Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 913/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 4268,-
DECIZIA NR. 913
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 3: Andra
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta C, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură " ", cu sediul în B, Bd. - nr. 44,. B.13, sector 3, împotriva deciziei civile nr. 243/10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu creditorul, domiciliat în B, str. - nr. 46. 3.. A.38, sector 6 și debitorul G, domiciliat în comuna, sat, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzei au lipsit părțile.
Curtea, având în vedere că pentru recurenta-contestatoare are delegație de reprezentare dl.avocat, lasă cauza la a doua strigare pentru a-i da acestuia posibilitatea să se prezinte în instanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei răspuns recurenta-contestatoare C prin avocat din Baroul d e Avocați B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.53/23.10.2009, lipsind intimatul-creditor și intimatul-debitor
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-contestatoare depune la dosar două exemplare ale contractului de schimb autentificat sub nr. 708/83.03.1998 de BNP G, privind terenul situat în comuna, jud.D, T7, în suprafață de 4.400 mp, despre care se face vorbire în sentința civilă nr. 2294/28.03.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului VI
Având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerea apărătorului recurentei-contestatoare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul, arată că hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât respingând apelul și permițând continuarea unei executări silite vădit nelegală, au fost nesocotite disp.art.1718-1719 cod civil și art.3713Cod pr.civilă.
Precizează că terenul în suprafață de 1629. se află în coproprietatea lui G și C în cote nedeterminate, iar executorul
judecătoresc și Judecătoria Răcari nu au constatat existența impedimentului reglementat de disp.art.493 Cod pr.civilă, potrivit căruia " creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună".
În continuare arată că instanțele nu au analizat valabilitatea actelor procedurale de executare efectuate de executorul judecătoresc și, mai mult decât atât, instanța de apel a refuzat, practic, să soluționeze contestația formulată.
Învederează, de asemenea, că identificarea și evaluarea imobilelor supuse executării silite a fost făcută fără citarea și comunicarea raportului de expertiză debitorului, precum și fără înștiințarea titularilor de drepturi reale asupra acestor imobile.
Consideră că, întrucât expertul care a efectuat identificarea și evaluarea imobilelor nu avea specializarea cerută de lege, raportul de expertiză efectuat de acesta este nelegal.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei, în sensul admiterii apelului formulat de contestatoare și, pe cale de consecință, admiterea contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare silită, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr-, contestatoarea Constanta a chemat în judecată pe creditorul si pe debitorul G, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea actelor de executare silita întocmite în dosarul de executare nr. 231/2008 al și - asupra imobilului constructie- casa de locuit si anexe gospodaresti situate in comuna,sat, jud. Dambovita inscris in cartea funciara nr. 951 a comunei sub nr. top. 13/2 si obligarea debitorului la suportarea cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii, contestatoarea a aratat ca prin sentinta civila nr. 3425/15.06.2007 pronunata de Judecatoria Buftea in dosarul nr- s-a admis actiunea formulată de in contradictoriu cu G, fiind obligat acesta din urmă la plata sumei de 132.540 lei, cu titlu de despagubiri. In baza hotararii irevocabile, s-a adresat si cu cerere de executare silita asupra bunurilor immobile ale debitorului G, (cerere inregistrata sub nr. 231/2008), efec-tuandu-se acte de executare cu privire la bunul imobil compus din teren si constructie, situate in com.,sat, jud. Dambovita inscris in cartea funciara nr. 951 a comunei sub nr. top. 13/2.
S-a învederat de către contestatoare ca executarea silita nu se poate purta decat asupra bunurilor existand in patrimonial debitorului urmarit, doctrina si jurisprudenta statuand ca aceste dispozitii au un caracter imperativ, urmarirea
silita bunurilor apartinand nu debitorului, ci unor terti fiind nula si putand fi desfiintata pe calea unei contestatii la executare sau a actiunii in revendicare.
Având în vedere că imobilul- casa de locuit si anexe gospodaresti inscris in cartea funciara nr. 951 a comunei sub nr. top. 13/2 este proprietatea sa,conform sentinței civile nr. 711/07.09.2004 pronuntata de Judecatoria R, iar dreptul de proprietate asupra acestuia fost intabulat in Cartea Funciara nr. 951 com., s-a considerat ca executarea inceputa asupra acestui imobil este nelegala.
In ceea ce priveste terenul pe care se afla imobilul casa de locuit, inscris in cartea funciara nr. 951 a comunei sub nr. top. 13/2, s-a menționat ca asupra lui ea are un drept real de superficie, deoarece în anul 2004, pe terenul proprietatea lui G, cu consimtamantul acestuia, s-a edificat constructia mentionata mai sus.
Contestatoarea si- intemeiat cererea in drept pe disp.art. 371 ind.3, 401 si urm. Cod proc.civ, art. 1718-1719 Cod civ. in dovedirea acesteia intelegand sa se foloseasca de proba cu inscrisuri.
La 10.11.2008 contestatoarea Constanta a formulat cerere completatoare petitului actiunii, in sensul ca solicita in temeiul art. 403 alin. 1 Cod proc.civ, sa se dispuna suspendarea executarii silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 231 /2008 al si, pana la solutionarea contestatiei la executare.
Ulterior, la termenul din data de 26.11.2008, dupa punerea in discutia partilor si plata cautiunii fixate de instanta, s-a dispus suspendarea executarii silite inceputa in dosarul de executare nr. 231/2008 al executorului judecatoresc.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.4232/22.12.2008 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr-, s-a admis în parte contestația, s-au anulat formele de executare începute cu privire la imobilul- construcție- casa de locuit și anexe gospodărești situate în comuna, sat, jud. D înscris în cartea funciară nr.951 a comunei sub nr.top.13/2, s-a dispus continuarea executării silite începute cu privire la imobilul teren și restituirea cauțiunii achitată cu chitanța nr.-/1 din data de 03.12.2008 emisă de CEC Bank
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că numita Caf ormulat contestație la executare având poziția unei terțe persoane care pretinde că are un drept de proprietate și respectiv de superficie asupra bunurilor supuse urmăririi silite de către creditorul urmărilor respectiv asupra imobilului construcție - casă de locuit și anexe gospodărești situate în comuna, sat, jud.
Având în vedere că acest fapt a fost dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, cu privire la construcția supusă urmăririi s-au anulat formele de executare.
In ceea ce privește executarea silită asupra imobilului-teren s-a apreciat că ea poate fi continuată deoarece așa-numitul drept de superficie invocat de către contestatoare n-a fost constituit în modalitățile prevăzute de lege, și anume, prin convenția părților, prin legat, prin uzucapiune sau prin lege.
Impotriva acestei hotărâri au declarat apel atât contestatoarea C, cât și intimatul, prima arătând în motivele sale că terenul intravilan situat în comuna, sat, jud.D, se află în proprietatea comună a sa și a soțului său, debitorul G, astfel că, potrivit art.493 Cod procedură civilă, partea sa din bun nu putea fi urmărită.
În subsidiar, cu privire la actele de executare, apelanta a arătat că somația nu cuprinde datele de identificare ale imobilului conform dispoziției art.497 Cod procedură civilă și, de asemenea, nu au fost respectate dispozițiile art.500 Cod procedură civilă cu privire la începerea procedurii de vânzare a imobilului și stabilirea prețului.
Prin decizia civilă nr. 243/10 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa anulat ca netimbrat apelul declarat de creditorul și a respins ca nefondat apelul declarat de C, păstrând hotărârea atacată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, deși legal citat cu mențiunea de a achitat taxa judiciară de timbru de 97 lei și timbru judiciar de 0,15 lei apelantul-creditor nu a înțeles să-și execute obligația astfel că, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru apelul acestuia va fi anulat ca netimbrat.
Referitor la apelul declarat de contestatoarea C, s-a constatat că, prin sentința civilă nr.3425/ 15.06.2007 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr- debitorul G, soțul contestatoarei a fost obligat la plata sumei de 132.540 lei către, iar în baza acestei hotărâri, creditorul a solicitat executarea silită.
Impotriva acestei executări, numita Caf ormulat contestație la executare, în calitate de terț, potrivit art.401 alin.2 Cod procedură civilă, arătând că imobilul- casă de locuit este proprietatea sa conform sentinței civile nr.711/7.09.2004 definitivă și irevocabilă, astfel că executarea silită a fost desființată cu privire la acest imobil, dar prin aceeași contestație a invocat și un drept de superficie cu privire la terenul de 1629 mp. situat în comuna, sat, jud.
A reținut tribunalul că, deși contestatoarea a invocat un drept de proprietate asupra terenului afirmând că acesta reiese din mențiunile cuprinse în Cartea funciară, o atare apărare nu poate fi reținută, deoarece dreptul de proprietate s-a înscris potrivit sentinței civile nr.2294/ 28.03.2003 a Judecătoriei sectorului 6 B, sentință prin care s-a consfințit o tranzacție ce ulterior, prin decizia civilă nr.464/27.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, a fost revocată.
Ca atare, cum apelanta nu a făcut dovada unui drept de proprietate sau a altui drept real asupra terenului de 1629 mp. ce face obiectul executării silite, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins contestația cu privire la acesta.
Referitor la nemulțumirile apelantei în sensul că actele de executare, respectiv somația și publicația de vânzare nu au fost întocmite în conformitate cu prevederile legale, respectiv art.497 Cod procedură civilă și art.500 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat că aceste aspecte au fost invocate pentru prima dată în calea de atac, nefiind supuse dezbaterii în fond a cauzei iar potrivit art.294 Cod procedură civilă în apel nu se pot face alte cereri noi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea C, criticând-o pentru nelegalitate, pe considerentul că, respingând apelul și permițând continuarea executării silite, instanțele de fond au nesocotit dispozițiile art. 1718-1719 Cod civil și 3731Cod proc.civilă, fără a avea în vedere situația juridică a imobilului- teren situat în, sat jud.
S-a menționat că, în condițiile în care acest bun se afla în proprietatea ei și a intimatului G, în cote nedeterminate, trebuia să se constate existența impedimentului reglementat de disp.art. 493 Cod proc.civilă, care statuează că nu va putea fi urmărită de către creditorii personali ai unui debitor coproprietar partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună.
În continuare, s-a menționat că, în lipsa unui drept de proprietate asupra terenului, nu poate fi contestat dreptul său de superficie asupra acestuia, iar neanalizarea de către instanța de apel a apărărilor sale și nemotivarea soluției din această perspectivă impun casarea deciziei recurate și aplicarea corectă a legii raportat la situația de fapt.
O altă critică a vizat împrejurarea că instanța de apel nu a analizat valabilitatea actelor procedurale de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 231/2008, făcând o greșită aplicare a art. 294 Cod proc.civilă.
S-a învederat de către recurentă că, în condițiile în care a înțeles să învestească instanța cu o contestație la executare propriu-zisă, aceasta avea obligația să analizeze valabilitatea actelor procedurale de executare efectuate în cauză, raportându-se în acest sens la orice dispoziție legală imperativă incidentă, inclusiv disp.art. 497 și art. 500 Cod proc.civilă.
Sub acest aspect, s-a precizat că somația de plată nu cuprinde datele de identificare ale imobilului supus executării, situație în care este lovită de nulitate, iar în ceea ce privește începerea procedurii de vânzare a imobilului și stabilirea prețului acestuia, se observă că identificarea și evaluarea bunurilor supuse executării s-a făcut fără citarea și comunicarea raportului de expertiză către debitor, fără înștiințarea titularilor de drepturi reale asupra acestor imobile, iar expertul desemnat nu avea specializarea cerută de lege pentru întocmirea lucrării.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii contestației în totalitate.
La data de 28.09.2009, intimatul a depus o cerere prin care a solicitat respingerea recursului declarat de contestatoare ca nefondat, având în vedere că el a adjudecat la licitație terenul în cauză.
Examinând decizia atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect se critică de către recurentă hotărârea instanței de apel pe considerentul că în mod greșit s-a permis continuarea executării silite asupra terenului în litigiu, deși, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, acesta se afla în coproprietatea foștilor soți, în cote nedeterminate, urmând ca în situația în care se trecea peste această apărare să se rețină dreptul său de superficie asupra terenului.
Principala problemă care se pune referitor la această critică formulată de recurentă, este aceea a stabilirii regimului juridic al terenului asupra căruia se realizează în prezent executarea silită.
Într-adevăr, art. 493 Cod proc.civilă, consacră principiul potrivit căruia creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din bunurile imobile aflate în proprietate comună, fiind
nevoiți să ceară mai întâi împărțeala, existența proprietății comune reprezentând un impediment temporar în realizarea executării silite.
O atare reglementare este aplicabilă și în privința bunurilor comune ale soților astfel cum reiese din interpretarea art. 33 Cod fam. care stipulează că bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți, iar după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară acoperirii creanței sale.
Deși, în speță, se susține de către recurentă că terenul în litigiu ar fi proprietate codevălmașă și, în atare situație, nu poate face obiectul executării, trebuie reținut că aceasta nu a făcut dovada afirmațiilor sale, în sensul dovedirii dreptului său de proprietate prin probe corespunzătoare.
O primă precizare care se impune a fi efectuată sub acest aspect este aceea că însăși contestatoarea cu ocazia promovării prezentei acțiuni la Judecătoria Răcaria recunoscut calitatea de proprietar a fostului său soț asupra terenului, invocând ca motiv al contestației (prin cererea de chemare în judecată) împrejurarea că asupra acestuia ea are un drept de superficie, întrucât în anul 2004, pe terenul proprietatea lui G, cu consimțământul acestuia a edificat o construcție (fila 6 dosar fond).
O atare apărare privind existența unui drept de proprietate al său, în cotă nedeterminată asupra terenului a fost formulată pentru prima dată în cadrul apelului în raport de conținutul extrasului de carte funciară nr. 6055/7.10.2008.
Chiar dacă în cuprinsul acestui înscris se face mențiune la un moment dat a existenței unei cote nedeterminate a recurentei și fostului său soț asupra acestui teren de 1629 mp din comuna, sat, prin raportare la un act de schimb și construire, din cuprinsul contractului de schimb autentificat sub nr. 708/3.03.1998 de BNP G rezultă că suprafața de 4400 mp (care include terenul în litigiu) era proprietatea lui G dobândit în baza contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 733/7.03.1996 de BNP și a făcut obiectul unui act de schimb încheiat de acesta cu SC.
Deși acest act a fost întocmit în timpul căsătoriei soților, terenul respectiv a devenit proprietatea exclusivă a pârâtului G, conform art. 31 lit.f din Codul familiei, întrucât, în temeiul subrogației reale această suprafață era dobândită în schimbului unui alt bun propriu al lui, obținut în cadrul unui contract de partaj voluntar încheiat la 7.03.1996, respectiv înainte de căsătoria intimatului cu contestatoarea.
De altfel, chiar în conținutul acestui contract (depus la solicitarea instanței în recurs), în privința provenienței bunurilor se face mențiunea că terenul este proprietatea lui G, fără nicio precizare în ceea ce o privește pe soția acestuia.
În raport de această situație și ținând cont de faptul că prin decizia nr. 464/27 aprilie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTIs -a revocat tranzacția consfințită prin sentința civilă nr. 2294/2004 a Judecătoriei Sectorului VI B (în baza căreia contestatoarea a dobândit terenul de 4400 mp, situat în comuna, tarlaua 7, parcela 4a, împreună cu o construcție aflată pe acesta), criticile formulate de recurent sub acest aspect sunt nefondate și urmează a fi înlăturate.
În privința dreptului de superficie al contestatoarei, chiar dacă instanța de apel nu s-a pronunțat decât succint asupra criticii formulate de aceasta, o atare situație nu este de natură să atragă casarea deciziei, câtă vreme soluția este corectă, iar această deficiență de motivare urmează a fi complinită de instanța de recurs.
Referitor la existența acestui drept al contestatoarei asupra terenului în litigiu se constată că în mod corect nu a fost reținută o atare apărare la instanța de fond, în condițiile în care nu s-a făcut dovada lui, conform art.2 alin.2 din titlul X al Legii nr. 247/2005, care stipulează că, ad validitatem, o astfel de convenție de constituire a dreptului de superficie, trebuie încheiată în formă autentică. În plus, așa cum corect s-a reținut de către Judecătoria Răcari, chiar și în ipoteza în care s-ar considera că el s-a constituit nu poate fi considerat insesizabil.
Câtă vreme noua prevedere legală este suficient de explicită și nu distinge alte moduri de dobândire a dreptului de superficie, sunt aplicabile în speță prevederile legale menționate anterior.
O altă critică formulată de recurentă s-a referit la faptul că instanța de apel nu a analizat valabilitatea actelor procedurale de executare întocmite în dosarul nr. 231/2008 (reluând în motivele de recurs nemulțumirile sale legate de emiterea somației de plată, începerea procedurii de vânzare a imobilului și stabilirea prețului de vânzare), situație în care s-a făcut o aplicare greșită a art. 294 Cod proc.civilă.
Conform art. 294 Cod proc.civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi .
Prin contestația formulată inițial pe rolul Judecătoriei Răcari, s-a solicitat de către C anularea formelor de executare în baza art. 401 Cod proc.civilă, rap.la art. 1718-1719 Cod civil pe considerentul că imobilul-construcție asupra căruia s-a pornit executarea de către pârâtul este proprietatea sa, iar în privința terenului aferent are un drept de superficie, caz în care acestea nu pot face obiect al executării silite.
În cadrul motivelor de apel, contestatoarea a menționat că nu s-a analizat de către instanța de fond valabilitatea actelor de executare, întrucât somația de plată emisă conform art. 493 Cod proc.civilă, nu cuprindea datele de identificare ale imobilului, iar identificarea și evaluarea imobilelor supuse executării s-a făcut fără a fi citată și a i se comunica raportul de expertiză și fără înștiințarea titularilor drepturilor reale asupra acestor imobile, expertul neavând nici specializarea cerută de lege, situație care atrăgea conform art. 497 și urm.Cod proc.civilă nulitatea actelor de executare întocmite în aceste condiții.
Rezultă din cele expuse anterior că, în fața instanței de control judiciar s-a invocat un alt temei juridic decât cel invocat la prima instanță, iar aceste noi motive
constituie o adevărată cerere nouă, care nu se poate introduce pentru prima dată în apel, fără a se viola principiul dublului grad de jurisdicție.
În atare context, în mod legal Tribunalul Dâmbovița, făcând aplicarea art. 294 Cod proc.civilă, nu a mai procedat la examinarea lor, întrucât controlul judiciar nu poate privi decât ceea ce s-a dezbătut și soluționat în fața primei instanțe.
În raport de toate argumentele menționate, Curtea apreciază că nu sunt incidente prevederile art. 304 pct.9 Cod proc.civilă indicate de contestatoare ca temei
drept al recursului său, motiv pentru care în baza art. 312 alin.1 Cod proc.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură " ", cu sediul în B, Bd. - nr. 44,. B.13, sector 3, împotriva deciziei civile nr. 243/10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu creditorul, domiciliat în B, str. - nr. 46. 3.. A.38, sector 6 și debitorul G, domiciliat în comuna, sat, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - --- - -- -
Grefier,
Red.VG
Tehnored.CC
5 ex/30.11.2009
nr- Judecătoria Răcari
nr. 4268,- Tribunalul Prahova
, --
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac, Andra
