Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 9599/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9599
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței civile nr.1034/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurentul pârât Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M, consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pentru recurentul pârât Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii, reclamanta nefiind funcționar public în perioada în care solicită spor de fidelitate și primă de concediu, ci personal contractual, drepturile bănești cuvenite personalului contractual fiind prevăzute în OUG nr.24/2000.
Cu privire la recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.1034 din 13 mai 2008, Tribunalul Mehedinția admis acțiunea formulată de reclamantei și obligați pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative să plătească reclamantei sporul de fidelitate în procentul stabilit de lege pentru perioada 1.05.2004 și până în prezent, actualizat la data plății efective, precum și la plata primei de concediu aferentă anilor 2004, 2005, 2006, actualizată în raport de inflație la data plății efective.
S-a respins acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta este personal contractual, fiind angajată cu contract de muncă la Inspectoratul Județean de Poliție
Drepturile salariale acordate reclamantei sunt reglementate de nr.OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar.
Din adresa depusă la dosar de intimatul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră, reiese că reclamanta beneficiază și de unele sporuri specifice polițiștilor conform nr.HG501/1994, mai puțin sporul de fidelitate.
Conform nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază și de sporul de fidelitate în raport cu vechimea în muncă.
Cum cele două categorii socio - profesionale își desfășoară activitatea în condiții similare, salarizarea diferențiată a acestora creează o gravă discriminare, reglementată de nr.OG 137/2001.
Mai mult decât atât până la apariția nr.OG38/2003, drepturile salariale ale celor două categorii erau reglementate de Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,care prevedea acordarea acestui spor ambelor categorii.
Așa cum s-a arătat sporul de fidelitate a fost acordat după apariția nr.OG38/2003 numai polițiștilor.
Pentru a înlătura discriminarea creată se impune a se acorda sporul de fidelitate în raport cu vechimea în muncă, pe o perioadă de 3 ani, anterior introducerii acțiunii față de dispozițiile art.283 Codul muncii și reclamantei.
Referitor la acordarea primei de concediu, a constatat întemeiat și acest petit al acțiunii.
Acordarea primelor de concediu a fost suspendată prin nr.OG33/2001 și menținută prin legile bugetelor anuale.
Această suspendare nu poate fi privită ca o înlăturare a dreptului conferit de lege.
S-a mai reținut că dacă s-ar accepta că reclamanta nu beneficiază de prima de concediu, ar însemna o încălcare a prevederilor art.41 și art.53 din Constituția României și a art.1 din Protocolul la Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit căruia, fiecare persoană trebuie să se bucure de respectul bunurilor sale, în sfera noțiunii de bun fiind incluse toate drepturile și interesele active.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În motivarea recursului recurentul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M, a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
A mai arătat recurentul că instanța de judecată nu a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii, faptul că drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Recurentul consideră că orice corelare a prevederilor OG nr.38/2003 cu cele ale OUG nr.24/2000 este lipsită de sens, iar instanța de fond, prin hotărârea dată nu a făcut altceva decât să adauge cele două drepturi salariale actului normativ care reglementează salarizarea personalului contractual din MIRA.
Recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a arătat că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică.
In acest sens, arată că instanța de fond a fost în gravă eroare atunci când a reținut că personalul civil beneficiază de prime de concediu și spor de fidelitate, deși aceste drepturi sunt prevăzute prin nr.OG38/2003, numai pentru polițiști.
A mai arătat recurentul că dispozițiile nr.OUG24/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie dreptul la spor de fidelitate, respectiv la primă de concediu pentru personalul civil din MIRA.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu se poate reține diferențierea între personalul contractual civil și funcționarii publici cu statut special.
Apreciază recurentul că, întrucât instanța de fond nu a avut bază legală pentru a dispune obligarea sa la acordarea primei de concediu și a sporului de fidelitate intimatului-reclamant, prin sentința recurată a adăugat noi drepturi salariale actului normativ care reglementează salarizarea personalului civil din cadrul
Recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct.4, 8 și 9 și art. 312 din Codul d e procedură civilă, susținând că sentința este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În cauză, nu s-a depus întâmpinare cu privire la motivele de recurs invocate.
Recursurile se admit, pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și, din oficiu, potrivit art. 3041Cod pr. civilă, Curtea constată că hotărârea este afectată de motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr. civilă.
Instanța de fond reținut în mod corect că drepturile salariale ale reclamantei sunt reglementate de nr.OUG 24/2000, dar greșește atunci când concluzionează că aceasta beneficiază și de unele sporuri acordate de legiuitor polițiștilor,mai puțin sporul de fidelitate.
Este adevărat că personalul contractual beneficiază de spor de dispozitiv precum și de spor pentru condiții de pericol deosebit, însă aceste sporuri nu sunt specifice polițiștilor ci cadrelor militare, fiind reglementate de legea nr. 138/1999, privind drepturile personalului din instituțiile publice de apărare națională, și potrivit art. 49 din această lege, personalul civil din aceste instituții care desfășoară activitatea în condiții similare cu cadrele militare, beneficiază de drepturile de care beneficiază și aceștia.
Instanța face însă confuzie între statutul cadrelor militare și drepturile acordate acestora conform legii mai sus amintite și statutul polițiștilor, reglementat de legea nr. 360/2002 și OG nr. 38/2003.
Aceste reglementări care au avut în vedere atribuțiile specifice polițiștilor și care îi diferențiază de cadrele militare, nu la sunt aplicabile reclamantei, care așa cum s-a arătat beneficiază de drepturile acordate cadrelor militare și reglementate de legea nr. 138/1999.
Sporul de fidelitate ca și prima de concediu, nu sunt prevăzute de actele care reglementează salarizarea și celelalte drepturi ale cadrelor militare, astfel că reclamanta nu poate beneficia de aceste drepturi.
Concluzia instanței de fond în sensul că cele două categorii socio-profesionale ar desfășura activități în condiții similare, și deci s-ar crea o discriminare între ele în cazul în care reclamanta nu ar beneficia de aceste drepturi, este una eronată și fără a avea la bază vreo probă concretă deoarece art.49 din Legea nr.138/1999 se referă la activități desfășurate în condiții similare, or sporul de fidelitate și prima de concediu nu reprezintă drepturi salariale care se acordă ca o contraprestație a unei activități desfășurate în anumite condiții.
Pe de altă parte, pentru a se putea vorbi de discriminare trebuie să fie vorba de persoane aflate în situații comparabile sau analoage. Această condiție nu este îndeplinită în speță, pentru că nu este vorba de aceeași categorie profesională, unii fiind polițiști cu atribuții și salarizare specifice, iar ceilalți personal contractual, care ocupă diferite alte funcții.
De asemenea, eronată este și concluzia instanței în sensul că până la apariția OG nr. 38/2003 dreptul la sporul respectiv era reglementat de legea nr. 138/1999, legea respectivă neprevăzând un asemenea spor pentru cadrele militare, ca de altfel nici dreptul la prima de concediu.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentința instanței de fond este una netemeinică și nelegală și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă vor fi admise recursurile și va fi modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței civile nr.1034/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
27.11.2008
Jud.fond
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Marian Lungu
