Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 9169/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 9169
Ședința din Camera de Consiliu de la 22 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 08 Octombrie 2008, privind recursul declarat de pârâta SC 2000 S SA, împotriva sentinței civile nr.1213/30.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect, contestație act.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 Octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat inițial pronunțarea cauzei la data de 15 octombrie 2008 și ulterior la 22 Octombrie 2008.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 1213/30.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC 2000 S SA.
S-a dispus anularea Dispoziției nr.5/18.02.2008, emisă de SC 2000 S SA.
S-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior, acela de bucătar.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Conform dispoziției nr.5/18.02.2008, emisă de pârâta SC 2000 S SA, reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă în baza disp. art. 65 alin.1 Codul muncii.
Această măsură a avut la bază Hotărârea Consiliului de Administrație din 18.02.2008, a societății pârâte, prin care s-a desființat un post de bucătar și unul de ospătar, precum și procesul - verbal nr.1 al Consiliului de Administrație din 18.12.2008 și Raportul privind activitatea desfășurată de societate în anul 2007.
Astfel, din Raportul privind activitatea desfășurată în anul 2007(fila 41 dosar) rezultă că cifra de afaceri a societății la finele anului 2007 crescut cu 19,7% față de anul 2006, iar pierderile în comparație cu anul 2006 au fost mai mici, reținându-se ca principală cauză care a condus la înregistrarea de pierderi, plata dobânzilor și penalităților la bugetul de stat și bugetul local, precum și a cheltuielilor mari ocazionate de activitatea de la Casa de de la G, în comparație cu veniturile realizate.
Acest raport a fost însoțit de balanțe analitice de activitate pe perioada decembrie 2007- martie 2008. Prin procesul - verbal nr. 1 al Consiliului de Administrație din 18.02.2008 (fila 39 dosar) la pct. 3 se reține că se impune disponibilizarea ca urmare a desființării unui post de bucătar și a unui post de ospătar datorită problemelor economico - financiare și necesității reducerilor cheltuielilor salariale, în special la Casa de G.
Potrivit art.65 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, dintre cele prevăzute la alin.(1).
Din întreaga documentație care a stat la baza deciziei de desfacere a contractului de muncă, documentație ce a fost evidențiată mai sus, rezultat că, deși s-au înregistrat pierderi, cifra de afaceri a societății a crescut cu 19,7% față de nivelul anului 2006 și chiar și pierderile înregistrate au fost mai mici comparativ cu același an ( fila 41 dosar ).
Mai mult, simpla intenție a angajatorului de a reduce costurile salariale, așa cum rezultă din procesul - verbal nr.1 al Consiliului de Administrație din 18.02.2008 (fila 39 dosar), nu constituie dificultăți economice în înțelesul disp. art.65 Codul muncii, aptă să fundamenteze decizia de concediere.
Pe de altă parte, desființarea locului de muncă trebuie să aibă o cauză reală și serioasă.
La solicitarea instanței, pârâta a depus la dosar organigrama și statul de funcții din 08.12.2005, făcând precizarea că statul de funcțiuni a fost valabil până în anul 2007 întrucât din decembrie 2005 de când a fost aprobat în Consiliul de Administrație al societății nu au fost efectuate modificări la nivelul personalului salariat ( fila 45 dosar).
Din statul de funcțiuni a rezultat că anterior concedierii reclamantului, la data de 18.02.2008, existau două posturi de bucătar. Ulterior, după concedierea acestuia s-au operat modificări, în sensul că acesta cuprindea doar un post de bucătar ( fila 35 dosar).
Din actul adițional nr.1 la contractul individual de muncă nr.10/03.02.2004 al numitei salariată a pârâtei, încheiat la 03.01.2008 și solicitat de instanță ( fila 44 dosar), reiese că acesteia i s-a modificat contractul individual de muncă prin acordul părților începând cu 01.01.2008, în sensul schimbării funcției din cameristă în bucătar. Aceasta înseamnă că cel puțin pe perioada 01.01.2008-18.02.2008, dată la care este concediat reclamantul, societatea pârâtă, contrar statului de funcțiuni din anul 2007, funcționat cu încă un post de bucătar.
Conform art. 74 Codul muncii alin.(1), în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Potrivit alin.(2) al aceluiași articol, la solicitarea salariatului, instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC 2000S" SA criticile fiind, în esență, următoarele:
Soluția admiterii contestației este consecința aprecierii eronate a probatoriului administrat și aplicării greșite a prevederilor art.65 Codul muncii.
Arată că încetarea contractului de muncă al contestatorului, a fost determinată de dificultățile economice grave și a avut la bază Hotărârea Consiliului de Administrație/18.02.2008.
Arată că deși instanța de fond reține că societatea a înregistrat pierderi în anii 2006,2007, fără temei apreciază că pierderea financiară a fost mai mică în anul 2007 decât în anul 2006 făcând confuzie între cifra de afaceri și rezultatul financiar, acesta din urmă fiind criteriul de individualizare a stării economice a societății.
Recurenta-pârâtă invocă interpretarea eronată de către instanță sintagmei"dificultăți economice" prin care aceasta ar sugera că nu simplele motive de ordin economic ar justifica concedierea în temeiul art.65 Codul muncii, ci existența unor împrejurări concrete care să conducă la pierderi economice, la creșterea costurilor de producție.
În acest sens, recurenta arată că există contradicție în considerentele sentinței, deoarece se reține că principala cauză ce a condus la pierderi este reprezentată de cheltuielile mari ocazionate de activitatea de la Casa de G ( locul de muncă al contestatorului) în comparație cu mențiunile realizate.
Arată că deși prima instanță s-a preocupat de analiza situației economice, a refuzat efectuarea unei expertize contabile solicitată de pârâte, prin care se urmărea dovedirea în concret, a dificultăților financiare.
Recurenta arată și că, în cauză, este vorba de desființarea efectivă postului de bucătar deținut de contestator, instanța reținând greșit că după concedierea contestatorului, societatea ar fi funcționat contrar modificărilor operate în Ștatul de funcții, cu încă un post de bucătar, fapt ce ar conduce la concluzia că numita ar fi reprezentat un al treilea bucătar; în realitate, acesta funcționa pe postul său, necreându-se un al treilea post și precizează că au existat două posturi de bucătar, iar după concedierea contestatorului, un singur post.
Cât privește situația postului de cameristă, recurenta arată că excede cadrului procesual, instanța preocupându-se de aspecte care nu făceau obiectul cauzei.
Prin întâmpinarea formulată la data de 29.09.2008, intimatul a solicitat respingerea recursului cu motivarea că instanța a reținut corect situația de fapt și de drept, că nu a existat o cauză reală și serioasă la baza măsurii de concediere și că perioadele economice ale societății au fost mai mici în anul 2007 față de anul 2006.
Analizând criticile invocate și apărările formulate, prin prisma dispozițiilor art.3041și art.304 pct.8 și 9.pr.civilă, văzând actele și lucrările dosarului, se apreciază că recursul este fondat, din următoarele considerente:
Pentru a se putea dispune concedierea unui salariat în temeiul art.65 al.1 Codul muncii este necesar ca desființarea locului de muncă ocupat de acesta să fie efectivă și să aibă cauză reală și serioasă.
Prin contractul colectiv al desființării locului de muncă se înțelege suprimarea acestuia din Statutul de funcții, măsură care se întemeiază pe o situație concretă care trebuie dovedită, așadar trebuie dovedit că a avut loc reorganizare, o restrângere reală impusă de nevoile societății.
Din probatoriul administrat la fondul cauzei, rezultă că societatea-pârâtă avea dificultăți financiare, atât pe anul 2006 cât și pe anul 2007, așa cum a reținut și instanța de fond.
Împrejurarea că în anul 2007 pierderile societății au fost mai mici decât în anul 2006 nu este de natură a schimba pe fond situația financiară a pârâtei întrucât starea de normalitate este aceea de a aduce profit, iar nu de a înregistra succesiv pierderi, așa cum arată și recurenta.
Din indicatorii economici ai societății-pârâte rezultă că la sfârșitul anului 2006, veniturile totale ale acesteia au fost de 420.547 lei, iar cheltuielile totale de 504.194 lei, iar la 31.12.2007 veniturile totale au fost de 503.363 lei, iar cheltuielile totale de 533.614 lei ( fil.55, dosar fond) deci societatea a înregistrat doi ani la rând, pierderi financiare.
Din organigramele și ștatele de funcțiuni depuse la dosar de către pârâtă, a rezultat că în fapt, s-a produs o restructurare și o reorganizare a acesteia, fiind desființate, pe lângă postul de bucătar și posturi de altă natură, cum ar fi cel de ospătar în acest sens hotărând Consiliul de Administrație al societății.
Din actele societății rezultă că în perioada 03.01.2008-29.04.2008 societatea a funcționat cu două posturi de bucătar, iar ulterior datei de 29.04.2008 când a încetat Contractul Individual de Muncă al contestatorului-după expirarea preavizului - cu un singur post de bucătar.
Hotărârea Consiliului de Administrație a societății prin care s-a stabilit desființarea unui post de bucătar și a unui post de ospătar a intervenit la 18 februarie 2008, iar desființarea postului de bucătar a fost efectivă după data de 29 aprilie 2008.
În cronologia desfășurării faptelor se constată că salariata - despre care amintește instanța de fond în considerente - deținea acest post de bucătar anterior hotărârii Consiliului de Administrație și deci anterior concedierii contestatorului.
Așadar, nu se poate reține că această salariată a ocupat postul de bucătar al contestatorului sau concedierea nu a avut o cauză reală și serioasă.
În consecință, instanța analizând condițiile legale privind concedierea contestatorului, dacă aceasta a avut o cauză reală și serioasă, constată caracterul real și serios al motivelor invocate de către angajator la concedierea salariatului, astfel că, în raport de prevederile art. 312 alin.1 Cod pr. Civilă, recursul va fi admis, va modifica sentința în sensul că pe fond, va respinge contestația formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC 2000 S SA, împotriva sentinței civile nr.1213/30.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator.
Modifică sentința în sensul că pe fond respinge contestația.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 22 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.Fl.
Tehn./Ex.3/21.11.2008
/ și
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu, Corneliu Maria
