atât în prim instanț cât și în apel, iar când renunțarea la drept se face în aceast din urm instanț, hotrârea primei instanțe va fi anulat în totul sau în parte, în msura renunțrii.
Sub un prim aspect, din prevederile procesuale sus-citate rezult c dreptul subiectiv la care partea renunț trebuie s fie dintre cele de care se poate dispune.
Renunțarea la dreptul subiectiv dedus judecții este un element component al principiului disponibilitții reprezentând facultatea procesual prevzut de lege în favoarea reclamantului în virtutea creia acesta poate curma litigiul prin renunțarea la însuși dreptul material al procesului.
Cu toate acestea, instanța în fața creia se face renunțarea, are îndreptțirea s refuze s ia act de declarația prții în cazul în care apare evident fie c aceasta nu înțelege gravele consecințe ce decurg pentru ea din actul renunțrii fie c dreptul la care renunț nu este unul subiectiv, ca în cazul de faț, adic partea nu poate dispune de el.
Altfel spus, legea oblig instanța s respecte dreptul de dispoziție al prților dar îi confer totodat prerogativa de a controla felul în care acestea înțeleg s-l exercite.
Curtea mai reține c renunțarea la drept, înțeleas ca act unilateral și de dispoziție prin care reclamantul se desist de la dreptul subiectiv material afirmat pe calea acțiunii civile, se diferențiaz de renunțarea la judecat care presupune desistarea de la un drept procesual recunoscut prților alturi de altele care fac parte din aceeași categorie precum: dreptul de a face cereri și de a fi încunoștiințate despre data și locul desfșurrii procesului, dreptul de a se apra, de a administra probe și de a invoca excepții, de a exercita cile legale de atac ori de a cere punerea în executare a hotrârilor judectorești sau altor titluri executorii, etc.
Recurentul-contestator nu a exercitat prin cererea de suspendare a executrii silite întemeiat pe dispozițiile art.403 cod.pr.civ. corect aplicate de tribunal, decât un drept procesual la care nu poate renunța în condițiile dispozițiilor legale sus-analizate.
Dreptul de a se adresa instanței de judecat cu o cerere este consfințit și garantat atât de legea fundamental cât și de art.6 prf.1 din Convenția European a Drepturilor Omului și reprezint o garanție procesual a echitții procedurii judiciare, niciunei persoane neputându-i fi interzis sau limitat decât în condiții expres prevzute și justificate legitim.
Drept urmare, Curtea nu a identificat, dup ce a pus în discuția prților acest aspect, care este dreptul material subiectiv la care se refer art.247 cod pr.civ. la care recurentul-contestator a declarat scris și oral c renunț.
În realitate, renunțarea ca expresie a manifestrii neîngrdite de voinț a recurentului-contestator se refer la exercițiul dreptului procesual de care a uzat prin formularea cererii de suspendare a executrii silite, soluționate de instanța fondului prin încheierea recurat și de care nu se poate lua act, nefiind întrunite cerințele art.247 cod pr.civ.
Sub un alt aspect, analizând criticile aduse de recurentul-contestator prin recursul exercitat, în raport de actele și lucrrile dosarului și de dispozițiile art.3041cod pr.civ.Curtea constat c recursul este nefondat și urmeaz a fi respins pentru considerentele care succed:
În cadrul contestației la titlu ce este reprezentat de sentința civil nr.289/2006(fila 10 dosar fond) cu care Tribunalul Dâmbovițaa fost sesizat ca efect al msurii disjungerii dintr-o alt cauz (filele 3-4 dosar fond) la termenul de judecat din 2 septembrie 2008 fost analizat și soluționat cererea de suspendare a executrii silite" pân la soluționarea recursului împotriva sentinței civile nr.1179/2008 dar în mod condiționat numai și numai dac se suspend și executarea silit -"în termenii în care aceasta a fost precizat de contestator (fila 14).
În mod legal și temeinic, prima instanț clarificând obiectul cererii contestatorului a stabilit c în realitate aceasta fapt dou instituții procesual distincte și diferențiate ca fundament juridic de prevederile art.244 alin.1 pct.1 și respectiv art.403(1) cod.pr.civ.
Cea dintâi reglementeaz suspendarea facultativ a judecții, când instanța apreciaz c dezlegarea pricinii poate fi influențat în totalitate sau doar parțial de un drept ce face obiectul unei alte judecții în timp ce suspendarea executrii silite poate fi dispus de instanța de executare, pân la soluționarea contestației la executare și numai dup plata unei cauțiuni fixate de instanț.
Tribunalul a reținut ca fiind întrunite prevederile art.244 alin.1, pct.1 cod pr.civ. și a dispus suspendarea judecții cauzei, respingând solicitarea de a se suspenda executarea silit.
În termenii în care contestatorul a formulat cererea, așa cum au fost redați în cele ce preced, aceasta nu putea fi primit, fiindc suspendarea judecții unei pricini nu poate fi condiționat de suspendarea executrii silite.
În plus, cât vreme pe rolul unei alte instanțe- Judec toria Târgovi ște, sesizat prin declinare de competenț-se afl o contestație la executare, iar nu la titlu ca cea din dosarul de faț, este justificat argumentarea tribunalului c aceasta este instanța competent, potrivit art.403 alin.1 cod pr.civ. s soluționeze cererea de suspendare a executrii silite sub condiția depunerii cauțiunii la care contestatorul ar fi îndatorat prin fixarea cuantumului în limitele și condițiile prevzute de art.7231cod pr.civ.
Însuși recurentul-contestator confirm prin motivele de recurs c a contestat atât executarea propriu-zis cât și înțelesul și întinderea titlului (fila 7 dosar recurs) situație în care este de netgduit c instanța chemat s lmureasc pe calea contestației, înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este diferit de cea de executare în înțelesul art.373(2) cod pr.civ. adic judectoria în circumscripția creia se va face executarea.
Aceast din urm instanț este cea în fața creia se judec contestația la executare propriu-zis conform art.400 (1) și care are competența de a soluționa și o eventual cerere întemeiat pe dispozițiile art.403(1) cod.pr.civ.care îndeplinește cerințele de admisibilitate prevzute de aceast dispoziție legal.
Sub un al doilea aspect, Curtea constat c nici critica referitoare la greșita formare a dosarului nr--de faț- ca urmare a msurii disjungerii, cât vreme sentința respectiv (nr.1179/2008) a fost atacat cu recurs, nefiind irevocabil, nu este justificat deoarece la data de 4 noiembrie 2008, Curtea de APEL PLOIE ȘTIa respins recursul împotriva sentinței nr.1179/2008 de declinare a competenței și disjungerii dispuse de instanța fondului, astfel cum rezult din notele scrise depuse de recurent pentru termenul de judecat de astzi (fila 19 dosar recurs).
Drept urmare, pentru argumentele expuse, Curtea va respinge cererea de renunțare la drept ca neîntemeiat, va respinge recursul ca nefundat și va obliga pe recurentul-contestator la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecat reprezentând onorariul aprtorului ales al intimatei în recurs, în conformitate cu dispozițiile art.274 cod pr.civ.
Curtea reține c fundamentul juridic al obligației de suportare a cheltuielilor de judecat îl constituie culpa procesual a prții "czute în pretenții".
Împrejurarea, susținut de recurentul-contestator c recursul exercitat a rmas fr obiect și de aceea nu se mai impune obligarea sa la cheltuieli de judecat, nu este corect.
Recursul, cale de atac ordinar, are drept obiect verificarea legalitții și temeiniciei hotrârii anterioare în cazurile, termenele și condițiile impuse de normele procesual civile.
Recursul de faț, declarat în termenul legal de contestator și la judecata cruia acesta nu a renunțat, are obiect și a fost cercetat în fondul su așa cum rezult din considerentele ce preced, motiv ce atrage incidența dispozițiilor art.274 cod pr.civ. în raport de soluția pronunțat și care, la cererea intimatei, impune acordarea cheltuielilor de judecat ocazionate de soluționarea recursului declanșat prin voința recurentului-contestator care astfel, și-a exercitat dreptul legal de a ataca în condițiile legii, hotrârea judectoreasc a primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de renunțare la drept, formulat de recurentul contestatorul
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de contestatorul G domiciliat în Târgoviște, B-dul - -,.159,.18, județul D, împotriva încheierii din data de 2.09.2008 pronunțat de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA cu sediul în B,Calea, nr.6-6A, sector 3.
Oblig recurentul contestator la 400 lei cheltuieli de judecat ctre intimat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public, azi, 21.01.2009.
Președinte Judectori
--- - - - -- -
Grefier
Tehnored.
2 ex./2.02.2009
f--Trib.
G -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Marilena Panait, Vera
