Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 800/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 800
Ședința publică de la 07 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol rezultatul dezbaterilor din data de 30 septembrie 2008 privind judecarea recursurilor formulate de recurenții contestatori CONSILIUL JUDEȚEAN D, CONSILIUL LOCAL C și recurentul intimat, împotriva deciziei civile nr. 66 din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1421 din 20.09.2007, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr-, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi 7 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
La data de 5.12.2005, Consiliul Județean Daf ormulat contestație împotriva executării sentinței civile 283/4.03.1997, a Judecătoriei Calafat.
S-a motivat că, prin somația emisă de Biroul executorului judecătoresc a fost somat Consiliul Județean D să se conformeze sentinței civile 283/1997, a Judecătoriei Calafat și să restituie intimatului imobilul compus din clădire și teren aferent, situat în C,-.
Formele de executare nu respectă dispozițiile legale în materie și anume prevederile art. 387.civ.Cod Penal Actul de executare nu cuprinde termenul în care autoritatea administrativă somată urmează să-și execute de bună voie obligația prevăzută în titlul executoriu și nu sunt arătate consecințele nerespectării acesteia. Nu s-a prevăzut data emiterii somației, iar titlul executoriu nu a fost anexat la comunicare.
S-a mai susținut că sentința nu poate fi executată de Consiliul Județean D, întrucât imobilul nu este inclus în domeniu public sau privat al județului D, iar autoritatea administrativă nu deține sub nicio formă clădirea și terenul menționate în hotărâre. Proprietar al imobilului situat în C este orașul C, iar imobilul este în administrarea Consiliului Local
Prin aceeași cerere s-a solicitat și suspendarea executării.
La data de 19.01.2006, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de conexitate prevăzută de art. 164.civ.Cod Penal, arătând că pe rolul aceleiași instanțe se află o contestație la executare formulată de Consiliul Local C împotriva acelorași forme de executare, contestație care formează obiectul dosarului 2472/2005, al Judecătoriei Calafat, cu termen la 31.01.2006.
S-a mai susținut că somația îndeplinește condițiile prevăzute de art. 387.civ.Cod Penal, ea cuprinzând elementele menționate în textul de lege, indicând termenul de 5 zile în care se poate face executarea de bună voie, data emiterii somației, precum și faptul că aceasta este însoțită de titlul executoriu - 283/1997, având titlul executoriu nr. 83/2.07.2003.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin decizia civilă 5083/2005, că numai în situația în care executarea se face în baza unui titlu executoriu care nu emană de la o instanță judecătorească se pot face prin contestația la executare apărări de fond.
La data de 8.12.2005, Consiliul Local Caf ormulat contestație împotriva executării silite a sentinței civile 283/1997, contestația formând obiectul dosarului nr. 2472/2005.
În motivarea contestației s-a susținut că în dispozitivul sentinței nu s-a determinat suprafața de teren aferentă și nici vecinătățile acesteia și în atare situație executorul judecătoresc și-a depășit prerogativele, punând în posesie pe creditor cu suprafața de 6400 mp teren, indicând și vecinătățile în mod arbitrar.
În această situație s-a solicitat, în temeiul art. 399. civ.p., anularea actelor de executare și lămurirea înțelesului titlului executoriu.
În ședința din 31.01.2006, instanța a dispus conexarea cauzelor ce formează obiectul dosarelor 2445/2005 și 2472/2005.
Judecătoria Calafat, prin sentința civilă 89/14.02.2006, a respins contestația la executare formulată de Consiliul Județean D și a admis în parte contestația la executare formulată de Consiliul Local al Municipiului
S-a lămurit sentința civilă 283/1997, a Judecătoriei Calafat, în sensul că terenul aferent construcției are o suprafață de 6500 mp, fiecare latură având lungimea de 80.
S-a respins capătul de contestație privind anularea procesului verbal de executare silită nr. 192/E/2003, încheiat de executorul judecătoresc, la 5.12.2005.
Apelurile formulate de Consiliul Județean D și Consiliul Local C împotriva sentinței civile 89/14.02.2006, a Judecătoriei Calafat, au fost admise de Tribunalul Dolj, prin decizia civilă 1074 din 3.07.2006, a fost schimbată în tot sentința civilă în sensul că s-au admis în parte contestațiile și s-au anulat somația din 24.11.2005 și procesul verbal din 5.12.2005, emise de executorul judecătoresc.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă 3311/4.12.2006, a admis recursul declarat de, a casat decizia Tribunalului și sentința Judecătoriei Calafat, trimițând cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
S-a reținut că instanța avea obligația să stabilească cine are calitate de debitor în cadrul executării silite, având în vedere dispoz. art. 14 - 19 din Lg. 112/1995, dacă executarea silită a fost pornită în mod legal împotriva debitorului legal.
Cu privire la contestația la titlu, instanța avea obligația să stabilească situația de fapt a imobilului prin raportate la dispoz. art. 21 din Lg. 112/1995, să stabilească dacă sunt suprafețe ocupate și aferente altor construcții și dotări edilitare realizate cu aprobări legale, fapt ce se poate stabili numai printr-o expertiză tehnică.
Prin sentința civilă nr.1421 din 20.09.2007, pronunțată de Judecătoria Calafat, a fost respinsă contestația la executare formulată de Consiliul Județean D, admisă în parte contestația la executare formulată de Consiliul Local
S-a lămurit înțelesul sentinței civile 283/1997, a Judecătoriei Calafat cu privire la teren, în sensul că terenul aferent construcției restituit intimatului este de 6400 mp, din care 4602,90 mp reprezintă suprafețe ocupate și aferente altor construcții și dotări edilitare realizate cu aprobări legale.
Au fost obligate contestatoarele în solidar la 466.135,68 lei despăgubiri către intimatul, reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 4602,90 mp.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 283/4.03.1997, a Judecătoriei Calafat, s-a admis plângerea formulată de petentul împotriva hotărârii Comisiei Județene de Aplicare a Legii 112/1995, s-a desființat hotărârea Comisiei jud. nr. 480/12.12.1996 și s-a dispus restituirea în natură către a imobilului situat în C,-, compus din casă din cărămidă acoperită cu țiglă, cu corpul principal compus din 8 camere sus, 2 verande și o sală, iar la subsol 4 camere și pivniță și corpul secundar precum și terenul aferent construcției.
În considerentele sentinței s-a menționat că terenul aferent construcției este în suprafață de 6400 mp având lungimea de 80, iar lățimea de 80, fără ca apoi să se menționeze suprafața în dispozitivul sentinței.
Față de această prevedere legală, reținându-se că nu s-a utilizat procedura prev. de art. 2811.civ.Cod Penal, instanța lămurit înțelesul sentinței civile 283/1997, a Judecătoriei Calafat cu privire la terenul aferent construcției care a fost restituit intimatului, în sensul că suprafața de teren restituită intimatului este de 6400 mp.
Împotriva sentinței civile nr.1421/2007, a Judecătoriei Calafat, au formulat apel atât Consiliul Local al Mun. C, cât și Consiliul Județean
În motivare, apelantul Consiliul Local a invocat excepția nesoluționării cererii de recuzare, depusă la 29.03.2007, care contrar legii, a fost soluționată de către un alt judecător, care s-a pronunțat prin sentința nr.283/1997, sentință ce reprezintă titlul în baza căruia se solicită executarea silită.
Apelantul a criticat soluția primei instanțe prin aceea că aceasta desființează practic o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă și învestită cu formulă executorie, sub pretextul lămuririi înțelesului acesteia.
A susținut că reținerile primei instanțe în privința excepției lipsei calității procesuale a apelantului în dosarul de fond, deci a inopozabilității sentinței contestate, existând autoritate de lucru judecat, sunt contradictorii, având în vedere că tot instanța de fond modifică apoi esențial dispozitivul sentinței nr.283/1997.
Apelantul Consiliul Local a mai precizat că a făcut dovada plății de către stat a despăgubirilor către moștenitorii foștilor proprietari, în conformitate cu Legea 112/1995, astfel că obligarea la plata altor despăgubiri nu are temei legal, sumele reprezentând despăgubiri și prevăzute de Legea 112/1995, fiind alocate de la bugetul de stat prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Apelantul Consiliul Județean Daa rătat că, în mod greșit, s-a reținut de către prima instanță că au fost respectate dispoz. art.387 Cod pr. civ. din înscrisurile depuse la dosar reieșind că somația nu cuprinde data emiterii și dosarul de executare în care au fost emise. De asemenea, titlul executoriu nu a fost înaintat odată cu somația, nefiind anexat comunicării, aspecte ce impun anularea actelor de executare.
Apelantul Consiliul Județean a mai susținut că nu au fost lămurite aspectele indicate în decizia de casare și care au constituit motiv de casare, respectiv stabilirea existenței suprafețelor ocupate și aferente altor construcții și dotări utilitare, precum și stabilirea persoanei care are calitate de debitor în cadrul executării silite.
Apelantul a arătat că, instanța de fond nu a ținut seama de faptul că imobilul - clădire și teren aferent - este inclus în domeniul public al Municipiului C - poziția 430 din Anexa 3 - HG 965/2002 și este în administrarea Consiliului Local C, fapt necontestat de către acesta. Aceste aspecte nu sunt reținute nici prin nr.283/1997, ce constituie titlu executoriu.
O altă critică adusă soluției primei instanțe este legată de calitatea de debitor a Consiliului Județean D, față de dispoz. art.49 din Legea 10/2001, conform cărora Comisia Județeană de Aplicare a Legii 112/1995, își încetează activitatea, conservarea dosarelor constituite în temeiul acestei legi fiind făcută de secretarii unităților administrativ-teritoriale.
Apelantul Consiliul Județean a arătat că au fost încălcate dispoz. art.2811pr.civ. aceasta fiind solicitată de Consiliul Local C, autoritate administrativă care nu a fost parte în litigiul în care s-a pronunțat titlul executoriu, precum și prin faptul că nu a fost lămurit dispozitivul titlului executoriu, ci a fost schimbată soluția, creând Consiliului Județean și Consiliului Local noi obligații față de intimată.
S-a susținut încălcarea și a dispozițiilor Legii 112/1995, potrivit art.13 alin.4 din această lege, plata despăgubirilor făcându-se de Ministerul Finanțelor prin serviciile publice descentralizate, obligarea consiliului județean la plata acestora fiind lipsită de temei legal.
Apelantul Consiliul Județean Daa dus critici și cu privire la evaluarea imobilului, aceasta făcându-se prin expertiză, fără convocarea părților, raportul astfel întocmit fiind lovit de nulitate absolută, aspect invocat și în fața primei instanțe și neavut în vedere de aceasta.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 66 din 08.02.2008, a admis apelurile declarate de contestatorii CONSILIUL JUDEȚEAN D și CONSILIUL LOCAL C, împotriva sentinței civile nr. 1421/20 09 2007, pronunțată de Judecătoria Calafat,în contradictoriu cu intimatul .
S-a schimbat în parte sentința civilă în sensul că s-a lămurit înțelesul sentinței civile 283/1997 a Judecătoriei Calafat cu privire la teren, în sensul că terenul aferent construcției este de 1797,10 mp, individualizat prin schița anexă la suplimentul raportului de expertiză efectuat în cauză de expert C-tin, cuprins între punctele 1-2-5-6-1.
A fost înlăturată dispoziția privind obligarea contestatoarelor la despăgubiri pentru terenul de 4602,90 mp, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței civile.
A fost obligat intimatul către apelanți să achite 93,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Criticile apelantului Consiliul Local C privind soluționarea cererii de recuzare s-au constatat ca fiind neîntemeiate, având în vedere că prin încheierea dată în camera de consiliu în data de 29.03.2007, a fost respinsă cererea de recuzare. Soluționarea acestei cereri de către unul din judecătorii ce au pronunțat sentința civilă nr.283/1997 ce constituie titlul executoriu a cărui lămuriri se solicită, nu atrage nulitatea încheierii, nefiind incident vreun caz de incompatibilitate.
Cauza de incompatibilitate prevăzută de art.24 pr.civ. ar fi incidentă dacă judecătorul ar fi soluționat anterior aceeași cerere - de recuzare, ori, în cauză, completul de judecată a analizat temeinicia motivului de recuzare invocat.
Prin contestația formulată, Consiliul Local a solicitat lămurirea întinderii titlului executoriu, în sensul stabilirii suprafeței terenului aferent construcției.
Din considerentele sentinței civile nr.283/1997, a Judecătoriei Calafat, s-a reținut că intimatul a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 6400 mp. dar prin dispozitiv s-a dispus restituirea doar a "terenului aferent construcției", identificată prin expertiza efectuată în cauză ca fostă bibliotecă.
Prin expertiza efectuată de expert a fost identificată suprafața totală de 5685,48 mp. din care 1797,10 mp. este teren aferent construcției restituite intimatului, iar 3888,38 mp. este teren aferent Casei de Cultură și Punctului de Transformare Electricitate.
Acordarea, de către prima instanță, de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 3888,38 mp, ce nu poate forma obiectul executării silite, nefiind "teren aferent construcției" restituite intimatului, nu are nici un temei legal.
Pe calea contestației la executare nu se pot aduce modificări titlului executoriu, contestația la titlu vizând doar lămuriri cu privire la întinderea, înțelesul și aplicarea titlului executoriu.
Față de cele reținute nu mai prezintă relevanță criticile privind alocarea de la bugetul statului, prin Ministerul Finanțelor, a despăgubirilor prevăzute de Legea 112/1995, precum și cele privind achitarea de despăgubiri către moștenitorii foștilor proprietari, critici formulate de ambii apelanți.
Și celelalte critici formulate de Consiliul Județean D sunt neîntemeiate.
În privința somației comunicate acestui apelant s-a constatat că emiterea acesteia s-a făcut cu respectarea dispoz. art.387 pr.civ.
Prima instanță a respectat dispozițiile deciziei de casare, dispunând efectuarea expertizei tehnice, prin care a fost individualizat terenul în litigiu, stabilindu-se și suprafața de teren aferentă altor construcții și dotări edilitare.
În privința calității de debitor a Consiliului Județean D, acesta invocând inexistența vreunui drept asupra imobilului în litigiu (drept de proprietate sau administrare) s-a constatat că, în mod corect, prima instanță a apreciat că aceste apărări nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare, fiind apărări de fond.
Calitatea de debitor a Consiliului Județean Daf ost stabilită prin sentința civilă nr.283/1997, prin care s-a dispus restituirea imobilului construcție și a terenului aferent acesteia, în temeiul Legii 112/1995, apărările formulate, în sensul interpretării eronate a dispozițiilor Legii 112/1995 și a titlului executoriu cu privire la calitatea de debitor a sa fiind apărări de fond.
Contestația la executare nu poate pune în discuție apărări de fond, prin care să se reanalizeze o hotărâre judecătorească definitivă, întrucât s-ar ajunge, pe această cale, la încălcarea puterii de lucru judecat.
Pentru aceleași considerente nu vor fi analizate nici apărările invocate privind includerea imobilului în litigiu în domeniul public al Municipiului C prin HG nr.965/2002, fiind, de asemenea, apărări de fond.
Dispozițiile art.49 din Legea 10/2001, se referă la măsurile de conservare a dosarelor constituite de comisia de aplicare a Legii 112/1995, neavând relevanță în cauză, neputându-se aduce modificări hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu.
Față de conținutul titlului executoriu nu prezintă relevanță nici dispozițiile Legii 215/2001, invocate de apelantul Consiliul Județean, neputându-se realiza cadrul procesual în care a avut loc judecata în cadrul dosarului nr.458/1997.
Criticile privind nulitatea rapoartelor de expertiză efectuate în cauză nu sunt întemeiate, experții anexând lucrărilor efectuate borderou pentru expedierea scrisorilor recomandate, acestea nefiind contestate la primul termen de judecată ce a urmat depunerii lucrărilor la dosar, conform art.108 alin.3 pr.civ.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs recurenții contestatori Consiliul Județean D, Consiliul Local C și recurentul intimat, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul formulat de Consiliul Județean D, se critică soluția instanței de apel și a instanței de fond, învederându-se că formele de executare emise de Biroul executorului judecătoresc nu respectă prev. art. 387 Cod pr. civ.
De asemenea, un alt motiv de nelegalitate invocat este acela că în mod greșit s-a reținut că recurenta are calitatea de debitor în cazul executării silite, această calitate revenindu-i deținătorului imobilului, iar pe de altă parte, nu s-a avut în vedere faptul că bunul face parte din domeniul public al Mun.
O altă critică vizează faptul că în titlul executoriu figurează ca parte Comisia Județeană de Aplicare a Lg. 112/1995, care și-a încetat activitatea, astfel că nu poate fi debitor în cadrul executării silite Consiliul Județean
O ultimă critică vizează împrejurarea că expertiza a fost efectuată în cauză fără citarea părților.
În recursul formulat de intimatul se critică hotărârile, în sensul că terenul aferent imobilului îl reprezintă terenul în suprafață de 6400mp, iar instanța de fond, admițând în totalitate acțiunea, urma să restituie întreaga suprafață și nu una parțială.
Se mai arată faptul că într-o contestație la executare nu se pot face limitări și diminuări ale drepturilor din titlul executoriu, cu atât mai mult cu cât Consiliul Local C nu avea nicio calitate într-o contestație la Lg.112/1995.
În consecință, se critică soluția instanței care într-o contestație la executare a restrâns dreptul reclamantului, iar în cauză nu s-a făcut dovada că lucrările și clădirile edificate au respectat toate cerințele de autorizare și construire pentru a fi exceptate de la restituirea în natură.
În recursul formulat de Consiliul Local C se critică împrejurarea prin care instanța de apel a arătat că în cauză nu sunt incidente dispoz. art. 24 Cod pr. civ. privind recuzarea.
De asemenea, se critică faptul că dispozitivul hotărârii nu prevede partea care urmează a fi obligată să restituie suprafața de teren Consiliul Județean D sau Consiliul Local
O ultimă critică vizează faptul că în cauză nu au fost identificate terenurile cu suprafețele ocupate și aferente altor construcții dotări edilitare realizate cu aprobări legale după apariția Lg. 112/1995.
Recursurile sunt întemeiate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că la 5.12.2005, Consiliul Județean Daf ormulat contestație împotriva executării sentinței civile nr. 283 din 4. 03.1997, a Judecătoriei Craiova, prin care executorul judecătoresc a somat Consiliul Județean D să se conformeze sentinței civile sus menționate și să restituie intimatului imobilul compus din clădire și teren aferent, situat în C,-.
S-a precizat că prin sentința civilă nr. 283/4.03.1997, a Judecătoriei Calafat, s-a judecat plângerea formulată de intimatul împotriva de Aplicare a Lg. 112/1995, plângere care a fost admisă și prin care s-a dispus, așa cum arată dispozitivul acestei sentințe, restituirea în natură a imobilului situat în C,-, compus din 8 camere, 2 verande și o sală, iar la subsol 4 camere și pivniță și un corp secundar, precum și terenul aferent construcției, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin perimarea recursului, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 2989/16.12.2002, a Tribunalului Dolj.
Din examinarea deciziei nr. 3311/4.12.2006, a secției civile a Curții de APEL CRAIOVA, urmează să se rețină că instanța de recurs a casat atât sentința Judecătoriei Calafat cât și decizia Tribunalului Dolj, cu trimitere spre rejudecare, cu indicația, printre altele, ca raportat la cadrul procesual al judecății, să se stabilească cine are calitatea de debitor în cadrul executării silite, având în vedere dispoz. Lg. 112/1995 și dacă executarea a fost pornită în mod legal împotriva debitorului legal.
În urma trimiterii spre rejudecare, s-a pronunțat sentința civilă nr. 1421 din 20.09.1997, a Judecătoriei Calafat și decizia civilă nr. 66/8.02.2008, a Tribunalului Dolj.
Din examinarea acestor hotărâri rezultă că, în rejudecare nu au fost respectate nici de Judecătoria Calafat și nici de Tribunalul Dolj îndrumările deciziei de casare, în sensul că în cadrul procesual al judecății nu s-a stabilit cine are calitatea de debitor în cadrul executării silite, avându-se în vedere dispoz. Lg. 112/1995, art. 14-19.
Din examinarea sentinței civile nr. 283 din 4.03.1997, a Judecătoriei Calafat, pronunțată în dosarul nr. 458/1997, care a fost pusă în executare și împotriva căreia s-a formulat contestație la executare, rezultă că obiectul acestei sentințe l-a constituit plângerea formulată de împotriva nr. 480/12.12.1996 de Aplicare a Lg. 112/1995 și prin care s-a dispus restituirea către petent a imobilului situat în C,-, compus din construcții și terenul aferent acestora.
Părțile din sentința civilă nr. 283/1997 au fost Comisia Județeană de Aplicare a Lg. 112/1995 și petentul.
Potrivit dispozițiilor din art. 14-19 ale Lg. 112/1995 rezultă că persoanele îndreptățite la restituirea în natură sau la acordarea de despăgubiri vor depune cereri la Comisia Consiliului Local constituită potrivit art. 16 din lege, iar propunerile acestor comisii se vor înainta comisiilor județene, constituite potrivit art. 16, alin.4 din lege, care vor stabili dreptul la restituirea în natură.
Având în vedere competența Comisiei Județene de Aplicare a Lg. 112/1995 și atribuțiile acesteia rezultă că această comisie este o autoritate publică cu activitate jurisdicțională și a cărei activitate încetează odată cu aplicarea acestei legi, dosarele de Lg. 112/1995 urmând a fi păstrate de secretarii consiliilor județene care au obligația să emită copii la solicitarea persoanelor interesate.
Deci, în momentul contestației la titlu formulată de Consiliul Județean D, aceste comisii nu mai erau înființă, astfel că într-o contestație la titlu, dată în baza Lg. 112/1995, cu privire la un bun aflat în proprietatea unei persoane juridice, trebuia să figureze ca parte acea persoană care are capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Potrivit Lg. 215/2001, în art. 20, alin.1 se prevede că, orașele, comunele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale.
De asemenea, potrivit art. 21, alin.1 din aceeași lege, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, sunt titulare de drepturi și obligații ce decurg din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, iar în justiție, potrivit alin.2, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Din examinarea Lg. 213/1998, în art. 12, alin.4 și 5 se prevede, de asemenea, că în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, Statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor, iar unitățile administrativ-teritoriale de către consiliile județene sau locale care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui consiliului județean sau primarului.
În consecință, având în vedere că această contestație la titlu viza un bun aflat în proprietatea publică a orașului C, care este unitate administrativ-teritorială cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, fiind persoană juridică de drept public, aceasta trebuia să stea în proces și nu consiliul local sau consiliul județean.
Cum în cauză era vorba despre un bun proprietate publică, iar regimul juridic al proprietății publice este reglementat de Lg. 213/1998, urma ca dispozițiile acestei legi să se aplice în cauza de față, astfel că în acest litigiu trebuia să figureze ca parte unitățile administrativ-teritoriale, în speță orașul C și județul D, ce sunt reprezentate de către consiliul județean ți consiliul local care dau mandat scris președintelui consiliului județean sau primarului.
Împrejurarea că în cauză au fost citați Consiliul Local, Consiliul Județean, care sunt autorități deliberative și au drept de reprezentare a unității administrativ-teritoriale, nu poate să suplinească necitarea în cauză a unității administrativ-teritoriale, în speță, a orașului și județului.
Întrucât aceste dispoziții imperative nu au fost respectate, așa cum nu au fost respectate nici dispozițiile date prin decizia de casare, care erau obligatorii în rejudecare, potrivit art. 315 Cod pr. civ. instanța urmează să admită recursurile, să caseze ambele hotărâri și să trimită cauza spre rejudecare la Judecătoria Calafat.
În rejudecare, instanța urmează să examineze și celelalte motive de recurs invocate de părți a căror examinare era de prisos acum, având în vedere considerentele expuse mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții contestatori CONSILIUL JUDEȚEAN D, CONSILIUL LOCAL C și recurentul intimat, împotriva deciziei civile nr. 66 din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1421 din 20.09.2007, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr-.
Casează ambele hotărâri și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Calafat.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./21.10.2008
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
