Daune cominatorii. Decizia 187/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 187
Ședința publică de la 09 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 3: Mona Maria
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2032 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind intimații,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Interpelat, recurentul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Recurentul arată că, în anul 2000, suprafața de teren de 6 ha din Baf ost trecută în titlul de proprietate și, neavând utilaje agricole, a dat-o în arendă. Un infractor, care ulterior s-a dovedit ulterior a fi din, a intrat fără voia recurentului pe teren, pe care l-a arat. Recurentul l-a interpelat pe infractor care i-a răspuns că:" este al celor ce muncesc și nu a celor ce trândăvesc".
Susține că formulat acțiune în instanță împotriva acestuia. Au depus mărturie în favoarea sa două persoane și chiar martorul infractorului a declarat că nu știe nimic. Cu toate acestea, instanța a dat câștig de cauză infractorului pe care l-a achitat, recurentul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată de 400.000 lei.
Mai arată că la Tribunalul Botoșani, sentința civilă a judecătoriei a fost menținută de completul de judecată având ca președinte pe magistrat.
Precizează că, prin decizia penală pronunțată la data de 3.12.2002 s-a respins ca nefondat recursul declarat de partea vătămată, a fost obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată.Ulterior, au fost formulate recursuri în anulare însă anulate.
Arată că s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu o plângere împotriva magistraților ce au instrumentat pricina. Concluzia a fost că fapta nu există, magistrații de la fiind exonerați de răspunderea penală.
În această cale de atac intimații nu s-au prezentat în instanță, de unde rezultă ignoranța totală a acestora, fiind siguri de succes, la termenele anterioare procedura de citare fiind necompletă.
Susține că nu dorește condamnarea vreunuia dintre magistrați, doar plata despăgubirilor.
Interpelat dacă recursul a fost motivat în termenul prevăzut de lege, recurentul precizează că da.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 2032 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a dispus respingerea ca nefondată a acțiunii civile formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că acțiunea în daune împotriva unor magistrați motivată pe modul defectuos în care aceștia au instrumentat o cauză penală finalizată cu achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, este nefondată, deoarece reclamantul nu a dovedit culpa magistraților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul arătând că în mod nelegal a fost achitat infractorul cu obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, toți cei șase magistrați chemați în judecată, fiind implicați într-un fel sau altul în pronunțarea acestei soluții nelegale.
Hotărârea este nelegală deoarece i-a fost obstrucționată și tergiversată soluționarea cererii sale, iar pe de altă parte pârâții nu au fost aduși în instanță cu mandat de aducere.
Examinând cererea de recurs instanța reține următoarele.
La termenul din 28 martie 2008 recurentul a precizat că temeiul juridic al acțiunii în daune: art. 504 Cod procedură penală.
Pentru a putea proceda la examinarea cererii recurentului în temeiul art. 504 Cod procedură penală trebuie realizată situația premisă referitoare la eroarea judiciară care se poate referi la o persoană care a fost condamnată pe nedrept sau la o persoană împotriva căreia s-a luat o măsură preventivă, după care s-a constatat că în mod ilegal s-a procedat la privarea sa de libertate ori la restrângerea libertății sale.
Or, în cauză nu este realizată situația premisă pentru a putea examina cauza recurentului din perspectiva acestei dispoziții legale. Sub acest aspect, în mod nelegal instanța de fond reține că în cauză nu s-a dovedit culpa magistraților, reținere care poate induce în mod greșit ideea, că magistrații pot fi acționați direct în judecată, pentru daune, pentru soluțiile pronunțate în cauzele pe care le instrumentează.
În realitate, reclamantul-recurent nu avea deschisă calea acțiunii directe în daune împotriva magistraților, deoarece dispozițiile art. 52 alin. 3 din Constituție și art. 96 alin. 7 din Legea nr. 303/2004, republicată se referă la acțiunea în regres a statului împotriva magistraților. Aceasta înseamnă, că partea nu are acțiune directă împotriva magistratului ci împotriva statului, care se poate regresa împotriva magistratului dacă este realizată condiția relei-credințe în exercitarea funcțiunii, ori a gravei neglijențe indiferent dacă acțiunea provine din eroare judiciară, din procesul penal, art. 96 alin. 3 din Legea nr. 303/2004, ori din alte procese decât cele penale, art. 96 alin. 4 din Legea nr. 303/2004, situație în care trebuie realizate condițiile impuse de acest text.
În speță însă, reclamantul-recurent și-a fundamentat acțiunea pe dispozițiile art. 504 Cod procedură penală, fără a realiza situația premisă impusă de text, și de asemenea, aspect de esență nereținut de instanța de fond, acțiunea ar fi trebuit a fi introdusă împotriva statului și nu a magistraților, așa cum dispun art. 96 alin. 6 din Legea nr. 303/2004 republicată.
-se însă doar criticilor formulate de recurent, instanța reține că recurentul a invocat drept motive de recurs împrejurări legate de conduita intimaților care citați fiind au refuzat să se prezinte în instanță, calificabil ca aparținând pct. 5 al art. 304 Cod procedură civilă, precum și critici legate de tergiversarea soluționării cererii sale, critică neaparținând vreunui motiv de recurs ci, mai larg, procesului echitabil, așa cum este el reglementat prin dispozițiile art. 6 ale Convenției Europene a drepturilor Omului.
Din această perspectivă, instanța reține că recurentul nu are interes a invoca dispoziții procedurale privitoare la partea adversă atâta vreme cât prezența intimaților nu era obligatorie personal în instanță, iar pe de altă parte, durata procedurii este rezonabilă în sensul art. 6 din Convenție, atâta vreme cât termenele acordate au fost de natură a determina cadrul procesual fie a remedia omisiunile acțiunii reclamantului depusă într-un singur exemplar, fie a se identifica domiciliul părților pentru a fi citate, sau pentru lipsa părților.
În consecință, cauza a fost instrumentată într-un termen rezonabil în sensul cerințelor art. 6 din Convenție.
Reținând că recursul formulat de reclamant este neîntemeiat, instanța urmează a respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă și a menține sentința recurată, cu substituirea motivării instanței de fond conform considerentelor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2032 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 Mai 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:
09.06.2008
2 ex.-
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Cristina Văleanu, Mona Maria
